Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Recenzii » A-C » Displaying items by tag: dragoste
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

În 1985 apărea la editura Litera din Bucureşti volumul de poezii Cântări ş-suschirări armâneşţă (Cântări şi suspinări aromâneşti) al lui Gh. M. Merca.


Potrivit notei de pe ultima pagină este vorba de o ‘’Lucrare apărută în regia autorului’’.


Conform foartei scurte autobiografii de pe saitul Agonia, Gh. M. Merca este ‘’Născut în Cadrilater, deportat în timpul războiului, actualmente locuiesc în Bucureşti’’.


Cele 96 de pagini ale cărţii, pe care am găsit-o în biblioteca vărului meu Cristian Culeţu, cuprind 43 de poezii structurate în patru părţi: Di dor (De dor), Di vreari (De dragoste), ‘’Transpuneri din poezia clasică română’’ şi ‘’Versuri în daco-română’’.


Partea I include 17 poezii în aromână: Limba noastă, Aniversari, Munţîlli Paicu (Munţii Paicu), Tu hoara mea (În satul meu), Pădurli-a noasti (Pădurile noastre), Sumcheturlu la Livădzi (Sfântul Petru la Livezi), Siţirarea (Secerarea), Ni-aveam un dor di hoară (Mi-aveam un dor de sat), Ni-aveam un pondu doru (Mi-aveam un dor blestemat), Calea încllisă (Drum închis), Dispărţîri dit viaţă, După patrudzăţi di-ani, Livădzli – hoara mea (Livezi – satul meu), Amarea lai (Marea neagră), Ploai ş-suschiri (Ploaie şi suspinări), Mirliu (Bocet) şi Cara s-moru (Dacă voi muri).

Textele poeziilor Limba noastă şi Ni-aveam un dor di hoară sunt postate şi pe saitul ‘’Agonia’’.


În partea II au fost incluse 6 poezii în aromână: Feată cu-oclli chindisiţî (Fată cu ochii frumoşi), Cruşuveana (Fata din Cruşevo), Ştii la feată cînd zburamu (Ştii tu fată când vorbeam), Tu-amurgişu (În amurg), La numta ta şi Primveara cîndu trandafilli.


Cele 18 transpuneri din poezia românească au ca subiecţi următorii patru poeţi: Octavian Goga cu poezia La noi; Mihai Eminescu cu Auşlli (Bătrânii) , La Steaua, Ţi ti leadzîni (Ce te legeni), O armîni (O, rămâi), Ţi easti vrearea? (Ce este amorul?), Dorni!(Dormi!), Ca fciorucutriiram pîdurli (Fiind băiet păduri cutreieram), Noaptea, Rivideari (Revedere), După ţi ahînt dzîli (După ce atâta vreme), Singură s-duţea pit feriţ (Singură se ducea prin ferigi), Catrene, Seara pî dzeană (Sara pe deal) şi Mirachea (Dorinţa); George Coşbuc cu Noi vrem locu (Noi vrem pământ) şi Trei Doamne; Lucian Blaga cu Ulise.


În sfîrşit, poeziile în daco-română ale lui G.M. sunt întitulate La castelul de la Ciucea şi Burebista.


SURSE:

Gh. M. Merca, Cântări şi suschirări armâneşţă, Litera, Bucureşti.

http://agonia.ro/index.php/author/0010785/index.html?newlang=ron

http://www.poeziile.com/autori/Lucian-Blaga/ulise-13.php

http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/cosbuc.php

http://poeziisiversuri.com/poeti/mihai-eminescu/


În 1985 editura Minerva din Bucureşti publica volumul Carabeu, lăi carabeu (Ciocănitoare, măi ciocănitoare,) o antologie de poezie grămosteană.

Subîntitulată Lilici dit lirica armânească grămosteană (Flori din lirica aromână grămosteană), antologia era alcătuită de poetul Dina Cuvata din Macedonia iugoslavă.


Grămostenii sunt acea ramură a aromânilor originari din străvechea localitate montană Gramoste.


În Protuzbor (Cuvânt înainte), scriitorul aromân din România Hristu Cândroveanu (1928 - ) arată că nu a fost uşor să structureze pe teme această antologie. Aceeaşi poezie poate fi de dragoste, ironie, înstrăinare, glumă, aşa cum este cazul cu Cara da di ini toamna (Dacă a început toamna).H.C. remarcă faptul că poeziile aromânilor pot fi lipsite de rimă şi ritm, care pot fi nebăgate înseamă deoarece cântecul este plin di dor, di mîrazi, di gailei, di gazechi (plin de dor, de moşteniri, de griji, de tristeţi). Cu alte cuvinte pentru că armânul este amintat cîntăreţ (născut cântăreţ)!


Frumuseţea cântecului grămostean i se relevă lui H. C. în următoarele versuri din Ies fumel’i, care descriu cum revine la viaţă lumea pastorală a aromânilor când adie primăvara în munţi : Nă dzuă, di cătră seară - /Ş-si părea chiro di veară/Nsus tu munţă – nu-ari neauă,/Di lilici ş-trandafili,/Ies fumel’i pila călivi... (Într-o zi, spre seară - /Se părea o vreme de vară,/În sus în munţi – nu este zăpadă/Înfloresc florile şi trandafirii/Merg familiile la colibele din munţi...)


Aceeaşi frumuseţe lirică transpare în Ieşi lea dado tu ubor să vezi mireasa cum gioacă-n cor,/Cum s-încl’ină şi s-dirină - / Ca vearga di hlambură (cum joacă hora,/Cum se apleacă şi se întinde/Ca varga de la steag!)


Un tip de cântec de neuitat este cel ti vâtâmaţ (pentru cei ucişi), închinat epocii în care satele aromâne erau atacate de otomani, antarţi şi comitagii, aşa cum este şi Pri-aţea dzeană (Pe acel deal): Pri-aţea dzeană ş-pri mîgulă,/Îni avdzîi nă boaţi corbă,/Boaţi corbă di armână,/Iu-şi plîndzea pi-a l’ei cîrună - /Pi nă ploaci di mirminti,/un mîxun ţînea dindinti.../Ma-l ţînea, ma-l urmipsea:/-Mîxine, cara s-bînedz,/Aoa doarmi afendî-tu,/Fendi-tu s-nu lu-agîrşeşţă, /A duşmanilor s-lă pîlteşţă! (Pe acel deal şi pe movilă,/Auzii o voce nefericită,/Voce nefericită de aromână,/Unde-şi plângea pe-a ei cunună - /Pe o lespede de mormânt,/Un copil ţinea în faţă.../ Aşa-l ţinea, aşa-l sfătuia: /-Copile, dacăă vei trăi,/Aici doarme taică-tău,/Taică-tău să nu-l uiţi,/Duşmanilor să le plăteşti!)


În aceeaşi categorie intră şi cântecul lui Goţe Delcev ş-Pitu Guli, doi luptători antiotomani de la începutul secolului XX.


Despre tinereţe aflăm din cântecul Pîduri, lai pîduri (Păduri, negre păduri) că nu se mai întoarce niciodată: ’’Pîduri, lai pîduri, /Noi , ţî nă lîimu - /Di lail’i duşmani!/Pi frîndzli a voastri,/Ţi galbini ş-cadu - /Va s-ină primveara,/Di airă va-ţ crească.../Numaşi tinireaţa-ni,/Nîpoi ma nu s-toarnă...’’ (Păduri, negre păduri,/Noi , ce am fost nenorociţi - /De întunecaţii duşmani/După frunzele voastre, /Ce galbene cad - /Va veni primăvara, /Şi iarăşi vor creşte.../Numai tinereţea mea/Înapoi nu se mai întoarce...)


În încheiere. H.C. spera ca exemplul lui D.C. să fie urmat şi de alţi intelectuali aromâni, exprimându-şi regretul pentru problemele cauzate de lipsa de norme de limbă şi gramatică în aromână.


Cartea este dedicată ’’Ali dadi, Piha al Gudu Cuvată şi a tată-niu, Unci al Cuvată ş-a tutlor ţi le-au cîntată – aesti minucl’i di lirică armânească grămusteană’’. (Mamei, Piha lui Gudu Cuvată şi tată-meu, Unci al lui Cuvată şi tuturor care le-au cântat – aceste creaţii de lirică aromânească grămusteană)


Cele 110 pagini ale volumului sunt structurate în 6 părţi: Cadri vecl’i (Imagini vechi), Cîntiţi di xinitii (Cântece de înstrăinare), Cîntiţi di mînipsiri (Cântece de vrajă), Cîntiţi di vreari (Cântece de dragoste), Cîntiţi di pizuiri şi di hazi (Cântece de ironie şi glumă) şi Cîntiţi fureşti, di giunatic ş-di alumtă (Cântece de hoţi, de voinici şi de luptă).Versiunile româneşti ale titlurilor ]mi par'in.


Prima parte cuprinde 36 de cântece: Ni-avdzam puil’i (Îmi auzeam puii); Tini, puil’iu alexendaru (Tu, pui); Ies fumel’i (Ies familiile), C-un bîrţat di soari (Cu o rază de soare), Cârliglu (Bâta ciobănească), Mardzina di-amari (La ţărmul mării), Dol’eani (Doiani), Ieşi,lea dado tu ubor (Ieşi, tu mamo în curte), Nă sihati lai (O oră nefericită), Lai s-lu ved (Negru să-l văd); Hîrsiţ, hîrsiţ (Bucuroşi, bucuroşi); Nchisiră oili (Au pornit oile), L’i-anvîrtiră (I-au învârtit), Lea dado (Tu mamă); De, lăi Dumidzali-m (Deci măi Dumnezeul meu), Brigaderi – ti picurari (Brigadieri – pentru ciobani), Est an n-avem lînă (Acest an nu avem lână), Aest an (Acest an), Cînticlu ti Mavrinori (Cântecul pentru Mavrinori), Di la nifur, pîn la cheatră (De la urcuş până la piatră); Oh, armîni mîraţ (Oh, bieţi aromâni); Voi, oarfîni (Voi, orfani); A, lăi Cola (Măi Nicolae); Toamnă laie (Toamnă neagră); Scoal, lăi Mita (Scolă-te, măi Dumitre), Dzîlili di ti Arisal’i (Zilele din Arisai); Nă marţî, mirindi-oară (Într-o marţi, după-amiază); Zvulii, Mita, zvulii (Iarbă, Dumitre, iarbă); Calea di m Poli (Drumul spre Oraş), Gioni nicat (Tânăr înecat), Oi-lele (O, lele), Du-ti Lenă (Du-te Eleno); Lea, Chiraţa mea (Tu, Chiraţa mea); O-arîchiră,oarfîna (Au răpit-o, orfana); Lăi, gione (Măi, tinere) şi Na-na-na, cumnat mîrat (Na-na-na, biet cumnat).

 

Partea a II a include 20 de cântece: Aştearni-ni, dado (Aşterne-mi, mamă), Ţi-ai, Maruşe (Ce ai Maruşe), Ţi-ni ţ-întredz bineclu (De ce îţi pregăteşti calul de călărit), Nata ş-Chita – Cîlîuzu (Nata şi Hrista – călăuză), Vini oara (A venit momentul), Chihîiadz –s-nu daţ di bun (Conducători – să nu daţi de bun), Tradzi, scoati-ni pîrpîduşea (Trage, scoate-mi ciorăpelul), Cîntă, dado (Cântă, mamă), Oară bună (Să fie într-un ceas bun), Bună-ţ dzua, bre numtare (Bună să-ţi fie ziua, măi nuntaşule), Puil’iu, lăi (Puiul, măi), Şed ş-mi minduiescu (Şed şi mă gândesc), Carabeu, lăi carabeu (Ciocănitaoare, măi ciocănitoare), Şapti gioni (Şapte tineri), Nă nveastă (O nevastă), Lo pîdurea frîndză s-da (A început să înfrunzească pădurea), Gione-avdzîi (Iubite-auzii), Ţîni-ni calu (Ţine-mi calul), Dzeană lai (Dealule) şi Frîndză veardi (Frunză verde).

 

Partea a III a este alcătuită din 13 cântece: Na-lea ş-harlu (Uite tu şi moartea), Carahaxă chindisită (Coţofană colorată), Ună dzeană (Un deal), La patru-ţinţi marmuri (La patru-cinci marmuri), Islu-al Taşa (Visul lui Taşa), Nauli nveasti (Nouă neveste), Lea, chai-mana-i man, Aidi, pri-aţel munti (Haide, pe acel munte), Alasă-ni-mi nica (Lasă-mă încă puţin), Bîgă Costa s-facă numtă (Hotărâ Costa să facă nuntă), Tu-aţea padi (Pe acea padină), Mardzina di-amari (La ţărmul mării) şi Di tu-amari (De pe mare).

 

Partea a IV a este cea mai mare şi cuprinde 46 de cântece: Mînili a tali (Mâinile tale), Mi luă somnul (Mă luă somnul), Linai, dado; Pîduri, lai pîduri (Păduri, negre păduri), More, mşata mea (Măi, frumoasa mea), Narga, narga, corlu (Încet, încet hora), Ş-apiri lunea tahina (Şi s-a făcut ziuă luni dimineaţă), Moi, gură di niari (Măi, gură de miere), Semtea noastră (Cărarea noastră), Aseară vinu dit xeani (Aseară venii din străinătate), Arigeai-ţ fac, lea dado (Rugăminte-ţi fac, tu mamă), Moi, lilicea mea (Măi, floarea mea), Iu earai (Unde erai), A curi s-l’i spun (Cui să-i spun), Aidi, la bîhce (Haide, la grădină), Lea, nveastă (Tu, nevastă), Ia, dzî-l’i, feată (Ia, spune-i, fată), Xinit ni-earam (Înstrăinat îmi eram), Lea, Maruşe (Tu, Maruşe), Ş-arîi Coli (A pornit să cutreiere Nicolae), Haidă, mbitătoară (Haide, ameţitoare), Piha (Piha), Piha (variantă), Dada mea (Mama mea), Cum s-ni facu (Cum să-mi fac), Pri doi ocl’i (Pe doi ochi), Ah, moi dado (Ah, măi mamă), Tu bîhce, nă feată (În grădină, o fată), Ni-amină ş-un meru (Îmi aruncă ş-un măr), Mînili-a tali – chelchi (Mâinile tale – oţel), Aoa s-ti-agiung (Aici să te ajung), S-vedz, lea feată (Să vezi, tu fată), Ni-alăvdară nă muşată (Îmi lăudară o frumoasă fată), Ţi stepsu-l’i feciu (Ce vină i-am făcut), La livădzili verdzî (La livezile verzi), Mşeată albeaţă (Frumoasă faţă albă), L’ea-ni-ţ, Maruşe (Ia-ţi,Maruşe), Lailu Voici (Nefericitul Voici), Featili (Fetele), Ni-aflai nă feată (Îmi găsii o fată), Nathima (Anatemă), Cum s-ni fac (Cum să-mi fac), Di pi-avdzît (Din auzite), Lenă, feată (Elenă, fată), Aidi, Chie (Haide, Chie) şi Cara da di vini toamna (Dacă a început toamna).


 

Partea a V a include 21 de cîntece: Scoal, lea nveastă (Scoală, tu nevastă), Di dicseară pîn tahina (De seară până dimineaţă), Lenă, hu, lai Lenă (Eleno, hu, tu Eleno), Nveasta-l Dimci (Nevasta lui Dimci), Iurganea (Plapuma), Tu trei suti di cîlivi (În trei sute de colibe), Bre, lale (Măi, unchiule), Cum adraşi (Cum făcuşi), Ţîni-ţ bîrnul (Ţine-ţi brâul), Balchiţa-n curie (În pădurea din Balchiţa), Tana mea (Tana mea), Doauă moaşi (Două bătrâne), Şi nchisi furniga (Şi porni furnica), Mult ti-alavdă lumea (Mult te laudă lumea), La, bîrbaţl’i-n vali (Tu, bărbaţii în vale), Ţi-ni stai, Dinca (Ce-mi stai, Dinca), Siţirai şi triirai (Secerai şi treierai), Calcă, gione, ma pi şauă (Calcă, tinere, mai pe şa), Ţă nicaşi laia tîmbari (Ţi-a căzut în apă mantaua fără noroc), Dada mea (Mama mea) şi Ah, lăi Ghiorghi (Ah, măi Ghiorghi).

 

Ultima parte este alcătuită din 15 cântece: Velis, cîsîbă ma mari (Velis, oraş mai mare), Lăi, picurare di la oi (Măi ciobane de la oi), Lăi Cole, lăi cîpitane (Măi, Nicolae, măi căpitane), Vini nă hîbari-n hoară (Veni o veste-n sat), Sterghiu-al Danguli (Stere al lui Danguli), Pri-aţea dzeană (Pe acel deal), Gioni armîn, ţi s-vîtîmă (Tânăr aromân ucis), Tu valea di Ianina (În valea din Ianina), Costa, lăi (Constantine, măi), Trei gîgoşi (Trei gloanţe), Livendlu (Voinicul), Mi-alinai pi Eleamlu (Mă urcai pe Eleamul), Un grambo (Un mire), Goţe Delcev ş-Pitu Guli (Goţe Delcev şi Pitu Guli) şi O lăi sîrbo, sîrbo-frati (O, măi, sârbule, sârbule frate).

 

Într-o notă finală D. C. nominalizează ’’tri niagîrşari’’ (pentru a nu se uita), pe lângă părinţii săi, următoarele persoane de la care a cules cântecele: Unci Vasili-Cileani Cuvată, Costa Pîrdu, Ţaţa şi Sutiri Tega Cuteli, Coli şi Mita Ticonciu, Dimci Vasili-Comi, Tachi Momcu, Nacu Dima Momcu, Lena Tegu Beza, ţal-Mihali Dima Momcu (soţia lui Mihali Dima Momcu), Santa Dima Momcu, Ocea ţal Iancu Gîrbi (Ocea soţia lui Iancu Gîrbi), Ţaţa Înghiluşi, Zica Tega-Dîrjava, Iţa Halciu-Dimani, Vanghiu Nachi-Mişa, Costa Pacicu-Toli, Vanghel Costov, Sterghia Tugearu, Vladu Bebi, Nasi Ghiorghiţa.





Partea a IV a antologiei lirice alcătuită de scriitorul aromân Dina Cuvată din Macedonia este întitulată Cîntiţi di vreari (Cântece de dragoste) şi cuprinde 46 de cântece, ale căror versiuni româneşti îmi aparţin.


1.Mînili a tali (Mâinile tale)

- More tini feată, mîni va-s lai,

Pri-un ghiube, pri un ghiule,

Pri-ună lea Milcă devoică...

More, na îlica – ta s-ni-u lai,

Pri-un ghiube, pri-un ghiule,

Pri-ună lea Milcă devoică...

- Nu-am sîpuni gione, ta s-ţ-u lau...

- Pri-unghiube, pri-un ghiule,

Pri-ună lea Milcă devoică...

More, mînili-a tali sunt sîpuni,

Pri-un ghiube, pri-un ghiule,

Pri-ună lea Milcă devoică!

(- Măi tu fată, mâine vei spăla

Pe o piuă

Pe o devoică tu Milcă...

- Nu am săpun tinere ca să ţi-o spăl...

- Pe o piuă, pe o ghiulea,

Pe o devoică tu Milcă...

Măi, mâinile tale sunt săpun,

Pe o piuă, pe o ghiulea,

Pe o devoică tu Milcă!)

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu au publicat Folclor aromân grămostean. În secţiunea Poezii de dragoste şi dor au fost incluse 145 de poezii, cu versiuni româneşti ale editorilor. Am selectat poezii personalizate, titlurile poeziilor fiind reprezentate de primul vers.

Naparti di-amari,
Treaţi nî cîrvani:
Coli alu Capsali,
 Elu gioni ma mari, 
Ncîlaru pi mulari,
Nvîrtitu tu tîmbari;
Dustumeli arcatî,
Sî-l'i ţînî aumbrati;
Ploscî aspindzuratî,
Fîr' nî chici di-apî
Ş-cu gura uscatî.
(Trece lin pe mare
Corabia-n zare.
Mîndru flăcăiaş,
Pe un cal călare,
Merge la oraş;
Pe frunte-o basma
De soare-l ferea;
Plosca la centură,
N-are o picătură,
Arşiţă-i în gură.)

Moi Maruşe, nveastî nică,
Ţi-ţ tradz cîciula aşa mîritî,
Ca di featî isusită,
Ca di nveastî tînisită?
(Măi Maruşă,măi mireasă,
Mîndră eşti, ca o crăiasă,
Ca o fată logodită,
Şi-o nevastă preacinstită.)

Seara ş-tahina (Seara, dimineaţa) are ca personaj pe Mia, care cu orice s-ar fi îmbrăcat (caftan, rochie, zulufi, conduri, salbă) era unică pentru iubitul ei: Seara ş-tahina, La mini s-minduia, Obiru, ţi l'i-undzea.Io l'dzîşu maşala! Ca tini, Mie nu-ari aua. (Seara, dimineaţa, La se gândea, Şi ce bine-i sta! I-am zis maşala, Ca tine, Mie, nu-i alta). Conform glosarului din antologie termenul maşala este o interjecţie care înseamnă ''să nu-ţi fie deochi!''.

În poezia Scoal', lea feată, scoal', lea Iţă (Scoală, fată, scoală Iţă) tânărul îndrăgostit o cheamă pe Iţa (Zoia) la portiţă, dar aceasta este împiedicată de mama ei. Deşi Iţa îl avertizează că este răsfăţată de părinţi, tânărul îşi dezvăluie puternicele sentimente faţă de aceasta: - Cara eşţî ageamitî, Ţi-su zurleţlî ţi-ai sîlghitî? Ca lumbara nituchitî, Hiu lea Iţă hîidîpsitî. (De eşti mică, dezmierdată, Cum de m-ai fermecat fată? Galben, ca o lumînare, Ard, tot ard, fără-ncetare.)

În poezia La pomlu di ningî amari (Dinspre casa lui Griva), în familia Griva mama şi fiica se ceartă pentru vorbe spuse în sat. Pentru a pune capăt certei care risca să fie auzită de tot satul, mama îi spune fiicei: - Ia intrî-ţ, hil'e, tu-arîzboiu, Hil'e, s-nî ţîsemu fusta, S-nu nî avdî cuscra; Ia intrî-ţ, hil'e, la arîzboiu, Hil'e, s-nî ţîsemu doaga, S-nu nî avdî hoara. (Intră, fiică, în război, Să ţeşi fustă-n patru foi, Să nu ne audă cuscra; Intră, să ţesem cerga, Să nu ne audă lumea.)

În poezia Dă-ni-mi, dado, dă-ni-mi (Dă-mă, mamă, de eşti bună), tânăra îndrăgostită îi cere mamei să o mărite la casa dinspre stână cu mărul spre Sărună. Într-o notă de subsol editorii precizează că Sîrunî-Sărună este numele aromân al oraşului gerecesc Salonic. Fata îl vede pe tînărul aromân cu sarică şi flintă cum îi scrie iubitei sale bulgăroaice. Poezia se încheie cu următorul îndemn pentru tânăr: - Vîrgarî nu ţ-undzeaşti, Cî nu-ari armatî bunî, S-ţî l'eai hil'i di-armânî, Nî hil'i di prifteasî. (- Bulgarcă să nu iei, Nu-i mare averea ei, Armâncă ia, bogată, A preotesei fată.)

În poezia Nî featî di n-Sîrunî (Fată din Sîrunî)  frumoasa Lena din Sîrunî (Salonic) merge la râu să spele rufe: S-dusi ş-Coli acloţi, Şeadi şi-u-azburaşti, Lena nu-l'i si greaşti. (Flăcău se iveşte, Vine şi-i vorbeşte, Fata îl ascultă, Fără să-i răspundă.)

În Mini grescu ş-vruta nu-avdi (Eu strig şi nimeni n-ascultă) tânărul căruia îi venise vremea de însurătoare este atât de îndrăgostit de Haida âncât este gata să o răpească noaptea: Cîndu dau di ti mutrescu, Ca fluria ngîlbinescu, Şi ca ţeara mi tuchescu. (Iar la tine cînd privesc, Parcă tot îngălbenesc, Şi ca ceara mă topesc.)

În Lea Maruşe, featî nicî (Maruşă, odor iubit) tânărul îşi mărturiseşte dragostea veche din copilărie pentru Maruşa: Lea Maruşe, di-a ta vreari, N'i-u frică di niputeari, Lea Maruşe, di-a tău doru, Io duchescu cî va-ni moru. (Mai mult de te-oi îndrăgi, Mi-e că m-oi îmbolnăvi, Maruşă, de al tău dor, Teamă mi-e că am să mor.)

În Tana mea, Tana ali dadi (Tana mamii, fata mea) personajul principal este tânăra Tana, lăudată de mama sa pentru priceperea în treburile casnice: Tana treaţi pitu livadi, Cu fustanea pîn' di padi, Tana treaţi pitu cirşii, Gionl'i tuţ u facu ciudii. (Tana trece prin livadă, Toţi flăcăii ies s-o vadă, Tana trece pe islaz, Mor flăcăii de necaz.)

În Strieana, featî armânî (Striana, suflet curat) personajul principal este Striana, fată iubită şi cinstită în sat: Gionl'i pitu uboru triţea, Naca l'i-avdu vîrnu zboru, Nu mutî ocl'il'i s-mutreascî, Cî şi-ari harea l'ei. (Trec flăcăi pe lîngă casă, Nu se uită să-i privească, Glasu-i flăcăii l-adastă, Striana, har de crăiasă.)

În Di pi avdzîtî ni-avdzîi (Auzii vorbind de tine) tânăra nepoată a bogatului Migea din Turcia se întâlneşte în munţi cu celnicul Paris ale cărei rude Puşu şi Naşu posedă hanuri în Bulgaria: - Va-ni ti l'eau, lea nică, Cu mini s-bînedz. (- Fată mică, te fac soaţă, Pentru casă, pentru viaţă.)

În Di la Minciu pîn' la meru (De la Aminciu pînă la meru) un tânăr aromân doreşte să se însoare fără a avea o situaţie financiară, dar nu dezarmează: Ia, nî sapu şi-unu tîporu, Va li vindu ş-va mi-ansoru, Lele-mu le, Budica mea. (Am o sapă şi-un topor, De le vînd, bani oi avea, Şi te-oi lua, Budica mea.)

În poezia La arîulu di Novo Selo (Rîu-i mare, apa trece) Lenca lui Nagnosti şi Muşa lui Colci sunt salvate de la înecul în rîul Novo Selo de Cola şi Stere: - Rucî, Muşe, nî curbani. - Arcai, Sterio, nî ghiurdani. - Rucî, Lencă, nî curbani. - Arcai, Cola, cipî adratî, Cipî adratî cu mîrdzeali. (- Să-mi dai, Muşă, un sărut. - Ba gherdanul de la gît. - Lencă, ce-mi dai ca răsplată? - Batista frumos lucrată, Şi cu mărgele brodată.)

În Gîmbă, lăi Gîmbă (Gîmbă, măi Gîmbă), cele două nurori ale lui Gîmbă au plecat să culeagă ştevii în vale, unde se întîlnesc cu ciobănaşul Dina: - Aspuni-nî, cîşeare, Nani iu s-adnămu. - Nani ti adunari, Io va v-aspunu, Cara s-vreţ sî-ni daţ, Cîti nî bîşeari. - Bîşearea ţ-u dîmu, Anda s-mî turnămu. Tu turnata loru, Di la pal'iustani, Dina alu Ţîni-Chealea, Nveastili bîşe. (- Voinice, ne-oi spune, Unde-s ştevii bune? - Eu am să vă spun, Locul cel mai bun, Dar să-mi daţi pe dat', Cîte un sărutat. - Sărutat ţi-om da, Cînd se-ntorc din vale, Le aşteaptă-n cale, Dina, şi pe dat', Le-a şi sărutat.)

Maruşea ş-inşea la coru,
Cu a l'ei frati ş-cu a l'ei noru,
Pruxiniţl'i şi-u mutrescu,
Ehţîrl'i şi-u-agnînghipsescu.
Şi nchisi Maruşea ntreapî,
Ehturlu Iani alu Mitruşu,
Ţi-l'i virsă bîrgăcili goali.
Şeadi mă-sa di şi-u ntreabî:
-Ţi-ai, Maruşe, ţi-ai, lea hil'e?
-Alea mană, cumu s-ţ-aspunu,
Di ehturlu Iani alu Mitruşu?
(Maruşea ieşea la horă,
Cu-al ei frate şi-a ei noră,
Peţitorii o privesc
Dar duşmanii o zăresc.
Mergea Maruşa la apă,
Duşmanul în cale aşteaptă.
Iani Mitruş în drum pîndeşte,
Găleţile-i le goleşte,
Plînge fata cu glas tare,
Că găleţile-i sînt goale.
Maică-sa atunci o-ntreabă:
- Ce-i, Maruşă, fată dragă?
- Măiculiţă, cum să-ţi spun,
Iani Mitruş îmi ieşi în drum.)

La arîulu di la sălţî,
Bilea Tinca alba pîndzî,
Pi-alba cheatrî şi-u bîtea,
Cu maiu şimşiru şi-u-agudea.
Tricurî trei chirageadz:
- Bun'-ţî dzua, alea Tincă.
- Ghini vinitu, chiarageadz.
- Dă-nî, Tincă, di-alba pîndzî,
Cî va-ţ dămu di-aroşlu inu.
- Di aroşlu inu nu voiu mini,
Cî-ni voiu niclu chiragi,
Cî-i analtu şi mavrumatu,
Cu cîciula pi urecl'i,
Ca elu altu nu ma şi-ari.
(Lîngă sălcii, unde-n vale,
Tinca pînza înălbeşte,
Pe-o piatră o-mpătureşte
Şi cu maiul o loveşte,
Trec trei chirigii călare.
- Tu, Tincuţă, bun găsit.
- Călători, bine-aţi venit.
- De ni-i da pînză nălbită,
Cu vin roşu eşti plătită.
- Nu vreau vin; poftesc anume,
Dintre voi, pe cel mai june,
Nalt, cu ochii de tăciune,
Cu căciula pe-o ureche,
N-are în lume pereche.)

Unî vearî mari, mari,
Zborlu a tău şi-avea la stani,
Ditu cîrări pîn' tu muldzeari,
Piha s-feaţi ti mîrtari,
Ş-ti ea, laia, gioni nu-ari.
Easi Piha la sirgeani,
Ta şi-aleagî unu gioni-aleptu,
Aleptu, aleptu ş-prîmîteftu.
- Pihă, Giogilu ţi-lo hari,
Di trei ani nidusu acasî,
Di trei meşi nilatu tu faţî?
- Va-ni lu l'eau ti sîltînati, 
Cî şi-ari percea chiptinatî.
Anda s-neamu la dada oaspiţ,
S-easî dada şi s-n-aşteaptî,
Elu cu percea chiptinatî,
Nîpoi pi pîltărî arcatî.
(Într-o vară lungă, lungă
Se zvonise pe la strungă,
La tîrle vorba s-ajungă,
Că Piha-i de măritat,
Dar nu i-au găsit bărbat.
Iese Piha pe tăpşan,
Să-şi aleagă un cioban,
Cică fiu de marchidan.
- Pihă, mi te duci mireasă
După Giorgi, barbă deasă,
De trei ani nedus acasă?
- Drag mi-e să mă duc la el,
C-are părul frumuşel,
Mama, cînd o să ne vadă,
De minune-o să ne şadă,
El cu plete pieptănate
Şi pe spate aruncate.)

Zborlu-a tău şi-avea la stani,
La cîrări ş-la muldzeari.
- Tană-ni, ţi-ţ lo Giogilu hari?
Giogilu nu-ari ni oi, ni căpri.
- Oili ş-căpîrli psusescu,
Lumea neata n-zilipsescu.
La dada anda nchisescu,
N'icu ş-mari mi mutrescu,
Ari gioni ţi mi zilipsescu
Şi-alţî ţi mi nchizmusescu.
(Se-ntinse vorba la strungă
Şi pe la stîni, cale lungă.
- Tană, tu pe George-l vrei?
N-are capre, n-are miei.
- De capre şi oi nu-mi pasă,
E destul că-s eu frumoasă.
La mama cînd mă pornesc,
Toţi flăcăii mă privesc,
Sînt unii care tînjesc
Şi norocu-mi jinduiesc.)

N'i-alîvdarî nî muşeatî,
Cumu s-facă s-mi ducu s-u vedu?
Ncîlică gionli bineclu.
Inşi ndzeanî la Aiu Ghiorghi,
Şi-află mşeata tu gîrdinî.
- Bun'-ţî dzua, tini mşeată.
- Ghini vinişi, tini gione.
- Va ti ntrebu, feată, ti mă-ta,
Va ti ntrebu ş-voiu ta s-ni-dipuni.
- Cara sî ştiu, va ţ-aspunu.
- Iu easti mă-ta cu fen'-tu?
- Ma ş-si dusi la nî numtî,
S-facî nunî, sî ncîrunî,
Cu cîrunli di-albasimi,
Ş-cu ordzulu mîrgîritaru,
Ş-cu ţerli di Grailu mari;
Ş-fendi ş-si dusi Sîrunî,
Cî şi-ari nî crisi mari,
Ta s-curmî crisea pîşelu.
(Frumoasă şi lîudată,
Cum să fac să te văd, fată?
Mîndrul calu-ncăleca,
Pîn' la fată alerga,
Frumoasa-n grădină sta.
- Fată mîndră, bun sosit.
- Tu, flăcău, bine-ai venit.
- Frumoaso, să-mi spui aş vrea,
Unde este maică-ta.
- Am să-ţi spun, că grabă nu-i.
- Şi de taică-tu să-mi spui.
- Mama este naşă-n sat
Şi s-a dus la cununat:
Cununii de-argint curat,
Lumînări de chihlimbar
Şi orzul - mărgăritar.
Tata-n tîrg se cobora,
Acolo s-o judeca,
Paşa dreptul să i-l dea.)

Di tuţ fraţl'i, cama nicu
Easti Halciulu alu Iurticu,
Halciulu şi-ari featî mari,
Featî mari ti mîrtari.
Aidi Sirmă, feată nică,
La pîrinţî hîidipsitî.
Avdzîţ, voi la mini, fraţ,
Voi la mini asculta:
N'icu gioni şi mşeată ca soari,
Elu Sirma şi-u-ari tu vreari.
Aidi Sirmă, featî nicî,
La  pîrinţî hîidipsitî,
Ma s-mi ai tu vrearea ta,
Aidi s-hii nveasta mea.
Ceamurlia, mşeatî hoarî,
Armânamea s-adunarî,
S-adunarî mari şi-nicu,
Tuţ la Halciulu alu Iurticu.
(Din toţi fraţii, cel mai mic
E Halciu al lui Iurtic,
Halciu are fată mare,
Gata e de măritare.
Haide, Sirmă, mică fată,
De părinţi prea dezmierdată.
Veniţi aproape, măi fraţi,
Şi la mine ascultaţi:
Flăcăiaş ca din poveste
Pe Sirma tare o iubeşte.
Haide, Sirmă, mică fată,
De părinţi prea dezmierdată,
Dacă şi eu ţi-oi plăcea,
Hai să fii nevasta mea.
Ceamurlia, sat vestit,
Toţi armânii au venit,
Au venit cu mic, cu mare,
La Halciu, că-i sărbătoare.)


SURSA
Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu (editori) Folclor aromân grămostean, editura Minerva, Bucureşti, 1982, pp.126-227.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required