Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Site-uri » U » Displaying items by tag: Albania
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
Displaying items by tag: Albania

În 1991, istoricul român Anastasie Iordache (1933-2009) a publicat lucrarea Principii Ghica. O familie domnitoare din istoria României.

În capitolul întâi a tratat și problema controversată a originii etnice a întemeietorului acestei dinastii care a domnit în Țara Românească și Moldova.


<(…) Ghiculeștii au dat Principatelor Române zece domnitori, timp de exact două secole, între 1658 și 1858, cei mai mulți dovedind devotament și iscusință în conducerea celor două țări, manevrând cu abilitate, adeseori, pentru desprinderea lor de sub suzeranitatea otomană, uneori cu prețul jertfei supreme, îndurînd cutezători supliciul execuțiilor medieval publice.

(…) Primul Ghica cunoscut în istorie este Gheorghe*, avînd și diminutivul Ghica, devenit ulterior nume de familie, originar din Albania**, dar sosit în Principatele Române de la Constantinopol***, unde se stabilise de cîtăva vreme. Cronicarii**** și, apoi, istoricii de mai târziu, în cea mai mare parte, stabilesc originea lui albaneză, unii susținînd în mod implicit că era albanez, alții că ar fi fost aromân. Între aceștia din urmă, mai puțini, dar nu fără oarecari temeiuri, este și M. Theodorian-Carada*****, care menționează că Ghiculeștii erau aromâni din Albania, cel dintâi fiind Gheorghe Ghica, nume românesc, purtat de atîția români din Macedonia*****. În fapt, susținea el, toți Ghiculești s-au simțit buni români și s-au dovedit ca atare (5). Recent, un alt autor român****** susținea că Gheorghe sau Ghica se născuse la Zagoria în Macedonia, vorbind albaneza, greaca și româna, tustrele cunoscute de locuitorii din regiune, fără a preciza cu certitudine originea etnică (6).

Cei mai mulți, inclusiv Dora d’Istria******* (Elena Ghica), o descendentă de seamă a familiei susțin originea albaneză a Ghiculeștilor, nelipsind, în mod firesc, fabulații sau legend în această privință, tocmai datorită obîrșiei modeste a lui Gheorghe Ghica și obscurității în care și-a trăit anii copilăriei. Astfel, Ion Neculce********, menționînd oroginea albaneză, scria că, încă de copil, Gheorghe Ghica plecase din satul natal spre Constantinopol, împreună cu un fiu de turc, originar din insula Cipru*********, legîndu-se între ei în caz de izbîndă a vreunuia. (…) La Constantinopol, iar, ulterior, Koprulu**********, căci despre el era vorba, va ajunge chiar mare vizir al Imperiului ottoman. Mai tîrziu, îl va recunoaște și-i va facilita ocuparea tronului Moldovei (7).

(…) Studii recente, temeinic documentate, confirmă că relatările lui Ion Neculce în O samă de cuvinte nu sînt decît legendă. Singurul adevăr este că Gheorghe Ghica și Koprulu erau originari din Albania. Cît privește locul nașterii, poate fi ori Kopru (Punte) în Asia Mică, unde s-a stabilit bunicul lui Mehmed Koprulu, ori orășelul cu acest nume numit și Veles, din Macedonia, la sud de Skopje***********, probabil loc de emigrare comun al celor doi compatrioți. De altfel, Veles a luat numele de Koprulu de la cel al vestitei familii de mari viziri (9).

Mihail Kogălniceanu menționează că „Gheorghe I era albanez din satul Koprulu, de unde-și trage originea ilustra familie de mari viziri Koprili Ogli” (10). A. D. Xenopol scria, de asemenea, că Gheorghe Ghica era de neam albanez din părțile grecești” (11).

Mai dificil de stabilit originea etnică în noianul de seminții care trăiau amestecate în diverse localități din zona macedoneană a Peninsulei Balcanice, rămîne totuși cert că Gheorghe Ghica provenea dintr-o familie modestă, nevoiașă (12), ceea ce l-a detrminat să pornească în capital Imperiului ottoman, unde a intrat în serviciul capuchehaielor *********** moldovene (13). Acolo s-a căsătorit cu o catolică de origine greacă din Pera*************, de la care a avut un fiu, Grigore, viitorul domn (14). În Moldova nu fusese adus de Vasile Lupu, ci venise înaintea lui, îndeletnicindu-se cu negoțul, prin deceniul al doilea sau al treilea al secolului al XVII lea. (…) Oricum, este menționat pentru prima data în hrisovul din 24 octombrie 1624, dat de Radu Mihnea*************, prin care închina mănăstirea Prodromului din Sozopol. (…) Împămîntenit, Gheorghe Ghica s-a căsătorit cu Smada, fiica stolnicului Stamate din Broșteni. (…) Din această căsătorie a avut pe Ionașco, postelnicul, căsătorit cu Maria, fiica lui Cîrstian, și pe Măricuța, căsătorită cu marele comis************** Bălan. (…) Prin urcarea pe tronul Moldovei a lui Vasile Lupu, ascensiunea lui Gheorghe Ghica dobîndește noi certitudini, căci intră curînd în anturajul domnului: „lipindu-să de curte, fiind și Vasilie Vodă tot de un neam, arbănaș” (15). Miron Costin însuși relatase deja înaintea lui Ion Neculce asupra antecedentelor venirii pe tronul Moldovei a lui Gheorghe Ghica: „Era aice în țară den dzilele altor domni, neguțitoria țiindu, pînă la domnia lui Vasilie Vodă. Fiind de un niam cu dînsul, arbănaș, l-au trasu-l Vasilie Vodă la curte și deodată la boierii mai mărunte, apoi la vornicia cea mare de Țara de Gios*************** au ajunsu. Și țiindu-l Vasilie Vodă de credință, l-au trimis la Poartă***************** capichehaie, văzîndu-l și om contenit la toate și scump, cum se cade să fie cînd capichehăei să fie” (18).

Vasile Lupu, asupra originii căruia stăruie presupuneri fie că ar fi fost albanez, fie aromân, la fel ca în cazul lui Gheorghe Ghica, urcase pe tronul Moldovei înainte de 30 martie 1634.(…)

 


NOTE A. I.

(5) M. Theodorian-Carada, Beizadea Mitică, București, f.a., p. 5

(6) Mihail-Dimitri Sturdza, Dictionnaire historique et genealogique de sgrandes familles de Grece, d’Albanie et de Constantinople, Paris, 1983,p. 297.

(7) Ion Neculce, Opere, Letopisețul Țării Moldovei și o Samă de cuvinte, ed. Critică și studiu introductive de Gabriel Strempel, București, 1982, pp. 186-187

(9) Paul Cernovodeanu, Știri privitoare la Gheorghe Ghica al Moldovei (1658-1659) și la familia sa, „Anuarul Institului de Istorie și arheologie <A. D. Xenopol>”, Iași, XIX, 1982, p. 334.

(10) M. Kogălniceanu, Histoire de la Valachie et de la Moldavie et des Valaques transdanubiens, Berlin, 1837, p. 300.

(11) A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, ed. III, vol. VII, București, 1929, p. 165; Vezi și Jean-Louis Carra, Histoire de la Moldavie et de la Valachie, Jassy, 1777, p. 87.

(12) Paul Cernovodeanu, op. cit., loc. cit., XX, 1983, p. 121.

(13) Ion Neculce, op. cit., p. 187.

(14) Mihail-Dimitri Sturdza, op. cit., p. 297.

(17) Ion Neculce, op. cit., p. 187.

(18) Miron Costin, Letopisețul Țării Moldovei de la Aron Vodă încoace, ed. P. Panaitescu, București, 1944, p. 191.>

 

 

SURSA

Anastasie Iordache, Principii Ghica. O familie domnitoare din istoria României, editura Albatros, București, 1991, pp. 8-11.

 

 

NOTE M. T.

*Gheorghe Ghica (1598-1664) – Domn al Moldovei în anii 1658-1659 și al Țării Românești în anii 1659-1660.

**Albania – Provincie a Imperiului Otoman din secolul XIV până în 1912.

***Constantinopol – Capitala Imperiului Bizantin (grec) până la cucerirea de către sultanul Mahomed II în 1453, când devine capitala Imperiului Otoman cu numele de Istanbul.

****Cronicar – Istoric medieval care scria lucrări istorice descriind evenimente în ordinea lor cronologică. (gr. cronos = timp)

*****Marius Theodorian-Carada (1868 Craiova – 1949 București) – Avocat, prozator și gazetar.

******Macedonia – Provincie a imperiilor roman, bizantin, bulgar și sîrb, cucerită de otomani în secolul XIV și împărțită de Bulgaria, Serbia și Grecia în urma războielor balcanice din 1912-1913.

******Mihai Dimitrie Sturdza (1934 - ) – Prinț din familia nobiliară și domnitoare (secolul XIX) a Sturdzeștilor. Deținut politic în timpul regimului comunist. Filolog. Emigrant în Franța. Ziarist la Radio Europa Liberă.

*******Elena Ghica (1828 București – 1888 Florența * Italia) – Educată în limbi antice și modern la Dresda, Viena, Veneția și Berlin. Căsătorită cu ducele rus Aleksandr Koltsov-Massalski. Călătoare în Europa. Personalitate cosmopolită. Scriitoare cu idei liberale și de emanciparea femeilor. Autoarea volumului Gli albanesi in Rumenia. Storia dei Principi Ghika.

********Ion Neculce (1672 Moldova -1745 Moldova) – Mare boier. Cronicar. Autor al Letopisețului Țării Moldovei de la Dabija vodă la Constantin Mavrocordat (1662-1743). Continuator al cronicii lui Miron Costin.

*********Cipru – Insulă din estul Mării Mediterane, cucerită de otomani de la Republica Veneția în 1517 și cedată Marii Britanii în 1878.

**********Koprulu Mehmed pașa (1583-1661) - Mare vizir în anii 1656-1661. El și cei doi succesori din familia sa au redresat situația internă a Imperiului Otoman, reluând ofensiva în Europa până la dezastrul de la asediul Vienei din 1683, care a marcat începutul declinului ireversibil al statului sultanilor până la proclamarea republicii în 1923.

***********Skopje – Capitală din 1991 a Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei.

************Capuchehaie – Agent diplomatic la Istanbul al domnului Moldovei și al domnului Țării Românești, vasali ai sultanului.

*************Pera – Cartier al Constantinopolului locuit de negustori-cetățeni ai republicii italiene Genova.

**************Radu Mihnea – Domn al Moldovei în anii 1616-1619 și 1623-1626.

***************Stolnic, Postelnic, Comis – Ranguri boierești cu atribuțiuni la curtea domnească.

****************Vornic – Rang boieresc cu atribuțiuni judiciare. În Moldova existau doi vornici: al Țării de Sus (nord) și al Țării de Jos (sud).

**************** *Poarta – Poarta Otomană sau Sublima Poartă sau Înalta Poartă era denumirea curții deschise unde sultanul privea ambasadorii. Expresiile sunt traduceri în franceză, limba diplomației, ale termenului otoman Bab-i Ali. Într-o accepțiune restrânsă însemna ministerul de externe al imperiului ottoman.

Scriitoarea română Elvira Iliescu (1937 Constanța - ) a recenzat pentru ”Jurnalul literar” romanul Basarabia, publicat în 2002 de scriitorul român Paul Goma (1935 România - ).


Născut în Basarabia în epoca când acest teritoriu aparținea României Mari, P. G. a emigrat în 1977 în Franța deoarece era un opozant al regimului comunist de la București.


E. I.  a reținut în articol și referirile pe care P. G. le-a făcut la originile sale aromâne.


<(…) Fiindcă rădăcinile îi sunt aromânești, nu va da uitării nici Macedonia, de la vremurile de glorie sub Alexandru cel Mare, până la fărâmițarea în timp: „… centrele tradiționale aromâne au fost izolate prin instituirea de frontiere naționale* – de pildă Bitolia, Ohrid**, Totovo*** „au căzut” în Serbia (azi Republica Macedonia), Korco**** în Albania, iar Florina, Veria, Avdela, Ianina, Pella***** – în Grecia.


Goma amintește că „macedonenii” „au dat culturii române un mare număr de intelectuale – numai dintre scriitorii de primă mărime, la întâia, la a doua generație, am numărat doisprezece: Ion Barbu******, Blaga*******, Bolintineanu********, Dosoftei*********, Eftimiu**********, Goga***********, Macedonski************, Maiorescu*************, Marino**************, Murnu***************, Gellu Naum****************, Stere*****************…”, iar „Faptul că nu m-am introdus pe lista scriitorilor cu origine „macedoneană” nu se datorează (numai) modestiei mele legendare. Ci și purei superstiții: aș fi fost al treiprezecelea… adaugă scriitorul cu un strop de autoironie.>

 

SURSA

Elvira Iliescu, Basarabia… și nu numai, ”Jurnalul literar”, București, 2003, iul.-aug. (nr. 13-16) / Elvira Ionescu, Paul Goma – 70, Criterion Publishing, Norcross / USA, 2005, p. 98.

 

 

NOTE M.T.

*În urma celor două războaie balcanice din anii 1912-1913, Macedonia otomană a fost împărțită de Bulgaria, Grecia și Serbia (din 1929 Iugoslavia).

**Ohrida  - Oraș în sud-vestul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei.

***Tetovo – Oraș în nord-vestul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei.

****Korçë – Oraș în sud-estul Albaniei (Corceaua în aromână).

*****Cinci orașe în nord-vestul Greciei.

******Ion Barbu (1895 Câmpulung Muscel – 1961 București) – Pseudonimul poetului și matematicianului Dan Barbilian.

*******Lucian Blaga (1895 Lancrăm / Sibiu – 1961 Cluj) – Filozof, poet, dramaturg, traducător, journalist, profesor universitar și diplomat.

********Dimitrie Bolintineanu (1819 / 1825 Bolintin Vale / București – 1871 București) – Poet, politician, diplomat.

*********Dosoftei Barilă (1624 Suceava * Moldova – 1693 Jovkva * Polonia / Ucraina) – Mitropolit al Moldovei, poet, traducător, canonizat ca sfânt în 2005 de Biserica Ortodoxă Română.

*** *** *** *Victor Eftimiu (1889 Boboshtice * Albania – 1972 România) – Poet, dramaturg, povestitor, traducător, colecționar de artă, mason și academician.

*** *** *** **Octavian Goga (1881 Rășinari / Sibiu * Ungaria – 1938 Ciucea * România) – Poet, academician, politician de extremă dreaptă și prim-ministru în decembrie 1937 – februarie 1938.

*** *** *** ***Alexandru Macedonski (1854 București – 1920 București) – Poet, prozator, dramturg și publicist.

*** *** *** *** *Titu Maiorescu (1840 Craiova * Țara Românească – 1917 București * România) – Avocat, critic literar, estetician, pedagog, filozof, fondator al societății literare Junimea și al Academiei Române, prim-ministru conservator în 1912-1914.

*** *** *** *** **Adrian Marino (1921 Iași – 2005 Cluj) – Eseist, critic literar, istoric și teoritician literar, laureat al premiului Herder în 1985.

*** *** *** *** ***George Murnu (1868 Veria * Imperiul Otoman / Grecia – 1957 București *România) – Istoric, poet, traducător și profesor universitar aromân.

*** *** *** *** *** *Gellu Naum (1915 București – 2001 București ) – Poet, prozator și dramaturg, cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist european.

*** *** *** *** *** **Constantin Stere (1865 Ciripcău / Basarabia * Imperiul Rus -1936 Bucov * România) – Jurist, scriitor și politician.

Condutseare turistică – Tourist guide

Sâmbătă, 11 August 2012 16:22

Prin amabilitatea domnului Dumitru Garofil de la filiala Constanța a Comunității Aromâne din România voi prezenta un ghid turistic macedonean-englez-aromân, proiect susținut de ministerul culturii din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei.


Titlul în aromână este Condutseare turistică, având ca subtitlu Calea spirituală di Struga, Vishni păn Beala di Supra.

Cele 8 pagini color ale ghidului prezintă obiective turistice monahale și bisericești medievale pe drumul marcat de orașul Struga și satele Vișni și Beala de Sus din zona sud-vestică a Macedoniei, la nord de lacul Ohrid și în apropierea graniței albaneze. Beala di Supra, adică Beala de Sus, este un sat aromân situat la altitudinea de 1400 m pe vechiul drum roman Via Egnatia și protejat de biserica cu hramul Sfintei Paraschiva.


Primul text în aromână este o urare de bun-venit adresată turiștilor, versiunea românească aparținându-mi.

Tinjisit vizitor,

Cafi un macar unoară, di napandica u vizită Struga diznău yine. Ashă irea di mult, ashă este shi aza. Struga este un di camacunoscut loc turistic tu Maciedonii, iu an di an in cama mare numer ospits di acasă shi nafoară. Struga cu aljei zona prezenteadză reon cai este mplin cu mushuteatse naturale, cu monumente culturale shi istoricie shi cu turisticie importantse shi raritate. Spiritu ali anoastă istoria shi tinjisirea cătă traditsia shi obiciae cu inspiratsie la cafi un di Strug este baza al anoastă disfatseare cătă cafi un cu bună intentsie shi andridzeare mushuteatsile, buneatsă shi hărisirea sli ampărtsăm cu alants. Di Struga s-fudze cu exlusivitate shi buna autseare aminte.

Cu disfaptă inimă u ashtiptăm Avoastă ghinivinish

Cu Tinjie

 „Stimat vizitator

Oricine, dacă măcar o dată a vizitat Struga, vine din nou. Așa era de mult, așa este și azi. Struga este unul din cele mai cunoscute obiective turistice din Macedonia, unde an de an vin în număr și mai mare oaspeți din țară și din străinătate. Struga și zona sa prezintă un peisaj care este plin de frumuseți naturale, de monumente culturale și istorice de importanță și specific turistică. Spiritul istoriei noastre și cinstirea tradiției și obiceiurilor inspiră fiecare locuitor din Struga pentru deschiderea noastră către oricine cu bună intenție și pentru a împărți cu ceilalți frumusețile, binele și bucuria. Din Struga se pleacă cu frumoase amintiri.

Cu inima deschisă așteptăm a voastră bună venire

Cu stimă.”

 

Al doilea text în aromână este o urare de revenire adresată turiștilor, versiunea românească aparținându-mi.

Scriarea poate sa avdaga, ma cafi ahurhitură are shi bitisirea. Ma, tuta tsi easti scriată, easte fapta di vreare, cu mare hăraua tsi ease di suflit. Pistupsesc ca shi noi, ni alts niscănts poate su discriptă, shi su scria tuta atsea tsi u are Stryga, ashă ca ma buna este sa s-veadă shi s-aduchească. Ma zborlu scriat armăne ti totăna, shi easte expresie ti tsiva tsi egzistă shi tsi poate su spună mash gheneratsiile. Ti atsea, aistă la s-hiba ningă una cheatră anghilicioasă bagata tu mozaicu di arta Machidunească di praistoria pănă aza.

Vinits napoi!!!!

„Scrierea poate să aducă ceva în plus, dar fiecare început are și sfârșit. Dar tot ce este scris este făcut cu dragoste, cu mare bucurie care vine din suflet. Cred că și noi, nu numai alții, putem să descriem și să scriem totul despre Struga, așa că mai bine este să se vadă și să se înțeleagă. Dar cuvântul scris rămâne pentru totdeauna și este expresia a ceva ce există și poate să fie spus doar de fiecare generație. De aceea, asta va fi încă o piatră strălucitoare pusă în mozaicul de artă din Macedonia din preistorie până azi.

Veniți din nou!!!!”

În almanahul pe anul 1979 al revistei ieșene ”Convorbiri literare”, cercetătorul Virginia Isac a publicat articolul Dedicații autografe pe cărți, în care a menționat și volume primite de folcloristul român Teodor Burada (1839 Iași*Moldova – 1923 Iași*România).


<(…) Cunoscând că se trage dintr-o veche familie de macedoneni, Frederic Dane îi trimite „în semn de înaltă prețuire” studiul său etnografic, în limba franceză, despre românii din Macedonia, Tesalia* și Albania, apărut în 1877.

Să-l fi determinat și acest studiu să pornească în faimoasele sale călătorii, pe unde locuiau românii, el și cu vioara lui, cîntîndu-le  doine și hore și ascultîndu-le cîntecele?

(…) În același an**, în Belgrad, la 15 decembrie, Lazăr a lu Dumi, în dedicația pe Evanghelia lui Matei (Vangheilu al Mattheu) tipărită în „dialectulu macedoromânu”, probabil cu ajutorul lui T. T. Burada, la București, în 1889, la tipografia Societății albaneze „Dituria”, își manifesta recunoștința: „Prea stimatului patriot (Domnului Theodoru Burada), spre semnu de respect și recunoscință. Autorulu”. Iar din Saraievo, la 20/10 1906, Isidor Ieșan îi trimitea „În semn de bună amintire, de respect și de adorațiune”,  comunicarea ținută în ședința Academiei Române din 19 noiembrie 1904 despre Românii din Bosnia și Herțegovina în trecut și present, pe care, cu „adăogiri și întregiri”, a tipărit-o la Arad în 1906.>

 

SURSA

Virginia Isac, Dedicații autografe pe cărți, Almanah ”Convorbiri literare”, Iași, 1979, p. 115.

 

 

NOTE M. T.

*Tesalia – Regiune din centrul Greciei, ce aparținea în acel moment Imperiului Otoman, ca și Albania și Macedonia.

**1890

<Domnule președinte,

Stimați colegi senatori,

Voi prezenta o scrisoare deschisă, adresată forurilor competente din România,privinds acordarea titlului de Doctor honoris causa domnului Lluis Maria de Puig (Spania), deputat în Parlamentul Europei, pentru meritele sale deosebite, științifice și culturale, cât și pentru sprijinirea cauzei aromânilor, cunoscuți și sub denumirea de români macedoneni.

Scrisoarea a fost adresată către: Ministerul de Externe, Ministerul Educației, Ministerul Culturii, Consiliului Rectorilor Universităților din România, Universitatea București, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, Universitatea Timișoara, Universitatea Craiova, Universitatea „Ovidius” din Constanța, Universitatea „Andrei Șaguna” Constanța.

Prin prezenta scrisoare am onoarea a mă adresa dumneavoastră cu o propunere și  o solicitare totodată privind acordarea de către una din Universitățile din România domnului Lluis Maria de Puig (Spania), deputat în Parlamentul Europei, pentru meritele sale deosebite, științifice și culturale, cât și pentru sprijinirea cauzei aromânilor în cadrul Comisiei pentru cultură și educație a Consiliului Europei, cât și ca raportor în Consiliul Europei, în 17 decembrie 1996, și în Adunarea Parlamentară de la Strasbourg din 24 iunie 1997, unde drepturile etnice, lingvistice și culturale ale fraților aromâni (vlahi), români macedoneni din Balcani, au dobândit girul acestui înalt forum din care România face parte.

Domnul Lluis Maria de Puig este o personalitate recunoscută pe plan European și un prieten al României. S-a născut în 29 iunie 1945 la Bascara, în provincia catalană Gerona din sudul Spaniei. Este licentiate în filozofie și litere, precum și în istorie al Universității din Barcelona și doctor în științe umaniste al Universității Sorbonne din Paris. Profesor la colegiul universitar din Gerona, la Facultatea de studii umanistice, domnul Lluis Maria de Puig a publicat o seamă de studii ca: „Girona francesa 1812-1814”, „El catalanisme politic a Girona”, „Aproximacio a Josep Tarradelo”, „La Guerra del frances” și altele. Pentru activitatea sa universitară și științifică i s-au decernat premiile Julian de Clua în 1974, precum și Nicolau d`Oliver al Institutului de Studii Catalane, în 1980. În paralel, domnul Lluis Maria de Puig  desfășoară o activitate politică remarcabilă. Membru de frunte al Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol, a fost deputat de Gerona între 1979-1989, fiind reales în 1989 și activând până în present în Congresul Deputaților din Spania.

Ca deputat, a fost ales membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei între 1982-1986 și după 1990 având o activitate asiduă în problematica minorităților și în Comisia pentru cultură și educație. O activitate pregnantă a depus domnul Lluis Maria de Puig  în apărarea cauzei aromânilor din țările balcanice,susținând în baza unei profunde și largi documentații drepturilor aromânilor (vlahilor) din Balcani și de pretutindeni de a-și prezerva limba, tradițiile și cultura.

Se știe că în anii din urmă aromânii, prin fundațiile lor culturale din Europa și Statele Unite ale Americii, au organizat o serie de congrese în cadrul cărora au cerut forurilor international să ia măsurile cuvenite privind respectarea Chartei Drepturilor Omului și reglementările ulterioare de către guvernele balcanice (și nu numai), în care trăiesc comunități de aromâni, cunoscuți și ca macedo-români. Cererile aromânilor formulate la cele trei congrese international care au avut loc în Germania (Mannheim – 1985; Freiburg – 1988 și 1993), la Congresele aromânilor americani de la Bridgeport (din 1986, 1987, 1989, 1991) și la congresele organizate în spatial balcanic, unde aromânii sunt autohtoni de 2000 de ani (Tirana – 1992 și Bitolia din Republica Macedonia – 1993), care conțineau în principal respectarea drepturilor cultural-lingvistice, s-au bucurat de atenția cuvenită în Consiliul Europei și apoi în plenul Adunării Parlamentare Europene de la Strasbourg.

O contribuție inestimabilă în sprijinirea drepturilor aromânilor a avut-o raportorul principal desemnat de Consiliul Europei, domnul Lluis Maria de Puig care, prin râvna și competența sa, afirmate pe parcursul anilor, a reușit ca drepturile aromânilor să fie stipulate limpede, încununate de înaltul forum European.

După cum este știut, în 24 iunie 1997, în ședința sa plenară de la Strasbourg, Parlamentul Europei a aprobat, cu două amendamente, acest raport, ce poartă amprenta eforturilor remarcabile ale domnului Lluis Maria de Puig. Discuțiile din cadrul Parlamentului European, inclusive discursurile competente și energice ale reprezentanților României (domnii Lăzărescu, Frunda și Șteolea), au susținut necesitatea ca guvernele țărilor balcanice să sprijine păstrarea limbii, culturii, tradițiilor aromânilor, ca parte integrantă a patrimoniului European.

În consecință, rugăm forurile competente să analizeze și să dispună invitarea în România a distinsului om politic și de cultură spaniol (catalan) Lluis Maria de Puig , într-o vizită care să aibă ca itinerar Parlamentul României, Ministerul de Externe ori Ministerul Educației, Universitatea București, eventual alte centre universitare, în cadrul uneia din instituțiile universitare urmând a i se acorda titlul de Doctor honoris causa. Desigur că aceste propuneri sunt facultative, decizia aparținând forurilor competente.>

 

SURSA

Monitorul Oficial al României, partea a II a, nr. 186, 04.11.1997, p. 37.

În perioada 22-27 iunie 1992, în stațiunea maritimă românească Neptun a avut loc Forumul românilor și originarilor din România.


La reuniune au luat participat și trei aromâni: Vasile Barba (1918-2007), președintele Uniunii Culturale Aromâne din Freiburg / Germania, Iosif Prefti de la Asociația Aromânilor din Korce / Albania și Paris Sterie din România.


Discursurile lor au fost rezumate într-un volum consacrat evenimentului de către Fundația Culturală Română din București.

În Cuvânt de deschidere al Forumului, scriitorul Augustin Buzura, președintele fundației, i-a salutat pe aromânii din țările balcanice: <Alături de frații din Basarabia, Bucovina și Ucraina prezenți, vreau să-i salut, să le mulțumesc și fraților din Peninsula Balcanică, români și aromâni treziți la viață (...)>


Vasile Barba:


<Ora deșteptării aromânilor

Președintele Uniunii Culturale Aromâne cu sediul în Freiburg a făcut un scurt istoric al formării poporului nostrum deopotrivă la nord și la sud de Dunăre, înfățișînd drama pe care o trăiesc aromânii din Peninsula Balcanică a căror identitate culturală și națională este în pericol. Lumea în schimbare a zilelor noastre, noua Europă al cărei proiect prinde tot mai mult contur, oferă, în opinia domnului Barba, cele mai bune condiții pentru recîștigarea conștiinței originii aromânilor de pe ambele maluri ale Dunării. Adresîndu-se din România, „singura Valahie care ne-a mai rămas”, domnul Barba a pledat în favoarea sprijinirii material a tinerilor aromâni în vederea obținerii unor burse de studiu în România, în Basarabia sau în Bucovina.

Acest lucru nu implică un efort material deosebit din partea statului român, foloasele sale pe plan spiritual fiind inestimabile.> (Plenul de deschidere)

 

<„Raiul nu mai îngăduie… limba valahă

A fost și dînsul de părere că „noi stăm cu brațele încrucișate cînd este amenințată ființa noastră, în timp ce alții pentru a obține privilegii fac orice.

A relatat întîlnirea cu un prelat străin la Budapesta pe care l-a întrebat dacă știe că la nici 100 km de Timișoara, dincolo de graniță, trăiește un întreg popor care nu are nici un preot, nici învățător.

Ceva mai la vale 1 milion și jumătate de valahi nu numai că nu au nici un drept, dar sînt amenințați în Grecia (unde procentual sînt mai mulți decît maghiarii din Transilvania) cu smulgerea limbii de la rădăcină dacă vor vorbi valaha.

A amintit de preoți ortodocși care au predicat grecizarea satelor valahe. Unul dintre ei, călugărul Cozma, a fost sfințit pentru că a grecizat 40 de sate de valahi. Se ducea și spunea preoților: dacă pînă mîine nu veți veni la mine să-mi spuneți că abandonați această limbă a diavolului, limba latină, veți intra în iad. Alteori, stropea cu chimicale otrăvite crengile unui pom din fața casei și spunea: „dacă pînă mîine frunzele vor rămîne verzi înseamnă că nu am dreptate, dar dacă se vor veșteji -  aceasta este vocea lui Dumnezeu. A doua zi, femeile, mai ales, vedeau frunzele veștejite și se duceau să se lepede de limba lor. Aceste procedee numai creștinești nu erau. > (Secțiunea a II a – Istorie și culte)

 

<„Au fost formulate numeroase propuneri concrete (…) scutirea de taxe a tinerilor care vin să învețe în România (prof. Vasile Barba – Freiburg) ș. a.”

„Forumul Românilor și Originarilor din România”

Natalia Stancu – Curierul național 30 iunie 1992 >

 

 

Iosif Prifti

<„O națiune uitată

În present în Albania trăiesc circa 300 000 de aromâni, cea mai mare parte a lor păstrîndu-și obiceiurile și limba strămoșească. Subliniind bunele relații existente între aromâni și albanezi, dl. Prifti a apreciat că românii din Albania au nevoie urgentă de sprijin cultural din partea confraților din nordul Dunării. Prezența unor personalități culturale din România în mijlocul aromânilor din Albania, existența unui correspondent în Albania al postului national de radio din România ar fi doar cîteva din modalitățile prin care statul roman ar putea ajuta „această națiune destul de uitată” care sînt conaționalii nostril sud-dunăreni.> (Plenul de deschidere)

 

 

Paris Sterie

<„În Balcani, românii nu sunt musafiri

A vorbit despre societatea de cultură macedo-română, una din cele mai vechi societăți existente actualmente în România după „Astra”, înființată la 1880 prin înalt decret domnesc. Apoi, despre  drepturile valahilor din sudul Dunării. Pînă în 1923, pe malul Dunării au existat în sate biserici unde slujea în limba română. La Sofia exista o școală primară română și un gimnaziu, care s-a transformat în liceu și era frecventat initial de români din sudul munților Balcani, dar din 1934 au venit mulți elevi de pe malul Dunării. Liceul era al statului roman, diploma era recunoscută în toată lumea, mai puțin în statul bulgar. Apoi bulgarii au închis liceul. În sudul Dunării a rămas astfel un singur lăcaș de cultură – biserica română a coloniei macedo-române din Sofia.

Colonia număra acum 50 de ani 600 de familii, acum dacă mai numără 40-50 familii. În biserică se slujește în românește, dar și în limba bulgară pentru bulgarii din cartier.

În Grecia, Albania, Macedonia sîrbească, Bulgaria, elemental românesc a primit cele mai grele lovituri din partea Patriarhiei ortodoxe de la Constantinopole. În Les Roumains de Macedonie  a lui Alexandru Rudin, există un capitol în care se elogiază un preot grec care a pus hoardele grecești să omoare preoți români.

Astăzi, România liberă și democrată trebuie să vorbească sus și tare pentru drepturile vechi ale acestor români; nu e nevoie ca ei să dobîndească ceva nou. Au existat tratate international prin care aceste drepturi au fost recunoscute de secole, prin pacea de la București din 1913 au fost recunoscute drepturile la cultură și învățămînt: școli și biserici.

Problema românilor din sudul Dunării – este de părere dl. Paris – nu se poate rezolva decît pe principiul tratativelor, prin bună înțelegere și bună conviețuire.> (Secțiunea a II a – Istorie și culte)

 

 

A luat cuvântul și părintele Alexandru Șchiopu din Bulgaria.

<„Biserica română din Sofia”

A vorbit despre colonia ortodoxă română de la Sofia, creată inițial de românii veniți din Macedonia și care au dorit să aibă și biserică în limba maternă. Statul român i-a ajutat, atît în a construi școala română, cît și biserica română de la Sofia. De la 1948 încoace, această biserică a rămas singurul loc und eromânii din Bulgaria toată se puteau aduna și asculta slujbele în lima română. Astăzi însă, numărul credincioșilor se reduce la 30-40 familii – mai mult aromâni și cîțiva vlahi din zona Vidin.> (Secțiunea a II a – Istorie și culte)

 

 

SURSA

FUNDAȚIA CULTURALĂ ROMÂNĂ, Primul Forum al românilor și originarilor din România (Neptun, 22-27 iunie 1992), Intergraph, București, pp. 5, 12, 14, 22, 23, 24, 25, 81.

<(…) La fel în Grecia, Albania, aromânii nu se bucură de statutul de minoritate națională, ci doar de cel de grup cultural, fapt ce duce la inexistența învățământului și religiei în limba maternal. Problema aromânilor și vlahilor din Balcani va suscita încă mii și mii de dezbateri, iar ei vor continua să se topească încet în malaxorul majorității, pierzându-și identitatea și limba.

Albania semnalează unele impedimente

Albania își va realiza recensământul în această toamnă. Cu multe luni înainte, însă, au avut loc discuții iscate de oficiali greci la recensământul albanez, fapt ce le-a obligat pe autorități să ia poziție. Mai mult, acestea susțin că o serie de albanezi iau în considerare profitabilitatea schimbării naționalității în cea grecească, atrași fiind de pensiile de 400 de euro pe care statul grec le oferă. ”Este regretabil că cetățenii albanezi nu sunt mândri de naționalitatea lor și, din cauza motivelor financiare, cer schimbarea naționalității”,a  declarant vicepreședintele Înaltului Consiliu pentru Justiție, Kreshnik Spahiu. Ca urmare, titrează ziarul Shekulli, s-a născut o mișcare auto-intitulată Alianța Roșu și Negru, ce se opune cu vehemență schimbării naționalității. Mai mult, acest organism a transmis o petiție menită să scoată din discuție întrebările legate de etnie și religie ce ar urma să fie introduse în cadrul recensământului din luna octombrie. Consulul grec din Korça, Theodhoro Ikonomus, subliniază presa albaneză, a fost cel care a stârnit aceste controverse: ”Da, greci există în Korça. Da, vlahii sunt greci. Greci, să nu vă fie teamă de recensământ și proclamați-vă adevărata origine”. Preotul vlah din Korça a respins imediat afirmațiile, declarându-le iresponsabile. „Consulul grec mi-a cerut să mă declar vlah grec pentru a mi se oferi viză. I-am spus că sunt vlah albanez și mi-a refuzat viza”, a declarant părintele Dhimitër Veriga pentru televiziunea albaneză TV News 24.

„Vă pot spune că noi considerăm minoritatea grecilor din Albania ca fiind o punte de cooperare și prietenie dintre cele două țări și popoare”, a declarat Gregory Delavekouras, purtător de cuvânt al ministerului grec de Externe pentru reporterii din Atena. El a cerut Tiranei să își îndeplinească obligațiile față de minorități ca precondiție pentru aderarea la UE, ceea ce „include și respectarea și protejarea drepturilor lor pe tot teritoriul Albaniei, fără să le rezume la regiunile ocupate preponderant de minorități”, a mai spus Delavekouras. Rezultatele acestui nou recensământ vor fi foarte importante pentru Albania, contând la fel de mult în stabilirea politicilor ei naționale și regionale ca și în România sau Bulgaria, țări ale UE. Datele care se obțin în urma lui depind într-o măsură direct de întrebările incluse în chestiunarele de recensământ, care pot fi diferite de la un stat la altul și în dependent de informația ce se vrea a fi obținută.

(…)>

 

SURSA

Maria Oprea, Europa de Sud-Est, la numărătoare! Recensământul în țările balcanice și problematicile lui, ”Prietenul albanezului”, București, an XI, nr. 117-118, iulie-august 2011, p. 35.

<(…)

Vechiul Țarat al Asăneștilor

Arbănași este o așezare rurală, întemeiată de albanezii și grecii emigrați în zona Veliko Târnovo*, Bulgaria, în urma victoriei de la Clocotnița (Klokotnița, în bulgară), repurtată de Ioan Asan al II lea** în anul 1230, împotriva armatei conduse de despotul Epirului***, Teodor Anghelos Duca Comnenul, spune istoricul Nicolae Petrescu de la Muzeul Național de Istorie a României. Considerăm că este important să vorbim despre această regiune în care se află Arbănași, deoarece ea a făcut parte în secolul al XII lea d. Hr., din Țaratul*** vlaho-bulgar, denumit și Țaratul româno-bulgar de naționaliștii români și al Doilea imperiu bulgar**** de naționaliștii bulgari. În realitate, acesta a fost un stat multinațional, apărut în sudul Dunării, în 1186, odată cu victoria vlahilor (proto-românilor) răsculați împotriva Imperiului Bizantin și dispărut în 1258, prin înlocuirea dinastiei vlahe cu suveran cumani***** și bulgari. Sigur, în ciuda toponimiei locale, caracterul multinațional este negat de naționaliștii bulgari care afirmă că acest stat a fost ”bulgăresc” în sensul actual al cuvântului. Însă, slavii, se știe, au pătruns în bazinul Dunării de Jos începând cu secolul VI d. Hr., când s-au amestecat cu populațiile trace romanizate din Balcani, evoluând împreună, fapt demosntrat de lingvistică, toponimie și istoria bisericii. Vlahii (romanii, cum îi denumește împăratul Constantin al VII lea******, 905-959) adoptaseră deja creștinismul după introducerea sa în Imperiul Roman de Constantin cel Mare (325)******* și limba latină ca limbă religioasă. După creștinarea bulgarilor, limba bisericească și cea de stat a fost cea slavonă. Întemeietorii statului, vlahii Petru și Asan, au fost asasinați de boieri în 1196 și 1197, iar fratele lor, Ioniță Caloian******* s-a urcat pe tron și a consolidat granițele de la Carpații Meridionali până la râul Marița*********, de la Marea Neagră până aproape de Albania și obținând de la papă recunoașterea de rege al bulgarilor și românilor.

(...)>

 

SURSA

Maria Oprea, Arbănași: satul de piatră vechi de 500 de ani. Urmele unei populații albaneze stabilite în Bulgaria, ”Prietenul albanezului”, București, an XI, nr. 115, mai 2011, pp. 21-22.

 

 

NOTE M.T.

*Veliko Târnovo=Capitala țaratului Asăneștilor.

**Ioan Asan al II lea=Fiul lui Asan, în timpul domniei sale dintre anii 1218-1241 statul atingând maxima expansiune și putere în Peninsula Balcanică.

***Epir=Țară balcanică antică, a cărei parte nordică aparține azi Albaniei, iar cea sudică Greciei. În perioada 1205-1479 a constituit un principat, despotat în greacă, succesor al Imperiului Bizantin, ale cărui posesiuni europene fuseseră cucerite în 1204 de cavalerii catolici occidentali ai Cruciadei IV. Dinastiile Ducas, Comnenilor și Anghelilor au condus imperiul între 1059-1081, 1081-1185 și 1185-1204.

***Țar=Termen care reprezintă slavizarea cuvântului latin caesar, care desemna pe împărații romani și apoi bizantini.

****Primul Imperiul Bulgar= A fost proclamat în 917 de cneazul Simeon cel Mare și a fost cucerit de Imperiul Bizantin în 1018.

*****Cuman=Popor turcic care a preluat, în a doua jumătate a sec. XI, de la pecenegi dominația asupra teritoriilor viitoarelor state Moldova și Țara Românească, pe care o va pierde în favoarea tătarilor în secolul XIII.

******Constantin VII Porfirogenetul= Împărat bizantin între 912-959. Autor a patru lucrări politico-istorice, i-a menționat pe vlahi în De administrando imperio.

*******Constantin I cel Mare = Împărat roman între 306-337. A emis la Milano  în 313 Edictul de toleranță a religiei creștine. În 325 a convocat la Niceea (Turcia) primul din cele concilii ecumenice al bisericii creștine, unde s-au pus bazele sale dogmatice.

********Ioniță cel Frumos (Caloian în greacă) = A domnit între 1197-1207. A corespondat cu papa Innocențiu III, inițiatorul cruciadei IV în Țara Sfântă, care a fost deturnată spre cucerirea capitalei bizantine în 1204. A negociat cu papa trecerea la catolicism, solicitând acordarea titlui imperial, dar acesta l-a recunoscut doar ca rex Bulgarorum et Blachorum.

*********Râul Marița = Izvorăște din muntele Rila din sudul Bulgariei și se varsă în Marea Egee prin nordul Greciei. 

În 2007 poetul albanez cu ascendență maternă română Baki Ymeri (n. 1949 Macedonia / R.S.F.Iugoslavia - ) a acordat un interviu publicației ”Revista română”, în care a vorbit și despre aromânii din statele balcanice.


<(…)

Marius Chelaru: Am discutat de multe despre Albania, despre România, despre Kosovo, Macedonia, despre aromâni și soarta lor. Recent ne-am întâlnit, la Iași, cu doamna Vanghea Mihanj Steryu, aromâncă din Macedonia. Cum vedeți dumneavoastră literature aromânilor, a minorităților aromână și română în zonele despre care discutăm.


Baki Ymeri: Este un subiect de discutat. Soarta aromânilor și românilor din Balcani și din jurul României este amară. Asimilare și discriminare, lipsă de școli și biserici în limba maternă, indiferență guvernamentală și diplomatică, lipsa mândriei de a fi roman. Ce trebuie făcut? Trebuie să ne trezim noi ca să-i trezim pe ei, ca să-și caute drepturile, precum procedează albanezii kosovari sau ungurii care trăiesc în județele din inima României. Kosova* nu este Kosovo precum Moldova, Craiova, Orșova sau Crușova** nu sînt Moldovo, Craiovo, Orșovo sau Crușovo. Destinul lumii depinde de Kosova, indifferent de faptul că cei care nu cunosc istoria susțin colonialismul panslavist privind destinul românilor basarabeni, timoceni sau albanezilor kosovari. Soarta aromânilor din Macedonia este mai bună decît a confraților noștri din Albania, Grecia sau Valea Timocului***. Sînt o serie de scriitori și militant înflăcărați pentru obținerea drepturilor lor în Balcani și sînt o serie de diplomați care militează mai mult pentru bani decît pentru (a)români. Se țin cîteva reuniuni ale românismului cu foști comuniști, care fac la fel: aleargă mai mult după bani decît după (a)români, ceva similar cu neromânii noștri care încearcă să-l scoată pe Eminescu din „debara”. (…)>

 


SURSA

Mihai Chelaru, Mîndria de a fi roman nu este o sintagmă folclorică (Interviu cu poetul Baki Ymeri), ”Revista română”, Iași, 4 (50), 2007, p. 4.


 

NOTE M.T.

*Kosovo: denumirea sârbă / Kosova: denumirea albaneză

**Crușovo (Crușova în aromână) = Oraș din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, locuit din vechime de o importantă comunitate aromânească.

***Valea Timocului=Regiune de la granițele Serbiei și Bulgariei cu României locuită în majoritate de români, numiți vlahi de autoritățile celor două state balcanice. 


Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Pagina 4 din 4

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required