Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Video » T » Displaying items by tag: Bucuresti
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
Displaying items by tag: Bucuresti

Poezii de Bolintineanu D. în română

Vineri, 23 Septembrie 2011 18:20

În 1865 poetul Dimitrie Bolintineanu publica ciclul de poezii Macedonele, inspirat de călătoria făcută în Macedonia oromană în 1854. Am găsit pe Wikipedia următoarele 5 poezii: Românele din Cavaia, San-Marina, Ioana, Păstorul murind şi Edessa.

 

 

Românele din Cavaia


Tropotă, bubuie plaiul Candavii,
Lîngă Cavaia,
Caii se spumegă, pui ai Moravii
Rărind bătaia,
Iată-i alunecă ! Umbra pămîntului
Nu îi soseşte :
Comoara lor flutură p-aripa vîntului,
Nara lor creşte.

În memorialistica sa poetul aromân Constantin Colimitra (1912-2001), născut în satul de fărşeroţi Pleasa din sudul Albaniei, abordează în diverse capitole şi istoria fărşeroţilor ca ramură a aromânilor balcanici. C.C. preferă expresiei ‘’aromâni’’pe cea de ‘’români macedoneni’’, scrisă uneori cu iniţiale mari, aşa cum se proceda până în prima parte a secolului XX, deşi aromânii nu au trăit şi nu trăiesc numai în Macedonia istorică.

 

Din vechime fărşeroţii au practicat transportul de mărfuri cu caravanele de cai şi catâri prin Balcanii otomani, Veneţia, ajungând până în imperiul austro-ungar şi Ţările Române, aducând de la Braşov postav pentru îmbrăcămintea fărşeroţilor mai bogaţi. Importanţa oieritului şi cărvănăritului în istoria fărşeroţilor este relavată în următorul paragraf: ‘’Aşadar, oieritul şi cărvănăritul, cele două meserii, cele două îndeletniciri care conferă şi nume şi situaţie de stăpân, de om neatârnat sau nesupus voinţei sau capriciilor altora, au fost din timpurile cel mai vechi, pâinea şi cuţitul pe misalea-sufraua (măsuţă cu picioare scurte – n. n.) fărşerotului sau aceea a românului macedonean.’’

 

Alt element care a ajutat la menţinerea identităţii entice a fost religia: ‘’Biserica, dragul meu cititor, a fost nava cu ajutorul căreia am străbătut vremurile grele, de-a lungul veacurilor, atât noi, fărşeroţii, cât şi în general românii macedoneni, cât şi fraţii noştri din fericita Dacie.’’ După ce descrie jocul Sochia din copilărie, C.C. dezvoltă importanţa religiei şi a tradiţiei în istoria fărşeroţilor: ‘’(…) cu această tradiţie frumoasă, cu o puternică credinţă, în calitate de creştini, fărşeroţii au străbătut veacurile, în mijlocul străinilor, neabătuţi, neclintiţi, neschimbaţi şi neasimilaţi. Ei au rămas în continuare ca un neam aparte,neam de limbă latină, de structură fizică şi sufletească traco-romană, az rămas Români Fărşeroţi aşa cum şi-au spus, încă de la începutul începutului, aşa cum i-au cunoscut toţi cei ce i-au descoperit şi au scris despre ei, după ce le-au cercetat trecutul, istoria, viaţa, graiul, credinţa, tradiţii şi obiceiuri’’. Tinerii care au plecat să muncească în SUA s-au întors cu experienţa alegerii unor reprezentanţi ai comunităţii pentru gestionarea averii bisericii, eveniment amintit de Constatin Colimitra prin prisma alegerii tatălui său în această funcţie, urmat de Miciu Caramitru.

 

Educaţia tinerilor se baza pe moraliatea transmisă oral peste secole prin legi nescrise: ‘’Apoi controlul familiei asupra băieţilor era foarte strict. În problem aceasta ca şi în altele, de alt fel, în care este sau sunt angajate: onoarea, prestigiul, numele,mândria şi demnitatea nu existau compromisuri. Se părea că astfel de educaţie se transmitea tacit, sau era moştenită, odată cu suma celorlalte calităţi ale bunicului şi tatălui. La fărşeroţi ca şi la toţi românii-macedoneni, pe linie mai mare, sau mai înaltă, gândind, moralitatea domnea autoritară din tronul în care o instalase viaţa aspră, încă din începuturi. Durând mii de ani şi trecând prin atâtea generaţii nimeni nu încerca uzurparea ei.Şi cât era de frumoasă,de curată viaţa, sub legile ei nescrise, ba da: scrise în conştiinţa fiecăruia! Nici un scandal,nici un conflict provocate de atitudini sau comportări dezonorabile.’’ Un eveniment petrecut într-o generaţie anterioară este legat de rara încălcare a tradiţiei, al cărei protagonist nefericit a fost Miha Nastu, care a acceptat să preia şi numele soacrei sale Caciamaia, fapt ce i-a atras moartea în urma blestemului tatălui său (vezi articolul). Transmiterea evenimentelor din cadrul comunităţii se făcea oral, mai ales prin ‘’auşi’’ (bătrâni), care se reuneau vara pe pajiştea de lângă biserică, când depănau amintiri din viaţa lor, chiar dacă acestea erau cunoscute.

Femeile fărşeroate erau astfel omagiate pentru rolul istoric în cadrul familiei: ‘’Femei-mătuşi, sau femei-mame, toate fără învăţătură, fără nici o zi de carte măcar,unde, totuşi, aţi învăţat să fiţi model de hărnicie, de seriozitate, şi de tot ceea ceajutăa vă aşeza pe piedestalul de marmoră albă, pe piedestatul nemuririi (sublinierea noastră)?’’

 

C.C. subliniază că în Albania toţi românii macedoneni  sunt fărşeroţi, deşi în secolul al XVII ei s-au împărţit în trei grupe. Două din aceste grupe şi-au luat numele de la regiunea în care s-au aşezat. Unii s-au numit mizuchiari sau muzichiari, după ţinutul Mizucheia de lângă Marea Adriatică. Celălalt grup s-au numit câstrinioţi (probabil ca locuitori ai castrului sau Arghirocastrului din sudul Albaniei) sau cristinioţi (femeile lor purtau o cruce-tatuaj pe frunte).Toţi erau numiţi de albanezi ‘’ciobeni’’ sau ‘’vlai’’. Cei care şi-au păstrat denumirea tradiţională de fărşeroţi au mai păstrat contacte cu câstrinioţii în zona oraşului ‘’Corceaua’’ (albanezul Korce), câstrinioţii rămânând nomazi până în plin secol XX.Mizuchiarii s-au transformat însă în proprietari de mici terenuri arabile sau negustori şi hangii în centrul şi nordul Albaniei otomane,purtând însă nume ‘’curat fărşeroteşti’’ ca Ghini, Ianura etc. Unii dintre mizuchiari au venit în România în anii 1928-1930.

 

Este menţionată bineînţeles ‘’strălucirea vestitului oraş Moscopolea, cu o populaţie pur fărşerotească’’ de 70.000 de suflete, distrus de Ali-paşa din invidie generată de faptul că ‘’în toată Peninsula Balcanică nu exista un alt centru mai prosper, mai prosper decât acest oraş (…)’’ Poetul aromân Nicolae Velo (1882-1924)afirma în poezia Moscopolea că oraşul întrecea în lux Constantinopolul /Istanbul, capitala imperiului otoman.  În zona Moscopolei incendiată în 1769 de Ali din Tepeleni /Albania (1744-1822), paşă de Ianina, erau şi alte aşezări fărşeroteşti ca: Linotopi, Fuşa (câmp), Nicoliţa, Şipsca, Grabova (locul de naştere al lui Andrei Şaguna, mitropolitul ortodox al Ardealului în secolul XIX), Daniţa, Lănga, Nicea, Tomori şi oraşul Berat (latinescul Villardi). Nu este uitat Fraşari, important centru urban fărşerotesc cu peste 15.000 de locuitori, anterior Moscopolei.

Autorul mărturiseşte cu părere de rău că ‘’de multe ori, în discuţii cu mulţi fraţi români macedoneni, intelectuali sau semi, ei nu prea vor să recunoască’’ că fărşeroţii din Pleasa, Corceaua, satul Dişniţa, oraşul Bilişte, comuna Ucişte (populaţie majoritar albaneză creştină), satele Gramaticova, Cândrova, Paticina, Mirihova din Grecia, comuna Caragioli/Argiropolis (Grecia), Armiro, comunele Molovişte, Cruşova, Magarova, Beala, Belcameni au strămoşi comuni.

 

El admite că grămostenii au avut propria lor identitate ca ramură a aromânilor, celnicii lor, în frunte cu Hagi Steriu, construind oraşul Gramoste. Având o populaţie de 20.000 de locuitori, acest centru aromânesc a fost distrus de acelaşi Ali-paşa, cam în aceeaşi perioadă cu Moscopolea.

 

Colimitra relatează evenimentul dramatic din 1780, când locuitorii satelor aromâne Fraşari, Costreşti, Corteşti, Javaleni şi Jarcani, dintr-o regiune a Albaniei otomane unde erau persecutaţi, au migrat într-o noapte cu turmele lor în provincia Corceaua, în munţii din Dişniţa. Majoritatea s-a aşezat în Pleasa, o parte în Dişniţa, restul la Câlive (corturi) şi familia celnicului Pitu la Stropani. Unele familii de celnici de aici şi-au pierdut oile în timp, cum a fost cazul lui Culicea Teja, în timp ce Pitenii s-a menţinut până în jurul anului 1920. Suferinţele fărşeroţilor în timpul celor 500 de ani de dominaţie otomană în Albania sunt descrise de Ioan Fotu în Românii Fărşeroţi.

 

C.C. povesteşte şi un eveniment care a avut loc în timpul vieţii bunicului său celnicului Hristu Colimitra, şi a celnicului Spiru Balamace (în secolul XIX), legat de impozitul plătit sultanului în valoare de o sută de mii de lire de aur turceşti pentru cele 100.000 de oi ale satului Pleasa (vezi articolul). Aceaşi celnici au contribuit financiar la ridicarea mănăstirii Sf. Ilie din Ucişte, comună de albanezi creştini vecină cu Pleasa (vezi articolul).

 

Obţinerea independenţei de către Albania otomană în 1912 şi primul război mondial (1914-1918) au contribuit la deteriorarea condiţiilor ocupaţiilor tadiţionale ale fărşeroţilor: oieritul şi caravanele. În acest context, tinerii au început să se orienteze spre România şi SUA. Încă de la începutul secolului, unii tineri au emigrat în America, majoritatea în oraşe de pe coasta Atlantică. Pentru a-şi menţine identitatea,ei au înfiinţat în 1903 ‘’Societatea Fărşerotul’’ şi două biserici ortodoxe cu slujbe oficiate în româneşte. Emigrat şi el în America din România în 1977, la fiul său, Colimitra a constatat că reprezentanţii celei de a doua generaţie au absolvit şcoli superioare, adaptându-se la societatea urbană modernă şi depăşind criza economică din 1929-1933. De asemenea, cu regret a observat că unii reprezentanţi ai celei de a treia generaţii au început să piardă din moştenirea culturală a primelor două generaţii.

 

În acelaşi timp ‘’O nouă şi frumoasă zare a deschis destinul pentru fărşeroţi; zarea pe fruntea căreia scria: România.  Bărbaţii ca şi femeile însă, prin simplitatea lor nu cunoşteau nimic despre această Mumă-Patrie, dar instinctul şi un sentiment trezit le şopteau că drumul spre România este salvator , mai ales că acolo se află unii din tinerii care au învăţat la liceul român dinBitolia- Jugoslavia’’. Poetul relatează din amintirile proprii evenimentul migraţiei fărşeroţilor din Pleasa în Cadrilater (sudul Dobrogei), eveniment ce a avut loc în 1928 şi în care un rol important l-a jucat tatăl său, Andrei (Chendra) Colimitra (vezi articolul). De asemenea, un rol important în colonizarea în sudul Dobrogei l-a jucat Societatea de Cultură Macedo-Română,înfiinţată la Bucureşti încă din 1879, după obţinerea independenţei României. În judeţele Durostor şi Caliacra (Cadrilater), în calitate de colonişti s-au adaptat la ocupaţia de plugar , dar unii au continuat să ţină şi mici turme de oi. Copiii coloniştilor au avut ocazia să urmeze şcoala primară şi gimnaziul, mergând apoi şi laliceele din Silistra. Este interesant faptul că la festivităţile ocazionate de sărbătorile naţionale,judeţul Durostor era reprezentat de fărşeroţi: o fotografie de la sfârşitul cărţii prezintă ansamblul de dansuri populare fărşeroteşti pe scena Teatrului Naţional Bucureşti la 24 Ianuarie 1929. Apoi a urmat dureroasa retragere din Cadrilaterul cedat Bulgariei la 7 septembrie 1940 şi reaşezarea în judeţele Ialomiţa, Constanţa, Tulcea şi în zona Bucureştiului.

 

Când vorbeşte de România el o numeşte ‘’ţară’’, ‘’Patrie’’ sau ‘’Patria Mumă’’. Explicaţia o găsim în următorul paragraf: ‘’Cine poate crede că noi, românii macedoneni în general, am fi primit atât d euşor protecţia Statului Român, protecţia României atunci când Ea, regăsindu-ne după şaptesprezece secole, ne-a recunoscut ca fii ai Ei pierduţi şi a făcut din grija ce ne-a purtat-o o problemă naţională, o problemă românească de prim ordin, dacă nu am fi ştiut că suntem fiii Ei? Cine poate crede că un stat sau o ţară cheltuiesc anual sume enorme pentru a întreţine peste hotare sute de şcoli şi Biserici, pentru a plăti învăţători, preoţi, dascăli, oameni de serviciu, pentru a plăti chiar grupele de luptători români macedoneni care îşi apărau fiinţa etnică, dacă acest Stat, acea Ţară n-ar şti că cei pentru care se sacrifică atât de mult sunt fiii lor?’’

 

Importanţa şcolii în limba română din satul natal în formarea unei conştiinţe naţionale este relevată în  următorul fragment: ‘’Şcoala unde am învăţat carte românească,venită la timp precum o mană cerească pentru a ne întări credinţa că noi, cei aflaţi pe alte meleaguri, suntem fraţii celor ce prin atâtea lupte şi jertfe au reuşit să-şi făurească o Ţară în nordul Balcanilor, frumoasă şi bogată cum alta nu-i. Că suntem fraţii despre care nu s-a ştiut veacuri de-a rândul, fraţii care ca şi ei au luptat să-şi apere limba şi identitatea traco-romană, produs al fericitei împreunări dintre cele două mari popoare din vechime: trac şi roman.’’ Vara, când unele ore de clasă se făceau în natură, ‘’Pe drum şi dus şi întors, în marş ca soldaţii, cântam cântece patriotice ca: Deşteaptă-te Române, Pe-al Nostru Steag E Scris Unire, Trei Culori, La Arme, şi altele că răsunau munţii cu păduri, cu stânci, cu văi, cu plaiuri,cu tot. Cântam cu suflet curat, cu pasiune, îndemnaţi,parcă, de o forţă nevăzută, de o dragoste născândă din senin, pentru Ţara pe care nici nu o cunoşteam, nu o văzusem în viaţa noastră, pentru România Mare, a cărei aripă protectoare o simţeam, instinctiv, plutind pe deasupra noastră.’’ Serbarea de sfârşit de an şcolar începea cu cîntecul ‘’Pe al Nostru Steag E scris Unire’’ şi se încheia cu cântecele ‘’Delteaptă-te Române’’ şi ‘’Trei Culori’’.

 

Descoperirile de ordin lingvistic făcute la şcoală au determinat apariţia sentimentului apartenenţei la o patrie: ’’Am înţeles încă din prima clasă că sunetul cuvintelor graiului nostru şi sunetul cuvintelor citite din cartea de română sunt aidoma, se îmbină armonios fără voia noastră şi nu ştiam cum să le sorbim mai repede, să le înmagazinăm în fundul memoriei, pe acestea din urmă, de unde să nu mai poată scăpa, ieşi afară, de frică a nu le pierde pentru totdeauna. Poate instinctul care prea greşeşte, ne îndemna la această sârguinţă, având în vedere că veacuri întregi românii fărşeroţi, românii macedoneni, nu au ştiut cum arată o patrie, cât de senin este cerul ei, cât de strălucitor şi călduros este soarele ei şi cât de fericit te simţi atunci, în clipa când îţi culci capul ca un copil,la sânul ei. Dragă cititorule, indiferent cine eşti, ce anume sentimente porţi în suflet, ce anume idei circulă prin creierul tău, dar o întrebare pot să-ţi pun chiar dacă nu am posibilitatea să-ţi cunosc răspunsul: Putem fi condamnaţi noi, noi cei care, timp de şaptesprezece secole nu am ştiut ce este o patrie, că ne iubim cu atâta ardoare patria regăsită?’’ (subliniere C.C.)

 

Tot în domeniul lingvistic, C.C. prezintă o listă cu peste 120 de cuvinte identice şi asemănătoare din ‘’graiul daco-român’’ şi ‘’graiul macedo-român’’. Printre cuvintele identice se numără: om, trup, cap, gură, guşă, braţ, pulpă, inimă, rinichi, splină, maţe, os, bărbat, casă, acasă, vatră (albanez), lemn, fag, apă, aluat, oaie, capră, ţap, cal,iapă, ied, caş, urdă, căşdare, bagă, uşă, poartă, leagă, vacă, bou, noaptea, seara, râu, soare, lună, munte, pădure, căşărie, roşu, alb, amar, drept, bun, rău, loc, sus, aproapea, stau, stai, stă, lacrimă, tată, flanelă, eu, el, noi, voinostru, noastră. Printre cele asemănătoare găsim:frămte/frunte, per/păr, ochi/ocliu, nare/nară, grumadz/grumaz, umiri/umeri, chiept/piept, păntic/pântec, mănâ/mână, deadzit/deget, unglie/unghie, cicior/picior, genucliu/genunchi, plâmăni/plămâni, hicat/ficat, răndzâ/rînză, chiale/piele, cară/carne, muleari/muiere, feată/fată, ficior/fecior, n’veastă/nevastă, cilimean (albanez)/copil, piră/pară, jer/jar, surţeali/surcele, frăndză/frunză, izvur/izvor, fântănâ/fântână, pâine/păni, fărină/făină, gârn/grâu, tărţi/tărâţe, birbec/berbec, niel/miel, mîndz/mânz, lapti/lapte, uzdur/uger, dzer/zer, speală/spală, hiearbi/fierbe, scoati/scoate, iase/iese, ‘nclide/închide, disclide/deschide, faţi/face, disfaţi/desface, căntâ/cântă, discăntâ/descântă, greaşti/grăieşte, aură/urlă, zgieară/zbiară, alatră/latră, căni/câine, căţauă/căţea, muldze/mulge, dzua/ziua, şoput/şipot, treaţe/trece, chiatra/piatra, arâmăne/rămâne, steale/stele, analt/înalt,vearde/verde, stane/stână, nasbastru/albastru, dulţe/dulce, şcliop/şchiop, ghios/jos, diparte/departe, gioc/joc, lăcrini/lacrimi, hiliu/fiu, tinir/tânăr, cămeaşă/cămaşă, nuntru/înăuntru, nafoară/afară. Autorul trage următoarea concluzie din aceste asemănări de cuvinte: ‘’(…)neamul românesc şi cel macedo-român au aceeaşi limbă, acelaşi grai, deşi între ele au intervenit nu numai despărţirea în spaţiu, geografică, dar şi cea de durată, cea de secole întregi. Cei care înclină să creadă că, deşi avem un grai comun, suntem două neamuri diferite care au luat naştere din acelaşi ametec traco-roman, în epoci diferite şi pe spaţii, pe arii diferite, sunt greşiţi. Proecesul de zămislire a unei limbi, unui grai este mai greu decât cel ce prevede zămislirea unui neam hibrid. Graiul românilor macedoneni care este unul şi acelaşi cu graiul românilor (daco-românilor) este opera unuia şi aceluiaşi neam hibrid dospit în matricea carpato-dunăreană.’’

 

Colimitra tratează şi situaţia politică nefericită a românilor macedoneni din Grecia şi Albania comunistă contemporană (1986): ‘’În acea Grecie ai cărei istoriografi, răscolind trecutul acrediteazăă teza prin care se susţine că românii macedoneni sunt greci romanizaţi. Nimic mai fals, nimic mai absurd. Noi ştim ce scop are enunţarea unor asemenea teze ce le combatem şi trebuie să le combatem cu toată tăria. Grecii, ştiind că în timpul de azi românii macedoneni , cu deosebire cei care trăiesc în interiorul graniţelor greceşti, sunt fără aripă protectoare, se gândesc să profite de acesttimp favorabil lor pentru a-şi atinge scopul, adică: pentr a realiza desnaţionalizarea noastră cu măsuri civilizate, nu aşa cum procedează celelalte state din Balcani şi în mod cu totul nepermis, statul actual albanez. Marele păcat este că şi unii dintre românii macedoneni, având la bază cultura greacă aduc şi ei apă la moara minciunilor acelor învăţaţi greci care calcă în picioare obligaţia profesională. Împrumutând teza grecească şi albanezii afirmă că în Albania nu există decât populaţie de origine albaneză, alt neadevăr sfruntat. Avem noi , fărşeroţii o zicală: ţ-aflai dzua, ş-măc  ş-mădua! transpus: ţi-am găsit ziua, îţi mănânc şi măduva! Adică: pentru că azi eşti slab, fără putere, eu pot nu numai să te bat, să te birui, dar şi să te distrug cu totul.’’

 

În faţa acestei situaţii dramatice a aromânilor din Balcani, Colimitra ripostează din punct  de vedere istoric astfel: ‘’Tuturor acestor tactici machiavelice întrebuinţate de statele balcanice, trebuie să le răspundem cu fermitate sprijiniţi pe marele,unicul adevăr că: 1. Noi, toţi românii macedoneni suntem fraţi între noi: de la fărşeroţi până la grămosteni şi mai departe până la aminceni (Aminciu/Meţovo, Grecia – n.n.), până la pindeni (munţii Pindului, nordului Greciei – n.n.) şi pânăă la toţi cei care îşi spun râmăn sau armân şi chiar până la acei ce vrând să facă pe placul grecilor, îşi spun vlahi. 2.Noi, toţi români macedoneni menţionaţi mai sus, suntem fraţi buni cu românii, cu acei români care, după veacuri de despărţire, de nesiguranţă, de nelinişte şi de oprimare, au reuşit prin lupte permamente şi cu munţi de jertfe omeneşti, să se constituie, în cele din urmă, într-un stat stăpân pe destinele proprii româneşti şi peo ţară al cărei teritoriu est eunul şi acelaşi cu cel stăpânit în vechime de străbunii traci sau geto-daci. 3. Noi, toţi românii macedoneni, în număr de cel puţin două milioane, aflaţi şi în timpul de azi,în cuprinsul celor patru ţări balcanice suntem urmaşii celor ce s-au desprins, s-au rupt din trupul daco-român, în cel de-al doilea secol al erei creştine, în condiţiile înregistrate de istorie şi cunoscute de toată lumea. Suntem urmaşi ai noului popor daco-român, născut din fericita încrucişare între dacii viteazului rege Decebal şi romanii marelui împărat Traian. Proba, dovada cea mai puternică, susţinînd acest fapt, aşa cum mai spus, este limba.’’

 

 

Aşadar, C.C. lansează la punctul trei o teorie originală pentru originea aromânilor, cea conform căreia locaţia acestei origini ar fi fost Dacia romană. El respinge teza romanizării ilirilor (Iugoslavia şi Albania) şi macedonenilor din Balcani, în comparaţie cu romanizarea dacilor, considerând că aceste popoare aveau, ca şi grecii,un nivel cultural mai înalt decât romanii. De asemenea, respinge teza existenţei de triburi trace în Iliria, din amestecul cărora cu romani să fi apărut fărşeroţii. Consideră că la retragerea administraţiei şi armatei romane din Dacia în 271, s-ar fi retras şi familiile bogate în turme de oi în zonele de la sud de Dunăre, considerând această retragere ca temporară. Dar la invazia bulgarilor turanici la sfârşitul secolului VII ei s-ar fi retras în munţii Bulgariei de azi şi de acolo în munţii Macedoniei şi cei ai Iliriei. Poetul convertit în istoric subliniază: ‘’Ei s-au desprins din Carpaţi, din munţii Carpaţi şi au ocupat, pentru că aşa le-a cerut îndeletnicirea, alţi munţi,munţii balcanici. În ipoteza,emisă şi susţinută de unii, cum că neamul românilor macedoneni , inclusiv fărşeroţii, a luat naştere pe pământul Macedoniei şi Iliriei, din amestecul romanilor cu populaţia indigenă,acest bean ar fi avut şi cea de a doua îndeletnicire de bază: plugăritul, lucrarea pământului’’.  O a treia probă în susţinerea tezei sale a găsit-o în asemănarea traistelor muntencelor văzute în oraşul Novaci de la poalele Parângului (Gorj) cu cele aromâncelor din Balcani şi numai la acestea. În sfârşit , a patra dovadă ar fi obiceiul mărţişorului ca vestitor al primăverii, comun la romanitatea nord-dunăreană şi cea sud-dunăreană. Ca o completare, autorul respinge categoric dorinţa de a fi ‘’neapărat urmaşii lui Alexandru Macedon. Nu avem nici în clin, nici în mânecă ceva cu el. Şi nici cu Ilirii.’’ În poezia sa Vouă, fărşeroţii mei, cu care îşi începe cartea pe care o subîntitulează ‘’monografie’’, face aluzie la evenimentul istoric din anul 602, când migratorii slavii au rupt frontiera dunăreană a imperiului bizantin (roman de răsărit) şi s-au aşezat în provinciile balcanice, despărţind romanitatea nord-dunăreană de cea sud-dunăreană: ‘’Iar visul v-a fost nobil, dar vrearea ne-mplinită /De a duce trai cu fraţii în ţara hărăzită,/Căci soarta, aspra soartă v-a rupt din trunchiul mare/Spre a vă petrece viaţa pe-a Pindului spinare’’.

 

La întrebarea ‘’de unde numele de fărşerot?’’, Colimitra răspunde că prin digresiune de la numele localităţii antice Pharsalos (Tesalia, Grecia), respectiv Farsalioţi. Un argument l-a găsit la bătrâna fărşeroată Chiraţa Popescu din Paticina (Grecia), emigrată în America, unde la 102 ani spunea că suntem farsalioţi. Totuşi faptul că fărşeroţii nu au apărut ca neam la Pharsalos  este dovedit de lipsa de urme după părăsirea acestei zone. Apoi după întemeierea Fraşariului în Albania au preluat numele de fărşerot.

 

 Dacă în trecut străinii au vorbit despre originea fărşeroţilor, a venit rândul acestora să-şi afirme identitatea moştenită după sacrificiile înaintaşilor din Balcani: ‘’În trecut, au spus străinii ce suntem , acum când suntem atâţia care ne cunoaştem şi originea şi trecutul, care ştim că suntem descendenţii a două popoare, cele mai vechi şi cele mai puternice, în Europa, în perioada anilor care au premers creştinismului, noi: Românii Fărşeroţi, sau Românii-Macedoneni, să afirmăm cu tărie voinţa noastră ca neam aparte, în conglomeratul balcanic, voinţa, nestrămutata voinţă că vrem să rămânem ceea ce au fost şi proto străbunii, străbunii. Bravii, neîntrecuţii străbuni şi toţi cei ce ne-au făcut legătura cu ei, adică şi cea ce au fost taţii şi mamele noastre. Să nu uităm că Balcanul întreg: munţi, văi, plaiuri,poiene,deal, şes, este presărat cu morminte unde zac oasele celor ce au luptat şi au căzut eroic, pentru a ne lăsa nouă moştenire unnume falnic. Să nu uităm că pentru  a le cinsti memoria,noi trebuie să păstrăm cu orice preţ acest nume scump.’’

 

 

Poetul propune ca ‘’noi fărşeroţii împreună cu toţi ceilalţi români macedoneni să strângem fonduri în vederea înălţării unui monument din marmoră, dar grandios, pe pământul Patriei Regăsite, în inima ei, deci în Bucureşti. Un  monument care să reprezinte pe toţi luptătorii noştri, pe toţi cei ce şi-au dat viaţa, apărând limba şi fiinţa etnică. Să reprezinte străbunii, acei străbuni care deşi oameni simpli, au reuşit să păstreze,trecând prin furtuni nebănuit de grele şi de toate felurile, ceea ce ne-au transmis şi nou: falnicul, sfântul nume de Român Macedonean (sublinierea C.C.).’’ Un astfel de martir a fost preotul Haralambrie Balamaci de la biserica românească din Corceaua, care a fost împuşcat de antarţii (paramilitari-n.n.) greci la începutul secolului XX, pentru că a refuzat să oficieze slujba în limba greacă. Alţi eroi fărşeroţi au fost: Custula Tanasacu, care l-a ucis în luptă pe conducătorul otoman Muleazim şi a cărui vitejie a fost cântată de poetul Nicolae (Cola) Ciubucachi; Tase al lui Gamaleţ în 1770; căpitanul de haiduci fărşeroţi Steriu din zona munţilor Domuru (Tomor în albaneză); Nicolae (Coli) Ghiza, care şi-a răzbunat fratele asasinat de banditul Maliu; soţia lui Puiu şi învăţătorul Nisa Balamaci, care în 1914, în fruntea satului Pleasa, l-au alungat pe episcopul grec din Corceaua care venea să oficieze o slujbă în greceşte, eveniment redat în poezia Pleasa, hoară rămănească; conducătorii de grupuri Culicea Cicani, Dumitru (Mita) Ciufecu, Andrei Balamaci şi Atanasie Nastu de la începutul secolul XX; Laza Bujgoli şi Atanasie (Naşu), cunoscut pentru talentul său artistic (vezi articolul)

 

Importanţa istoricului ca intelectual pentru comunitatea aromânilor în comparaţie cu alte popoare este descrisă în următorul fragment, ocazia cu care face aluzie la ideea monumentului: ‘’Multe popoare, inclusiv cele din Europa, au Istorie fiindcă au avut şi oamenii care să o scrie. Au avut eroi pe car ei-au preamărit, eroi ale căror fapte şi vitejie le-au cântat fraţii lor contemporani , sau fraţii urmaşi, dar i-au onorat şi cu ridicarea de monumnete elocvent grăitoare. Noi, poporul nostru român macedonean avem atâţia eroi, dar nu am avut şi trubaduri care să le fi cântat lupta, eroismul, jertfele, în auzul lumii întregi şi nici cronicari cu a căror pană să-I fi înregistrat în Istoria Universală. Târziu de tot, datorită fraţilor din umbra Carpaţilor, ni s-a deschis şi nouă o zare prin care am ieşit la lumină. Că mult înainte ne-au descoperit străinii, soarta nu ni s-a schimbat pentru că aceştia s-au limitat la ceea ce le recomanda profesiunea.’’ Este dat ca un contraexemplu Riga Fereu, român macedonean din satul Velestin, declarat poet naţional grec (Constantin Rhigas Phereos Velestinlis), care nu a scris ‘’o strofă măcar  despre moartea fratelui său de sânge Caciandoni, despre acea moarte care înfioară şi inimile de piatră’’ sau despre mamele din munţii Suli, care s-au aruncat în prăpastie cu pruncii în braţe pentru a nu fi prinse şi dezonorate de albanezii musulmani.

 

La sfârşitul Războiului Rece (1986), Colimitra face pasul de la istorie la politică, abordând problema drepturilor omului pentru minoritarii aromâni din statele balcanice. El se adresează contemporanilor săi greci, albanezi, iugoslavi şi bulgari, amintindu-le de binele făcut de-a lungul istoriei de străbunii aromânilor străbunilor lor prin ocupaţiile de ‘’picurari’’ şi ‘’cărvănari’’: ‘’Ca descendenţi ai străbunilor voştri, aveţi o datorie morală, o datorie de onoare de împlinit: Să răscumpăraţi binele ce l-au făcut fărşeroţii, binele ce l-au făcut românii macedoneni străbunicilor voştri (sublinierea C.C.). Iar în ce fel îl puteţi răscumpăra vă amintim noi: Să reparaţi nedreptatea cu care sunt trataţi românii macedoneni, inclusiv fărşeroţii, adică: Să acordaţi statut de minoritate, cu drepturi egale, cu drepturi ce le aveţi voi toţi (sublinierea C.C.): albanezi, greci, sârbi şi bulgari’’.

 

 

SURSE:

Colimitra Constantin, Fărşeroţii, monografie, regia Andrei Colimitra, SUA,54 foto alb-negru, 300 p.

Georgescu Vlad, Istoria românilor. De la origini până în zilele noastre, ediţia III, editura Humanitas, Bucureşti, 1992, pp. 22-23.

 

 


Marcu Beza s-a născut în 1882 (incert pentru Hristu Cândroveanu) sau la 30 iunie 1882 (cf. saitului ''Crispedia''), în comuna Clisura (cf. H. C.) sau Vlaho-Clisura (cf. ''Crispedia'') din Macedonia otomană.


Clisura era situată în apropiere de izvoarele Bistriţei şi de lacul Ostrov, într-o regiune muntoasă şi împădurită a Macedoniei, cu vârfuri de peste 2000 m, unde se mai află multe aşezări aromâneşti: Nevisca, Grămăticova, Cândrova, Blaţa, Hrupişte, Căstur (Kastoria), Gramoste etc.


Învaţă la şcoala din localitatea natală şi la liceul din Bitolia, în Macedonia otomană, ambele instituţii de învăţământ în limba română finanţate de statul român.


La Bucureşti, frecventează cursurile Facultăţii de Litere, unde i-a avut ca profesori pe Titu Maiorescu şi Nicolae Iorga. Lucrarea de licenţă, întitulată Raportul filosofiei cu poezia şi scrisă în spiritul lui T. M., l-a impresionat pe acesta.


Studiază Literele şi la Londra şi Oxford între 1909-1914.


Lucrează apoi în diplomaţia românească, mai întâi ca interpret la Legaţia de la Londra între 1909-1916.


În 1916 se întoarce în România pentru a se înrola în armata care va lupta în primul război mondial, între 1916-1918.


Apoi, între 1920-1933 revine în capitala britanică, în calitate de consul. Aici, la King's College şi la Universitatea din Londra, promovează în calitate de conferenţiar cultura românească, expunerile sale având ecou favorabil printre contemporani. În paralel, promovează cultura engleză în rândurile publicului românesc, devenind unul din cei importanţi anglişti ai României. A intermediat legătura între dramaturgul Bernard Shaw şi Teatrul Naţional din Bucureşti şi a susţinut traducerea în engleză a romanului Pădurea spânzuraţilor de Liviu Rebreanu.

În 1933 este numit consul general la Ierusalim, în Palestina sub mandat britanic, unde se va documenta asupra unor teme de istorie a culturii.

În timpul celui de-al doilea război mondial (1939-1945) revine la Londra în calitate de consilier cultural.


În literatură debutează în 1903 cu volumul de proză aromână De la noi.


A redactat revista ''Grai bun'' în anii 1906-1907 şi 1909.


În 1925 este ales membru corespondent al Academiei Române.


A colaborat la revistele „Românul de la Pind", „România literară", „Convorbiri literare" (unde este promovat de T. M.), „Analele Academiei Române", „Luceafărul", „Boabe de grâu", „Cuget românesc", „Ideea europeană", „Lumina", „Lilicea Pindului", „Revista aromânească", „Universul", „Notes and Queries" (Paris) etc.


Alături de N. Iorga, Gr. Nandriş, G. Cioran, T. Bodogae, M.B. a urmărit raporturile culturii române cu Muntele Athos (Grecia), evidenţiind puternica influenţă a mănăstirilor de la Sfântul Munte asupra celor din Mediterana răsăriteană.


Referitor la romanul O viaţă, apărut în 1921, criticul literar Eugen Lovinescu scria că autorul ''nu reuşeşte să ridice o simplă schiţă filigranată la tonul şi dezvoltarea epică necesară".


Notele de călătorie în Anglia arată, conform ''Crispedia'', ''o fină înţelegere şi capacitatea de a explica societatea contemporană engleză'', fiind ''scrise cu mai multă vervă decât cele ale lui Ioan Botez şi N. Petrescu, publicate cam în acelaşi timp''.

Eseurile despre Anglia, apărute în ''Convorbiri literare'', se focalizează asupra unor personalităţi culturale ca Thomas Carlyle, John Ruskin, Frank Harris,William Shakespeare. Atrage atenţia asupra viziunii regizorale inovatoare a lui Gordon Craig şi Granville-Parker, subliniind că „dramele lui Shakespeare nu au numai valoare istorică, ci ele sunt întru totul şi ale timpului nostru." Cu volumul Shakespeare in Roumania (1931) sublinia unui aspect important al circulaţiei motivelor între două culturi europene, numărându-se printre primii care introduc acest element esenţial în cercetarea comparatistă românească, extinzând studiul comparativ şi asupra literaturilor populare.


Printre cele mai importante lucrări se numără şi Romanian Grammar şi Călători englezi despre Români (1580-1825).


Tematica aromânească e prezentă în cărţi de poezii, schiţe şi nuvele în română şi în aromână: De la noi, Pe drumuri, O viaţă etc. Colaborează la mai multe publicaţii aromâneşti. Creaţia sa este inclusă în Antologia aromânească publicată de filologul aromân Tache Papahagi în 1922, Antologie lirică aromână (1975) şi Antologie de proză aromână (1977).

Poeziile Minduiri, Cînticlu a picurarlui, Cloputile, Ma ţe u vrei, La tăruşte, Loară valea au apărut în revista ''Lumina'' din anul II, 1904. În numărul din anul următor a apărut şi poezia Cîntic.

Poeziile Cînticlu a neauăl'ei, Şi-ni bate iara ocl'iul, Ună carte, Dimîndări au apărut în revista ''Graiu bun'', în numărul I din 1906. Poeziile Di-acasă şi Auşulu au apărut în numărul I din anul următor. Poezia Minduiri di vreari a apărut în ''Calendarul Graiu bun'' din 1909. Poezia Dimîndări a apărut şi în ''Revista aromânească'' din anul I, din 1929.

Poeziile Vruta cătră picurar, Din casă, Iu suntu?... au apărut în ziarul ''Românul de la Pind'', în numărul din 1904. Poezia Munte, frate a apărut în numărul din anul următor.

Poezia Prîndzul a apărut în revista ''Lilicea Pindului'' în numărul din anul I, din 1912.

Aceste poezii de mai sus au fost incluse în antologia publicată în 1985 de scriitorii aromâni Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu, cu transpuneri în română ale celor doi editori, care au urmărit ''a realiza echivalenţe uneori nu foarte fidele textelor orginale, dar cu grija de a nu le trăda măcar spiritul''.

Creaţia în aromână a lui M. B. a fost inclusă în ediţia postumă din 1981 a lui T. P., Grai, folclor, etnografie, îngrijită de Valeriu Rusu, apreciat de H. C. ca ''prieten al literaturii aromâne''. T. P. îl caracteriza ca un poet etnoliric „de o inspiraţie profundă şi cumpănită".


Textele poeziilor Căntic şi Vruta cătâ picurar şi fişiere audio cu poeziile Loarea valea şi Minduiri sunt postate pe saitul aromân ''Căntitsi shi poezii armâneshti''.

Textele poeziilor Luară valea, valea oili şi Minduiri, precum şi fişiere audio ale acestor poezii sunt postate pe saitul aromân ''Giony''.

M. B. a încetat din viaţă la 30 mai 1949, la Bucureşti.


Criticul literar H. C. îl considera ''un cărturar prin excelenţă'', deosebit însă de conaţionalii săi George Murnu şi Nida Boga: ''Pe cînd Murnu însă rămîne un savant specios (ca arheolog mai ales) şi un poet epico-liric spontan, precum şi un ca om, iar Boga un liric epopeic şi un ca structură intimă, iradiind ironie şi sarcasm creativ şi existenţial, Beza este o ilustrare a rigorii şi a distincţiei atît în ce scrie, cît şi în relaţia lui cu lumea, aş zice cu sine însuşi chiar, parcă cenzurîndu-se permanent, asemenea diplomaţilor de carieră.'' Din perspectiva exploratorului civilizaţiilor orientale şi moderne, H. C. îl apreciază ca un ''comparatist de mare acribie''. Scrisul său literar şi ţinuta sa civilă sunt comparate de H. C. cu cele ale lui Alexandru Odobescu, Lucian Blaga şi Titu Maiorescu. Fondul de inspiraţie folclorică în opera sa în aromână o explică prin ''înclinaţia atavică a scriitorilor aromâni pentru geografia de spirit'', mimetismul creativ excluzându-l în cazul lui M. B. H. C. îl apropie de Octavian Goga: ''Poemele lui au întotdeauna profunzime, autorul lor fiind un reflexiv marcat perpetuu de zbucium, de suferinţă pentru imaginea în declin a lumii etniei sale de arhetipuri''. De asemenea, remarcă influenţe ale lui M. Eminescu şi George Coşbuc, pe care îi consideră ''modele în genere'' ale scriitorilor aromâni. M.B. obţine ''adevărate pînze cinematografice,larg cuprinzătoare, ale etnografiei şi spiritualităţii aromâneşti'', poemele şi proza sa fiind ''copleşitoare, obsedante, asemenea unor micro-tragedii condensate, lucrate cu minuţia artistului înnăscut''. Criticul subliniază că literatura lui M. B., ca şi a altor scriitori aromâni, pune aceeaşi problemă cititorilor români şi aromâni care nu au cunoscut direct realităţile istorice sud-dunărene: ''a accesului cititorului la comunicarea (subl. ed.) ei, care este o chestiune complexă, de grai, de atmosferă socială şi de civilizaţie, într-un cuvînt, de lungime de undă comună (subl. ed.) cu destinatarii mesajului ei''.


Între scriitorii aromâni, saitul ''Crispedia'' îl consideră ''cel mai apt să susţină dimensiunea reflexivă, fără a ignora nici metafora, ceea ce conferă densitate şi expresivitate discursului liric sau epic''. Din această perspectivă, povestirile sale seamănă cu ''mici romane condensate'', ca de pildă Gardana, remarcată de E. Lovinescu şi tradusă în engleză, scriitorul dovedindu-se ''un povestitor plin de farmec''.Saitul conchide: ''Atât în poezie, cât şi în proză, sunt înfăţişate, ca în nişte stampe, imagini arhetipale din viaţa cărăvănarilor şi a păstorilor aromâni din vechime, a haiducilor, a luptătorilor aromâni pentru libertate.''


Opera:

De la noi, Bucureşti, 1903;

Graiu bun. Calendar aromânesc, Bucureşti, 1909;

Pe drumuri. Din viaţa aromânilor, Bucureşti, 1914;

Oscar Wilde, De profundis, traducere, Bucureşti, 1915;

Romantismul englez, Bucureşti;

Papers on the Romanian People and Literature, Londra, 1920;

Zidra. Gardana. The Dead Pool, Londra - New York, 1921;

O viaţă, Bucureşti, 1921; ediţia (Doda), Londra, 1925;

Ruva. Între două lumi, Bucureşti;

Romanul englez contimporan, Bucureşti, 1928;

Paganism in Romanian Folklore, Londra, 1928;

Shakespeare in Roumania, Londra, 1931;

Din alte ţări. Studii şi impresii, Bucureşti, 1933;

Biblioteci mănăstireşti la Muntele Athos, Bucureşti, 1934;

Lands ofMany Religions. Palestine, Syria, Cyprus and Mount Sinai, Londra, 1934;

Urme româneşti în Răsăritul Ortodox, Bucureşti, 1935;

Calea destinului, Bucureşti, 1938;

Cartea cu amintiri, Bucureşti, 1938;

Din Anglia, însemnările unui literat, Iaşi;

Vechi legături cu Anglia, Bucureşti, 1938;

Necunoscuta, Bucureşti, 1939;

Origin of the Roumanians, Worchester-Londra, 1941;

The Roumanian Church, London, 1943;

Heritage of Byzantium, Londra, 1947;

Romantismul: romanul englez, îngrijită şi introducere de Andi Bălu, Bucureşti, 1999;

Pe tărâmuri biblice, Bucureşti, 2000.

 

SURSE:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 197-199, 481.

***, ''Crispedia'', http://www.crispedia.ro/Marcu_Beza

Răzvan Codrescul, ''Rost'', http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com/resurse/marcu-beza-rost/


SURSA: AUT, XLI, 2003, p. 221-230 http://www.litere.uvt.ro/vechi/documente_pdf/stiintefilologice/2003_integral.pdf


THEODOR CAPIDAN (1879-1953)
de
Ana-Maria POP


Anul acesta comemorăm 50 de ani de la trecerea în nefiinŃă a
cunoscutului lingvist de origine aromână, Theodor Capidan, care, de-a
lungul a mai bine de jumătate de veac, s-a dedicat cu seriozitate si pasiune
studiului stiinŃific, rezultatul fiind o operă remarcabilă atât prin bogata si
valoroasa informaŃie pe care o conŃine, cât si prin varietatea disciplinelor si
problemelor abordate, astfel că, după cum afirmă si Matilda
Caragiu-MarioŃeanu, “Se poate spune fără exagerare <înainte de
Th. Capidan si după Th. Capidan>, atunci când ne referim la dialectologie
română sud-dunăreană (aromână si meglenoromână), etnologie aromână,
istorie a aromânilor si meglenoromânilor, raporturile lor lingvistice si
extralingvistice cu popoarele balcanice, romanitatea balcanică s.a”1.
Născut2 la 15 aprilie 1879 la Prilep, într-o familie de aromâni, Th.
Capidan a urmat scoala primară în comuna natală, continuându-si apoi
studiile la liceul din Bucuresti si la Universitatea din Leipzig, unde a audiat
cursurile renumiŃilor lingvisti G. Weigand, K. Brugmann, A. Leskien,
E. Sievers si ale etnopsihologului W. Wundt.
În 1907 si-a susŃinut doctoratul cu teza Die nominalen Suffixe im
Aromunischen3; tot în acest an îl întâlneste4 pe S. Puscariu si după cele trei

luni de probă petrecute la CernăuŃi5, începe colaborarea la DicŃionarul
Academiei, colaborare care nu va fi întreruptă decât cu câteva luni înaintea
morŃii, când vederea îi slăbise considerabil.
După terminarea studiilor universitare a funcŃionat ca asistent al lui G.
Weigand la Institutul Balcanic de pe lângă Universitatea din Leipzig până
în 1909, când este numit profesor si director al Liceului comercial cu
predare în limba română din Salonic.
O dată cu înfiinŃarea universităŃii din Cluj, Th. Capidan este chemat
într-un post de lector pentru dialectele aromân si meglenoromân, iar din
1924 este numit profesor de dialectologie sud-dunăreană si de lingvistică
generală la Facultatea de Litere a universităŃii clujene. În anii petrecuŃi în
orasul de pe malurile Somesului, Th. Capidan îsi va elabora cea mai
importantă parte a operei sale, beneficiind de un climat stiinŃific cu totul
excepŃional: pe de o parte, crearea în 1920 din iniŃiativa lui S. Puscariu a
Muzeului Limbii Române în cadrul căruia se va redacta, sub conducerea
aceluiasi lingvist, DicŃionarul Academiei, precum si Atlasul lingvistic
român, iar pe de altă parte, prezenŃa unei echipe “de specialisti bine
pregătiŃi si entuziasti”6 (V. Bogrea, N. Drăganu, C. Lacea, G. Kisch,
G. Giuglea, S. Pop, E. Petrovici etc.).
În 1936 Th. Capidan este ales membru titular al Academiei Române7,
iar în anul 1937 se transferă la Universitatea din Bucuresti ca succesor al
lui Iuliu Valaori la catedra de filologie comparată a limbilor clasice, unde
va profesa până în 1947.
În 1948 este exclus din Academia Română, însă, la intervenŃia
academicianului Iorgu Iordan, i s-a permis să lucreze, în calitate de
colaborator extern al Institutului de Lingvistică al Academiei, la
DicŃionarul limbii române.
Interesul lui Th. Capidan s-a îndreptat, în special, spre studiul
realităŃilor sud-dunărene (aromâne si meglenoromâne), materializându-seîn numeroase articole, studii si culminând cu cele două valoroase
monografii8, cărora li s-a dat justificat epitetul de clasice.
Principala caracteristică a operei lingvistice a lui Th. Capidan o
constituie abordarea faptelor de limbă în strânsă legătură cu factorul
geografic, istoric si socio-cultural9, astfel încât lucrările sale impresionează
atât prin bogăŃia materialului lingvistic analizat cu rigurozitatea care i-a
caracterizat întreaga operă, cât si prin numeroasele informaŃii privind
istoria, modul de viaŃă10 si aspectele etnografice aromânesti si
meglenoromâne.
Theodor Capidan a avut un aport considerabil în soluŃionarea
controversatei probleme privind teritoriul de formare a celor două populaŃii
românesti sud-dunărene (aromânii si meglenoromânii). Pe baza unor
particularităŃi lingvistice (tratamentul africatelor (ce, ci > arom. Ńe, Ńi;
mglr. ze, zi – doar în elementele de origine latină, fapt ce demonstrează că
fenomenul este vechi si că s-a produs înainte de despărŃirea dialectelor),
palatalizarea labialelor, absenŃa cuvintelor rotacizante precum si a
formelor în care n a dispărut prin nazalizare (o, grâu, frâu, brâu pentru
ună, grânu, frânu, brânu)), savantul aromân a susŃinut că în perioada
anterioară despărŃirii limbii române în dialecte, “dialectul meglenit [sic!]
făcea parte din acea regiune din care a iesit dialectul aromân”
(Meglenoromânii, I., p. 59). Altfel spus, fenomenele lingvistice amintite
împărŃeau teritoriul românesc primitiv11 în două zone: “una de nord, pentruromânii nordici, din care au iesit dacoromânii si din acestia mai târziu s-au
desprins istroromânii; si alta de sud, pentru românii sudici, din care au iesit
aromânii si meglenoromânii” (ibid., p. 61).
Totodată, savantul aromân a susŃinut si a demonstrat, folosind drept
argument numărul mare de “particularităŃi – aproape 40 de puncte de
deosebiri esenŃiale – proprii numai graiului meglenit [sic!], care nu se
găsesc nici în aromână si nici în dacoromână” (ibidem, p. 58), statutul de
dialect al meglenoromânei.
Bun cunoscător al limbilor popoarelor din sud-estul Europei (bulgara,
neogreaca, albaneza, turca, precum si a dialectelor românesti suddunărene)
si al teritoriului balcanic, savantul aromân a studiat si anumite
aspecte ale relaŃiilor limbii române cu limbile balcanice12, abordând, cum
era si firesc, si problema substratului limbii române.
Cu privire la ultimul aspect, desi considerase iniŃial că doar o mică
parte din elementele comune limbii române si limbii albaneze se datorează
“identităŃii elementului autohton” (Raporturile albano-române13, p. 483),
marea majoritate a acestora reprezentând, în opinia sa, rezultatul unor
influenŃe reciproce, mai târziu însă, Th. Capidan îsi va modifica radical
poziŃia, atribuindu-le, în cea mai mare parte, “mostenirii comune albanoromâne
din epoca preromană” (Limbă si cultură, p. 199).
InfluenŃa substratului14, apreciază Th. Capidan, nu s-a manifestat doar
la nivel lexical, ci si în fonetică si morfologie (de exemplu, “rostirea” lui a
ca ă, postpunerea articolului, întrebuinŃarea participiului ca substantiv
verbal, rotacismul etc.). Totodată, savantul aromân a evidenŃiat faptul că o
parte din elementele autohtone15 existente în dacoromână, lipsesc din
dialectele aromân si meglenoromân.
Dintre problemele importante pentru istoria limbii române abordate de
savantul aromân în studiile sale consacrate raporturile lingvistice siculturale slavo-române16 amintim: stabilirea perioadei17 în care au pătruns
primele împrumuturi slave în limba română (Th. Capidan apreciază că
influenŃa veche slavă este anterioară secolului al X-lea, dar nu mai veche
de secolul al VIII-lea), caracterul acestor împrumuturi (desi admite, ca si
majoritatea lingvistilor români si străini, că cea mai mare parte a
elementelor slave intrate în limba română (fără deosebire dialectală)
prezintă “un caracter specific bulgăresc”, Th. Capidan susŃine, pe baza
cercetării reflexului românesc un al vechiului sunet slav nazal â, si
caracterul sârbesc pentru o parte din împrumuturile în discuŃie (vezi
Elementul slav în dialectul aromân, p. 38-39)), fondul lexical de origine
slavă comun dialectelor românesti (analizând comparativ cuvintele de
provenienŃă slavă veche din lexicul aromânei, dacoromânei si
meglenoromânei, Th. Capidan apreciază că cele trei dialecte au în comun
72 de asemenea termeni18, desi, datorită faptului că o parte din aceste
elemente există si în albaneză si în neogreacă “s-ar putea presupune că ele
ar fi putut intra în aromână ceva mai târziu, după despărŃirea ei de limba
română comună tuturor dialectelor, o dată cu pătrunderea lor în limbilealbaneză si greacă, mai cu seamă dacă si din punct de vedere formal ele
n-ar prezenta ceva care să fie propriu dezvoltării lor pe teren românesc”
(ibidem, p. 27-28).
Totodată, trebuie menŃionat faptul că Th. Capidan este primul lingvist
care a studiat în mod sistematic influenŃa limbii române asupra limbilor
slave meridionale, în special asupra bulgarei. Dacă în ceea ce priveste
influenŃa limbii române asupra limbii sârbe, savantul aromân s-a mulŃumit
să facă doar câteva observaŃii, în schimb, influenŃei19 limbii române asupra

limbii bulgare, i-a consacrat un studiu amplu20, bazat pe un bogat material
extras din diferite monografii privitoare la industria casnică, din glosare
regionale, din cunoscutul dicŃionar al lui N. Gerov, cu suplimentul lui T.
Pančev, Rečnik na bălgarski ezik s tălkuvanie rečite na bălgarski i na
russki (I-IV, Plovdiv, 1895-1904, 1908) etc.
Theodor Capidan a făcut unele aprecieri si în ceea ce priveste mult
discutata uniune lingvistică balcanică. Cu toate că în această problemă “nu
aduce numeroase elemente noi, el trebuie considerat, alături de Sextil
Puscariu, printre savanŃii care au pus bazele cercetării strict stiinŃifice a
relaŃiilor cultural-lingvistice interbalcanice”21.
În opinia savantului aromân, “aspectul sud-est european” al limbilor
din această regiune se datorează în primul rând unor “cuvinte de civilizaŃie
comună, cu o asemănare izbitoare în evoluŃia lor semantică” si unor
trăsături comune în “frazeologie si proverbe” si mai puŃin unor principii de
“construcŃie morfologică” (Limbă si cultură, p. 192-193), asa încât, desi
iniŃial acceptase ideea unei unităŃi lingvistice balcanice22, în studiile
ulterioare va susŃine că nu se poate vorbi de limbile balcanice ca despre o
“unitate lingvistică, comparabilă unităŃilor care au la bază o origine
comună, ca limbile romanice sau germanice” si, în consecinŃă, că o
lingvistică balcanică înŃeleasă ca studiu al limbilor înrudite nu are nici o
justificare (ibidem, p. 209).
Un alt aspect al contactului lingvistic dintre populaŃiile balcanice si
românii sud-dunăreni îl constituie bilingvismul si chiar plurilingvismul
acestora din urmă. Desi încă de la începutul secolului al XX-lea au fost
semnalate diferite aspecte ale acestui fenomen, aprecierile lui Th. Capidan
constituie “prima încercare de sinteză în acest sens la noi”23.
Dacă observaŃiile cu caracter strict teoretic sunt puŃine si nu aduc
inovaŃii, în schimb, aprecierile si concluziile bazate pe exemple extrase din
materialul cules la faŃa locului sunt deosebit de valoroase.

Th. Capidan operează o clasificare a tipurilor24 de bilingvism,
identificând două forme ale acestuia: natural (inconstient) (Limbă si
cultură, p. 55) si voit (cult) (ibidem, p. 54). Această clasificare este
completată cu observaŃii si exemple privind cauzele, evoluŃia si
consecinŃele bilingvismului, savantul aromân surprinzând atât fenomenul
de interferenŃă lingvistică (“încălcarea normelor lingvistice ale unuia dintre
idiomurile aflate în contact”25) – considerat a fi prima fază a tendinŃei
permanente spre convergenŃă lingvistică a idiomurilor aflate în contact26,
precum si dispariŃia, în final, a unuia dintre idiomuri27.
În ansamblul bogatei activităŃi stiinŃifice a lui Th. Capidan, studiile de
toponimie ocupă un loc deloc neglijabil. Interesul pentru toponimie, în
special pentru cea sud-dunăreană, i-a fost insuflat din timpul studenŃiei la
Leipzig, când, în cadrul sedinŃelor comune ale Institutului de limbă română
si ale celui de limbă bulgară din anul universitar 1906-1907, conduse de
G. Weigand, Th. Capidan Ńine o comunicare despre numele de locuri slave
din Tesalia si Epir28.
De-a lungul timpului, în numeroasele studii consacrate populaŃiilor
românesti sud-dunărene si idiomurilor vorbite de acestea, Th. Capidan a
oferit explicaŃii etimologice întemeiate pentru un număr mare de toponime.
Mai mult, câteva dintre aceste nume topice au fost utilizate de savantul
aromân pentru susŃinerea teoriei sale privind autohtonia unor aromâni în
Grecia (este vorba de câteva toponime care prezintă transformări fonetice
întâlnite doar în elementele latine ale limbii române: Băiasa (< lat.
Vavissa, cu transformarea lui v iniŃial în b), Lăsun (< Elasona, cu
transformarea lui o accentuat în poziŃie nazală în u – absenŃa vocalei finale
din forma actuală nu constituie o problemă, susŃine Th. Capidan, deoarece
orasul grecesc este menŃionat si sub forma Ελλασσων si Ολασσων, deci
fără -a final, iar afereza lui e- era un fenomen cunoscut în limba greacă) si
Sărună (< lat. Salona, cu transformarea lui -l- intervocalic în r) (Aromânii,
p. 27-28)) sau au constituit indicii în stabilirea unor aspecte legate de
modul de viaŃă (mai precis, de îndeletnicirile) românilor din sudul Dunării
(de exemplu, toponime precum Mirindzu, Băčiliń etc., alături de termenii

pastorali păstraŃi în dialectul meglenoromân, demonstrează că
“îndeletnicirea meglenoromânilor cu păstoritul era tot asa de întinsă ca
agricultura” (Românii nomazi, p. 332)).
Interesul special manifestat de savantul aromân în ultimii ani ai
activităŃii sale stiinŃifice pentru studiul numelor topice s-a concretizat si în
două lucrări speciale: Toponymie macédo-roumaine29 (prima lucrare în
care este cuprinsă, pe cât a fost posibil, toponimia aromânească si
meglenoromână) si Numele geografice din România si DicŃionarul
toponimic român30.
Din ideile expuse de Th. Capidan în ultima lucrare, reŃinem o remarcă
importantă privind toponimia rurală geto-dacă, si anume, că numele de
localităŃi, în general tetrasilabice, erau compuse din două elemente:
determinantul (variabil) si determinatul (invariabil): -dava (-deva) la getodaci
(Buridava, Capidava etc.) si -para (-pera) la tracii din sudul Dunării
(Druzipara, Bessapara etc.) (Numele geografice din România si
DicŃionarul toponimic român, p. 16). Savantul aromân este primul31 care
încearcă să explice această deosebire oarecum surprinzătoare, dat fiind
faptul că tracii si geto-dacii vorbeau aceeasi limbă.
În demersul său, Th. Capidan porneste de la configuraŃia fizică a
regiunilor ocupate de geto-daci si a celor ocupate de traci, considerând că
aceasta a determinat, într-un fel sau altul, folosirea (alegerea) unuia dintre
cele două elemente: –dava, respectiv –para. Astfel, savantul aromân
apreciază că elementul –para provine din rădăcina indoeuropeană *per- “a
duce dincolo, a transporta, a trece” si are sensul de “vad, trecătoare, drum”,
fiind astfel termenul cel mai potrivit pentru a desemna amplasamentul
asezărilor trace, situate, datorită caracterului prin excelenŃă orografic al
regiunilor din sudul Dunării, “pe văi, de-a lungul drumurilor si al
trecătorilor” (ibidem).
Ca etimon32 al cuvântului –dava, Th. Capidan propune rădăcina
indoeuropeană *dhe “a pune, a aseza”, însemnând la origine “asezare, sat”,
semnificaŃie ce corespunde unei necesităŃi determinate de configuraŃia
geografică a Ńinuturilor din nordul Dunării, “geto-dacii, care în cea mai

mare parte erau agricultori si îsi aveau satele mai mult în câmpie, [având]
nevoie pentru denumirea satelor lor de un cuvânt care să însemneze,
simplu, <asezare>” (ibid.).
Un aspect mai puŃin cunoscut al activităŃii stiinŃifice a savantului
aromân îl constituie colaborarea la realizarea DicŃionarului Academiei. De
o deosebită complexitate, munca lexicografică presupune nu doar
temeinice cunostinŃe necesare “stabilirii si clasării înŃelesurilor, a căutării
celei mai potrivite definiŃii, a urmăririi dezvoltării istorice, a repartiŃiei,
vitalităŃii si circulaŃiei cuvintelor, în literatură si în graiul viu, precum si
căutarea etimologiei”33, ci si multă dăruire si perseverenŃă (“Vă văd zilnic
pe d-voastră [sic!] si pe d-l Lacea, stând nemiscaŃi trei si patru ceasuri în
sir, înaintea fiselor. Nu o dată v-am văzut rupând un articol, la care aŃi
muncit o săptămână, pentru ca să-l începeŃi din nou, după o nouă orânduire
a sensurilor, care vi se pare mai firească si mai logică, si cu o nouă
repartizare a numeroaselor citaŃiuni [sic!]”34), astfel că, privită din această
perspectivă, munca efectuată de savantul aromân si de C. Lacea apare ca
fiind deosebit de solicitantă, de “istovitoare”35, implicând un urias
“sacrificiu de timp si energie”36.
Th. Capidan a colaborat parŃial si la elaborarea celei mai importante
lucrări de dialectologie românească, Atlasul lingvistic român. A efectuat
anchete pentru ALR II37 la aromâni (punctul 010) si la meglenoromâni
(punctul 012) si l-a asistat pe Sever Pop la unele dintre anchetele efectuate
de acesta în vederea realizării ALR I38: la aromâni (punctele 05, 06, 07, 08,
09) si la meglenoromâni (punctele 012, 013).
A redactat alături de D. Caracostea revista “Langue et Littérature”39 si,
în colaborare cu G. Murnu si V. Papacostea, a publicat “Revista macedoromână”
40.
Vasta si complexa operă a lui Th. Capidan, realizată de-a lungul unei
vieŃi, conturează imaginea unui lingvist complet, care s-a înscris firesc pe
linia stiinŃifică a scolii lingvistice clujene. Prin clasicele monografii
consacrate meglenoromânei si aromânei, dar si prin valoroasele studii de

slavistică, toponimie, etnologie, prin cercetările consacrate elementelor de
substrat precum si prin contribuŃia remarcabilă la redactarea DicŃionarului
Academiei, Theodor Capidan se impune în lingvistica românească si
balcanică, numele lui devenind o referinŃă obligatorie în lucrările de
specialitate.


THEODOR CAPIDAN (1879-1953)
(Résumé)
Le linguiste d’origine aroumaine, Theodor Capidan (1879-1953) est l’auteur
des travaux fondamentaux (de dialectologie, de toponymie, etc.) concernant les
idiomes roumains du sud du Danube, l’aroumain et le méglénoroumain. Il a
elaboré une théorie sur la patrie primitive des aroumains et des méglénoroumains,
théorie acceptée aujourd’hui par la plupart de linguistes roumains et a démontré,
en s’appuyant essentiellement sur des arguments linguistiques, le statut de dialect
du méglénoroumain.
Il est aussi l’auteur de nombreux études concernant les divers aspects de
l’histoire de la langue roumaine: les rapports linguistiques slaves-roumains (il a
été le premier à étudier d’une manière systématique l’influence du roumain sur les
langues slaves) et albanais-roumains, le problème de l’élément autochtone dans la
langue roumaine, “l’union linguistique balkanique”, etc.
Le savant aroumain a eu aussi un rôle essentiel dans la rédaction du grand
dictionnaire de la langue roumaine, DicŃionarul Academiei. Avec D. Caracostea,
il a rédigé la revue “Langue et Littérature”; il a collaboré aussi avec G. Murnu et

V. Papacostea à la parution de “Revista macedo-română”.

 

1 Matilda Caragiu-MarioŃeanu, Theodor Capidan – aromânist, în “Limba română”,
XXVIII, 1979, nr. 5, p. 486.
2 Pentru informaŃiile biografice, vezi D. Macrea, Scoala clujeană: Theodor Capidan, în
“Cercetări de lingvistică”, VI, 1961, nr. 2, p. 254-255; S. Pop, Theodor Capidan (15 avril
1879 – I er septembre 1953), în “Orbis”, VI, 1957, nr. 2, p. 584-586; N. S. Tanasoca,
Theodor Capidan (1879-1953). Istoria în viziunea unui lingvist, în idem, Balcanologi si
bizantinisti români, Bucuresti, Ed. FundaŃiei Pro, 2002, p. 119-158; Nicolae Mocanu,
Începuturile activităŃii stiinŃifice si publicistice a lui Theodor Capidan (1879-1953), în
Întâlniri între filologi români si germani (Actele colocviului de la Cluj-Napoca, 24-26
mai 2002), Cluj-Napoca, Ed. Clusium, p. 167-179.
3 În “Jahresbericht des Instituts für rumänische Sprache (Rumänisches Seminar) zu
Leipzig”, XV, 1909, p. 1-88.
4 Iată cum descrie S. Puscariu întâlnirea cu tânărul Capidan: “La Leipzig am cunoscut pe
un tânăr Capidan, aromân de origine, care a făcut tocmai acum doctoratul din filologie,
după trei ani. Mi-a făcut o impresie cât se poate de bună. Oamenii acestia din Orient sunt
meniŃi să dea filologi buni; stie de-acasă bulgăreste, greceste, albaneza si turceasca [sic!].
ÎŃi atrag de acum atenŃia asupra lui, căci n-ar trebui scăpat din ochi” (S. Puscariu, în Scrisori către Ion Bianu, vol. III, Bucuresti, Ed. Minerva, 1976, p. 471; vezi si idem,
Călare pe două veacuri, Bucuresti, EPL, 1968, p. 360-361.
5 “La sfârsitul săptămânii acesteia [12/25 I 1909] se împlinesc trei luni de când dl. [sic!]
Capidan lucrează la mine. În timpul acesta am avut ocazia să observ de aproape cum
lucrează si m-am convins nu numai că e un bun muncitor cu cunostinŃe frumoase, ci si un
om cu care te poŃi înŃelege, lucru nepreŃuit la filologi si la români. Am deci toată garanŃia
si cea mai bună nădejde că lucrul va merge strună. […]. Mie mi-ar fi plăcut să-l am si mai
departe lângă mine, dar dacă nu se poate, n-am ce-i face. Sunt sigur, cu toate acestea, că el
îmi va face ispravă bună si la Salonic. Acolo are ocaziune [sic!] […] să înveŃe bine
turceste si albanezeste [sic!], asa că o parte din munca DicŃionarului o va putea lua el
de-aici înainte asupra sa” (idem, în Scrisori către Ion Bianu, p. 486-487).
6 Iorgu Iordan, Istoria lingvisticii românesti, Bucuresti, ESE, 1978, p. 105.
7 Răspunsul la discursul de recepŃie, intitulat Romanitatea balcanică, a fost dat de
S. Puscariu; vezi Academia Română, Discursuri de recepŃie, LXVII, si în Limbă si
cultură, Bucuresti, 1943, p. 175-215 [cu modificări].

8 Th. Capidan, Meglenoromânii. I. Istoria si graiul lor, 1925, Academia Română. Studii si
cercetări, VII; II. Literatura populară la meglenoromâni, 1928, Academia Română. Studii
si cercetări, VII; III. DicŃionar meglenoromân, [1935], Academia Română. Studii si
cercetări, XXV; idem, Aromânii. Dialectul aromân. Studiu lingvistic, 1932, Academia
Română. Studii si cercetări, XX.
9 Asadar, afirmaŃia lui Th. Capidan din PrefaŃa volumului Limbă si cultură, “Toate
[studiile din acest volum] laolată au la bază cercetarea fenomenului lingvistic în legătură
cu istoria si cultura noastră” este valabilă nu numai pentru articolele cuprinse în acest
volum, ci pentru întreaga sa activitate stiinŃifică. Vezi în acest sens Matilda Caragiu-
MarioŃeanu, art. cit., p. 468-469; Mircea Borcilă, Theodor Capidan si studiile de
etnolingvistică, în “Memoriile SecŃiei de StiinŃe, Literatură si Arte”, seria IV, tomul II
(1979-1980), 1981, p. 179-196; idem, Opera lingvistică a lui Theodor Capidan, în
“Cercetări de lingvistică”, XXIV, 1979, nr. 2, p. 139-140.
10 Convins de rolul deosebit de important pe care păstoritul l-a avut de-a lungul timpului
în viaŃa românilor din sudul Dunării, Th. Capidan a acordat acestei îndeletniciri o atenŃie
deosebită, reusind să surprindă toate aspectele si toate consecinŃele care decurg din acest
mod de viaŃă. Importante sunt, în acest sens, si precizările sale privind formele sub care se
practica păstoritul la aromâni: transhumanŃa, semi-nomadismul si nomadismul (vezi
Macedoromânii. Etnografie, Istorie, Limbă, Bucuresti, 1942, p. 92 si idem, Românii
nomazi. Studiu din viaŃa românilor din sudul Peninsulei Balcanice, Cluj, 1926, p. 10, 11

14).
11 Concluziile la care ajunge Th. Capidan cu privire la repartiŃia teritorială a grupurilor de
români în perioada anterioară despărŃirii dialectale întăresc teza susŃinută de S. Puscariu.

Vezi în acest sens S. Puscariu, Asupra reconstrucŃiei românei primitive, în Cercetări si
studii (ediŃie îngrijită de Ilie Dan), Bucuresti, Ed. Minerva, 1974, p. 57-101; idem, Studii
istroromâne, în colaborare cu M. Bartoli, A. Belulovici, A. Byhan, II. Introducere,
gramatică, caracterizarea dialectului istroromân, Bucuresti, 1926, p. 362-363; Limba
română. I. Privire generală, Bucuresti, Ed. Minerva, 1976, p. 225-256.
12 Pentru bibliografia lucrărilor lui Th. Capidan, vezi Elisabeta Faiciuc, în “Cercetări de
lingvistică”, XXIV, 1979, nr. 2, p. 145-158.
13 Th. Capidan, Raporturile albano-române, în “Dacoromania”, II (1921-1922), 1922, p.
444-544.
14 Vezi si Gr. Brâncus, Theodor Capidan si problemele substratului limbii române, în
“Limba română”, XXVIII, 1979, nr. 5, p. 481-485.
15 Constatarea aceasta a făcut-o, de fapt, înaintea lui Th. Capidan, S. Puscariu, Zur
Rekonstruktion des Urrumänischen, în “Beiheft zur Zeitschrift für romanische
Philologie”, Halle, XXVI, 1910; pentru versiunea în limba română vezi idem, Cercetări si
studii, p. 90; idem, Limba română, I, p. 266-267, Limba română II, p. 325.

16 Th. Capidan, Raporturile lingvistice slavo-române. I. InfluenŃa română asupra limbii
bulgare, în “Dacoromania”, III (1922-1923), 1924, p. 129-238; idem, Elementul slav în
dialectul aromân, în “Academia Română. Memoriile SecŃiunii literare”, seria III, tomul II,
Mem. 4, 1925, p. 289-379; idem, Din vechile raporturi lingvistice slavo-române, în Limbă
si cultură, p. 215-226; idem, Elementele sud-slave în limba română si elementele
românesti din limbile slave meridionale, în Limbă si cultură, p. 227-242.
17 Pentru soluŃionarea acestei probleme Th. Capidan analizează influenŃa slavă din
dialectul aromân, inaugurând astfel “o etapă nouă în cercetarea fondului lexical după
origini al dialectelor românesti sud-dunărene” (Elena Scărlătoiu, RelaŃii lingvistice ale
aromânilor cu slavii de sud. Cuvinte de origine slavă, Bucuresti, 1980, p. 5).
18 Vezi si Meglenoromânii, I, p. 88-89.
19 Rezultatele obŃinute de Th. Capidan privind influenŃa românească asupra lexicului
limbii bulgare au fost confirmate de cercetătorii Silvia NiŃă Armas, Nicolae Pavliuc, Dorin
Gămulescu, Tiberiu Pleter, Teodora Alexandru, Mihai Mitu, Maria Osman-Zavera, Ion
Rebusapcă, Anton Tănăsescu, Elena Timofte, Dumitru Zavera, în L’influence roumaine
sur le lexique des langues slaves, Bucuresti, 1968 (extras din “Romanoslavica”, XVI),
apud D. Macrea, Studii de lingvistică românească, Bucuresti, EDP, 1970, p. 11-12.

20 Raporturile lingvistice slavo-române. I. InfluenŃa română asupra limbii bulgare,
p. 129-238.
21 M. Borcilă, Theodor Capidan si studiile de etnolingvistică, p. 187.
22 “[…] în limba fiecărui popor din Peninsula Balcanică, inclusiv [a] român[ilor], în afară
de elementul constitutiv, specific pentru fiecare limbă în parte, mai intră ceva care, la
prima vedere, ar părea că nu-i nici grecesc, nici albanezesc [sic!], nici românesc, nici slav,
însă care, nu numai că este ceva comun pentru fiecare din aceste limbi, dar pare asa de
firesc, încât toate aceste limbi, desi au cuvinte deosebite, se pot reduce la una si aceeasi
limbă-tip, pentru care numai dacă am vrea să-i schimbăm cuvintele – fără a ne mai
preocupa de frazeologie sau sintaxă – am putea obŃine orice limbă balcanică am dori:
greacă, albaneză, română sau sârbă” (Raporturile lingvistice slavo-române, p. 132).
23 Mircea Borcilă, Opera lingvistică a lui Theodor Capidan, p. 143.

24 Pentru diversele tipologii ale bilingvismului vezi Angela Bidu-Vrănceanu, Cristina
Călărasu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancas, Gabriela Pană Dindelegan,
DicŃionar general de stiinŃe. StiinŃe ale limbii, Bucuresti, Editura StiinŃifică, 1997; Marina
Ciolac, Sociolingvistica românească, Bucuresti, 1999, p. 140-141.
25 Marina Ciolac, op. cit., p. 142.
26 Vezi ibid.
27 Astfel, după cum bine se stie, anumite “tulpini” ale românilor sud-dunăreni au fost
asimilate de masele de greci, slavi sau albanezi, iar o altă parte a acestor români
stăpâneste mai bine limba secundară.
28 Vezi V. FrăŃilă, Gustav Weigand si onomastica balcanică, în idem, Lexicologie si
toponimie românească, Timisoara, Ed. Facla, 1987, p. 155-183, în special, p. 162-163.

29 În “Langue et Littérature”, III, 1946, nr. 1-2, p. 5-130.
30 Bucuresti, 1946. Extras din “Analele Academiei Române”, Memoriile SecŃiunii literare,
seria III, tom. XV, Memoriul 3.
31 Vezi Romulus Todoran, Toponimia românească în studiile lui Theodor Capidan, în
Analele Academiei, 29, 1980, Anul 113 (1979), p. 195.
32 Preocuparea lui Th. Capidan pentru etimologie este ilustrată atât de numeroasele
articole consacrate exclusiv stabilirii originii unor cuvinte (vezi bibliografia lucrărilor lui
Th. Capidan întocmită de Elena Faiciuc), cât si de etimologiile stabilite în paginile
DicŃionarului Academiei, DicŃionarului meglenoromân, precum si în glosarele din
cuprinsul unor lucrări ca Toponymie macédo-roumaine, Elementul slav în dialectul
aromân etc.

33 S. Puscariu, PrefaŃa la DicŃionarul Academiei, Tomul II, partea I, F-I.
34 Ibidem.
35 Idem, în [Răspunsul d-lui S. Puscariu la] discursul lui Th. Capidan, Romanitatea
Balcanică, p. 66.
36 Idem, PrefaŃa la DicŃionarul Academiei, Tomul II, partea I, F-I
37 Atlasul lingvistic român publicat de Muzeul Limbii Române din Cluj sub conducerea lui
Sextil Puscariu. Partea a II-a, de Emil Petrovici, vol. I, Sibiu-Leipzig, 1940.
38 Atlasul lingvistic român publicat de Muzeul Limbii Române din Cluj sub conducerea lui
Sextil Puscariu. Partea I, de Sever Pop, vol. I, Cluj, 1938; vol. II, Sibiu-Leipzig, 1942.
39 Bulletin de la Section Littéraire rédigé par Th. Capidan et D. Caracostea. Académie
Roumaine, vol. I, 1940 – IV, 1948.
40 Vol. II, 1930 – III, 1931.

Toma Caragiu (n. 21 august 1925, Argos Orestiko Άργος Ορεστικό sau Caragiu TomaHrupisti,[2] Grecia - d. 4 martie 1977, București) a fost un actor români de origine aromână, cu activitate bogată în teatru, TV, film. A interpretat cu precădere roluri de comedie, dar a jucat și în drame, unul dintre filmele sale de referință fiind Actorul și sălbaticii (1975).

 Biografie

S-a născut la 21 august 1925 într-o familie de aromâni (Nico Caragiu și Atena Papastere Caragiu) originară din satul grecesc Aetomilitsa, provincia Konitsa, prefectura Ioannina, regiunea Epir.

Familia Caragiu se stabilește la Ploiești, pe str. Rudului 144. Toma este elev în clasa a opta la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești. Actorul va declara mai târziu:[3]

„...am copilărit și am făcut școala la Ploiești. Sunt deci ploieștean get-beget.”
—Toma Caragiu

Este cooptat în trupa de teatru a liceului și scrie în revista liceului Frământări. Primește diploma de bacalaureat în vara anului 1945.

Se înscrie la Drept, dar abandonează cursurile și intră la Conservatorul de Muzica și Arta Dramatică București, clasa Victor Ion Popa. În vacanțe susține o muncă vie de animator cultural și adunând în jurul său alți artiști realizează spectacolul Tache, Ianke și Cadâr de V. I. Popa, pe care îl joacă la cinematograful „Modern” din Ploiești, apoi Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan. Astfel ia ființă nucleul denumit „Brigada culturală Prahova” ce se transformă în „Teatrul Sindicatelor Unite” (1947) din care se va naște „Teatrul de Stat Ploiești” (1949).

Debutul pe scenă îl face pe scena studioului „Teatrului Național” din Piața Amzei (1948), când încă student în anul III, i se încredințează rolul unui scutier în piesa Toreadorul din Olmado pus în scenă de regizorul Ion Șahighian.

La 1 mai 1948 se angajează ca membru al corpului artistic al Teatrului Național. Obține diploma de absolvire a IATC în 1949, la vârsta de 24 de ani.

La 1 aprilie 1951 se angajează la „Teatrul de Stat” din Constanța, recent înființat, unde joacă, printre alte roluri, pe Rică Venturiano în piesa O noapte furtunoasă.

În 1953, la vârsta de 28 de ani, este numit director al „Teatrului de Stat” din Ploiești, funcție pe care o va deține timp de 12 ani. A interpretat pe scena ploieșteană 34 de roluri.

În 1965 este invitat de Liviu Ciulei și pleacă la Teatrul Bulandra din București, lăsând în urmă o zestre de 90 de premiere.

A jucat alături de alți monștri sacri cum ar fi Ștefan Bănică, Octavian Cotescu, Anda Călugăreanu și alții.

A murit în mod tragic, sub dărâmăturile blocului din București unde locuia în Cutremurul din 1977 4 martie, care va lua viața și bunului său prieten, regizorul Alexandru Bocăneț.[1]

Toma Caragiu a fost înmormântat la cimitirul Belu din București.

 Viața personală

După primii ani de viață petrecuți în Grecia, Toma se refugiază împreună cu familia (mama, tata și cele două surori mai mici, Matilda și Geta) în Cadrilater, pe atunci în România. După o serie de peregrinări, se stabilesc în Ploiești,[4] unde Toma termină liceul.

Se căsătorește în 1952 cu o colegă de teatru, Maria Bondar (alintată „Bebe”), dar căsnicia nu este dintre cele mai fericite.[4] Divorțul are loc în 1962, nu înainte de adoptarea unei fetițe de 3 ani, viitoarea Maria (Doina) Caragiu; aceasta nu va urma cariera artistică a tatălui (ea declara într-un interviu din 2007: „nu am talentul lui, cultura lui, nici măcar nu-i continui meseria”,[5] ) dar va beneficia de drepturi de autor după tatăl său.[6]

În 1963 are loc căsătoria cu Elena Bichman (n. 1937, București), tot actriță, aflată și ea la a doua căsnicie, după divorțul de actorul și dramaturgul Paul Ioachim.[1] Se pare că nici această căsnicie nu a fost dintre cele mai fericite, posibil datorită temperamentului mai aventuros al actriței.[1][4] După tragica moarte a artistului, Elena Caragiu (familiar „Mimi”) părăsește în 1977 țara și se stabilește în Statele Unite ale Americii, continuîndu-și viața recurgând la diverse expediente[4] sub numele de Helen Cara-Chester.[1] In prezent e recasatorita a treia oara. A venit in Romania in sep. 2011 ca sa faca o casa memoriala Toma Caragiu. Doreste foarte mult sa recumpere casa de la Peris de la actualuol proprietar.

Din 1964 actorul se mută în București împreună cu soția; cumpără o casă rustică în satul Brătulești, comuna Periș, aflată la cca. 29 km de Capitală, unde își petrece timpul liber.[4] Casa va fi vândută ulterior, după moartea maestrului, de către moștenitorea sa, Maria (Doina) Caragiu.[4]

În seara fatidică de 4 martie 1977, artistul avea în vizită pe prietenul său, regizorul de film și TV Alexandru Bocăneț, venit să sărbătorească finalizarea filmului său Gloria nu cîntă, în care maestrul juca rolul principal. Imobilul în care locuia (blocul Continental)[7] a fost distrus de cutremur până la etajul III (Toma Caragiu locuia la etajul II),[4] dar cei doi au fost surprinși încercând să fugă pe scări și prinși între dărâmături.

Una dintre surorile Maestrului, Matilda Caragiu (căsătorită Marioțeanu), (n. 1927), a ajuns o respectată lingvistă, membră a Academiei Române, iar cealaltă soră, Geta Caragiu (căsătorită Gheorghiță), (n. 1929), este o talentată sculptoriță.[8]

[modificare] Filmografie

Toma Caragiu a jucat în 38 de filme:

 

 

Legături externe

 Bibliografie

 Note

 Legături externe

Laura Armeanu provine dintr-o familie de aromâni originari din Grecia și Bulgaria, care s-au stabilit în România în 1928.


Absolvă Colegiul Național de Artă ‘’Regina Maria’’ din Constanța în 2008.


Din anul următor participă la expoziții de grup: ‘’Conexiuni’’ la Muxeul de Artă Constanța și Tulcea (2009), Galeria Universității Creștine ‘’Dimitrie Cantemir’’ (2009), Galeria Căminul Artei București (2010), Galeria Universității de Vest Timișoara / Facultatea de Arte (2010).


În august 2010 a organizat și a expus la expoziția de grup ‘’Artiști aromâni din tot cuprinsul Balcanic’’ a Galeriei de Artă din Korcea (Albania), în cadrul unui amplu eveniment desfășurat la Moscopole (Albania).


În 2011-2102 urmează cursurile masterului ‘’Strategii de creație prin Pictură’’ la Facultatea de Arte Plastice a Universității Naționale de Artă București.

 


SURSA

Alice Dinculescu, Catalog de expoziție ‘’Buei di primuvearâ / Culori de primăvară’’. Artiști plastici aromâni, Proiectul Avdhela ‘’Pagini vii de cultură aromână’’, Constanța, 26-29 aprilie 2012, p. 7.

Mariana Constantinescu Bileca a absolvit Facultatea de Arte Plastice și Decorative Constanța.


A urmat cursurile de master la Universitatea de Arte București, sub îndrumarea conf. dr. Marcel Bunea.


A participat la numeroase expoziții de pictură.


În 2012 s-a dedicat temelor din universal aromânesc. Tema lucrărilor din expoziția ‘’Buei di primuvearâ / Culori de primăvară’’ o reprezintă explorarea categoriei feminine aromâne. Argumentând direcția pe care o urmează în abordarea picturii figurative, artista apelează la ceea ce este considerat un comandameent nescris al istoriei estetice: arta se rescrie prin revenirea la umanitate ca valoare. Femeia aromână face parte dintr-un proiect personal ‘’femei, femei’’ în derulare. Pentru autoare ‘’femeia aromâncă reprezintă cea mai cuminte femeie, întruchiparea dârzeniei, bunătății, smereniei, simplității. În ea îmi văd mama, bunica, așa cum le știu, așa cum mi le amintesc’’. Lucrările sunt dedicate mamei artistei, Florica Elena Bileca.

 


SURSA

Alice Dinculescu, Catalog de expoziție ‘’Buei di primuvearâ / Culori de primăvară’’. Artiști plastici aromâni, Proiectul Avdhela ‘’Pagini vii de cultură aromână’’, Constanța, 26-29 aprilie 2012, p.13.

Mircea Ciumara s-a născut la 13 septembrie 1943, la Călăraşi.

În PNŢCD, Mircea Ciumara a deţinut funcţia de vicepreşedinte între anii 1996 şi 2000, iar din septembrie 1999 până în decembrie 2000 a fost preşedinte al Organizaţiei Bucureşti.

El a fost membru al Camerei Deputaţilor pentru două mandate, între 1992 şi 2000.

În guvernarea CDR, în perioada decembrie 1996 - decembrie 1997, Ciumara a fost ministru de Finanţe, iar din decembrie 1997 până în aprilie 1998 a fost ministru al Industriei şi Comerţului. Între decembrie 1999 şi decembrie 2000, a fost ministru de stat, preşedintele Consiliului de Coordonare Economică şi Financiară, ministru pentru relaţiile cu Parlamentul.

Mircea Ciumara a murit la 14 ianuarie 2012, la București.

 

”Mircea Ciumara s-a stins discret. Avea doar 68 de ani. L-am cunoscut prin anii 1990 în sediul PNŢCD. Avea o statură impozantă. Nu doar pălăria îi ridica ţinuta. Vorba aşezată, gravă, verbul aprins, ştiinţa de carte, toate l-au recomandat ca pe un domn al politicii. A fost ministru de finanţe şi apoi al industiriilor. În 1997 mi-a propus să-i conduc ministerul cu o mână de fier. A trebuit să-l refuz. Învăţasem deja de la Corneliu Coposu să nu doresc demnităţi publice. L-am revăzut pe Aleea lui Vociulescu din Parcul Tineretului, anul trecut. Ştiind că e Director general al Institutului Naţional de Cercetări Economice al Academiei Române, l-am întrebat cum vede ieşirea din criză. Mi-a replicat sec şi tăios: voi tinerii trebuie să găsiţi soluţii. Nu ştiam de suferinţa sa. 

 

Ana Maria, îngerii să-ţi fie aproape.

 

Dumnezeu să-l pună în stânga lui Corneliu Coposu! La dreapta sunt mulţi…” (Marius Ghilezan)

 

 



SURSE

 

***, Fostul ministru țărănist Mircea Ciumara a murit, ”Telenews”, București, 14 ianuarie 2012. http://www.telenews.ro/politica/fostul-ministru-taranist-mircea-ciumara-a-murit.html

 

Marius Ghilezan, A plecat un domn. Mircea Ciumara, 14 ianuarie 2012, http://mariusghilezan.ro/a-plecat-un-domn-mircea-ciumara.html

 

 


 

 

Anuarul aromân publicat în 1994 de fundaţia aromână Valahia din Bucureşti cuprindea şi o listă de societăţi, asociaţii, fundaţii şi publicaţii aromâne din România şi din lume. Am trecut în paranteză cu roşu modificări şi noutăţi găsite pe Internet.


În România erau în activitate următoarele entităţi:


Activ club – Asociaţie pentru organizarea de manifestări şi programe culturale; adresă: str. Pretorienilor nr. 4, sector 5, Bucureşti; telefon: 6475294, 6472064; preşedinte: George Nicolae. (Telefon: 021/4119402; Fax: 021/4102634; Scop: Integrarea Romaniei in ansamblul democratic international si promovarea imaginii Romaniei. Promovarea si integrarea activitatii tineretului in viata economica, sociala si culturala din tara si de peste hotare. Protectie ecologica.
Activitate: Expozitie itineranta in 16 orase din tara sub genericul @Pietele oreselor din Europa* (1994-1995). Programul pentru stimularea comunicarii in cadrul dialoului tripartit. (1995-1996). Monitorizarea presei in campania electorala (1996, 2000)http://www.bucuresteni.ro/servicii/organizatii/Asociatia_Activ_Club_Bucuresti_20045.html)

 

Ansamblul aromân - cântece, jocuri şi obiceiuri aromâne; Beidaud – Sarighioi de Deal, judeţul Tulcea; director: ing. Dumitru Caimacam. (vezi Bibliografie ştiinţe socio-umane pe blogul meu)


Biblioteca aromână; Biblioteca judeţeană Constanţa; coordonator: prof. Maria Pariza. (str. Mircea cel Batran nr. 104 A; Tel:  0241-616244 , 0241-616245;Fax: 0241-614482; e-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza (Universitatea Ovidius, Constanţa; Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza )


Comunitatea Aromână din România; adresă: str. Ostaşilor, nr.4, sector 1, Bucureşti; preşedinte: prof. univ. Ion Cardula (Adresa: Strada Teiul Doamnei nr. 91, Sectorul 2, Bucuresti; telefon: 021.312.90.09, 021.312.67.00; fax: 021.312.90.13, http://urbo.ro/servicii-publice/comunitatea-aromana-din-romania-60167) (Organizatie non-guvernamentala cu specific etnic; cod poştal 023574; Contactati reprezentantul Comunitatea Aromana din Romania prin intermediul programului InfoCompanies Romania, http://www.infocompanies.com/Comunitatea-Aromana-din-Romania-82970.htm) (http://www.faraarmaneasca.ro - Fatal error: Allowed memory size of 33554432 bytes exhausted (tried to allocate 90 bytes) in /home/vrana/public_html/faraarmaneasca.ro/wp-includes/pomo/mo.php on line 204 - http://www.cylex-romania.ro/bucuresti/comunitatea+aromana+din+romania-567265.html)

(preşedinte: Costică Canacheu, vicepreşedinte: Oani Nicolae; telefon: 04094581015, 4092408198; email:bucuresti@faraarmaneasca.ro - https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/vlasi/page/3/)

 

Deşteptarea -revistă lunară; adresa: Piaţa Presei Libere,nr.1, Corp C, etaj 3, camera 332, Bucureşti; telefon: 6185302; director: Hristu Cândroveanu. (telefon: 2223252; http://romlit.sfos.ro/www/html/destept.htm - http://www.dsclex.ro/presa/english/presa.htm)


Dimândarea – revistă trimestrială; adresă: Piaţa Presei Libere nr. 1, Corp C, etaj 3, camera 332, Bucureşti; telefon: 6185302: director: Nico Nicolla. (director: Justin Tambozi, http://romlit.sfos.ro/www/html/dimandar.htm - http://www.dsclex.ro/presa/english/presa.htm)


Fundaţia Andrei Şaguna; adresa: Constanţa; telefon: 662520 - Justin Tambozi; membru fondator: lector univ. ec. Justin Tambozi.(adresa: Bulevardul Alexandru Lapusneanu 13, Constanta, 900196; telefon: 0241-662520; fax: 0241-662520; Contactati reprezentantul Fundatia Andrei Saguna Constanta prin intermediul programului InfoCompanies Romania - http://www.infocompanies.com/Fundatia-Andrei-Saguna-Constanta-95666.htm)


Fundaţia Cartea Aromână; adresa: str. Ioan Borcea, nr. 38, cod 8700, Constanţa; telefon: 678000; preşedinte: Dumitru Garofil. (cod poştal 900567 - http://www.searchromania.net/fundatii-43/constanta/constanta/fundatia_cartea_aromana-51833) (


Fundaţia culturală aromână ’’Dimândarea părintească’’; adresa: str. Gura Ialomiţei, nr. 12, bl. H 33, ap. 36, sector 3, Bucureşti; telefon: 6302063; preşedinte: Hristu Cândroveanu.


Fundaţia Sfânta Maria; adresa: str. Biserica Amzei, nr.25, ap. 31,sector 1, Bucureşti; telefon: 6592969; preşedinte: avocat Chiraţa Meghea.


Fundaţia Valahia; adresa: str.Stolnicului, nr. 3, sector 3, Bucureşti; telefon: 6664550, 7814398; fax: 7814398; preşedinte: profesor Tana Mina.


Liforag – Asociaţie familială de editură aromână; bd. Mamaia, nr. 81, bl. LS4, ap. 15, cod 8700, Constanţa; telefon: 678000 – Dumitru Garofil. (cod poştal 900590 - http://www.detalii-firme.ro/liforag-asf-2419413) (, 1992 - http://87.248.191.120:8081/opac/bibliographic_view/321902;jsessionid=E086B642502352FD96EA1614A0CDA715)


Minduearea armânească – revistă de cultură şi divertisment cu apariţie trimestrială; adresă: bd. Mamaia, nr. 81, bl. LS4, ap. 15, cod 8700, Constanţa; telefon: 678000; fondator şi redactor şef: Dumitru Garofil.


’’Picurarlu de la Pind’’ – Asociaţie culturală; adresa: Constanţa; telefon: 611948, 638352; preşedinte: conferenţiar Stoica Lascu. (secretar: lect.univ. dr. Nestor Bardu - http://www.telegrafonline.ro/1301004000/articol/156508/dialog_intre_culturile_elena_si_romana_la_ceas_aniversar.html)


Redacţia aromână de la Radio România Internaţional; adresa: căsuţa poştală 111, Bucureşti; telefon: 6503055/296; fax: 3129262; redactor şef: Alexandru Grigore Dima.


Rivista di litiratură shi studii armâni; adresa: str. Ioan Borcea,nr.38, cod 8700, Constanţa; telefon: 678000; fondator: profesor Tiberius Cunia; redactor şef: Thiuhari Mihadaşlu.


Societatea de cultură macedo-română; adresa: Bucureşti; telefon: 6153841, 6386305; fax: 3121043; preşedinte onorific: jurist Atanasie Nasta; preşedinte: ing. Mihai Bileca. (preşedinte: Ion Caramitru - http://www.divers.ro/initiative_ro?wid=37619&func=viewSubmission&sid=2135) (Adresa: 

Piata Valter Maracineanu 1-3, Intr. 5, Et. 5, Cam. 364, Sectorul 1 Bucuresti, Bucuresti-Ilfov 010155; telefon: 021.311.66.18; fax: 021.311.66.18; Email:  Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza - http://urbo.ro/servicii-publice/societatea-cultura-macedo-romana-61830)


(Consiliul a tinirlor armanj; adresa: str. Traian nr. 40, Constanţa; preşedinte: Mariana Caciandoni; vicepreşedinte: Iulian Baţu;adresa web: www.ctarm.org; adresa email: mcaciandoni@hotmail.com; telefon: 613995; fax: 613995 -http://www.hoaraarmaneasca.info)


(Sutsata culturală armănească dit Bucuresti; adresa: str. Vasile Lascăr nr. 26-28, sector 2, Bucureşti; adresă web: http://www.aromanii.ro;preşedinte: Gheorghe Cheraţa, Vicepresedinte: Mariana Costea; telefon: 0 720 008 262, 0 744 301 763)

(Suţata armânească di Craiova:adresă web: http://sutsatadicraiova.wordpress.com/; administratori:Razvan Papasima  Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza , Nicu Baturi                            Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza , Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza )

 


În lume activau următoarele entităţi aromâneşti:


Aromâneasca şuţată - di cultura şi art Sydney Incorporated; adresă: 36 Pacific Street, Caringbah, Sydney, N.S.W., 2229, Australia; telefon: 02/5255038; fax: 02/796 3029; preşedinte: Nicola Sterjov. (Preşedinte: Nicu Cheaici; telefon: +61 (2) 9525 5038 - https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/vlasi/page/3)


Congress of macedonian-aromanian culture; adresa: The Sacred Heart University – Center for Ethnic Studies, 5151 Park Avenue, Fairfield, Connecticut 06432-1000, USA; telefon: 203/371-8743; 203/371-7760; fax: 203/267-5755, 203/777-8637; preşedinte: dr. Aureliu Ciufecu.


Fenix – revistă di cultură a aromânilor dit Makedonii; adresa: bd. Jane Sandanski, nr. 77/3-39, 91000 Skopje,Macedonia; director: Dina Cuvată.


Frăndza vlahă; adresa: P.O. Box 711433, Santee, California, USA; telefon: 92071/92072; fondator: Nicu Zdru.


Frăţia –revistă; adresa: Rruga e Barikada, P.2/11, Tirane, Albania. (Asociaţia ’’Armanl’i dit Albani’’; preşedinte: Vangel Shundi; vicepreşedinte: Koci Janku;secretar general: Robert Collaku; adresa web: http://www.fratia-al.com; adresa email: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza ; telefon:  +355 4 2234764, +355 4 2224213,  0682642662; 0692868794; 0692318627)

 

 

Fundaţia Gramostea; adresa: P.O. Box 105, Whippany, New Jersey, USA; preşedinte: Valentin G. Barba. (cod 07981;telefon: (973) 887-4641 - http://www.businesszz.com/business255_260764/11_Gramostea-Foundation-Inc-Po-Box-105-Whippany-NJ-07981)


Liga asociaţiilor aromâne de pretutindeni; adresa: Bitolia, Macedoni; preşedinte: Nico Popnicola. (Comuna Armaneasca « Fratslji Manaki »-Bituli; Prezidentu: Nico Pop Nikola; ul. Klument Ohridski bb
Bitola, Makedonija; Tel.:Fax +389-97-229-014 - https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/vlasi/page/3/)


Liga Vlahilor dit Gârţie; adresa: Grecia.


Societatea Fărşărotul; adresa: 799 Silver Lane P.O. Box 753, Trumbull, CT, 06611, USA sau P.O. Box 1660, Bridgeport, CT, 06601, USA. (adresa web: http://www.farsarotul.org; preşedinte: Robert J. Nicola; adresa email: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza )


Societatea Perivolea - adresa: 23-1133 Street, Astoria,New York, 11105, USA.


Şuţata a armânilor ’’Pitu Guli’’ di Scopia; bd. Jane Sandanski,nr. 77/3-39, 91000 Skopje, Makedonia.


Şuţata armânilor; adresa: Kniaz Boris I, nr. 152, Sofia, Bulgaria; telefon: 893133; preşedinte: Toma Kiourktvhiev.( Str. Kniaz Boris I no. 136; telefon: +359 2 893133 - https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/vlasi/page/3)


Şuţata culturală a aromânilor di Veria; adresa: Veria, Grecia.(adresa: Verois & Evreon Martiron 1; Zip Code: 59100; Tel.: +30 23310 64315; Fax.: +30 23310 75767 & 65764; E-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza ; web: http://www.vlahoi.gr)


Tră armânami; adresa: 73 rue Galande, 75005 Paris, Franţa; telefon: 45722570; preşedinte: ing. Iancu Perifan. (A.F.A. – Association des Français Aroumains - Secretar: Nelu Puznava; adresa web: http://www.armanami.org)


Uniunea tră limba şi cultura aromână; adresa: Postfach 322 D-79098 Freiburg i. Br., Germania; telefon: 0761/891278; fax: 0761/81255; preşedinte: prof. dr. Vasile G. Barba.


Vlah Asociation; adresa: Melbourne, Australia; preşedinte: Naum Ciolakovski. (adresa: Preston vic 3072; Tel. +61 (3) 9471 0102 - http://www.armanami.org/blog/sutsati)


Zborlu a nostru – revistă culturală aromânească; adresa: Postfach 322 D-79098 Freiburg i. Br., Germania; telefon: 0761/891278; fax: 0761/81255; fondator: prof. dr. Vasile G. Barba. (Editura "Zborlu a nostru" la "Tsentrul European di Studii Armãneshci" (CESA) di Freiburg - http://roa-rup.wikipedia.org/wiki/Zborlu_a_nostru)


(Srpsko cincarsko drustvo ’’Lunjina’’ - adresa: Belgrad, Serbia;adresa web: http://www.scd-lunjina.org/drustvo.html; preşedinte: Ljiljana Nikolova-Petrović ;Secretar: Dimitrije Nikolajević; Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza , Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza )


(Union der Mazedoromanen aus Deutschland e.V. – adresa: Frihindorfstr.1
D-81247 München, Deutschland; telefon: 0049 8954782767; fax: 0049 32124782767; adresa web: http://makedonarman-germany.org; adresa email: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza ; conducere: Iancu Puznava, Marius Caciauna, Yiani Mantsu, Nikitas Vantsias)


(Sutsata Armanjlor di Dupnitza - Secretar: Nicola Iancov Kostov; Patriarh Eftimi no. 88 Ap.12 2600 Dupnitza, Bulgaria; Tel. +359 701 24816, +359 701 24816 - https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/vlasi/page/3/)


(Sutsata Armanjlor di Peshtera - Prezidentu: Dr. Tashko Gheorghiev Tikov; Secretar: Gheorghi Holianow
obl. Pazardjishka ul. Atanas Garov no.7 Peshtera, Bulgaria; Tel. +359 350 2424  +359 350 2424; 2093 -
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/vlasi/page/3/)


(Sutsata Armanjlor di Veligrad - Prezidentu: Vasil Ianakiev; Bul. Sedinenie no. 89 4600 Velingrad, Bulgaria; Tel. +359 359 23341, +359 359 23341; Fax +359 359 29873 - https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/vlasi/page/3/)


(Sutsata Vlahilor/Armanjilor di Shtiintsa ditu Gârtsii - Tel. +30 (31) 550735; Fax. +30 (31) 534755 - http://www.armanami.org/blog/sutsati/)


(Comuna Armaneasca "Fratslji Manaki"-Bituli - Bitola, Makedonija; Tel.:Fax +389-97-229-014 - http://skopje.mae.ro/index.php?lang=ro&id=14754)


(Uniea ti Cultura-a armanjlor dit Machidunii - Prezidentu: Dina Cuvata; Bul. "Jane Sandanski" 77/3-39
Skopje, Makedonija; Tel.:Fax +389-91 447-345; E-mail: Dina Cuvata - http://skopje.mae.ro/index.php?lang=ro&id=14754)


(Liga a Armanjlor - Tel.:Fax +389-91 230 665 - http://skopje.mae.ro/index.php?lang=ro&id=14754)


(Sutsata di poets armanj di Skopje - Tel.:Fax +389-91 624 387 - http://skopje.mae.ro/index.php?lang=ro&id=14754)


(Sutsata a muljerilor armani ditu Machedonii-Skopia - Prezidentu: Elena Papacafa; Skopje, Makedonija
Tel.:Fax +389-91 227 353)



SURSA:

Mina Tana şi Bologea Laura, Anuarul aromân. Carte de telefoane şi adrese ale familiilor aromâne, Fundaţia Valahia, Bucureşti, 1994, pp. 135-138


Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Pagina 5 din 12

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required