Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Site-uri » A » Displaying items by tag: poezie
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
Displaying items by tag: poezie

 

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu publicau Folclor aromân gămostean. În această antologie au inclus şi 20 de poezii umoristice, dublate de versiuni româneşti ale editorilor. Notele de subsol aparţin de asemenea editorilor.


1.
La mucerli di Bujdova,
Lumea s-andridzea ta s-fugî,
Tana s-andridzea s-mîritî.
- La cari, Tană, la cari?
- La Nicea, chihîielu.
Taţ, lea Tană, nu ţ-undzeaşti, 
Lo cusiţa di ţ-algheaşti, 
Ş-faţa ţ-lo di sufriseaşti.
La Bujdova, în ponoare,
Lumea-i gata de plecare,
Tana, doar, doamne fereşte,
De măritiş se găteşte!
- Pe cine iei de bărbat?
- Pe Nicea, că-i mai bogat.
- Tu te faci de rîs în sat:
Păru-ncepu să-ţi albească,
Faţa să ţi se zbîrcească
.

 

2.
- Lăi Tanasi, cu funda mari,
Ţi-ţ cîftai tu padea mari?
- Clo-ni mi-dusi şcreta mlari, 
Duş-mi, duş-mi pîn' ma n-cali, 
Mi deadi şcreta di padi, 
Tumbe, tumbe, tumbem bem, 
Duş-mi, duş-mi pîn' la Naţu, 
Mi deadi şcreta pi braţu; 
Duş-mi, duş-mi pîn' la nucu,
Mi deadi şcreta pi trupu; 
Duş-mi,duş-mi pîn' la trapu,
Mi deadi şcreta pi capu;
Duş-mi pîn' la mirminţî,
Mi deadi şcreta pi dinţî,
Tumbe, tumbe,tumbem bem.
- Măi Tănase, fundă mare,
Ce tot cătai prin ponoare?
- M-a dus mula* pe cărare.
Pînă să ajung în vale,
Mă trînti nebuna-n cale,
Tumbe, tumbe,tumbem, bem,
Pînă să ajung la Naţ**,
Mă trînti mula pe braţ;
Lîngă nucul din islaz,
Mă trînti nebuna-n nas;
La un şanţ, mai într-o parte,
Mă trînti mula pe spate;
Lîngă morminţi - prea de tot -
Mă trînti nebuna-n bot,
Tumbe, tumbe, tumbem bem
.
* mulă - catîr

** Naţ - nume topic.

 

3.
- Ţi şedz ş-ti minduieşţî? 
- Ţi cînticu s-ahursescu.
- Cînticlu alu Malancoţa,
Iu dusi di ş-feadzi zverca.
- Luarî şi-lu bagî ncîlaru,
Barba l'deadi di sumaru,
Şi cusorlu di-opistaru; 
L-diupusirî la livadi, 
Îlu deadi şcreta di padi,
Îlu dusirî la mirminţî,
Îlu deadi şcreta pi dinţî.
Nu sta să te gîndeşti,
Ce cîntec să porneşti,
Povestea să ne spui
Cu Malancoţ cel şui.
- Pe cal cînd l-au suit,
De şa s-a poticnit
Şi s-a închinat adînc,
Cu barba în oblînc;
Ajunseră-n islaz,
Calul îl trînti în nas;
La cimitir trecînd,
Îl dete de pămînt.


 

4.

Mor’ laiŭ bîrbatŭ ţi-ńi dîdeşi,

Hiilu a meu, hiilu ali laiu!

L-pitricui s-ducî m-pîzari,

Sî-ńi l’ea doi ucadz di sari,

Nu ş-lo sari, cî ş-lo meari,

N’-vini acasî cu zghicŭ mari;

Luai tuiaga s-lu-agudescu,

Iara io nu-ńi cîidisescu,

L-pitricui s-ducî ti leamni,

Ş-chiru funea cu tîpoara,

N’-vini acasî cu zghicŭ mari;

Îńi luai şţala s-lu-agudescu,

Iara io nu-ńi cîidisescu.

L-pitricui s-ducî la moarî,

Ş-chiru calu cu γumarlu,

N’-vini acasî cu zghicŭ mari;

Luai tuiaga s-lu-agudescu,

Iara io nu-ńi cîidisescu.

Bărbăţelul ce mi-aţi dat,

Voi părinţi, e prostănac.

L-am trimis să aducă sare,

N-a luat sare, a luat mere –

Şi tot el cu gura mare.

Iau cu toiagul să-l pocnesc,

Dar apoi mă răzgîndesc.

După lemne se ducea,

Toporul şi funia,

În pădure le pierdea –

Tot el la mine ţipa.

Iau toiagul să-l pocnesc,
Dar apoi mă răzgîndesc.

L-am trimis pînă la moară,

Pierdu calul şi măgarul –

Şi tot el e cu scandalul.

Iau toiagul să-l lovesc.

Dar apoi mă răzgîndesc.

 

 

5.

Ţi pîrinţî avumŭ ş-noi,

Nî deadirî bîrbaţ glari!

Tahiná anda s-ascoalî,

L’ea tîmbărli, s-ducŭ l aoi,

Lî dămŭ mîndzî dinîpoi.

Na, na, na, ţeali s-vî batî,

Cîti dămŭ, tuti s-v-acaţî.

Părinţi, sînteţi vinovaţi,

Că ne-aţi ales proşti bărbaţi;

În zori, de cum se trezesc,

Iau dulama şi-o pornesc

Cu oile pe islaz,

Noi acasă facem haz,

Facem haz, haz de necaz.



6.

Lunea nu-ńi lucredzŭ

Marţa ń-ţînŭ ti ocl’i,

N’ercurea ti fciori,

Gioia ti bîrbatŭ,

Vinirea ti prăvdzî

Sîmbîta ń-mi lau,

Dumînicî mi-alîxescu

Ş-mi ducŭ priimnari.

Lunea nu mă ostenesc,

Marţea ochii-mi odihnesc,

Pentru prunci ţin miercurea

Şi pentru bărbat – joia,

Pentru vite – vinerea.

Şi-apoi mă spăl sîmbăta,

Iar duminica mă schimb

Şi ies în sat să mă plimb.

 

7.
Ş-sî-acîţăcorlu di feati.
- Aidi, lea Haidă, aidi,
Cî ţî vini bîrbatlu.
- Cara vini, iara z-inî,
Io di coru nu mi-alasu.
- Caftî, lailu, pîni s-mîcî.
- Cara caftî, iara s-caftî,
Io di coru nu mi-alasu;
Pînea easti pi puliţî,
Mîcarea sumu puliţî,
Anvîlitî cu cîpachea.
- Caftî, lailu, apî s-bea.
- Apa easti tu bucl'iţî,
Chelchea easti pi puliţî,
Io di coru nu mi-alasu.
- Caftî, lailu, alîxîmintu.
- Stranili suntu pi hîraru,
Elu ş-si alîxeascî,
Io di coru nu mi-alasu.
- Aidi, lea Haidă,aidi,
Cî ţî vini şi-unu oaspi
- Cara vini, iara z-inî,
Poamili sunt tu tîl'iuru,
Pîgurlu-i pi puliţî,
Elu ş-lu chirniseascî,
Io di coru nu mi-alasu.
-Aidi, lea Haidă, aidi, 
Cî va s-ţî dzîcî unu graiu.
- Io, laia, mai, sî-ni cripamu,
Şi s-nu-aveamu ahtari bîrbatu.
Porni hora fetelor,
Haida e în fruntea lor.
- Haido, nevastă voioasă,
Ţi-a venit bărbatul acasă.
- El să fie sănătos,
Că eu din horă ies.
- Veni frînt de la mioare
Şi îţi cere de mîncare.
- Pîinea e pe poliţă,
Mîncarea-i pe laviţă,
Cu capacul pus pe ea.
- Vrea, bietul, apă să bea.
- Apa e în donicioară,
Paharul - pe policioară.
- Vrea să-i dai haine curate.
- Sînt pe ladă aşezate,
Să le ia şi să se îmbrace,
Jocul tare mult îmi place.
- Vino, Haido,jocu-l lasă,
Ai un musafir acasă.
- El să fie sănătos,
Că eu din horă nu ies.
Poamele-s în farfurie,
Clondirul e pe tipsie,
Bărbatu-mi să ia clondirul,
Să cinstească musafirul.
- Haido, tu voia-i la tine,
Eu te-am sfătuit de bine.
- Mai bine aş fi crăpat,
Decît să am aşa bărbat.

8.

- Anaθima-ţ, cîtuşe lea!

N’-mi-asculai s-ńi-aprindu foclu,

N’-ţ-acîţai coada tu mînî,

Di-ńi mi-acîţă heavrea, lea,

Cî-ńi pîru cî eara furca.

Scundi-mi, mano, scundi-mi.

- Iu sî-ńi ti-ascundu, hil’ea mea?

- Anamisa di dauli buţ

Şi-aγnanghea di cepŭ.

-N’i-u fricî, feată, ş-mi-asparŭ,

S-nu-ńi beai, feată, vulera.

-Io, mano, γinŭ nu beau

Ş-ni cî n-gurî ń-bagŭ:

Trei bîrgăci beau tahiná

Şi-alti ţinţi ti prîndzu,

Pi ningî searî butea astricorŭ.

-Motane, fii blestemat,

Că tare m-ai speriat!

Coada-ţi cu păr mătăsos

Crezui că-i furca de tors.

Ascunde-mă, mamă dragă,

Parcă nu mai sănt întreagă.

-Unde să te ascund, drăguţă?

-Aproape de butelcuţă,

Lîngă cep, lîngă canea.

-Tare mă tem, fata mea,

Că bei şi te-oi îmbăta.

-Vinul, dacă-l bag în gură,

Îl beau, mamă, cu măsură:

Trei bărdăci cînd mă trezesc,

Încă cinci la prînz cinstesc,

Seara butea o golesc.



9.

Ciudii, lai ciudii

Hîngioańea ş-faţi γiurtii,

Cîlisi nveastili tuti,

Di-şi mîcari, di-şi biurî,

Nveasta alŭ Dimci u mbitarî.

Dado, mai s-mi faţ curbani,

Şi s-nu mi scoţ tu migdani,

Cî va z-inî ş-va mi tal'i,

Va mi facî filii-filii,

Cî-i arşini di duneaua.

- Taţ, lea hil'e, nu ti-aspari,

Estî mirachi nu ţîbagî.

- Cumu va-ni esu io tu soaţî,

Cî-i arşini di duneaua.

Să vezi, tu, minunăţie,

Că fu mare veselie,

La hangiţă, într-o seară,

Nevestele se-adunară,

De băură şi mîncară;

Nevastă mai tînără,

A lui Dimci se-mbătă.

- Mamă dragă, mă rog ţie,

Dimci nimic să nu ştie,

Că, Doamne, dacă o afla,

Felii-felii m-o tăia.

- Nu te teme, fata mea.

- Mamă, tare mi-e ruşine,

Nu mai pot să ies în lume.


 

10.

Unî vearî mari, mari

Bîgă Hapa s-facî numtî,

Cîlisi hoarîli tuti,

Di Ceadîrea pîn’ Cartîrea,

Cîlisi ş-casa alŭ araftu,

Ţalŭ araftu mîγirgiońi,

Greaşti şi-Ora ti suratî.

Cîlisi ş-doi bîtîceańi,

Bîtîceańi,fîrtaţ ali Ori.

Tricu lunea, tricu marţa

Şi-apiri ńercuri dimneaţa.

- Bea, lea Oră,bea, lea soru,

Beţ, lăi fraţ,beţ, lăi fîrtaţ!

Nu l-agiumsi vuliruşa,

Ş-cadi Ora ambitatî.

- Alea Oră, alea soră,

Ţi-i anamea ţi-adraşi ,

Soia tutî u-arşunaşi!

Într-o vară - sărbătoare

Făcu Hapa nuntă mare,

Pofti satele din jur,

Din Ceadîr pînă-n Cartîr.

Pe croitor îl pofteşte

Cu nevasta, că găteşte,

Pricepută-i la bucate.

Şi Ora, dintre surate,

Vine, şi cu doi fîrtaţi,

Tocmai din Batac chemaţi.

Trecu lunea, marţea trece,

Ora bine mai petrece.

- Bea, tu Oră, bea, tu soră,

Beţi, voi fraţi, beţi, voi fîrtaţi!

Butelcuţa-i terminată,

Cade alături Ora beată.

- Oră,soră, vai de mine,

Făcuşi neamul de ruşine!

11.

Sime, ţi-ni ţî zurlusişi

- Sime, ţi-ni ţî zurlusişi,

Ţ-alîsaşi nor-ta la hani,

La hanea di-Aghiuvasili.

Easi hîngilu şi-u-antreabî:

- Nveastă, a curi ţ-eşţî?

- N'i-escu nora alu Viziru,

Ş-nipoata alu Chir Nagnosti.

Sima, cap necugetat

- Sima,cap necugetat,

Noră-ta, cum de-ai lăsat,

Să meargă la han în sat?

-A cui noră eşti? o-ntreabă,

Hangiul. Ea spune-n grabă:

- La Viziru-s măritată,

Lui Nagnosti-i sînt nepoată.

12.

S-ancîrcă furniga

C-unŭ gîrnuţŭ di mel’iŭ

Şi s-dusi la moarî,

Ta sî-lŭ maţinî.

Ta s-aibî fîrinî,

S-adarî culaţ,

Cîndu a s-dacî numtî,

S-cîlisească nunlu,

Nunlu cu fîrtaţl’i:

Minciuşiţa – nveastî,

Puriclu - γrambó

Nî muzgî – suratî,

Giugiunarlu – preftu

Pangulŭ – împînarŭ,

Muzga muşcî – soacrî.

Se-ncărcă furnica

Cu grăunţi de mei

Şi-a făcut la moară

Făină din ei.

Făina din saci

E pentru colaci;

Unul mai abraş

Este pentru naş.

Mare nuntă-n casă:

O gîză-i mireasă,

Puricele-i mire.

Vătăşei dau ştire:

Popă-i un bondar,

Paing – toboşar,

Toba ca s-o bată;

Musca mare – soacră.


13.

Ş-bîgă Hapa s-facî numtî

Lali Sula ş-furl’i tuţ,

Furl’Ii ş-patru cîpitańi.

Cîlîsirî ş-l’ipurarlu,

L’ipurarlu s-facî nunŭ.

Şeadi, lailu, s-mindueaşti,
Ţi cîniscu s-l’i-aducî?

S-l’ea birbecŭ, nu poa’ sî-lŭ poartî,

S-l’ea l’epurŭ, easti arşini.

Cara deadi di-azbuiră,

Multu nsusu elu s-alină,

Anda nghiosu elu mutri,

Vidzu zîrcada iu-şi pîştea,

Nî zîrcadi t-uni nil'i

- ''S-negu şi-mini cu tinii.''

Sus în munte la răscruci,

Nuntă mare-i la haiduci,

Vulturul pleşuv e naş,

Şade bietul, se frămîntă,

Ce să ducă în dar la nuntă?

Un berbec s-apuce-n gheare,

E prea greu, cu el să zboare;

Iepure – e de ruşine.

Cînd în jos se uită bine,

Vede-o ciută-ntr-o vîlcea,

Liniştită cum păştea:

''Pentru-o nuntă haiducească,

E-un dar să se potrivească,

Nuntaşii să mă cinstească''.


 

14.

N’i-adrai nî pitî,

Pitî di curcubetî,

Nu s-agudi bunî,

Puşcl’ea s-u-adunî!

N’-bîgai misalea,

Acîţă cîvgălu,

Io-ńi bîgai sinia,

S-agiutî Stî Mîria!

N’i-armaşŭ agiunî,

Agiunî ş-nimîcatî,

Cu truplu ncîrcatî,

Ncîrcatî ş-nivirsatî.

Făcui o plăcintă

Cam nerumenită,

Cu dovleac în ea,

Nu o pot mînca.

Întinsei masa,

Cu nimic pe ea,

Doar Sfînta Maria

De-o mai ajuta!

Femeie gravidă,

Am rămas flămîndă,

Cu burta la nas –

Suflet de pripas.


15.

Cucuticil’i tutŭ ma ş-cîntî,

Nica aγońea di dimneaţa,

Ta s-dişteaptî muşuteaţa,

Muşuteaţa cu ghineaţa,

Cî tu sacŭ nu-ari fîrinî,

Cîpisteara-i învirnatî,

Nu-ari fîrinî s-frimitî,

Sistra gioacî, s-ţîngîseaşti,

Cîrpitorlu idγea faţi,

Şi şţala gioacî, s-hîrseaşti,

Nu-ari pitî ta s-frimitî.

Toţi cocoşii cîntă-n zori,

În zori, pe la cîntători,

Să dea la lume bineţe,

Încîntaţi de frumuseţe,

Făina s-a terminat,

Sacu-i tare supărat,

Căpisterea – aşijderea,

Că n-are ce frămînta,

Ţesala se zbenguie,

Cîrpătorul chiuie,

Făcăleţul stă-n cui prins,

N-are plăcinte de-ntins.


16.

Pilisterl ş-bati

Pi lumachi veardi

Oh, lele dado,

Ţi-ńi mi doari caplu:

Caplu ş-va cîciula,

Ş-dipisuprî funda.

Pilisterlu ş-bati

Pi lumachi veardi –

Oh, lele dado,

Ţi-ńi mi doari frîmtea:

Frîmtea ş-va fluria,

Caplu ş-va cîciula,

Ş-dipisuprî funda.

Pilisterlu ş-bati

Pi lumachi veardi –

Oh, lele dao,

Ţi-ńi mi dorŭ ocl’il’i:

Ocl’il’i ş-vorŭ γiliili,

Frîmtea ş-va fluria,

Caplu ş-va cîciula,

Ş-dipisuprî funda.

Pilisterlu ş-bati

Pi lumachi veardi –

Oh, lele dado,

Ţi-ńi mi doari narea:

Narea ş-va tińia,

Ocl’il’i ş-vorŭ γiliili,

Frîmtea ş-va fluria,

Caplu ş-va cîciula

Ş-dipisuprî funda.

Pilisterlu ş-bati

Pi lumachi veardi –

Oh, lele dado,

Ţi-ńi mi doari mustaca:

Mustaca ş-va şţari,

Narea ş-va tińia,

Ocl’il’i ş-vorŭ γiliili,

Frîmtea ş-va fluria,

Caplu ş-va cîciula

Ş-dipisuprî funda.

Pilisterlu ş-bati

Pi lumachi veardi –

Oh, lele dado,

Ţi-ńi mi doari barba:

Barba va surseari,

Mustaca ş-va şţari,

Narea ş-va tińia,

Ocl’il’i ş-vorŭ γiliili,

Frîmtea ş-va fluria,

Caplu ş-va cîciula

Ş-dipisuprî funda.

Pilisterlu ş-bati

Pi lumachi veardi –

Oh, lele dado,

Ţi-ńi mi dorŭ urecl’ili:

Ureclil’i ş-vorŭ bumbaclu,

Barba va surseari,

Mustaca ş-va şţari,

Narea ş-va tińia,

Ocl’il’i ş-vorŭ γiliili,

Frîmtea ş-va fluria,

Caplu ş-va cîciula

Ş-dipisuprî funda.

Sus pe-o rămurea,

Cîntă-o turturea,

Mamă, surioare,

Capul rău mă doare,

Că vrea, mi-a spus mie,

Cuşmă brumărie,

Cu fundă şi şnur,

De jur-împrejur.

Mamă, surioare,

Fruntea rău mă doare,

Vrea să-şi potrivească

O liră turcească,

Şi pe cap să-i vie

Cuşmă brumărie,

Cu fundă şi şnur,

De jur-împrejur.

Mamă, am să mor,

Ochii rău mă dor,

Că mi-au spus că vor

Ochelari frumoşi,

Din cutie scoşi.

Mamă, surioare,

Nasul rău mă doare,

Şi el m-a rugat,

Să nu-l fac uitat.

Sus pe-o rămurea,

Cîntă-o turturea,

Mamă, surioare,

Mustaţa rău mă doare,

Sub nas răsucită,

Bine dichisită

Vrea să stea şi ea.

Sus pe-o rămurea,

Cîntă-o turturea,

Mamă, surioare,

Barba rău mă doare,

Neagră-abanos,

Vrea s-o rad frumos.

Sus pe-o rămurea,

Cîntă-o turturea,

Mamă, surioare,

Urechea rău mă doare,

Nu ştiu ce să fac,

Vreau să-i pun bumbac.

Sus pe-o rămurea,

Cîntă-o turturea,

Am ce-i arăta:

Barba – dichisită,

Mustaţa – îngrijită,

Sub nas răsucită;

Pe nas – ochelari,

Luminoşi şi mari,

Ochii să-mi lucească;

Şi-o liră turcească,

Să-mi împodobească

Fruntea, şi să-mi ţie

Cuşma brumărie,

Cum îmi place mie:

Cu fundă şi şnur

De jur-împrejur.


17.

Cara-ńi neşŭ m-pîzari,

N’i-ancupîrai cucotŭ:

Gîl’ina va-ńi oauî,

Cucotlu va-ńi cîntî,

Cîntî-ńi, cucotŭ, cîntî-ńi.

Cara-ńi neşŭ m-pîzari,

N’i-ancupîrai nî papî:

Papa ń-faţi ‘’fau, fau’’,

Gîl’ina va-ńi oauî,

Cucotlu va-ńi cîntî,

Cîntî-ńi, cucotŭ, cîntî- ńi.

Cara-ńi neşŭ m-pîzari,

N’i-ancupîrai nî oai:

Oaia dzîţi ‘’tundi-mi’’

N’elu dzîţi ‘’fridzi-mi’’

Papa ń-faţi ‘’fau-fau’’

Gîl’ina va-ńi oauî,

Cucotlu va-ńi cîntî,

Cîntî-ńi, cucotŭ, cîntî-ńi

Cara-ńi neşŭ m-pîzari,

N’i-ancupîrai nî caprî:

Capra dzîţi ‘’muldzi-mi’’,

Iedu dzîţi ‘’hearbi-mi’’,

Oaia dzîţi ‘’tundi-mi’’

N’elu dzîţi ‘’fridzi-mi’’

Papa ń-faţi ‘’fau-fau’’

Gîl’ina va-ńi oauî,

Cucotlu va-ńi cîntî,

Cîntî-ńi, cucotŭ, cîntî-ńi.

Ieri prin tîrg umblai,

Cocoş cumpărai:

Cocoşul să cînte,

Găina s-o-ncînte,

Oul să-l descînte.

Mă dusei în piaţă,

Cumpărai o raţă,

Să facă ‘’mac, mac’’,

Găinii pe plac,

Cocoşul să cînte,

Găina s-o-ncînte.

Iar prin tîrg umblai,

Oaie cumpărai,

Oaia zice: ‘’tunde-mă’’,

Mielul zice: ‘’frige-mă’’,

Şi raţa zice: ‘’mac, mac’’,

Face găinii pe plac,

Ca să o încînte,

Oul să-l descînte.

Tot prin tîrg umblai,

Capră cumpărai,

Capra zice: ‘’mulge-mă’’,

Iedul zice: ‘’fierbe-mă’’,

Oaia zice: ‘’tunde-mă’’,

Mielul zice: ‘’frige-mă’’,

Şi raţa zice: ‘’mac, mac’’,

Face găinii pe plac,

Oul să ne facă,

Nouă să ne placă.

 

 

18.

Ai s-dzîţemŭ unî,

S-nî si facî dauî –

Dauî coarni boulu ari.

Ai s-dzîţemŭ dauî,

S-nî si facî trei –

Trei cicioari pirustia ari.

Ai s-dzîţemŭ trei,

S-nî si facî patru –

Patru ţîţî vaca ari.

Ai s-dzîţemŭ patru ,

S-nî si facî ţinţi –

Ţinţi fciori ţi-adghivîsea.

Ai s-dzîţemŭ ţinţi –

Şasi steali gîl’inuşa ari.

Ai s-dzîţemŭ şasi,

S-nî si facî şapti –

Şapti feati arpatini.

Ai s-dzîţemŭ şapti,

S-nî si facî optu –

Optu nveasti chirnisea.

Ai s-dzîţemŭ optu,

S-nî si facî nauî –

Nauî meşi mlarea imnî.

Ai s-dzîţemŭ nauî,

S-nî si facî dzaţi –

Dzaţi dzeaditi tu mîńi.

Ai s-dzîţemŭ dzaţi,

S-nî si facî unîsprî –

Unîsprî di meşi iapa imnî.

Ai s-dzîţemŭ unîsprî,

S-nî si facî dausprî –

Dausprî di meşi anlu ari.

Hai să zicem una,

Să se facă două –

Două coarne boul are.

Hai să zicem două,

Să se facă trei –

Pirostrie-n trei picioare.

Hai să zicem trei,

Să se facă patru –

Patru ţîţe are-o vacă.

Hai să zicem patru,

Să se facă cinci –

Cinci copii citesc să-ţi placă.

Hai să zicem cinci,

Să se facă şase –

Cloşca cu pui – şase stele.

Hai să zicem şase,

Să se facă şapte –

Şapte fete voinicele.

Hai să zicem şapte,

Să se facă opt –

Opt neveste hărnicele.

Hai să zicem opt,

Să se facă nouă –

Catîrca-i grea nouă luni.

Hai să zicem nouă,

Să se facă zece –

Zece degete la mîini.

Hai să zicem zece,

Să se facă unsprezece –

Iapa poartă mînzul unsprezece luni.

Hai să zicem unsprezece,

Să se facă doisprezece –

Anul întreg are douăsprezece luni.

 

 

19.

Cara s-vrei s-arîdîpseşţî

Mîcărli armâneşţî,

Ta s-nu mori di foami,

L’ea-ţ nî nveastî mîγirgioańi.

Cu bîlgurŭ ş-cîmbucuchi,

Va ta s-ahurheşţî;

Pînea ş-caşlu, di-unî etî,

I-arîndza armâneascî;

Zîgîrdicilu ş-ghiza, şcreta,

Canŭ nu va li-agîrşeascî,

Cîndu pînea-i ma uscatî,

El’i u-adarî dzamî;

Prumverli, cîndu esŭ şteγili,

Nu li-alasî ml’erli;

Tomnurli, ni cî s-aspuni,

Piperchili-sŭ nica buni;

Iarna, cîndu-i neaua mari,

Carnea-i ţîγîrsitî;

Maşi tu vîrî sîrbîtoari,

Ml’erli adarî pitî.

Dacă vrei să rînduieşti,

Mîncările armâneşti

Şi să fii cu burta plină,

Ia-ţi nevastă gospodină,

Să-ţi facă pentru-nceput

Mălai copt şi grîu bătut.

Pîinea, brînza, din străbuni,

Nelipsite-s la armâni.

Urda şi cu jintiţa

Cine le poate uita!

Dacă pâinea-i mai uscată,

La papară-i minunată.

Primăvara, o mîncare

De ştevii – pereche n-are.

Iară toamna, spre sfîrşit,

Ardeii-s buni de gătit.

Cînd iarna-i mai urgisită,

Să mănînci carne prăjită,

Şi nevasta să-ţi gătească

O plăcintă armânească.

 

20.

Ascultaţ încoa', lîlîni

Ascultaţ, nu-aspunŭ minciuńi,

Pitŭ cari hoarî s-imnămŭ,

Cumŭ sunŭ featili s-cîntămŭ,

Sî fîţemŭnî cîntari mari,

Ti-aţeali ţi-sŭ ti mîrtari.

Featili, moi, di Pîtura,

Dumnidză s-l-amurtî gura,

Ma li-antreghi ţi-au tu tisagî,

Piperchi şi-aducŭ la piaţî;

Cara da di nu li vindu,

Bagî boaţea tuti ş-plîngu.

Featili, moi, di Sinoia,

Xichi, moi, s-lî hibî boia,

Cî eali ţi s-minduirî,

Fustăńili anda cruirî:

Ta s-li-adarî cama ńiţ

Şi s-da maşi nî sutî γinghiţ,

Cî ma s-li-adra cama mări,

Vrea ta s-da tréi sutări.

Featili, moi, di Başchioi

S-tumsirî ca ţiva oi,

Di şi-adarî perlu neali,

Ta s-mîritî Hagilari.

Ama giońl’i ţi l-adarî?

S-ansoarî ditŭ altî hoarî

Di şi-armînŭ, laili, s-mîritî

Cu giońi cu mustaca şţîtî.

Featili di Hagilari

Anveaţî ti profesoari,

Nu-şi vorŭ giońil’i di la oi,

Cî lî da usucŭ tu nări.

Featili di Ceamurlia

Suntu mşeati ca fluria,

Ca fluria aţea nturţeascî,

S-creapî giońl’i, s-plîscîneascî,

Fciorl’i nu li-alasî s-creascî,

Di ńiţ vorŭ s-li isuseascî.

Tistimelu, Ischibaba,

Dauli, feati ici s-nu-avea!

Nu s-ducŭ ici tu cîsîbadz,

Pîrînţîl’i s-nu-aibî gaileadz.

Unŭ cu alantu ancuscrarî,

Tu cîsîbă nu s-mutarî.

Ascultaţ încoa’, armâńi,

Ţi v-aspuşŭ, tuti-sŭ minciuńi,

Armânili-sŭ ca fidani,

Tu lumi ca eali nu-ari.

Luaţ tu mînî scafili,

S-nî bîneadzî armânili!

Ascultaţi, voi oameni buni,

Ascultaţi, nu spun minciuni,

Satele, unde-am umblat,

Au fete de măritat;

Să ne punem pe cîntat,

Să vă spun ce-am aflat.

Fetele de la Patura (1),

Domnul să le închidă gura,

În desagi, pe drumul mare,

Duc ardeii la vînzare,

Şi dacă nu pot să-i vîndă,

Să pornesc toate să plîngă.

Fetelor de la Sinoie,

Domnul le scurteze boiul,

Că au stat să se gîndească,

Rochiile cum să-şi croiască:

Scurte – parcă nu-s întregi –

Costă-o sută douăzeci,

Rochia, dacă-i mai mare,

Le costă vreo trei sutare,

Fetele de la Başchioi*

Cum s-au tuns, de parcă-s oi,

Toate-s la păr încreţite,

Că vor toate, pasămite,

În Hagilar** să se mărite;

De flăcăi sînt părăsite,

Cu ciobani de se mărită,

Cu mustaţa răsucită.

Fetele din Hagilar

Vor să fie profesoare,

Că nu vor cioban în casă,

A usuc să le miroasă.

Şi în Ceamurlia-n sat,

Sînt fete de măritat,

Frumoase – aur curat,

Aur de para turcească,

Toţi flăcăii să pleznească,

Abia puţintel de cresc,

Cu ele se logodesc,

Testemel*** şi Eschibaba****

Fete de n-ar mai avea!

Nu se duc pe la oraşe,

Părinţii să n-ai grijă,

Toţi în sat se încuscriră,

Şi satul nu-l părăsiră.

Ascultaţi aici, armâni,

Ce v-am spus, toate-s minciuni,

Ca amâncele – minune,

Nu găseşti altele-n lume.

Ridicaţi paharele,

Să trăiască armâncele!

 

(1)Patura – Panduru (sat în jud. Tulcea)

*Başchioi – azi N. Bălcescu (sat în jud. Tulcea)

**Hagilar – azi Lăstuni (sat în jud. Tulcea)

***Testemelu – azi V. Alecsandri (sat în jud. Tulcea)

****Eschibaba - azi Stejaru (sat în jud. Tulcea)

În satele menţionate în acest text se găsesc aromâni grămosteni.



 




SURSA:
Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu, Folclor aromân gămostean,editura Minerva, Bucureşti, 1982, pp. 260-279.

 

 

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu publicau Folclor aromân grămostean. Ei au inclus în antologie 25 de poezii despre păstorit şi cărvănărit (cărăuşie), cele două ocupaţii fundamentale ale aromânilor, la care au ataşat versiuni româneşti proprii.

1.

Ascîpămu di iarnîă greauî,
Nsusu tu munţî nu-ari neauî,
Crescu lilici ş-trandafili; 
Inu fumel'i di Samarina, 
Ncarcî casili pi cîfrvani.
Am scăpat de iarna grea,
Nu mai sînt nămeţi de nea,
Turmele-n munte-or urca.
Înfloreşte-n cîmp sulfina,
Vin păstori din Samarina.

 

2.

Pîduri, pîduri sorŭ,

Dol’i nî lîimŭ, lea sorŭ

Di lail’i duşmańi

Ş-di frîndzîli a tali,

Di galbini ţi ş-cadŭ.

Va z-inî prumveara

Ş-iara va-ńi ţî creascî

A mea tinireaţî, sorŭ,

Nu-ari sî-ńi si toarnî.

Codri, fraţii mei iubiţi,

Tare sîntem cătrăniţi,

De duşmanii care bat.

Primăvara va veni,

Copacii vor înfrunzi

Şi din nou tineri veţi fi,

Numai tinereţea mea

Nicicînd nu s-o înturna.

 

3.

- Mur’ laiŭ pul’iŭ di veara,

Ţi ţ-baţ ahîtŭmşeatŭ?

Car’ ţ-u deadi aestî hari,

Mur’ laiŭ pul’iu-mŭ, lele ńicu-mŭ?

-Di la Dumnidză ńi-u datî,

Ş-di a mea dadî i-avigl’eatî.

-Va ti-antrebŭ ş-voiŭ s-ńi-aspuńi:

-Cari-ńi ţî easti dada ta?

-Di cu ńicŭ oarfînŭ hiu.

-Γinŭ, lăi oul’iŭ, s-ţ-aspunŭ ţiva:

Dada ta easti prumveara,

Ş-paradadî ţ-easti toamna.

Anda γini laia dadî,

Şi-a ńia ńi-u dorŭ ti tini;

Anda γini paradada,

Nu u voiŭ ni ea, ni tini:

N’i-ancl’isi oili tu munti,

Ţi- ńi li-amŭ ca ocl’il’i ditŭ frîmti.

-Lie, dragă ciocîrlie,

Rogu-te, spune-mi tu mie,

Cine ţi-a dat glasu-n dar,

Ca să cînţi cu-atîta har?

-De la Dumnezeu mi-i dat

Şi de la mamă privegheat.

-Să nu-ţi fie cu bănat,

Cine este a ta mamă?

-Nu ştiu, de mică-s orfană.

-Eu cred că, de bună seamă,

Primăvara-i mama ta,

Mamă vitregă – toamna.

Măicuţa ta cînd soseşte,

Dor de tine mă topeşte.

Maica-ţi vitregă cînd vine,

Nu vreau să mai ştiu de tine,

Că-mi ţine oile-n munte,

Dragi mi-s şi cu stea în frunte.

 

 

 

4.

O, lăi Cole, γinŭ auaţi,

.- Ţi s-adarŭ ta z-inŭ aţia?

- S-biemŭ γinlu cu-arîchia,

-Nu voiŭ γinlu cu-arîchia,

Cîrligu ńi--agiumsi ndzeanî,

Lăi, cîrligŭ di cumureauî,

Ş-cîrlibana di-agîrleauî.

-Măi, tu Coli, fă-te-ncoace.

- Dacă am să vin, ce-om face?

La băut nu pot să vin,

Caţa şi cu strămurarea,

Apucară-n sus cărarea,

Tu, caţă, lemn de cătină,

Strămurare de răchită.


 

5.

Oi lelé ş-chioi bobó,

Plîngu oili di caimó,

Ş-laia inimî, di dorŭ

Ca birbiilu tu niorŭ.

Anlu aestu-i multu greu,

Nî lo vetea Dumnidză.

Nî lo cupiili di oi,

Oh lelé, ca vai di noi.

Cîtî iu s-nidzemŭ nu ştimŭ,

Nu putemŭ aua s-pîltimŭ,

Cî himŭ lail’i dispul’eaţ,

Oi lelé, armâńi mîraţ.

N’elŭ tu-arniuri nu ş-ma zghearî,

Jilescu armânl’i tuţ,

Plîngu ş-lail’i fîrşiroţ,

Cî nu-au oi ta s-bagî stăńi.

Azghilescu ş-lail’i cîńi ,

Nu au ni pîni tu fciori,

Ti l’ea ńila pri iu treţ.

Picurarl’i plîngu cu dorŭ,

Oi lelé, ti oili a lorŭ

Ş-ti cupiili ţi umplea,

Toamna cîndu ş-dipunea,

Oh, gileplu ta s-pîlteascî.

Maşi cîrlidzili nî li-avemŭ,

Oi bobó, cîtî iu s-nizemŭ?

Va s-imnămŭ ca furl’i tuţ,

Va nî fţemŭ a draclui soţ,

Ţi-i ca şcretlu aţelŭ di cucŭ,

Pi lumachea aţea di nucŭ.

Văleleu, ce dor şi jale,

Plîng oile cu durere,

Biata-mi inimă zdrobită,

E ca pasărea rănită,

Printre nouri rătăcită.

Anul ăsta-i tare greu,

Că ne-a bătut Dumnezeu,

Ne-a luat turmele de oi,

Văleleu şi vai de noi.

Încotro s-o luăm nu ştim,

N-avem bani ca să plătim

Păşunatul; suntem goi,

Loviţi de griji şi de nevoi.

Nu se-aude glas de miei,

Plîng armânii, vai de ei,

Că n-au oi să facă stîni.

Se-aud gamete de cîini

Şi e mare jale-n casă,

Că n-avem pîine pe masă.

Ciobanii plîng cu durere

Cînd văd turma că le piere,

Turmele care umpleau

Văile, cînd coborau

În cîmpie, la iernare.

Numai biata strămurare

Ne-a rămas drept alinare.

Vom porni-o, să se ştie,

Ca haiducii-n pribegie,

Precum cucul sihăstrit,

Ce-i cu dracul înfrăţit,

Şi-ndureraţi om cînta

Cîntec de inimă rea.


6.

Iarnî di aestî iarnî,

Io, iarnî, laiiarnî,

Ş-bati puilu-a vearil’ei.

A vearil’ei şi-a prumvearîl’ei.

Şi-acîţă nî iarnî arauî.,

Iarnî arauî ş-fuviroasî,

Oil ş-căpîrli psusirî.

S-adunarî chihîiadzl’i,

S-minduea iu s-bagî stanea.

U bîgarî sumŭ unŭ gorţu,

Sumŭ unŭ gorţu ca uscatŭ

Bîrgacea şi-u-adrarî talarŭ.

La Crăciun, în postul mare,
Porni straşnic ninsoare,

Rar se-auzea pe cărare

Glas de păsări cîntătoare.

A-nceput o iarnă grea.,

Cu ger şi nămeţi de nea,

Oi şi capre au pierit,

Stînile s-au pustiit.

Păstorii se adunară,

Tîrlă sub un păr durară

Şi-au ajuns, bieţii, să facă,

Putină dintr-o bărdacă.

 

7.

Prumveara di strî prumvearî

Ţi li vini aStîmbuladzurou?

Tu cîmpulu di Pazargicu,

S-pîlteascî dauî bihlichi,

Greauî dichii l-arcarî.

Ş-si-adunarî chihîiadzl’i:

- Lele le, mîraţ di noi,

Ţi s-adrămu, cavai di noi?

Tuţ ma-şi şedu şi s-minduiescu:

- Mari dichii n-arcarî,

S-vindemu oili ta s-pîltimu,

Nî moari taifa di foami.

Primăvară plai iubit,

L-alde Stanbol ce-au păţit?

Cică veste a venit

Să plătească îndoit

Dările de păşunat

Şi tare s-au întristat.

- Nu scăpăm bieţii de noi,

De neazuri şi nevoi,

O să vindem oile,

Ca să plătim dările.

Şi după ce le-om plăti,

Toţi de foame vom muri.

8.

Şagunu Iancu ali moaşi,

Ţi-l'i lipsea cîciuli veardi?

Şi-adună birbeţ suvati,

Di ş-bîgă doi picurari,

Picurari lai, furcudari:

T-unî searî îl'i tîl'eari,

Şi-alantî searî l'-bilirî.

Şagun Iancu cin' se crede,

De tot vrea căciulă verde?

Adună berbecii graşi,

Şi tocmi doi ciobănaşi,

Ca să-i pască pe imaş:

Ciobanii - hoţi - îi tăiară,

Şi pieile le luară.



9.

Sîmbîtî mirindi oarî

Cîndu cîdea soarli pi dzeanî,

Aclo ş-si feaţi ńilî mari,

Oili alŭ Cocea li tîl’earî.

Li tîl’e Panduri ş-Bambani,

Ta s-facî Cocea pişmanŭ.

-Du-ti, Dima, du-ti frate,

Dă hîbari alŭ lali Cocea.

-Bun’-ţî dzuan Coce chihîé.

- Ţi hîbări, Dima, di la stani?

- Buşţili li-arcarî mpadi.

- Suntu multi, suntu pţîni?

- Dauî suti optusprî.

- Ţi voru, Dima, ţi voru, frate?

- El'i voru liri ş-pinduliri.

Sîmbătă, pe lîngă seară

Lui Cocea turma-i tăiară

Bamban şi Pandur, anume,

Ca să se audă-n lume

Şi să dea despăgubire.

-Du-te, Dima, dă de ştire

De-această nenorocire.

-Ziua bună la stăpîni.

- Ce veşti, Dima, de la stîni?

- Tîlharii au dat năvală,

Oile ţi le tăiară.

- Sînt puţine, ori sînt multe?

- Opt'şpe peste două sute.

- Ce vor, Dima, pentru ele?

- Vor lire şi mahmudele.


10.

Tini Cola, celnicu mari,

Pruxinitu ţî intraşi,

Munţîl'i alu Brova sî'l'i l'eai.

Tahina anda ti-asculaşi,

Bineclu ţ-ancîlicaşi,

Dogran n-hoarî ntunicaşi,

Ş-tahina anda ti-asculaşi,

Bineclu cripatu lu-aflaşi.

Cola, Cola, celnic mare,

Ai pornit-o-n căutare,

De munţi buni de păşunat.

Dimineaţa te-ai sculat,

Murgul l-ai încălecat,

În Dogran ai înnoptat.

Iar în zori, cînd te-ai trezit,

Dragu-ţi murg mort l-ai găsit.

11.
Nî mîgulî analtî,
Şapti picurari
Ş-trei cupii di stearpi,
El'i tuţ s-bîgarî,
Somnu greu ş-cîlcarî.
Şi-anda s-ascularî,
Oili nu şi-aflarî.
Lele-mu, oi muşeati,
Di cara hiţ aflati?
Tuti oili s-chearî,
Maşi Muza  s-nu chearî,
Muza ţea cu clopatu,
Clopatlu-l'i di-asimi.
Sus în munţii mari,
Şapte păcurari,
Trei turme de miele,
Le pasc prin vîlcele.
Somn adânc dormiră
Şi cînd se treziră,
Oi nu mai găsiră.
Dragi oiţe, acum
Cine vi-i stăpîn?
Toate de-o să moară,
Una să nu piară,
Cea cu clopot, Muza,
Muza călăuza.

 

12.
Agiumsiri oili la strungî,
Griţ-l'i alu  Nasta ta s-li mulgî.
Nasta  şi-easti ma bîgatu.
Nu-i bîgatu, cî-i vîtîmatu,
Cu câţuti aspinticatu,
Ş-cu gîgoşlu tu hicatu.
-Scoal', lea nveastă aprindi foclu,
Cî Nasta ş-lu-aminî loclu.
Cînl'i alatrî pisti dzeanî,
Griţ-l'i alu Nasta ta s-l'i-anganî.
Nasta l-pitricui ti sari,
L-vîtîmarî ningî amari;
Nasta l-pitricui ti iţi,
L-vîtîmarî la mîtriţi.
- N'i-alîsai vruta ca lunî,
Ti-unî lai sîptîmînî.
Ş-şasi ficiori ca pilisteri.
S-tuchea ca niscînti ţeri.
Vin oiţele la strungă,
Unde-i Nasta să le mulgă?
Nasta, bietul, e culcat,
Nu-i culcat, că-i înjungheat,
Cu cuţite spintecat
Şi cu glontele-n ficat.
- Scoal' nevastă, aprinde focul,
Sub Nasta tremură locul.
Cîinii latră prin poiene,
Unde-i Nasta ca să-i cheme?
Luă Nasta drumul sării,
L-au ucis la malul mării;
Apucă pe drum de flori,
L-au ucis lîngă miori.
- Săptămînă de năpastă,
Lăsai tînăra-mi nevastă,
Şi-ai mei şase dragi feciori
Ard ca nişte lumînări.

 

13.
Ţi-alatrî aţel'i cîni n-dzeanî?

Alîtrarî, s-dipirarî,
Easi Marica nafoarî.
Marica-i nî featî armânî
Şi-arîchi poala ntru mînî,
Alîgă pîn' la cutaru,
Cînîscu şi-unu picuraru.
Bagî mîna l-dizvileaşti,
Bagî boaţea şi-azghileaşti:
- Scoal', lăi Mitra, scoal', lăi frate,
Soarli ansîri trei bîrţati,
Oili vinirî la strungî,
Ş-nu ari cari ta s-li mulgî.
Latră cîinii sus pe creastă,
Nu-i nimeni să-i potolească,
Iese Marica la poartă,
Cîinii şi mai tare latră.
Pleacă Marica în fugă
Şi aleargă pîn' la strungă,
Îl găseşte pe-al eii frate
Mort, întins lîngă corlate,
Plînge, biata, nu mai poate:
- Mitra, frăţioară, scoală,
Soarele-i pe cer afară,
Au venit oile-n strungă,
N-are cine să le mulgă.

14.
Voi fciori di Vlahuhori,
Ficiori di Samarina,
Voi tinirti şi-alîvdaţ.
Cara s-nidzeţ tu munti,
Tufechi multi s-nu-aminaţ,
Ta s-nu-avdî laia dadă
Şi vruta mea di soru.
Ş-cara s-ibî s-antreabî,
S-nu-l'i dzîţeţ cî murii,
S-dzîţeţ cî mi-ansurai:
Îni luai cheatra soacrî
Şi groapa mea ti ml'eari.
Flăcăi din Vlahuhori
Din Samarina feciori,
Voi, dragii mei fîrtaţi,
Vestiţi şi lăudaţi,
Dacă urcaţi în munte,
Nu trageţi focuri multe,
Să n-audă măicuţa
Şi soră-mea, drăguţa.
Iar dacă-or întreba,
Ascundeţi moartea mea,
Spuneţi că mă-nsurai:
Nevastă groapa luai
Şi soacră - lespedea.

15.

Lele-mŭ, soru isusitî.

Htari ţî-i tihea nγrîpsitî,

S-ti mîriţ pîrîpusitî.

Vini Dima di n-pîzari

Şi-adusi slabî hîbari:

Oili alŭ Dima li cîlcarî,

Sterγiu alŭ Dima l-vîtîmarî,

La puntea di Burγulia.

Nveasta alŭ ş-nora alŭ Dima,

Dauli plîngu şi-azghilescu:

-Lele-mŭ, Dima, ş-lele-mŭ, frate,

Ehţîrl’i ţi nî adrarî,

Sterγiu a nostu l-vîtîmarî.

O, tu soră logodită,

Ce soartă nenorocită

Ai, să te măriţi cernită.

Dima din tîrg se-ntorcea,

Tristă veste aducea:

Lîngă puntea din suhat,

Hoţii oile-au prădat,
Pe Stere l-au înjungheat.

Nevasta şi nora lui Dima

Plîng să-ţi rupă inima:

-Stere al nostrum, drag băiat,

Duşmanii ce ţi-au făcut,

Duşmanii te-au omorît.


16.

Unî vearî mari, mari,

Ţi s-feaţi Mustuliţa,

Tu munţîl’i di Nivricopi?

Dol’i hil’i alŭ ţalŭ Tuşu,

Unŭ la noatini şi-unŭ la stearpi,

Pisti cali ş-pi sumŭ cali,

Ş-si-adunarî dol’i n-cali,

Şidzurî ta s-azburascî,

Deadirî capŭ doi lai ehţrî.

Mitra greaşti zborŭ bunŭ,
Iota greaşti zborŭ slabŭ.

Lailu Iota l-vîtîmarî,
Lailu Mitra l-pliguirî,

Di şi-arcă ocl’il’i pi dzeanî,

Di ş-vidzu unŭ omŭ di-a lorŭ:

-O, lăi, Ianco, o, lăi tini,

Γinŭ niheamî pîn’ la mini,

Ta s-ţî dzîcu ndauî zboarî,

Ndauî zboarî armâneşţî:

Ncîlîciuńi multi ali dadi,

Mini dada s-nu mi plîngî,

Dada s-plîngî fratili Iota,

Cî şi-alsă nveasta cu fciori.

Într-o vară s-a-ntîmplat,

La Mustuliţa în sat,

Lîngă Nevrocop în munte,

Unde pasc oiţe multe.

Iota şi Mitra, fraţi,

Sînt cu oile plecaţi,

Se-ntîlniră într-o vale

Şi stăteau de vorbă-n cale.

Le ies doi tîlhari în drum,

Mitra spune cuvînt bun,

Dar Iota unul urît,

Şi pe loc l-au omorît,

Pe Mitra l-au doborît.

Nu departe, pe-un ponor,

Vede-un om din satul lor:

-Iancule, vin’ lîngă mine,

Că am o vorbă cu tine,
O vorbă aromânească:

Mama să nu mă jelească,

Plecădiuni dragi să primească

Şi pe Iota să-ll bocească,

C-a lăsat fără ajutor

Nevasta şi-ai lui feciori.


 

17.

Iu ş-si-adunî dol’i munţî,

S-vîtîmarî trei lai giońi,

Trei lai giońi, trei picurari.

Ţelŭ ma marli plîcîrseaşti:

-Silighiţ-mi, munţî fraţ,

Ti mini dada jileaşti,

Ea jileaşti pîn’ tu banî.

Ţelŭ di mesi plîcîrseaşti:

-Silighiţ-mi munţî fraţ,

Ti mini sor-mea jileaşti,

Ea jileaşti trei lai ańi.

Ţelŭ ma ńiclu plîcîrseaşti:

-Silighiţ-mi munţî fraţ,

Ti mini nveasta jileaşti,

Nveasta ari ş-doi lai fciori.

Sus în munţi, la curmătură,

Cu ciobanii ce făcură?

Pe toţi trei îi omorîră.

Cel mai mare aşa grăieşte:

-Munte drag, mă slobozeşte,
Mama tare mă jeleşte,

M-o jeli o viaţă-ntreagă.

Mijlociu aşa se roagă:

-Munte, tu mă slobozeşte,

Sor-mea tare mă jeleşte,

Trei ani nu s-o potoli,

Iar cel mic aşa grăi:

-Munte nalt, mă slobozeşte,

Nevastă-mea mă jeleşte,

Pe copii singură-i creşte.


 

18.

Unî vearî mari,mari,

Soţl’i alŭ Tahu s-duţea n-cîrvani,

S-dusi ş-Tahlu ma nîpoi.

Lucrarî doi meşi di dzîli,

Cadi Tahlu, lîndzîdzaşti,

Lîndzîdzaştî greu ti-a moarti.

Şedŭ soţl’i, s-minduescu:

-Tora, soţ, ţi va s-adrămŭ?

S-pitriţemŭ nî tiligrafi,

Z-inî dada ta ş-lu veadî.

Cîrvînarl’i, ia-l’i, ma ş-γinŭ,

Mumîńli ş-l’i-aşteaptî,

Easi ş-laia mumî alŭ Tahu,

Cu dol’i nipoţ di mînî:

-Iu lu-aveţ, lăi, Tahlu a meu?

-Tahlu armasi nsusŭ tu munti,

Nsusŭ tu munti s-l’ea aγoγea.

Într-o vară de mai an,

Plecă Tahu în chervan,

Cu prietenii, împreună.

Cam vreo două luni munci

Şi greu se îmbolnăvi.

Bietul Tahu e pe moarte

Şi-a lui mamă e departe.

Vor fîrtaţii s-o pornească,

Telegramă ca să bată.

Pe măicuţa-i s-o vestească,

Să vină pe Tahu să-l vadă.

Vin în sat ai lui fîrtaţi,

De măicuţe-s aşteptaţi,
Mama lui Tahu, de zor,

Iese şi ea-n calea lor:

-Unde este al meu fecior?

-A rămas ca să muncească,

Bani mai mulţi s-agonisească.


 

19.

Γinŭ cîrvînarl’i di Bosna,

Lele Taşu, moi de, more,

Esŭ mumîńli s-l’i-aşteaptî.

Inşi ş-laia mumî alŭ Taşu,

Sî şi-antreabî cîrvînarl’i,

Cîrvînarl’I,soţl’i alŭ Taşu.

-Ghini vinitŭ, soţl’i alŭ Taşu.

-Ghini ti-aflămŭ, mumî alŭ Taşu.

-Iu lu-aveţ Taşlu a meu?

-Taşlu armasi Bosna, n-hoarî.

-Cîrvanea cîţe u-adusitŭ?

Tîmbarea cîţe u-adusitŭ?

-Taşu aclo ş-feaţi moartea,

Clo ş-muri ş-lu ngruparî.

-Ţi cîrvani alsaşi, lăi Taşu,

Cîlîuzlu, opistarlu,

Ţi chipurŭ mari ş-purta!

Anda asuna – ca cîmbani,

Lele Taşu, moi de, more.

Din Bosnia, de departe,

Se-ntorc prin ale lor sate

Cărvănarii. Ies în poartă

Măicuţele şi-i aşteaptă.

Mama lui Taşu degrabă

Iese şi de fiu întreabă:

-Bine aţi venit, flăcăi,

Taşu al meu nu e cu voi?

-Taşu-n Bosnia a rămas.

-Dar de ce mi-aţi adus mie

Caii-i de cărăuşie

Şi mantaua-i de dimie?

-Prin străini a fost să moară

Şi acolo-l îngropară.

-Taşu dragă, ai lăsat

Călăuzul nenşeuat,

Clopotul-i cînd se-auzea,

Toată valea răsuna.

 


20.

-Moi, Tanaslu alŭ Barbu,

Iu lu-ai Dima cîpitanlu?

-Dusi s-leagî grîmusteanlu.

Scoasi funea ta ;-lu leagî.

Nu, lăi Dima, nu fă aşiţi,

Cî-i crimî di Dumnidză,

Cî-ńi vindui mulărli tuti.

-Va s-dai liri ţinţi suti.

-Nu, lăi Dima, cî suntu multi,

Şi li lo Bidimŭ tu munti.

-Măi Tănase al lui Barbu,

Unde-I Dima căpitan?

-Dima leagă un grămostean

Cu o funie mai groasă.

-Dima, fapta-ţi nemiloasă

O s-o vadă Dumnezeu,

Că rîvneşti avutul meu.

-Ai să-mi dai lire cinci sute.

-Nu, Dima, că sînt prea multe

Şi le-am lăsat sus în munte.


 

21.

Voi, lăi munţî anălţî ş-grei,

Ancîrcaţ cu piştirei,

Pi voi iarba nu ma creaşti,

Canî turmî nu ma paşti.

Maşi unŭ gioni cărvanarŭ

Γinea pi calŭ ancîlarŭ

Şi-lŭ chefea ti cîntari.

Tîşi la tumba di ianurî,

L’-inşirî doi furi n-cali:

-Pridă-ti, lăi gione, lăi!

-Nu hiu ml’eari s-mi pridau,

Cî hiu ma gioni ca voi.

Munţi cu văi prăpăstioase

Şi cu peşteri scorburoase,

Pe voi iarba n-o să crească,

Turmele n-o să vă pască.

Un tînăr, pe cal călare,

Cobora pe o cărare

Şi-i veni chef ca să cînte,

În poiana se sub munte.

Doi hoţi îl opriră-n plai:

-Străine, să te predai!

-Pe femei să le siliţi,

De mine să vă feriţi!


 

22.

N’i-earamŭ gioni bunŭ, livendu,

Îńi lucramŭ nausprăţ di mlări
Li lucram
ŭ munţîl’i di n-Poli.

Discîrcai t-unî livadi.

Bîgai measa ta s-mîcu pîni,

Mutai plosca sî-ńi beau γinŭ,

Deadirî ehţîrl’i capŭ.

Şapti tufechi ńi-aminarî,

N’i-aminarî, mi pliguirî,

Namisa di sufrîţeali,

Ş-nanîparti di hicatŭ.

Bun chervanagiu eram,

Nouăspre’ce mule aveam,

Drumul spre Stambul băteam.

Poposii lîngă o grădină,

Pentru o masă şi hodină.

Ridic plosca să beau vin,

Tîlharii pe-aici se-aţin.

Şapte arme-au slobozit,

Trupul mi l-au ciuruit,

Drept în frunte m-au lovit,

În ficat m-au nimerit.


 

23.

N’i-aveamŭ dausprăţ di mlări,

N’-lucramŭ chiraghilîchi.

N’-luai calea pi t-unŭ munti,

N’inşii t-unî vîloagî,

Trapşu mlărli, discîrcai.

Clo ńi-adnai furtiili stogŭ,

Şi-ńi bîgai measa sî-ńi prîndu,

Mutai plosca sî-ńi beau γinŭ.

Deadi şi-oara munţîlorŭ.

-Voi, lăi munţî, voi ianuri,

Nu-ari furi ta s-vî calcî

Nu-ari şi-oi ta s-vî pascî.

Clo-ńi vini gugoşlu n-sinŭ,

Nu-i di-alargu cî-i di aproapi,

Di la ehturlu di frate.

Douăspre’ce mule aveam,

Cu ele-n chervan lucram.

Înspre munte o pornii,

Într-o vale poposii,

Marfa de pe mule-o luai,

Lîngă mine-o descărcai,

Să mănînc mă aşezai.

Ridic plosca să beau vin,

Munţilor înalţi să-nchin:

-Voi munţi, în pustia voastră,

Hoţi nu-s, să vă jefuiască

Şi nici oi, ca să vă pască.

Bine vorba nu sfîrşeşte,

Un glonte îl prăvăleşte,

Tras de frati-su hoţeşte.

 

 

24.

Tu-albi ş-cu palasca n-bîrnu

Ş-cîciula ńi-u-amŭ pi frîmti,

Io di zîmani ńi-escu armânŭ

Şi picurarŭ ditŭ munti.

N’i-amŭ cîńi cu percea di aslanŭ,

L’-hîrnescu dzîrŭ ş-lapti,

Di-alatrî dzuî ş-noapti.

Ti somnu sumŭ unŭ chinŭ mi-arucŭ

Şi-oili γinŭ di-anvîrliga,

Tîmbarea easti casa mea

Ş-cupia ńi-u-amŭ fumeal’i.

Cartuşele în brîu le ţin,

Căciula-ndes pe frunte,

Eu sînt armân de cînd mă ştiu

Şi ciobănaş de munte.

Am cîini cum nu-s oriunde,

Mănîncă zer şi lapte

Şi latră zi şi noapte.

Mă culc sub umbra de pin,

Oile în juru-mi vin,

Sarica e casa mea,

Turma de-oi – familia.


 

25.

Paplu ş-paşti a lui oi,

Ndzeanî, nsusŭ tu munti,

Cupia alŭ papŭ fronimŭ paşti,

Paplu şi-u mutreaşti,

Andrapîtŭ pi braţlu ndreptu,

Barba-l’i albî pîn’ di cheptu.

Ma ş-l’ea paplu a lui fluearî,

Veacl’i şi-agîrşitî,

Di-şi dzîţi unŭ cînticŭ

N’ilîosŭ, pîrîmpusitŭ.

-Dzî, lăi papŭ, dzî cu jail,

S-arîiascî şi-oili a tali.

Dzî, lăi papŭ,dzî cu dorŭ,

S-fugî oili ca niorŭ,

Pi inatea munţîlorŭ.

Iu sunŭ vecl’il’i viuvudadz.,

Adamlu ş-cu Costa?

Murirî tu isihii,

Ti-a noastî Machidunii.

Sus pe munte, înspre creastă,

Oile-au pornit să pască,

Stă bătrînul şi priveşte,

Oile le îngrijeşte.

Sprijinit pe braţul drept

Şi cu barba pîn’ la piept,

Bătrînul din fluier cîntă,

Valea toată o încîntă –

Cîntec vechi, cîntec de dor,

De durerea tuturor.

-Zi-i bunicule, cu jele,

Pentru a tale mieluşele,

Zi-I, bunicule, cu dor,
Pentru turma din ponor,

În necazul munţilor.

Au murit Costa şi Adam,

Bravii noştri căpitani,

Amîndoi viaţa-şi da

Pentru Macedonia.


SURSA
Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu, Folclor aromân grămostean, editura Minerva, Bucureşti, 1982, pp. 280-297.

 

 

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu publicau Folcor aromân grămostean.În această antologie editorii au inclus şi 25 de poezii haiduceşti şi de lotri, dublate de versiuni româneşti ale editorilor.

 

 

1.

Asîrnoaptea ń-mi-anghisai,

Cî-ńi mi-aflamŭ t-unî pîduri,

Pîduri-mŭ, lele pîduri.

Clo şi-avea ţindzăţ di furi,

Tuţ şi-eara fraţ cîpitańi,

Tuţ mica ş-tuţ biia,
Maşi ma ńiclu nu biia,

Cu tufechea şi-azbura:

-Tufechi pirifanî,

Multi ori îńi mi-ascîpaşi,

Scapă-mi şi-aestî oarî.

Astă noapte ce visam?

Că-ntr-o pădure eram –

Pădure între păduri –

Lîngă vreo cincizeci de furi,

Fraţi de cruce se ţineau,

Toţi mîncau şi cu toţi beau,

Numai cel mai mic nu bea

Şi cu flinta aşa vorbea:

-Flintă dragă, flinta mea,

De multe ori mă scăpaşi,

Nici acum să nu mă laşi.

 

 

2.
Unî sutî dzaţi di inşi
Şi-alţî ahânţî armatuladz, 
Nchisirî s-calcî Alîntopea. 
Alîntopea nu ş-si calcî,
Cî şi-u veagl'i Dimci furlu, 
Dimci furlu ş-cîlîuzlu, 
Cî şi-ari giunami aleaptî,
Tuţ alepţî ş-isusiţ.
O sută şi zece inşi,
Cu flinte şi gloanţe-ncinşi,
Au pornit-o - rău le şade -
Linotopea ca s-o prade.
S-o prade nu izbutesc,
Căci haiducii o păzesc,
Toţi voinicişi logodiţi,
De-unul Dimci cîrmuiţi.


 

3.

Eara noapti ş-eara lunî

Şi-avdzî boaţi di armânî,

Iu ş-plîndzea pi-a l’ei cîrunî,

N’icŭ fciorŭ şi-avea di mînî,

Ndauî zboarî vrea s-l’i spunî:

-Lăi ficiorŭ, cara să-ńi creşţî,

A tău tatî s-nu-agîrşeşţî,

A furlorŭ tini s-pîlteşţî.

Era o noapte cu lună

Şi auzii un glas de-armână,

Fecior mic ţinea de mînă;

Nenorocul şi-l plîngea,

Fiului aşa-i vorbea:

-Fiule, cînd ai să creşti,

De tată să-ţi aminteşti,

Pe tîlhari să-i pedepseşti.


 

4.

-Fure, lăi, s-ţ-amurtî mina,

Cîţe tini ń-luaşi cîstura?

-Armâne, cîstura ţ-luai,

Porculŭ ditŭ uborŭ tîl’eai.

-Cu cîstura ţi-a s-adrai,

Nu-aveai porcu ta sî-lŭ tal’i.

S-ti-acaţŭ tini, furŭ ma ńicŭ,

Cu dinţîl’i va ti disicŭ,

S-ti-acaţŭ, fure tihilaiŭ,

Ca pi porcu va ti tal’iŭ.

-Tîlhare, să-ţi sece mina,

De ce mi-ai furat custura?

-Armâne, custura-ţi luai,

Porc în curte n-ai avut,

Cu custura ce-ai făcut?

Tîlhare nenorocit,

Dacă-n mînă mi-oi cădea,

Cu dinţii te-oi sfîşia,

Ca pe porc te-oi înjunghia.


5.
La valea di Ianina,
Unî nveastî ma ş-plîndzea,
Perl'i din n-capu şi-arupea
Şi valea pîlîcîrsea:
- Fă-ni-ti, vale, cama ncoa,
Sî-ni mi-arucu anaparti,
Naparti di Ianina,
Ianina hoară de furi,
Vîtîmarî gionli a meu,
Gionli a meu, protu cîpitanu.
La rîul din Ianina,
O nevastă tot plîngea,
Părul din cap şi-l rupea,
La rîu aşa se ruga:
- Tu, rîu, de vii mai încoa',
Dincolo m-oi arunca,
Să mă duc în Ianina,
Ianina, lăcaş de hoţi,
De-au ucis pe mîndru-n codri,
Mîndru-mi, primul între mîndri.

6.
Voi, armâni di pi nafoarî,
Dzua albî, bana lai,
Car' v-aveţ, corghil'i, cupii,
Nu v-aveţ banî ş-zuii
Di şcreta di Cumitii.
Lele le, cavai di noi,
Furl'i s-dusiră la oi
Oili alu Mergiu li cîlcarî,
Picurarl'i l'-vîtîmarî.
Voi, armâni di pi la oi,
Viaţa-i grea şi-i vai de voi,
Turmele le-aveţi pe plai,
Plin de griji e-al vostru trai,
Hoţii vă bagă-n nevoi,
Văleleu şi vai de noi,
Au venit hoţii la noi,
Turma lui Mergiu prădară
Pe ciobani îi omorîră.

7.

Unî vearî mari, mari,

Furl’i s-vearsî tu Turchii.

Tuţ s-ducŭ ş-tuţ s-toarnî.

Γiorγi armânlu nu ş-si toarnî.

Şi-avdzîrî cî l-vîtîmarî,

Soia tutî u-anvirnarî.

Vară mare, pe sub codri,

Turcia-i plină de lotri.

S-au întors flăcăii-n sat,

Gheorghe n-a mai apucat,

Cică-i mort, s-a auzit,

Neamul tot e cătrănit.


 

8.

Unî luni cîtrî searî,

Murunghiuşi, nghiosŭ tu pădz,

La muşeatili livădz,

Ş-bati boaţi du fluearî

Şi di cînticŭ di mul’eari.

Mulţî cuscrî ş-si-adunarî,

Niţi auşŭ nu-armasi n-hoarî.

Miha, hil’iŭ di nicuchirŭ,

Şi-anchisi ti pînîirŭ,

Trei suti di liri n-sinŭ.

Dusi, dusi pîn’ ma nclo,

Ş-lu-astîl’earî ehţrî n-cali.

L’i-aminarî, l-vîtîmarî.

Lailu miha s-lîhtîrsi:

-Crundu aγońea s-daţ hîbari,

La a meufrati cama mari.

Anda vini lailu frati,

Elŭ muri tu-aţea sihati.

Într-o luni, pe înserat,

Jos, la Murunghiuşi, în sat,

În livada dinspre munte,

Glas de fluier se aude

Şi un cîntec de femeie.

Toată lumea-i la nedeie,

Nimeni n-a rămas în sat.

Miha, fiu de om bogat,

Cu galbeni trei sute-n sac,

Spre iarmaroc o porneşte.

Prea mult nu călătoreşte,

Ceata de hoţi îl opreşte,

Trage-n el şi-l nimereşte,

Bietul Miha aşa grăieşte:

-Mergeţi, ca să daţi de veste

Frăţiorului iubit.

Fratele cînd a venit,

Bietul Miha a murit.


 

9.

Di-unî soi tińisitî,

Dinca furŭ avea inşitî,

Tu-anturţeasca văsîlii,

Numa ş-si-avdi tu-Armânii.

Dinca şi-ari oaspiţ mulţî,

Oaspiţ mulţî aγîchisiţ,

Şi-ari ş-soţ afurisiţ.

L’i-aminarî, l-vîtîmarî,

Greauî mîrtii şi-adrarî,

Cî şi-avea dadî durutî,

Ţi ş-lu plîndzi dzua tutî.

Di tuti a lui surări,

Dafa şi-easti ma durutî,

Dafa şi-easti lîhtîrsitî,

Ea dusi di vidzu moartea.

Dinca, un flăcău vestit,

O porni în haiducie,

Faima-i, tocmai din Turcia,

Ajunse în România.

Dinca prieteni buni are,

La nevoie – ajutoare.

Dar duşmanii l-au pîndit,
Pe Dinca l-au omorît,

Mare păcat au făcut.

Măicuţa-i, cu jale mare,

Plînge fără încetare.

Dintre surori, Dafa fată

E cea mai îndurerată,

N-are astîmpăr să mai şadă,

Dinca de-i mort vrea să-l vadă.


10.

Unî lunî di cîtrî searî,

Furl’i ş-dipusirî n-hoarî,

Multi tufechi aminarî,

Casa alŭ Nicea anvîrligarî.

Laia poartî-u disicarî,

Nuntru tu uborŭ intrarî,

Γiorγi alŭ Nicea l-diştiptarî,

Tu pîduri di ma-lŭ loarî

Ş-cu curşumi l-vîtîmarî.

Într-o luni, pe înserat,

Hoţii coborîră-n sat,

Puştile le sloboziră,

Acas’ la Nicea veniră.

Poarta-n două despicară,

Cu toţii-n curte intrară,

Pe Nicea îl deşteptară.

L-au luat, în codru l-au dus

Şi cu gloanţe l-au ucis.


 

11.

Doi lai soţ, doi lai fîrtaţ,

Şi-anchisirî s-ducî s-furî,

Di l’-duchirî ş-l-aminarî

Ş-l’i-agudirî tu pîltări,

Di ş-cîdzurî tu-arguzinî,

Şi-umplurî percea di-arinî.

Greaşti Nica dauî zboarî:

-O, lăi Costa, lăi fîrtate,

Nu ţ-aveai doi giońi ca mini,

Sî-ńi l’eai armatili di-asimi,

S-li-ascoţ ndzeanî, la oi.

Plîndzi muma la cîpitińiŭ:

-Scoal’, lea norŭ, aprindi foclu,,

Cî Nica lu-arucî loclu;

Scoal’, lea norŭ, aprindi ţeara,

Cî Nica şi-eara ta s-ducî.

Vinirî ţachil’i la tîmbari,

Griţ-l’I alŭ Nica ta s-l’i-anganî;

Aurlî cînli pi dzeanî,

Vinirî oili l astrungî,

Griţ-l-‘i-alŭ Nica ta s-li mulgî.

Un cioban şi-al lui fîrtat

Se porniră pe furat,

Curînd de urmă le-au dat

Şi-n spate i-au împuşcat,

De-au căzut pe-o rogojină

Şi cu pletele-n ţărînă.

Spune Nica, -ntins pe spate:

-O, tu Costa, măi fîrtate,

De-ai fi găsit doi flăcăi,

Ai fi luat hainele-mi noi

Şi le-ai fid us sus, la oi.

Mamii-i curg lacrimi şuvoi:

-Scoal’, noră, aprinde focul,

Sub Nica tremură locul,

Scoal, lumînare aprinde,

Pe Nica moartea-l cuprinde.

Vin ţapii la căpătîi,

Scoală, Nica, să-i mîngîi,

Urlă cîinele-n poiene,

Unde-i Nica să şi-l cheme?

Au intra toile-n strung,

Unde-i Nica să le mulgă?


 

12.

Tutŭ loclu soari şi-avea,

Erma Sîrunî ş-lîia,
Ma ş-lîia, s-cutrimbura,

Pi-unŭ gioni ţi s-vîtîmă,

Pi-unŭ gioni machidunli.

Mă-sa lui mirγiulupsea:

-Ia scoal’, scoal’, Vasili a meu,

Vasili, gioni ca pilisterŭ,

Ta s-ţ-aştepţî ceturli,

Ceturli armîneşţîli,

Cî ş-tini earai cu el’i,

Di-a lorŭ parti ţî chiruşi.

Nu putuşi, Vasili a meu,

S-l’i-aştepţî nica niheamî?

Tot pămîntu-i însorit,

Salonicul e cernit,

Cernit şi cutremurat,

De fapta ce s-a întâmplat:

Omorîră un şoiman,

Un haiduc macedonean.

-Dragul meu băiat, Vasile,

Mi te-au omorît cu zile,

Maică-sa aşa-l bocea.

Poate nu te omora,

Dacă nu te-ndepărtai

Şi cu ceata rămîneai,

Cu-a ta ceată armânească,

Cu-a ta ceată haiducească.


13.

Nghiosŭ tu Garofiţa,

Ningî Casturγea,

Plîndzeţ mumîńi ş-voi fciori

Ş-voi lăi pońi cu frîndzî,

Cî lu-agudirî Milachi,

Milachi protŭ cîpitanŭ.

Furl’i lu-acîţarî

Ş-turţîl’i l-vîtîmarî.

Trei dzîli mardzina di-amari,

Milachi şeadi vîtîmatŭ.

Mă-sa, laia ş-corba,

Dzuî ş-noapti l-plîndzea

Ş-tutŭ laia l-jilea:

-Milachiu ali dadi,

Ţî dzîţeamŭ hiilu a meu,

Di furi sî-ńi ti-avegl’i.

Tini, hil’iŭ, nu mi-ascultaşi,

Pi furi pisti ţî bîgaşi,

Furl’i ti prideadirî

Ş-turţîl’i ti vîtîmarî.

Jos în Garofiţa,

Lîngă Castoria,

Plîngeţi, mame şi feciori,

Plîngi tu, codrule cu flori,

Pe Milachi, haiduc vestit,

Că turcii l-au nimerit;

Tîlharii l-au prins,

Turcii l-au ucis.

De trei zile, lîngă mare,

Zace fără răsuflare;

Maică-sa sărmana,

Zi şi noapte-ntr-una,

Plîngea şi-l jelea:

-Tu, Milachi, comoara mea,

Ţi-am spus să te fereşti,

De tîlhari să te păzeşti.

Fiul meu, n-ai ascultat

Şi tovarăşii ţi i-ai luat,

Iar tîlharii mi te-au prins

Şi turcii mi te-au ucis.


 

16.

Nî fluearî şuirî

Ş-nî featî gioacî,

Furl’i u-arîchirî

Nai muşeata featî.

-Spuni, lea featî, spuni

Avearea fendu-tui.

-Fendi a meu aveari nu-ari,

Mintea şi-easti a lui aveari.

-Spuni, lea feată, spuni,

Avearea ţi-ari mă-ta.

-Mana ma şi-ari

Aveari multu mari:

Mana şi-ari trei feati.

Io-ńi hiu ma ńica,

Io-ńi hiu ma mşeata,

Furi, mîraţ, vî plîcîrsescu,

S-mi-alîsaţ sî-ńi negŭ la mana.

Un fluieraş cîntă,

Pe fată o-ncîntă,

Zînă-ncondeiată,

De haiduci furată.

-Spune, fată, spune tu,

Averea lui taică-tu.

-N-are avere, drept vă spui,

Mintea e averea lui.

-Atunci zi-ne fată, zi

De averea maică-ti

-Averea-i mare,

Că trei fete are,

Eu sunt cea mai mică

Şi mai frumuşică.

Acum, rogu-te, haiduce,

Lasă-mă, c-am a mă duce

Pîn’ la mama, la răscruce.


 

 

 

17.

-Scoal, soacre, cî plîndzi nveasta,
Ta s-u ntreaghi şi s-ţ-aspunî.

Şeadi socrulŭ di şi-u ntreabî:

-Ţi-ai, leanveastă, di ń-ţî plîndzî?

-Fende, ń-mi cîlcarî furl’I,

Namisa di şapti nveasti.

Di-anvîrliga tutŭ bîrbaţ.

Lele le, flurii muşeati,

Ditŭ mademi su-amintati,

Pi chepini s-misurati,
La trei sîrahi suntu aleapti.

-Taţ-ńi, nveastă, taţ-ńi biră,

Io şi-alti flurii va s’l-eau,

Ş-cama multi ta s-ţî bagŭ,

Pi inatea ehţîrlorŭ,

S-creapî lumea, s-plîscîneascî.

-Scoal’, socrule, nora-ţi plînge,

De durere pieptu-şi fringe.

-De ce plîngi tu, noră dragă?

-Tată, hoţii m-au prădat,

Galbenii toţi mi i-au luat.

Se uitau femei, bărbaţi

Şi stăteau ca fermecaţi.

Văleleu, galbeni curaţi,

Cu sudoare căştigaţi,

Cîte unul număraţi!

-Taci, nu plînge, fata mea,

Alţi galbeni vom cîştiga,

Salbă mai mare ţi-oi lua,

Hoţii să se necăjească

Lumea să te jinduiască.


SURSA:
Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu (editori), Folclor aromân grămostean, editura Minerva, Bucureşti, 1982, pp. 298-321.

 

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu publicau Folclor aromân grămostean. În această antologie au inclus 31 de poezii sociale şi etnice, dublate de versiuni româneşti ale editorilor. Am selectat poezii personalizate, titlul fiind reprezentat de primul vers.

- Picurar cu percea lungî,
Ţi plândî cu boaţi la strungî?
Ţi s-nu plîngu cî-ni mi doari,
Hima, tu a noasti hoari,
Vedu armânl'i cumu tuţ fugu,
Alasî horli şi ş-si ducu,
Dauli hoari armâneşţî:
Unîl'ei îl'i dzîcu Birina, 
Alîntei Arucutina;
T-unî-i faptu fendu a meu,
Tu-alantî hiu faptu io.
(- Ciobănaş cu plete lungi,
Lîngă strungă de ce plîngi?
- Plîng, jalea mă copleşeşte,
Căci satu-mi se risipeşte.
Toţi armânii au plecat,
Două sate au lăsat,
N-a rămas un om în sat:
Unul se cheamă Birina,
Celălalt Arucutina,
Într-unul m-am născut eu,
În celălalt - tatăl meu.)

În poezia S-ti vedu pustî di Bachiţa (Vedea-te-aş, sat, pustiit): tinerele plecate de neviue cu  familiile din satul aromân balcanic Bachiţa vor să lege o horă aşa cum făceau odinioară în satul natal: Ia adunaţ-vî, soaţî-mu, soru, Ta s-n-adramu unu mari coru. Atumţea va nî si parî, Cî nî himu Bachiţa n-hoarî, La şcretili di cîlivi, Iu şi-anghearî arali multi., Di pusta şi-erma di banî, Di nî vidzumu ditu vîsîlii, Nî chirumu buna zuii. (Ia veniţi, voi surioare, Să întindem hora mare, Să credem că n-am plecat, De la Bachiţa din sat, Din satul nostru de munte, Unde acum sunt rele multe. Vedea-te-aş, sat, pustiit, Că de cînd te-am părăsit, N-am mai avut trai tihnit.) 

În poezia Mita s-priimnî pit Sufia (Mita umblă-n Sofia), Mita îi invită în Bulgaria pe celnicii Mina Mani şi Teiu Cutarela, care se plîngeau la Sofia de situaţia nefericită din Turcia: - Noi nî himu di-alargu arcaţ, Largu, alargu tu Turchii, Nu n-avemu banî ş-zuii, Fraţl'i a noşţî l'vîtîmarî, Pi noi sîndzi nu-alîsarî.Şeadi Mita di lî dzîţi: - Tini, lali Mina alu Mani, Ş-tini, Teia alu Cutarela, Voi cu a voastî tinii, Triţeţ-vî tu Vîrgîrii, S-vî bînaţ banî ş-zuii. (- Umblăm prin împărăţie, Departe, departe-n Turcie, Unde-i greu şi vai de noi. Pe fraţi ni i-au omorît, Sîngele din noi l-au supt. Mita aşa-i sfătuia: - Tu, Mina al lui Mani, Şi tu, Teia Curatela, Că sînteţi celnici cinstiţi, În Bulgaria veniţi, Şi bine o să trăiţi.)

Dipunea niorlu
Şi-acîţă fîrtuna,
Mardzina di-amari;
Şuirî, azghileaşti,
Cîpitanlu greaşti:
- Tini Ainicola,
Tini, mari-ţ harea,
Ia, ca bagî-ţ mîna,
Mîna pi pampori,
S-treacî gionl'i amarea,
S-easî tu Armînii.
(Norul cobora,
Furtuna pornea,
Marea-ntuneca.
Vaporu-i pe mare,
La grea încercare,
Căpitanul strigă:
- Sfinte Nicolae,
Mare ţi-e puterea,
Tu, cu mîna ta,
Du corabia,
S-ajungă flăcăii,
Pînă-n România.)

SURSA:
Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu, Folclor aromân grămostean, editura Mnerva, Bucureşti, 1982, pp. 322-349.

 

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu publicau Folclor aromân grămostean. În această antologie,ei au inclus 24 de poezii de jale şi de război, dublate de versiuni româneşti ale editorilor. Am selectat 17 poezii personalizate, al căror titlu este reprezentat de primul vers.

- Asarnoaptea n-mi-anghisai,
Ghiorghi-mi-u, fratili a meu,
Cî ni-earamu tu nî pîduri,
Tu pîduiri, nă livadi,
Tu livadi doi lai ţerghi.
Cumu pîştea şi ş-si mutrea,
L'aminarî, l'vîtîmarî.
Frate, s-anguceşti isul.
- Estu isu nu easti bunu, Doli'i ţerghi himu noi doi.
(- Frate dragă ce-am visat,
Că din somn m-am deşteptat!
Cică-n pădure eram
Şi într-o livadă stam,
Văzui doi cerbi cum păşteau,

Cum păşteau şi se priveau,
Vînătorii i-au ucis.
Frate, ce-o fi acest vis?
- Visul nu-i bun, de mă-ntrebi,
Căci noi sîntem cei doi cerbi.)

În poezia Şi-apiri nercuri dimneaţa (În zori, miercuri dimineaţă) o femeie care pornise la drum spre târgul Batacu vede o pasăre în crâng: - Alăi pul'iu, ţi ma ţ-baţ? - Cumu s-nu-ni batu, lea tetă? Peanili-ni suntu mîriti, Cu sîndzî su-asprucuchiti, Nu-ari apî sî-ni mi lau, Nu da ploai sî-ni mi-ascaldu. (Ce tot cînţi tu, păsărică? - Cum să nu plîng, mătuşică? Penele îmi sînt mînjite,Şi cu sînge sînt stropite, Apă nu-i ca să le-nmoaie, M-aş scălda, dar nu e ploaie.)

Nî featî di Samocovi
S-arisi trei ani di dzîli,
S-arisi, ş-si isusi.
Vini arada s-facî numta,
Cadi vruta, lîndzîdzeaşti,
Lândzîdzeaşti greu ti-amoarti.
Vruta caftî arusticadz,
Alba auî ş-dzardzalini,
Di-ni mi duşu pînî Sufii,
Ta s-l'i-aducu arusticadz.
Tu turnatî, ţi sî-ni vedu?
Vruta s-duţea la mirminţi.
(O fată din Samocovi
Trei ani c-un flăcău vorbi
Şi apoi se logodi.
Vremea nunţii cînd veni,
Mîndra se îmbolnăvi.
Pe pat de moarte boleşte,
Struguri albi şi zarzăre.
Pînă-n Sofia mă duc,
Poamele să i le aduc.
Cînd vin, ochii ce să-mi vadă?
Pe mîndra o duc la groapă.)

SURSA
Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu (editori), Folclor aromân grămostean, editura Minerva, Bucureşti, 1982, pp. 350-372.

 

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu publicau Folcor aromân grămostean. În această antologie au inclus separat de celelalte categorii poezia Puntea di Larsa. Poezia a fost prezentată în două variante, cu versiuni româneşti ale editorilor. Aceştia explicau într-o notă de subsol că Larsa este termenul aromân pentru numele oraşului Larisa din regiunea greacă Tesalia..

Într-una din variante, vestitul meşter Iancu pune priu cu fiul împăratului că va reuşi să construiască un pod la Larisa. Dar cei 50 de meşteri angajaţi constatau că ce lucrau ziua se dărâma noaptea. O pasăre îi dezvăluie lui Iancu faptul că reuşita construcţiei cere un tribut şi atunci Iancu o cheamă pe soţia sa Chiraţa. El o păcăleşte că a scăpat inelul în puţ şi-i cere să i-l scoată de acolo: Chiraţa plîndzi, azghileaşti, Iancu l'i-arcă laţlu di guşi: - Cumu plîndzi Ianachilu tu leagînu,Ş-cumu treamburî perl'i a mei, Aşi s-treamburî puntea Larsa. Ş-cafi anu curbanî ş-cadî. (Bine mîna nu-ntindea, Iancu laţul îi punea, Plîngea, biata, şi striga: - Precum Ianachi când boceşte, Păru-n capmi se clinteşte, Puntea să se zguduiască, Şi-n toţi anii om jertfească.)

II.
Trei lai masturi alîvdaţ,
Ş-lucra puntea di Larsa.
Dzua adra,
Noaptea aspîrdzea.
Protlu masturu ş-lîcrîmeadzî.
- Masture, ţi-ţ lîcrîmaşi?
- N'-cădzu vula, cumu lucramu.
Dimîndaţ ali Chiraţî,
Z-inî cu Ianachi di mînî.
Ia-u Chiraţa, iu ma ş-ini.
- Bun'-vî dzua, voi cumnaţi.
- Ghini vinişi, lea Chiraţă.
Cîtu intră laia Chiraţî,
El'i - cu parlu tu hicati!
- Na, na, na, cumnaţl'i a mei,
Cumu treamburî truplu a meu,
Aşi s-treamburî puntea aestî;
Cumu fudzi laptili a meu,
Aşi s-fugî arîulu aestu;
Cumu aurî Ianachilu a meu,
Aşi s-aurli arîulu aestu:
Dzaţi s-treacî ş-trei s-neacî.
(Trei meşteri se trudeau,
Puntea din Larsa durau,
Ziua ce dura,
Noaptea se surpa.
Mare meşter lăcrima.
- Meştere, ai lăcrimat?
- Bolobocul l-am scăpat.
Spuneţi-i Chiraţei să vină,
Cu Ianachi cel mic de mînă.
A venit biata Chiraţa:
- Cumnaţii mei, bun găsit.
- Chiraţă, bine-ai sosit.
Ea nici bine n-a venit,
Ei cu parul au lovit.
- Voi cumnaţi, fiţi blestemaţi!
Precum trupul meu zvîcneşte,
Precum laptele-mi ţîşneşte,
Apa-n puhoaie să crească,
Puntea să se zguduiască;
Şi cum urlă al meui băiat,
Urle rîul ne-ncetat,
De-or trece pe punte zece,
Din ei, trei să se înece.)

Editorii remarcă în Introducere că această poezie ilustrează în cadrul geografic balcanic motivul românesc al meşterului Manole, subliniind ''forţa impresionantă'' a blestemului mamei.

SURSA:
Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu (editori), Folclor aromân grămostean, editura Minerva, Bucureşti, 1982, pp. XIII, 372-375.

Poezii de G. Ceara în antologia H. Cândroveanu – K. Iorgoveanu

În 1985 Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu publicau Un veac de poezie aromână. În această antologie lirică cultă cei doi editori au inclus trei poezii ale lui George Ceara (1881-1939), cu ''transpuneri'' româneşti în viziunea lui H.C.

Cîntic (Cîntec) - motiv folcloric

Armâna s-aspila
La nă fîntînă-araţe
Ş-tu apă-şi ghilicea
Aleapta-l'i muşiteaţă:
- ''Moi niată cum nu-şi fu,
Albeaţă ca di anghil,
Voi ocl'i chindisiţ
Şi dzeane cundil'iate
Subţîre mesi-a mea
Şi trup ca chiparişlu
Cari gione va vă l'ia
Şi cari va vă hîrsească?''
Araţea ploae avde
Şi lailu loc îi greaşte:
- ''Io, feată, va ti l'iau,
Şi io va li hărsescu!''
(Şi mi se limpezea
Cu apă de fîntînă,
Şi în apă-şi oglindea
Mîndreţea-i de cadînă:
- ''Tu, chip de cadră veche,
Descins din paradis, -
Voi, ochi fără pereche, -
Sprînceana mea de vis,
Şi tu, mijloc mlădiu,
Şi trunchi de chiparoasă, -
Menite sunteţi - cui,
Să vă aducă-n casă?''
Şi lespedea aude -
Şi zice de sub unde:
- ''Îmi eşti menită mie,
Tu, glas de ciocîrlie!'')


Te-aştiptai (Tot te aştept) 

Te-aştiptai aseară s-vini
Sum umbrata ţea di chini
Pat di muşcl'iu si-ţ adar,
Feata mea di picurar, -
(Tot te aştept de zile-ntregi
Pe la pinii nalţi să treci
Să-ţi fac pat de muşchi şi dor
Fată mîndră de păstor.)

Te-aştiptai şi nu vinişi,
Vruta mea, mi agărşişi?
Şi-agărşeaşte-ahîtă vreare,
Dulţe, scumpa mea vişteare?
(Eu te aştept neîncetat,
Tu, iubito, m-ai uitat...
Spune-mi, draga mea comoară,
Dragostea, poate să moară?)

Moi lilice dit livădz,
Tot cu tine mi-nvisedz;
Azi dimneaţa cînd sîrmai
Tot tră tine io-ntribai!
(Floarea mea, floare de plai,
Nopţi de-a rîndul te visai;
Azi plecai la oi bolind,
Că te port mereu în gând!)

Munţîl'i mi-ntriba cu dor:
- ''Iu-i lilicea munţîlor?''
Şi fîntîna-ni puşpura::
- ''Iu-ni ţ-u, gione, vruta ta?''
(Mă întreabă munţii-n cor:
- ''Unde-i floarea codrilor?''
Izvorul mă ispiteşte:
- ''De la mîndra, ce mai veste?...)

Ni pitricu muşeata-ni dor (Îmi trimise mîndra dor)

Ni pitricu muşeata-ni dor
Lilici dit hoara lor,
Şi-cu lilici cartea avea
Şi tu carti ni scria,
Îni scria jilos şi-amar:
''Gione picurar!
O, lai gione dit tu munte,
Cu luţiafirlu tu frunte,
Gione picurar!
(Îmi trimise mîndra dor -
O floare din satul lor,
Şi în floare - o scrisoare,
Că-mi vine să pier, să mor:
''Dragul meu păstor!
Dragul meu păstor din munte,
Cu luceafărul pe frunte,
Dragule păstor!)

O, lai gione picurar,
Di cînd niarssişi cale-ambar - 
S-lîndzidzîră laile oi,
Că nu-i vîrnu dinăpoi;
Putridzî şi-a meu cutar,
Gione picurar!
Plîngu fadzl'i şi fîntînile,
S-deapăru, s-dirină chinil'i,
Gione picurar!
(Tu - păstorul meu cel drag,
De cînd m-ai lăsat în prag -
Oile-s bolnave-moarte,
Că nu-i cine să le poarte;
S-afundă tîrla-n mohor,
Dragul meu păstor!
Plîng fîntîni şi plîng cei fagi,
Plîng şi pinii tăi cei dragi,
Dragul păstor!)

O, lai gione picurar
Di cînd niarsişi cale-ambar - 
S-lîndzidzîră nialele,
Nialele ca stealile,
Că nu pot tra s-le-angan iar,
Gione picurar!
Şi va s-cheară laile niale!
Nilă nu-ai, gione, di eale,
Gione picurar!
(Tu - păstorul meu cel drag,
De când m-ai lăsat în prag -
Tînjesc toate mielele,
Mielele ca stelele,
Că eu ne le zic de dor,
Dragul meu păstor!
Şi-au să piară oi şi miele -
Cum ţi-e milă de ele,
Dragule păstor!)

O, lai gione picurar, gionle-a meu,
Si-ni te-ajungă dorlu greu,
Dorlu greu di vicil'i-a tăi,
Şi di doi doil'i-ni ocl'i lăi,
Şi s-te-aducă cama tr-oar',
Gione picurar!
Vinu, gione, vinu, frate,
Nu-i picat di-a meale niate,
Gione picurar!''
(Dragul meu, o - dragul meu,
Să te-ajungă dorul greu,
Dorul de mioare dalbe
Şi de ochii-mi ca smaralde, -
Să te-ntorci pe vînt, pe nor,
Dragul meu păstor!
Vino, nu întîrzia,
Că îmi trece vremea mea,
Dragul păstor!'')


SURSA:
Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 194-196.

 

În 1985 Hristu Cîndroveanu şi Kira Iorgoveanu publicau Un veac de poezie aromână. În această antologie de poezie cultă aromână, editorii au selectat trei poezii ale lui Nicolae Velo (1882-1924): Tradziţ calul (Puneţi şaua..), Şana şi ardirea-a Gramostil'ei (Şana şi arderea Gramostei) şi Moscopolea (Moscopolea). Primele două poezii au fost ''transpuse'' în română de H.C., iar a treia de K.I.


Tradziţ calul (Puneţi şaua...)

- Tradziţ calul cama-agale,
că mi-arupe dor şi jeale,
greaşte muma şi s-dinică...
- Hil'iu-a meu, nic eşţî nică!
Va-ni ti duţi tu xinătate -
nu-ai aclo tată, ni frate!
Ma, ţi s-fac şi eu, mărată?
La armâni aşi-i scriată:
di tu soarte pîn' tu moarte
fug prit xeane mult diparte
ş-di-a lor casă nu şi-au parte!
Du-ni-te, hil'iu, cu Dumnidzău.
Nîs s-ti-ascapă di arău,
s-ti-afirească di duşman
ş-să-ni ti-aducă dup-un an.
(- Puneţi şaua mai încet,
Să mă mai uit la băiet!
Zice muma lăcrimînd...
- Că-mi eşti, fiule, plăpînd,
Şi te-i duce prin străini,
Unde sînt oameni haini!
Nu te-aş lăsa eu - ehei,
Dar la noi e obicei,
Să-ţi tot cauţi de noroc -
Ba-ntr-un loc, ba în alt loc...
Du-te dar, cu Dumnezeu,
Care te-o păzi de rău
Şi-o avea grijă de tine,
Să te întorci din nou la mine.)

Şana şi ardirea-a Gramostil'ei (Şana şi arderea Gramostei) - fragment final
...
S-lumtă săptămîni întredzî,
mulţî cad, nu poţî s-aledzî.
Ş-tot ma s-bat aşi doi meşi
grămusteani cu arbineşi.
Grămusteanil'i s-ţîn, nu s-da,
ma bărutea s-bitisea;
ş-cînd bărute nu lă-armase,
s-alumtară di pit case.
Arbineşilor agiutor
lă vinea oamini di-a lor,
ş-cu iruşe-intrară-n hoară
ş-după Şana mult căftară.
Ma, la Hagi-Sterghiu,-n poartă,
Şana nîşi u află moartă,
cu armile nică tu mînă,
cum s-bătu mărata-armână,
cu-albu-l'i sin di sîndze mplin
ş-canda dzîţe cu virin:
''loaţ-ni mîrşea voi, pîngîni!
Nu s-da vii feate di-armâni!''
Di inate,-Ali-paşa
l-arbineşi lă dimînda
s-ardă hoara, să-l'i da foclu,
s-nu cunoască iu l'i-fu loclu.
Şi-arse Gramostea muşeată,
s-duse Gramostea-alăvdată,
ş-di vîr dzaţe nil'i di case
niţi semnu az nu-armase!
(Şi se luptă - săptămîni,
Cu puhoiul de păgîni!
Două luni - bieţi grămosteni,
I-înfruntară pe seimeni,
Şi aşa s-au tot bătut,
Pînă gloanţe au mai avut...
Gloanţele cînd le-au gătat,
Cu topoarele au luptat...
Dar, de-acum nu mai puteau,
Că duşmanii tot veneau...
Şi-a pătruns turcimea-n sat
Pe Şana o-au căutat -
Şi-au aflat-o acasă-n poartă,
Străpunsă de gloanţe, moartă,
Cu o durdă alăturea, -
Mulţi a secerat cu ea! -
Şi cu iia sfîşiată -
Parcă zicea, mîniată:
''Luaţi-mi hoitul - voi, păgîni!
Vie, nu v-am fost în mîini!''
Ali-paşa, umilit,
Pe loc a şi poruncit -
Să aprindă satu-anume
Şi să-l şteargă de pe lume!
Şi pieri Gramostea-n foc,
Gramostea fără noroc...
Şi din zece mii de case -
Numai numele-i rămase!)

Moscopolea (Moscopolea) - fragment final
...
Ma cînd viniră-a doau'-oară,
fîră nilă s-alumtară.
Piste mîrşi nîşi călcară
ş-tru Moscopole intrară.
Di inatea ţe l'i-avură
că tru dzaţe-ani nu putură
ca s-u calcă şi ca s-u fură,
nîşi s-u mpradă nu ma vrură;
ma di doasprădzaţi di locuri
îl'i băgară, cînil'i, focuri,
ca ţiva s-nu ma si-aleagă.
Ş-tru-ună săptămînă ntreagă
s-dusiră averile toate
ş-cu palatile muşeate.
Az Moscopolea îţ pare
ca vîrnu murmintu mare1
mărmuri frîmte-aclo s-ved nică
ş-inima ţî si dinică
cîndu treţi di u mutreşti
ş-fără s-vrei îţ vine s-greşti:
''Doamne,, ţe lăieţ au faptă,
di armînil'i-ahîte-au traptă?''
(Cînd veniră a doua oară,
fără milă se luptară.
Pe cadavre au călcat,
în Moscopole-au intrat.
De mînia ce-o aveau,
că de zece ani nu puteau
s-o supună şi s-o prade,
au trimis, pe ascuns, iscoade,
şi din douăsprezece locuri,
i-au pus cîinii,-atuncea focuri,
ca nimic să nu rămână.
Şi-ntr-o-ntreagă săptămînă
a pierit mîndra cetate
cu averi şi cu palate.
Azi Moscopolea îţi pare
un mormînt jalnic şi mare:
doar ruini de ziduri nalte,
marmoră din vechi palate.
De priveşti, inima-ţi plînge
şi îţi vine parcă a zice:
''Doamne, aromânii, oare,
ce păcate au făptuit,
de atît au pătimit?'')


SURSA:
Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea româneacă, Bucureşti, 1985, pp.227-234.

 

În 1985 Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu publicau Un veac de antologie aromână.În această antologie de poezie aromână cultă, editorii au selectat trei poezii ale lui Nicolae Babu (1901-1967), transpuse în româneşte de H.C.: Dor di vruta, Parapun şi Tîş ca mîne...


Dor di vruta (Dor de draga(

Călduroasă ş-mult muşată
Era dzua hrisusită,
Cînd ti cunuscui eu tiune - 

Flitură di prumuveară;
(Era caldă, minunată -
Ziua aceea-n fir de aur,
Cînd te-am cunoscut, iubito,
Fluture de mai, tezaur;)

Cu-a tîu per glabin-flurie
Cu cusiţa-ţi displitită - 
Ş-cu-a ta boaţe ca di anghil,
Ţi-ni cînta pi ninga seară...
(Un şirag de galbeni- părul,
În cosiţe răsfirate,
Glas de înger, îngînat,
Ce-mi cîntai pe înserate...)

Di minuta hărioasă,
Ni te-avegl'iu cu foc mare - 
Cum se-aveagl'e cu-ngătane
Scumpa ocl'ilor lunină!
(Binecuvîntata clipă
O veghez de atunci, întruna,
Ca pe-a ochilor lumină -
Blînda, draga, dulcea, buna!)

Voi ca s-mor pîndar la tine - 
Ş-pînă cînd va s-am suflare,
Perlu-ţ galbin, ca fluria,
Tută era să-ni mi-avină.
(Şi-mi doresc să-i fiu pîndar
Clipei scumpe, neuitate,
Pletelor tale de aur -
Cît timp inima-mi mai bate!)


Parapun (Obidă)

Eaeam avuţ nă oară noi - 
Şi-agiumsim fără vatră!
Prit Pind nu s-ved cupii di oi - 
Nu s-avd ni cîni s-alatră.
(Cîndva eram cuprinşi, avuţi!
Aveam în Pind o vatră.
Azi munţii ne sînt trişti, tăcuţi...
Nici cîinii nu mai latră!)

Giadeile tute sunt irnii,
Ca moarte par livădzle - 
Că nu-s cărvăni, ni irghilii...
Cum nă chirură prăvdzle!...
(Şoselele-s pustii, pustii -
Imaşurile goale,.
Unde-aţi pierit, voi - herghelii,
Chervane în răscoale?)

Aurlă-arîulu lăhrăros
Şi-alagă - neale, neale:
I dipriună lănghăros - 
Di cînd nu-adapă neale.
(Aleargă rîul, năpustit
Din oarbele-i izvoare!
O, cît de mult şi-ar fi dorit
S-adape iar mioare...)

Şi-ma fug bărbaţl'i di la noi - 
Tu xeane, fug diparte...
Mul'ierle, - acasă - tu-arăzboi,
Ţas savane di moarte!
(Bărbaţii pleacă nencetat,
Norocul să şi-l cate...
Femeile, rămase-n sat,
Linţolii tot ţes, toate!)


Tîş ca mîne... (Lie - ciocîrlie)

Picurare, - di când lumea,
Di cînd Plasea puil'iu ti feaţe,
Ştiu c-aduţe maşi harauă
Boaţea ta, pri iu-ţi treaţe...
(Noi aşa te-am pomenit -
Lie - lie - ciocîrlie:
Glasul tău, pe unde treci,
Să aducă bucurie...)

Tră ţe ază, cînd azboairi - 
Ocl'iu-nghios ţă-ncrufuseaşte?
Pi la soia ta ai spusă
Di si văr dor ti tucheaşte?
(De ce azi, cînd urci spre cer -
Ochiu-n jos ţi-i pironit?
Ce tot zici în viersul tău,
Ce năpastă te-a lovit?)

Nacă puil'i-ţ, picurare - 
Văr lai vultur ţă-l'i fură?
Nacă niclu-a tău cuibair,
Văr vimt zur ţi-l surupă?
(Ciocîrlie, nu cumva
Ţi-a furat puii condorul?
Ori furtuna ţi-a spart cuibul -
De te macină-atît dorul?...)

Nu jilea  - o, picurare!
Di-a ta tihe nu ti plîndze,
Că furtuna cînd s-dizleagă - 
Şi-oarghiri di-aţel'i mări, l'i frîndze!
(Nu mai plînge, ciocîrlie -
Că aşa-i turbatul vînt,
Uneori, pînî şi arbori
Zmulge, culcă la pământ!)

Năsă nu ştie s-aleagă. Al'ei -
I-ţe-l'i iase-n cale:
Bradz, l'ianură, schini, lilice, - 
Tute-l'i sunt ca ţiva şel'ie...
(El n-alege! Cînd porneşte -
Mătură orice, oricum:
Sihlă, brazi, pajişti cu flori,
Tot părăduieşte-n drum...)

Nă-i scriată - picurare,
S-nu avem maşi gioc şi-cîntare;
Cum li hunupsim - di bune,
Aşi s-hunupsim şi-di-amare!
(Ciocîrlie, ne-o fi scris
Să le îndurăm pe toate,
Bune, rele - cum ne vin,
Cine le-ar putea socoate?)

Nu him fapţ pi-aestă lume
S-avem bană nicurmată:
Cînd ti minduieşti tră ninte,
Minduia-te şi-tră turnată...
(N-am fost hărăziţi pe lume -
Să trăim necontenit...
Cum au toate-ncepătură,
Toate au şi un sfîrşit.)

Ponda-nivirinare-alas-u!
Agărşeal'i puil'i chiruţ...
Tîş ca mîni, picurare - 
Va s-ai alţă, cama vruţ!
(Uită dar, amar şi chin -
Lie - lie - ciocîrlie!
Ai să ai din nou, alţi pui...
Ce-a ucis vîmtul - nu-nvie!)

SURSA:
Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp.364-366.

 

În 1985 Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu publicau Un veac de poezie aromână. În această antologie, editorii au selectat trei poezii ale lui Ion Foti (1887-1946), transpuse în română de H.C.: Boaţea muntilui (traducere după H. Heine), Arîulu (traducere după W. Goethe) şi Picurarlu.

Arăulu (Pîrîul)

- ''Arîu muşat şi lăvărsit,
Iu fudzî aşiţe-aghunisit?
Pi mardzineţ-ţ mi minduescu:
D-iu vini şi-iu nerdzî eu mutrescu.''
(- ''Pîrîu cu apă de cleştar,
Spre care zări tot curgi, sprinţar?
Că te petrec şi-mi zic în gînd:
Ce rosturi ai - tot alergînd?'')

- ''Io es dit cheatră scutinoasă,
Prit flori duc apa-ni hărioasă,
Şi-mutrescu mine ţer şi lună
Şi-a stealilor di foc curună.
(- ''Eu mă adun de printre nori
Şi de prin steiuri, să ud flori -
Şi curg, şi oglindesc întruna
Tot cerul, stelele şi luna...)

Alag zdurdit ca un ficior,
Mi pindzi-nclo ascumtu dor...
Şi-ni pare-a nia - s-nu-ni tradz jalea - 
Aţel din sus ni-aspune calea.''
(Şi zburd aşa necontenit,
Purtat de-un dor neostoit...
Şi curg mereu şi nu mi-e teamă,
Că Dumnezeu mă are-n seamă.'')


Boaţea muntilui (Glasul muntelui)

Tu munţî un picurar cînta
Cu boaţe-ahît jiloasă;
Acasă di tu-arniu s-turna,
Şi-cîrtit s-turna acasă:
- ''Ah, vruta-n prag mi-aşteaptă
I vruta-i măritată?''
Un scl'im dit munţ si-ndreaptă:
''I măritată!...''
(Doinea în munte un păstor,
În drumul sprei ubită;
Îl apăsa atîta dor
Şi-atîta grea ispită:
- ''M-aşteaptă mîndra mea să vin,
Ori îndrăgi pe altul?''
Ecoul se-ntorcea-n suspin:
''Pe altul!...'')

Şi-dipuni-aşi învirinat,
Cu plîng şi suschirare:
- ''Pi lume vîr nu-i ma lăsat
Ca mine tu-agîrşare.
O, vruta mea, nu-ţ cama-aduţ
Aminte, vrearea-i dusă!''
Dit văl'iuri plîngu fadzl'i tuţ:
''I vrearea dusă!...''
(Şi cobora mîhnit, mîhnit,
Cu ochii tot pe zare:
- ''Norocule, m-ai părăsit
În marea ta uitare!
O dragoste cum alta nu-i,
S-o uiţi cumva, se poate?''
Şi-l ajungea ecoul, şui:
''Se poate!...'')

Şi-tut doarme lailu picurar,
S-dirină maşi di-ahîntă-angusă:
- ''Şi-eara se-astingea dorlu-amar!...
Ma, ghinea mea di tora-i dusă,
Şi-tu groapă-ascachi di nil'i di-arale,
Şi-di dor ascachi, ah, maşi tu groapă!''
Dzem munţîl'i tuţ cu jale:
''Ah, maşi tu gropaă!''
(Şi geme tînărul păstor,
Şi sufletul îl doare:
- ''Cu ce să strîng atîta dor?...
Ah, cum se scapă oare
De cîte patimi te apasă -
De nu cumva prin moarte?''
Şi-i vine zvon de către casă:
''Prin moarte....!'')


Picurarlu (Păstorul)

Se-aştearnă pisti munţî neguri,
Prit văl'iuri nicurmat se-aştearnă
Uscată frundză, şi-ţerlu-ndzearnă
Minută ploaie. S-duse veara,
Şi-cu nîsă s-duc tu xeane iara
Cupiile toate, puil'i şi gionl'i;
Şi ca lail'i gulişani sunt ponil'i,
Că-i iarnă!
(S-ascund în neguri munţii nalţi,
Troian s-aşează frunza-n văi,
Şi plouă des - şi ţipă găi,
Prevestitor! Vara s-a dus...
Coboară turmele de sus,
Se duc şi păsări -din păduri
Şi nu mai cîntă prin răsuri,
Şi-i trist nespus!)

Se-aproache iarna greauă, pondă,
Se-aproache...Ţerlu tut se-angreacă
Cu nori ca lămni, şi cum va s-dzacă
Ahînţă meşi sum neauă loclu
Ca mort, şi-un dor- s-lu-ardeare foclu - 
Îni mi pitrunde şi-ni mi-arvindze;
Şi-tu cheptu suflitu-ni se-astindze
Şi-ni seacă!
(E iarna-n prag - o, vai şi-amar!
Se lasă cerul peste zări -
Şi nori închipuie-arătări,
Şi firea-ntreagă o să cadă
Sub trîmbe grele de zăpadă,
Şi mă pătrunde dor cumplit
Şi sufletul mi-i pustiit
Şi răvăşit!)

Tu vatră foclu bumbuneadză...
Şi-i ghine-acasă şi-arihate...
Si-ni daţ şi-amalamă şi-palate,
Si-ni daţ amirăril'e-ntreagă,
Si-ţe vor si-ni da, şi-iu vor s-mi bagă:
Ti tute-aeste nu-ni dau veara,
Livădzle, munţîl'i, ni flueara
Ţe bate!
(În vatră focul arde viu...
Şi-i bine tare-n adăpost,
Da-n casă eu nu-mi aflu rost...
Palate chiar - nu le rîvnesc,
Şi fug de trai împărătesc:
Mai bine daţi-mi un cimpoi
Şi tîrlele din munţi, cu oi,
Să vă doinesc!)

A! Mailu, cuclu si-ni vineare,
S-ni-alas tîmbarea udă, greauă,
Si-ni scot sugaril'i slaghi di neauă
Şi-ascumtu - s-cîntu sum cupace,
Si-ni umplu brînlu cu livoace...
Cu cuclu vine primuveara
Şi-atumţea-ascapă munţîl'i iara
Di neauă.
(Mi-e dor de Mai, mi-e dor de cuc,
Mi-e dor să lepăd zeghea grea,
Să văd cum mieii-mi zburdă-n nea,
Să-i duc în cîntece la rîu
Şi ghiocei să-mi prind în brîu...
Şi să mă scutur de urît,
Să ştiu că iarna a trecut -
Să rîd de ea.)


SURSA:
Hristu Cândrovevanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 345-347.

 


Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Pagina 5 din 8

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required