Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Recenzii » P-S
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/views/itemlist/view.html.php on line 80 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
În 2004 apărea la editura Reîntregirea din Alba Iulia cartea Veşnicia ascunsă într-o clipă a arhimandritului Arsenie Papacioc. Volumul era al XII lea din colecţia ’’Isvoare duhovniceşti’’ şi fusese ’’Tipărit cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului ANDREI Arhiepiscop al Alba Iuliei’’, din 2011 mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, şi prin grija părintelui Benedict Stancu.
Cele 168 de pagini ale cărţii sunt structurate astfel: Cuvântul Înalt Prea Sfinţiei Sale Andrei, Cuvânt înainte, Partea I: Crâmpeie biografice şi cuvinte de folos, Partea II:Direcţii şi nuanţe duhovniceşti şi Partea a III: Trei scrisori inedite.
În Cuvântul Înalt Prea Sfinţiei Sale Andrei, întitulat Părintele Arsenie Papacioc - mărturisitor pentru Hristos, arhiepiscopul descrie prima sa întâlnire cu părintele A.P. Aceasta a avut loc în 1973, pe când arhiepiscopul era inginer şi i-a făcut o vizită ‘’vestitului duhovnic’’ de la Mănăstirea ’’Dintr-un lemn’’ din comuna Frânceşti, situată la 25 km de municipiul Râmnicu Vâlcea. Amintirea acestei întâlniri a reprezentat-o o maximă repetată în franceză de părinte: ‘’Dacă tinereţea ar şti şi dacă bătrâneţea ar putea’’. ÎPS a recunoscut că valididatea acestei idei a experimentat-o ulterior. Apoi, ÎPS trece în revistă reperele biografice ale părintelui, născut în 1914 cu prenumele Anghel. Din 1976 A.P. este arhimandrit la Mănăstirea de maici ‘’Sf. Maria’’ din Techirghiol. Când ÎPS l-a întâlnit într-un pelerinaj din august 2004, părintele i-a dezvăluit la fel de plin de har ca întotdeauna că ‘’Orice clipă e un timp şi orice suspin o rugăciune’’ (sublinierea autorului) şi că ‘’ieşirea din armonie creează stridenţe’’.(sublinierea autorului)
În Cuvântul înainte, datat ‘’26 septembrie, la Adormirea Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan’’ şi semnat de Ierom. Benedict Stancu, se relevă scopul acestei cărţi: ‘’Dacă prin antologia de faţă,plină de evocări şi pilde ale Părintelui Arsenie, se va aduce un spor celor care care sunt atinşi de văpaia focului iubirii de frumuseţe, rămâne vădită lucrarea Duhului care suflă unde voieşte,uimindu-ne pe fiecare dintre noi. (…) Cele ce s-au petrecut cu Părintele Arsenie n-au fost urmarea iniţiativelor lui, ci Dumnezeu,prin Providenţa numai de El cunoscută, a binevoit să-l cerceteze şi să-I îngăduie a se atinge de veşnicia Lui. ’’ B.S. remarcă faptul că în discursul părintelui nu găsim multe trimiteri la Sfinţii Părinţii ai Biserici, deoarece dânsul le-a asimilat şi ni le redă simplificate, ‘’având predilecţie în a tâlcui calea şi taina Crucii, ceea ce ne insuflă curajul dea urma această cale ce duce la Înviere.’’ B.S. reliefează importanţa paradoxului în ortodoxie,aşa cum o prezintă A.P.: ‘’Nimic nu putem pricepe din creştinism şi din cuvintele sau faptele Mântuitorului nostru Isus Hristos, dacă nu ne referim neîncetat la noţiune de paradox. Numai astfel vom simţi mireasma ortodoxiei,a cărei modalitate de asimilare Părintele Arsenie o sintetizează printr-un dialog cu o frunză: <Eşti trandafir?...o întreabă. Nu,nicidecum,sunt o frunză!Ba nu, eşti un trandafir, pentru că miroşi ca unul! Nu, sunt o frunză, dar am stat cândva lângă un trandafir! >’’
Partea I cuprinde momente din biografia părintelui, inclusiv originea sa aromână (vezi articolul),  asociate cu ‘’cuvinte de folos’’.
El face diferenţa între scopul omenesc în viaţă şi ideal: ‘’Problema care se pune este ca în fiecare zi să putem cuceri Veşnicia. Ăsta este idealul. A avea cineva gândul să ajungă ceva în viaţă – profesor etc. e un scop omenesc, nu un ideal. Dacă tu nu ştii că slujeşti lui Dumnezeu, Care e Veşnic, ai să te împotmoleşti. Trebuie să fii atent: stai, că asta nu ţine de Veşnicie, deci nu o fac!’’
Prima detenţie a părintelui Arsenie (1941-1946) a avut loc pe vremea când era încă mireanul Anghel Papacioc, fiind condamnat de regimul generalului Ion Antonescu pentru apartenenţă la Mişcarea Legionară. Momente din  această perioadă sunt reliefate în amintirile lui Virgil Maxim (1922-1997).
Părintele îşi prezintă propriile amintiri şi reflecţii din a doua detenţie, cea din anii 1958-1964, din timpul regimului comunist, pe motiv că a fost membru al grupului de spiritualitate creştină ‘’Rugul Aprins’’.
Apoi, Părintele  Papacioc abordează diverse teme legate de viaţa sa de slujitor al Domnului: călugăria, suferinţa omului şi a neamului, relaţia specială cu arhimandritul Ilie Cleopa, perioada de la mânăstirea Antim din Bucureşti , lupta cu diavolul.
Partea a II a cuprinde sfaturi şi gânduri duhovniceşti referitoare la diverse teme creştine: Liturghie, preoţie, mântuire, rugăciune, pomenirea cuiva, cele 12 trepte ale păcatului, cele 6 feluri de ispită, trăirea momentului, pocăinţă, smerenie şi mândrie, iubire, pericolul Satanei, Dumnezeu, poziţia creştină, darurile lui Hristos pentru om, păcatele lipsirii şi punţile de intrare a diavolului în om, rolul smereniei în mântuire, rolul smereniei în pocăinţă, faptele din timpul vieţii şi moartea, evlavie, moartea şi dreptatea lui Dumnezeu, clipă şi suspinare, teama de Înviere, speranţa în mântuire la ortodocşi, timpul petrecut bine, clipa înfricoşată la Judecata de Apoi şi cele 4 greşeli pentru care vom fi judecaţi.
Partea a III a include trei scrisori cu sfaturi duhovniceşti adresate tinerei măicuţe E.
Pe coperta spate este redat un scurt citat din înţelepciunea  Părintelui Arsenie Papacioc: ''Să ştim să murim şi să înviem în fiecare zi...''
SURSE
Evdochimov Paul, Iubirea nebună a lui Dumnezeu,ed. Anastasia
Maxim Virgil, Imn pentru crucea purtată, 2 vol. , ed. Gordian, Timişoara, 1997
Papacioc Arsenie, Cuvânt despre bucuria duhovnicească, ed. Eikon, 2003, p.7, 81
Ne vorbeşte Părintele Cleopa,10, ed. Episcopiei Romanului, 2000
Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, ed. Deisis, sibiu, 2001, p.241
Citeşte mai mult... 0

P.P. s-a născut la 12 iulie 1893, la Viziru, Brăila,ca fiu al lui Guşu şi Florei Papacostea.

A fost fratele profesorilor universitari Victor, Cezar şi Alexandru Papacostea, foşti deputaţi.


G.P. a făcut parte din primul grup de tineri aromâni aduşi din Balcani de domnul A.I. Cuza (1859-1866) pentru a se educa în România şi a răspândi apoi cultura românească la sud de Dunăre.


P.P. a fost licenţiat în drept, dovedindu-se un eminent avocat.


În 1916 a publicat Geografia poştală.


A fost ales deputat de Caliacra (judeţ sud-dobrogean între 1913-1940) în anii 1920 şi 1926.


Din 1922 a fost secretar politic al generalului A. Averescu până la decesul acestuia în 1938.Ca urmare, a îndeplinit funcţia de director general al Poştelor în guvernul Partidului Poporului condus de A. în anii 1926-1927. A mai ocupat şi funcţia de director al Băncii de Credit.


La sfârşitul anului 1940, în timpul regimului naţional-legionar instaurat în 14 septembrie, face parte din delegaţia de intelectuali aromâni condusă de fruntaşul legionar Constantin Papanace, care a discutat cu generalul Ion Antonescu, ‘’conducătorul statului’’, problema aromânilor din Grecia.


În 1952, când ocupa funcţia de profesor suplinitor, a fost arestat de regimul comunist. A fost condamnat administrativ la 24 de luni de închisoare, fiind considerat un ‘’element dubios’’. După ce a fost eliberat din penitenciarul Piteşti la 15.04.1954, a fost urmărit şi a fost nevoit să lucreze în diverse cooperative.


A fost tatăl academicianului Şerban Papacostea, născut la 25 iunie 1928 la Bucureşti. Vasta bibliotecă a tatălui a constituit un stimul în formarea ca istoric a fiului. Ş.P. crede că a moştenit optimismul de la tatăl său aducând ca mărturie amintirile unui coleg de detenţie al lui P.P., care sublinia că acesta a ajutat mulţi deţinuţii să nu se prăbuşească psihologic.

A decedat în 1969.


SURSE:

***, Fişă matricolă penală: Petre Papacostea, ‘’Memorial Sighet’’ http://www.memorialsighet.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=284&Itemid=153&lang=ro

Drăgusin Nicolae, Convorbire cu Şerban Papacostea, ‘’Dialoguri pentru viitori’’, editura Institului Cultural Român, Bucureşti, 2004, pp.82-106 http://revista.memoria.ro/?location=view_article&id=829

Tambozi Justin (editor), Mărturiile lui Constantin Papanace – Un document al cauzei aromânilor, editura

Fundaţiei ‘’Andrei Şaguna’’, Constanţa, 1996, pp.15-16

Citeşte mai mult... 0

Reeditată sub îngrijirea profesorului Tudor Nedelcea, Antologia aromânească, realizată de către etnograful Tache Papahagi în anul 1922, continuă seria colecţiilor de carte din ciclul „ Românii uitaţi” , colecţie editată de Fundaţia Scrisul Românesc din Craiova, şi premiată de către Asociaţia Română pentru Patrimoniu. Prin specificul activităţilor întreprinse, fundaţia condusă de către Tudor Nedelcea, contribuie la răspândirea fenomenului cultural românesc în rândul comunităţilor româneşti din afara graniţelor ţării. Preocupările etnografice, etnologice, lingvistice şi istorice ale cercetătorilor români din secolele XIX şi XX s-au concretizat într-un bogat şi reprezentativ material ştiinţific despre comunităţile româneşti existente în Peninsula Balcanică, aducând totodată în atenţia autorităţilor române, dar şi a publicului larg, informaţii inedite despre modul de viaţă, ocupaţii, tradiţii şi obiceiuri, precum şi relaţiile acestora cu autorităţile locale din zonele locuite de ei.

Odată cu trecerea timpului, aceste lucrări inedite au intrat într-un con de umbră, generaţiile actuale de români care vieţuiesc peste hotarele ţării (de la aromâni, meglenoromâni, basarabeni, istroromâni etc.) neavând privilegiul de a intra în contact cu primele ediţii ale acestor opere, iniţiativa Fundaţiei Scrisul Românesc de a reedita şi distribui gratuit, aceste capodopere printre conaţionali este una laudativă.

În prefaţa ediţiei din 2008, Marian Munteanu subliniază nevoia actuală de reîntoarcere la „trecutul şi tradiţiile tuturor ariilor etno-culturale europene”, în această diversitate culturală a spaţiului european, mai ales în contextul prezent de alterare a valorilor culturale şi spirituale. Marian Munteanu conturează în doar câteva pagini imaginea atât de complexă a etnologului, etnografului şi lingvistului Tache Papahagi, punctând cele mai importante aspecte ale activităţilor sale ştiinţifice. Antologia aromânească este după cum spune şi Marian Munteanu „un ghid preţios pus la îndemâna tuturor aromânilor, care vor găsi aici, peste timp, răspunsuri, confirmări şi reazem intelectual şi sufletesc în căutările şi frământările lor cu privire la propria identitate”1.

Antologia are o structură complexă, cuprinzând: Cuvinte pentru aromâni (scrise în aromână), Prefaţa, Introducerea cât şi capitolele despre Literatura poporană ( care cuprinde proverbe, ghicitori, poezii lirice balade şi legende, snoave, tradiţii şi basme, dar şi trei balade daco-române), Literatura cultă ( în care sunt prezentate poezii şi povestiri ale unor scriitori aromâni precum: Zicu A. Araia, Nicolae Batzaria, Constantin Belimace, Macu Beza, Tache Caciona, George Ceara etc. şi Muzica poporană aromânească. Glosarul din finalul antologiei a fost gândit astfel încât, străinii care nu sunt familiarizat cu acest dialect să poată descifra singuri tainele literaturii aromâne, fiecare cuvânt fiind tradus în limba franceză.

********

Reeditarea unor asemenea lucrări de o valoare inestimabilă pentru românii din Peninsula Balcanică este dovada vie a unui patrimoniu cultural moştenit care trebuie popularizat prin diferite mijloace, astfel încât să fie cunoscut şi transmis mai departe de fiecare nouă generaţie. Imperativul reeditării acestor lucrări apare cu atât mai evident , cu cât în contextul unei discuţii cu argumente istorice ample, situaţi românilor din afara graniţelor să poată fi, analizată, în lumina obiectivităţii faptelor care au fost.

Elena Ramona Potoroacă,

Muzeograf CNM „ASTRA” Sibiu

1 Problema raporturilor politice şi culturale ale aromânilor din Balcani a constituit o etenă provocare pentru istoria procesului de emancipare politică, a românilor din Peninsula Balcanică, (începând cu secolul al XIX-lea) Albaniei, Bulgariei şi Greciei.


SURSA

Elena Ramona Potoroacă, Tache Papahagi, Antologie aromânească, ''Unşpe'', http://www.unspe.com/Unspe/articole/traditii-istroromane-trecut-si-prezent/tache-papahagi-antologie-romaneasca



Citeşte mai mult... 0

Maramureşul istoric datorează mult unui savant de origine aromână, Tache Papahagi, prin publicarea în 1925 a studiului fundamental “Graiul şi folclorul Maramureşului”, teza lui de doctorat. A rămas una dintre monografiile model, clasice în dialectologia românească şi o lucrare de referinţă asupra uneia dintre cele mai interesante graiuri daco-româneşti. Cu un trecut atît de semificativ pentru istorica politică şi culturală a românilor de pretutindeni. Asta o spun savanţii. Eu m-am aplecat asupra cercetării de teren pe care Tache Papahagi a făcut-o în condiţii grele, deplasîndu-se pe jos aproape în toate satele maramureşene. A făcut şase călătorii în Maramureşul istoric, însumînd 115 zile. A fost găzduit la preoţi şi protopopi, la dascăli de ţară, dar şi la directorul Şcolii Normale din Sighet, Dumitru Simon. Sînt amintiţi în prefaţa lucrării nume ospitaliere: Balea din Săpînţa, Coman din Moisei, Dragoş din Vad, Timiş din Borşa. Prezentarea istorică şi geografică a Maramureşului, numeroasele texte redate într-o transcriere riguroasă, date privind toponimia şi onomastica, muzica maramureşeană, precum şi glosarul care însoţeşte monografia constituie documente de mare preţ, reflectă puterea creatoare a maramureşenilor. Cercetătorul, ajuns în Maramureş imediat după Marea Unire, va înregistra o seamă de fenomene sociale şi naţionale, din acea perioadă, într-o provincie românească etalon de la marginea ţării.
Cercetarea Maramureşului istoric îi oferă lui Tache Papahagi posibilitatea să sublinieze în mai multe rînduri afinităţi şi concordanţe între românitatea nord şi sud dunăreană.
Maramureşanca, spune eruditul profesor, face ţesături, cum sînt cergile, care prezintă mare asemănare cu cergile pe care le ţes femeile aromâne din munţii Pindului.
E locul să spun că Tache Papahagi s-a născut în 1892 în Avdela, Pind şi s-a stins din viaţă în 1977 la Bucureşti. Cu o biografie ştiinţifică impresionantă, avîndu-l ca mentor pe Ovid Densuşianu, rămîne primul savant care priveşte Maramureşul printr-o lentilă ştiinţifică. M-am întrebat de ce a ales Maramureşul istoric ca teren de studiu? Multe răspunsuri am avea, dar unul mi se pare convingător: descoperirea unui ţinut cu rezonanţă istorică, unde s-au conservat date esenţiale ale poporului român. Savantul era îngrijorat de soarta aromânilor. Credea că secolul care s-a încheiat va fi secolul stingerii aromînilor, a graiului acestei populaţii romanice care a îndeplinit misiuni în evoluţia generală a popoarelor balcanice. Se pare că emeritului profesor nu i s-a adeverit neliniştea deoarece limbile şi dialectele dispun de o mare forţă de rezistenţă în istorie.
Tache Papahagi rămîne un aromân pentru Maramureş.


SURSA

Anca Goja, Un aromân pentru Maramureş, ''Graiul'', Baia Mare, 23 august 2010

Citeşte mai mult... 0

În 1979 editura Minerva din Bucureşti publica postum Mic dicţionar fokloric, lucrare a filologului aromân Tache Papahagi (1892 Avdela/Grecia - 1977 Bucureşti/România).

Notele şi Prefaţa ediţiei, subîntitulată Spicuiri folklorice şi etnografice comparate, aparţin filologului Valeriu Rusu (1935-2008).

Cartea este structurată astfel: Prefaţă (V-XV), Notă asupra ediţiei (XVI-XVII), Lista abrevierilor (XVIII-XXXV), Introducere (3-34), Dicţionarul propriu-zis (35-500), Note (501-540 şi Cuprins (541-546).


 

În Notă asupra ediţiei  (aprilie 1978) se precizează că în linii mari redactarea lucrării era încheiată în 1947, când T. P. publică Din Mic dicţionar folkloric. Pentru ediţia din 1979 a fost folosită varianta ultimă din cele două manuscrise lăsate de autor. Deşi ordinea articolelor a fost în principiu alfabetică, au existat şi excepţii: Cerbul şi Ciocîrlia plasate la sfârşitul literei C. Au fost păstrate unele particularităţii ale limbii epocii în care a fost redactat manuscrisul: folklo, pîne, coaje, genuchi, păiajen, naturei, vieţei, cari, ofer, sufer. V.R. concluziona în finalul Notei asupra ediţiei: ''Publicarea - postumă - a acestei lucrări fundamentale a folcloristicii noastre va însemna, sperăm, un act de cultură capabil să stimuleze cercetările într-un domeniu cu perspective atît de largi, cuprins între datele certe ale terenului focloric, etnografic şi dialectal şi interpretarea simbolurilor, a miturilor şi a ritualurilor populare, ambele, faţete dintre cele mai semnificative şi mai profunde ale creativităţii româneşti''.

 

Conform unei note de subsol, lista cu cele peste 450 de lucrări abreviate folosite de T.P. a fost realizată de V. R. pe baza lucrărilor şi cataloagelor din biblioteca autorului.

 

 Introducerea autorului cuprinde următoarele 10 subcapitole: 1. Folklor şi etnografie; 2. Folklor; 3. Definiţia şi domeniul folklorului; 4. Folklorul şi sufletul; 5. Elasticitatea folklorică; 6. Universalitatea folklorică; 7. Versimilitatea fondului folcloric; 8. Origini folklorice; 9. Folkor şi limbă; 10. Culegerea şi sistematizarea materialului folkloric.

 

Dicţionarul propriu zis cuprinde următoarele 101 articole: Albina, Alegoria, Amuleta, Animalul, Anul nou, Apa, Aprilie, Arborele, Argeii, Ariciul, Arma şi Asinul; Barba, Bătrînele la măritat, Boboteaza, Boul şi Bufniţa; Calea laptelui, Calendarul (de ceapă), Calul, Capra, carul-mare, Căsătoria, Cînele, Cînepa, Cîntul, Clopotul, Coada, Cocoşul, Colindul, Corbul, Cornul, Crăciunul, Croitorul şi ucenicul, Cucul, Cucuvaia, Curcubeul, Cuţitul, Cuvinte figurativ-imitative, Cerbul şi Ciocîrlia; De-a poarca, Dintele, Distribuirea pămîntului şi Dracul; Femeia, Floarea-soarelui, Focul, Fumul, Furca şi fusul, Furtul; Găina, Genuchiul, Ghioni*Ghionoaia şi Grindina; Iarba fiarelor; Judecata originală; Leneşul, Luceafărul, Lumînarea, Luna, Lunile, Lupercalia şi Lupul; Martie, Medicină empirică, Mielul, Minciuna, Muma-păduriei şi Muntele; Neaua, Nuca*Nucul şi Nuntă de vieţuitoare; Ochiul; Păiajenul, Păstorul, Ploaia, Pluguşorul, Preotul, Prostul  şi Pui din ouă fierte; Rîndunica; Scara, Scuipatul, Sînzienele, Soarele, Steaua, Strănutul şi Surdul; Şearpele şi Şodron; Cel mai tare, Testamentul, Tributul şi Tunetul; Unde e...?, Urechea, Urina şi Ursul; Visul amăgitor; Zilele săptămânii.



Citeşte mai mult... 0

Steluţa Pârâu, Multiculturalitatea în Dobrogea, carte apărută sub egida Centrului
Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Tulcea, Editura Ex
Ponto, Constanţa, 2007

Cele două cuvinte din titlul cărţii semnate de Steluţa Pârâu trezesc imediat interesul etnologilor români, pentru că multiculturalitatea este un subiect la fel de actual ca, să
zicem, globalizarea, iar Dobrogea, prin istoria ei de zonă de hotar, atât între elemente
naturale, cât şi între puterile ce şi-au disputat stăpânirea asupra acestei porţi la Marea
Neagră, constituie pentru orice cunoscător un teren ideal, unde se poate observa „pe viu”
cum se fac şi desfac mentalităţi, atitudini, comportamente, reguli etc. În plus, formaţia
interdisciplinară a autoarei (Steluţa Pârâu este licenţiată în filologie şi doctor în estetica
artelor vizuale, acumulând, prin experienţa profesională, competenţe în muzeologie şi
cercetarea etnologică de teren) completează aşteptările pozitive ale cititorului avizat.

Un prim astfel de cititor este Georgeta Stoica, ale cărei rânduri din prefaţa volumului
ne sugerează că vom asista la o descriere dinamică a fenomenului culturii
dobrogene, depăşind „etnocentrismul şi ideea continuităţii milenare şi neîntrerupte”
(p. 12). Într-adevăr, demersul Steluţei Pârâu se situează în linia interpretării contactelor
culturale de orice tip (printre care chiar asimilarea, considerată de unii o formă
de anihilare a unei culturi de către alta) ca pe un proces normal şi continuu, care nu
trebuie respins sau condamnat, ci studiat, înţeles şi interpretat ştiinţific. Autoarea
propune, pentru ethosul dobrogean, sintagma „model intercultural deschis”, sugerând
că acesta se aplică „în situaţia în care două sau mai multe culturi care vin în contact se
întrepătrund liber, în mod firesc”, generând un climat „propice pentru o creaţie originală,
unică” (p. 19). Din preambul, aflăm că studiul îşi propune să definească o serie
de fenomene ale locuirii interetnice („similitudine, diferenţe, interferenţe, pluralism,
aculturaţie”) şi să le urmărească efectele la nivelul unor segmente de cultură materială
şi imaterială dobrogeană: gospodăria şi locuinţa, arta, portul, obiceiurile şi literatura
populară, ţinând cont de faptul că „raportul ’noi-ceilalţi’ a purtat, întotdeauna, în
Dobrogea însemne pozitive” (pp. 19-20). Rezultatele cercetării, subliniate de exemplele
culese din arhivă şi de pe teren, argumentează ideea că influenţa unei culturi
etnice asupra alteia nu se manifestă total şi univoc: astfel, „casa bulgărească” nu este
neapărat a bulgarilor, ci o întâlnim şi la greci sau italieni, „lejanca” lipovenească se
găseşte şi în casele româneşti, dar nu în toate, elementele decorative reflectă mai

125

degrabă o identitate locală decât una etnică. Într-o atare realitate, conceptul de „interferenţă”,
propus de Steluţa Pârâu pentru a caracteriza relaţiile dintre diversele culturi
etnice aflate în contact de multe secole în spaţiul dobrogean, pare cel mai adecvat. În
concepţia autoarei, interferenţele sunt „împrumuturi receptate şi adaptate fără însă a
deveni model general, tipic pentru un areal sau o localitate. În cazul interferenţelor,
modelele culturale identitare coexistă” (p. 54).
În acelaşi timp, însă, putem vorbi despre unitatea culturii dobrogene, manifestată În acelaşi timp, însă, putem vorbi despre unitatea culturii dobrogene, manifestată
prin anumite linii de forţă ce se raportează, deopotrivă, la tradiţia populaţiei dominante
(cea românească), dar şi la trăsăturile culturale specifice arealului balcanic, deoarece
Dobrogea reprezintă un creuzet de esenţă europeană orientală, unde întâlnim, printre
alţii, greci şi turci, lipoveni şi bulgari, români şi aromâni, germani şi italieni.
Identitatea culturală (sau multiculturală) a Dobrogei, cel puţin la nivelul civilizaţiei
tradiţionale, pe care Steluţa Pârâu o „reconstruieşte” din documente, imagini şi
amintiri ale interlocutorilor ei de pe teren, respectă, în mare, reperele tradiţionale din
tot teritoriul românesc (p. 29), având şi câteva note particulare: arhitectura de pământ,
utilizarea frecventă a obiectelor casnice din aramă, anumite practici legate de cele mai
întâlnite ocupaţii – de exemplu, pescuitul – şi anumite comportamente de adaptare la
viaţa de familie, marcată adesea în zonă de căsătorii interetnice.
Găsim un alt aspect foarte interesant al volumului Multiculturalitatea în Dobrogea în rândurile referitoare la felul în care comunităţile dobrogene se raportează la propria
lor identitate etnică, de multe ori descoperită sau redescoperită în oglinda unor ochi
străini. În cuvintele autoarei, „un ’noi’ care nu este circumscris de un ’ei’ nu este de
conceput” şi „cercetările actuale privind problematica relaţiilor interetnice au în
vedere că etnicitatea nu este ’un dat’ pentru totdeauna, ci o realitate dinamică”. Steluţa
Pârâu observă că problema păstrării identităţii culturale la nivelul vieţii contemporane
„se pune [,pe de o parte,] din perspectiva rememorării tradiţiilor, a practicării lor ca
loisir, iar pe de altă parte, ca transmitere a valorilor etice pentru tânăra generaţie.
Forme, modele ale identităţii se manifestă, de cele mai multe ori, la nivelul spectacolelor
de folclor, al performării unor obiceiuri în desfăşurarea cărora decodificăm
preferinţa pentru spectacol, receptarea fenomenului dinspre mass-media” (p. 38). În
fapt, co-etnicitatea contribuie la întărirea imaginarului identitar în etapa actuală,
„având în vedere că, pentru păstrarea identitarului cultural, fiecare dintre etnii îşi
rememorează şi reinventează tradiţia şi îşi creează noi modele culturale. Asistăm în
cadrul acestui proces la o colaborare, care depăşeşte vecinătatea tradiţională, între etniile
care îşi manifestă identitatea în spectacole de folclor, prezentări în mass-media şi
nu neapărat în respectarea întrutotul a cutumelor şi obiceiurilor moştenite. Nu

126

întâmplător, s-au reinventat tradiţii ale unor etnii ai căror actanţi nu sunt etnicii
respectivi, ci reprezentanţi ai altor etnii. În acest sens exemplificăm: Ansamblul de
dansuri italiene din localitatea Greci (comunitate cunoscută pentru prezenţa populaţiei
italiene) în structura căruia copiii sunt români şi foarte puţini din familii mixte;
Ansamblul de dansuri al comunităţii germane din Tulcea, constituit din copii de
diferite etnii; Ansamblul de dansuri meglenoromâne din Cerna, în structura căruia, de
asemenea, nu întâlnim doar copii care provin din familii de megleniţi” (pp. 40-41).

Astfel de observaţii şi exemple demonstrează, dacă mai era nevoie, că identitatea
etnică este mai mult o opţiune decât o încadrare fixă, în contextul cultural contemporan,
caracterizat de dinamism şi de diversitate, de ambiguitate şi de un mare grad de
libertate, în condiţiile îmbunătăţirii situaţiei economice şi lărgirii orizonturilor profesionale
pentru toţi membrii societăţii. Steluţa Pârâu analizează cazul reprezentanţilor
unei etnii care optează pentru practicarea tradiţiilor altei etnii în termenii relaţiei insider-
outsider: „Reprezentanţii unei etnii care devin actanţi ai practicării unei tradiţii a altei
etnii nu mai sunt outsiderii de altădată. [...] Deschiderea [lor] către cultura altei etnii/
populaţii se amplifică. Modelele culturale se intersectează generând noi modele, nu
numai la nivelul identitarului fiecărei etnii, ci şi la nivelul multiculturalităţii” (pp. 40-41).

Efectele modelului intercultural deschis al Dobrogei, ca zonă de acceptare etnică
(p. 39), sunt, aşadar, vizibile mai mult la nivelul culturii tradiţionale decât la al aceleia
moderne, care nivelează diferenţele etnice şi creează altele, dictate de situaţia socialeconomică.
De asemenea, reconstrucţia tradiţiilor etnice este mai uşor de încercat
pornind de la date de cultură materială, cum ar fi locuinţele, obiectele de interior sau
portul popular, decât de la elemente intangibile, cum ar fi mentalităţile sau comportamentele
conotate etnic. Autoarea se referă în detaliu la arhitectură, artă şi port popular
în spaţiul de referinţă al cercetării, oferind o serie de informaţii actuale, care reflectă o
foarte bună cunoaştere a terenului şi susţin teza interferenţei ca trăsătură definitorie a
culturii dobrogene.
Un alt decupaj al obiectului de studiu propune descrierea familiei etnic mixte, fenomen caracteristic comunităţilor multietnice, deci şi Dobrogei. Tema se pretează
unei abordări sociologice, totuşi, Steluţa Pârâu nu recurge la statistici contemporane,
preferând să-şi sistematizeze constatările în funcţie de trei perspective – „reprezentări
ale interculturalităţii”; „structura familiei etnic mixtă”; „locul de întâlnire al partenerilor”
(p. 43) –, după ce atrage atenţia că şi problematica familiei etnic mixte trebuie
tratată diferenţiat la nivelul civilizaţiei tradiţionale, respectiv, contemporane.

Glisarea spre aşa-numita cultură populară imaterială se produce în capitolul despre
„Aspecte ale locuirii interetnice în arealul Deltei Dunării”, unde Steluţa Pârâu aduce în

127

discuţie, pe baza consemnării similitudinilor, diferenţelor şi interferenţelor manifestate
între comunităţile etnice din arealul Deltei (de exemplu, în tradiţiile locale referitoare la
agricultură, pescuit, „atitudini comportamentale ale omului în viaţa cotidiană şi
momente considerate sacre”), ideea uniformizării culturilor aflate în contact direct pe
perioade lungi de timp (p. 137, la care se discută diferenţa dintre similitudine şi izomorfism).
De asemenea, autoarea încearcă o sondare a mentalului etnic dobrogean referinduse
la câteva arhetipuri proiectate în basmele etniilor reprezentate în Dobrogea. Intitulat
„Conţinut şi expresie în basm (Consideraţii preliminare pentru un studiu comparativ)”,
capitolul final al lucrării constituie mai degrabă o deschidere spre alte posibilităţi de
abordare a problematicii multiculturalităţii decât un studiu închis. Steluţa Pârâu porneşte
de la un corpus de 50 de basme selectate din antologii „tradiţionale” pentru etniile care
o interesează (Ispirescu, Afanasiev, Papahagi, colecţia „Poveşti nemuritoare”) şi identifică
în ele concretizarea specifică a patru sfere semantice (metamorfoza, răsplata, fidelitatea,
nechibzuinţa), completându-le cu o serie de observaţii despre planul expresiei şi
sugerând că o analiză aprofundată ar putea conduce la concluzii privitoare la „particularităţi
artistice şi psihologice ale fiecărei etnii” (p. 158). Dacă modurile de creaţie ar putea fi diferite etnic, ţinând cont însă de dominanta oralităţii, este greu de crezut că basmul
ca text/ conţinut mai poate furniza material convingător pentru psihologia etnică, în
condiţiile în care ideea de psihologie etnică în sine este una controversată.

Studiul etnologic al Steluţei Pârâu este încheiat de un amplu capitol istoric realizat de
Mihai Milian (pp. 167-210), bogat în informaţii demografice şi subliniind prezenţa
românească în Dobrogea, fără ca acest argument al autohtonismului valah să implice
vreo formă de respingere a comunităţilor neromâneşti, în spiritul Proclamaţiei din 1878
a regelui Carol I, reprodusă la sfârşitul volumului. Elementele de vocabular şi toponimie
turcească, lista de toponime slave din Dobrogea şi tabelele statistice comentate ne ajută
să înţelegem mai bine deschiderea modelului intercultural zonal, dar şi unele aparente
transformări prea rapide ale structurii populaţiei din această arie de locuire veche şi aflată
permanent în mişcare. Cele cinci planşe cu fotografii color anexate la finalul cărţii ne
readuc în minte faptul că „reconstrucţia” s-a referit la cultura tradiţională, deoarece mai
putem vorbi despre identitate etnică în contemporaneitate numai din perspectiva
asumării unei tradiţii mai mult ca model decât ca mod de viaţă. De asemenea, lectura
cărţii Steluţei Pârâu le furnizează etnologilor familiarizaţi cu terenul contemporan un
aparat conceptual util în dezbaterea despre „inventarea” şi „comercializarea” tradiţiei şi,
în acelaşi timp, argumente pentru valoarea diferenţei culturale ca marcă a patrimoniului
local şi naţional.
128

 

SURSA

Ioana Ruxandra Fruntelată, Steluţa Pârâu: Multiculturalitatea în Dobrogea, ''Cercetări Etnologice Româneşti Contemporane'', Bucureşti, toamna 2008, volumul IV, pp. 125-128.

Citeşte mai mult... 0
Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required