Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Literatură » W-Z » Displaying items by tag: poezie
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Poezii de C. Guli în antologia lui A. Nasta

Duminică, 26 Iunie 2011 19:07

În 1985 poetul aromân Atanasie Nasta a publicat o antologie de poezie aromână, în care a selectat 10 poezii de Costa Guli (21.02. 1916 Livezi, Macedonia - 1985 Bucureşti, România). Dintre aceste 10, 3 sunt incluse în antologia H.Cândroveanu - K. Iorgoveanu cu transpuneri româneşti ale editorilor (vezi articolul pe sait), iar versiunile româneşti ale celorlalte 7 îmi aparţin.

 

1.Curbani (Sacrificiu)

Ti lumi, lea dado, ş-ti eta-ali eti,

Va ļi-dau, ta s-ti-alvdî, a zborlui ibreti,

Ş-dit nilili-aleapti, maşi unlu-a l-scot fora

S-ti cîntî cum can-nu cîntă pînă tora.

(Pentru lume, tu mamă, şi pentru veacul veacului,

Îi voi da, ca să te laude, a cuvântului groază,

Şi din milele alese, doar unul îl voi scoate făţiş

Să te cânte cum nimeni nu cântă până acum.)

Aşi, c-a ta pîni, va s-hibî-a mel cînticu

Adrat cu mirachi tu-a foclui discînticu

Şi-pi ţer ţes zîvon di buiaui ş-lunini

Di hiilu-a tăl, dado, aumbri ţi-avini...

(Aşa,că a ta pâine, va fi al meu cântec

Compus cu pasiune în al focului descântec

Şi pe cer ţes covoare de culoare şi lumini

De fiul tău, mamă, umbre ce alungi...)

Ş-dit caldul cireap, tu işita di noapti,

Cîrveļi, tu pirmith maşi cum vedz, scuteai coapti

Şi-arumini ş-cît un arcothar di mări,

Cî măghi pîrea fapti di mşatili-ţ hări.

(Şi din caldul cuptor, la sfârşitul nopţii,

Pâini, doar cum în basme vezi, scoteai coapte

Şi rumene şi cât un arcothar di mări,

Că vrăji păreau făcute de frumoasele-ţi graţii.)

Aşi, c-a ta pîni, va s-hibî-a mel cînticu

Adrat cu mirachi tu-a foclui discînticu

Şi-pi ţer ţes zîvon di buiauî ş-luňinî

Di hiilu-a tăl, dado, aumbri ţi-avinî…

(Aşa, c-a ta pâine, va fi al meu cântic

Compus cu pasiune în descântecul focului

Şi pe cer ţes voal de culori şi lumini

De fiul tău, mamă, umbre ce vânează…)
 

2. Poetlu

Aţel ţi plîndzi cîndu di pi pom

Cad frîndzili di vintu-ascuturati,

Aţel ţi poartî n suflet adunati

Durerli ş-vrerli-a cathiunui om;

Acel ce plânge când din pom

Cad frunzele de vânt scuturate,

Acel ce poartă-n suflet adunate

Durerile şi iubirile fiecărui om;

 Aţel ţi ari minduiri curati

 Ca apili dit izvur cîndu zvom,

 Aţel ţi-alumtî s-nu-aibî n lumi trom

 Ş-mîxîňili-a loclui s-creascî cu-arîhati;

 (Acel ce are gânduri curate

 Ca apele izvorului când ţâşnesc

 Acel ce luptă să nu existe în lume nenorociri

 Şi mîxîňili pământului să crească în linişte;)

 Aţel ţî ţîni braţîli dişclisi

 Ca un apanghiu îngîldzit di soari

 Ti-a oamiňilor mîraţ nifapti ghisi,

  (Acel ce ţine braţele deschise

 Ca un salvator încălzit de soare

 Pentru a oamenilor sărmani neîmplinite vise,)

 Cu ărchili ngliţati di arcoari

 Tu-azbuirarea-a lor pit vintu, şcretlu,

 I-aţel cu numi di-amiră: Poetlu.

 (Cu ărchili îngheţate de frig

 În zborul lor prin vânt, afuristul,

 E acel cu nume de împărat: Poetul.)

 

3. Citinda-ni stihurli

Citinda-ni stihurli,tini nu vedz

Cum mastea-ţ t-un sonet preavalea-acaţî

Tu nai m-avno bicimi s-aibi faţî

Ca Doamnî-a inimlei tu cari ni-şedz?

(Citindu-mi versurile, tu nu vezi

Cum chipu-ţi într-un sonet agale începe

În cea mai frumoasă formă să aibă faţă

Ca Doamnă a inimii în care îmi şezi?)

Cîftînda-a mintiļei ascumti laţî,

Sonetlu stih cu stih cîndu l-dizledz,

Nu-avdzî ţi cînticu tini ntrupuşedz,

Cu-a limpidlui năur icoanî mbraţî?

(Căutând ale minţii ascunse ochiuri

Sonetul vers cu vers când îl dezlegi,

Nu auzi ce cântec tu întrupezi,

Cu-a strălucitorului nor icoană în braţe?)

Nu simţi-ardzînda zboarîli-ňi cu mari

Foc cîndu pi-a ta budzî ţî li-aliňi

Ş-mistirghiul s-ţ-ul mîrtîrsească-aghiňi?

(Nu simţi arzândele vorbe-mi cu mare

Foc când pe-a ta buză ţi le uric

Şi misterul să ţi-l mărturisească aviňi?)

Di calda-lî, duruta-a lor cļimari

S-nu ti hivreascî ş-tini? Fîrî di-altu,

Cîndu sonetlu l-criscuşi tin-analtu.

(De calda-le, iubita lor chemare

Să nu te ia cu friguri şi pe tine? Fără de altul,

Când sonetul îl crescuşi tu înalt.)


4. Ti caftu 

Ti caftu pi cîrîrli di-altîoarî

Dit locurli di multu alîgati,

Sî ncleg diznău di seamnili-alîsati

Chirolu dus, aşi cum fu nîoarî.

(Te caut pe cărările de altădată,

Din locurile de mult cutreierate

Să încheg din nou din semnele lăaste

Timpul dus, aşa cum fu cândva.)

Vedu numili, a mea şi a ta, zgrîmati

Pi coaja-a unui pom sum nî iňioarî,

Cîndu işeam dit cîsîbă nafoarî

Ş-ghineam nipoi tu-a noaptiļei sîhati.

(Văd numele, al meu şi al tău, zgâriate

Pe coaja unui pom sub o inimioară,

Când ieşeam din oraş afară

Şi veneam înapoi în ceas de noapte.)

Ia-u ş-banca di sum salţea aumbroasî

Dit vecl’iul parcu iu n-apînghiseam

Di croplu-a soarilui ş-n-avîpiseam.

(Iat-o şi banca de sub salcia umbroasă

Din vechiul parc unde ne adăposteam

De arşiţa soarelui şi ne avîpiseam.)

Ia-lu ş-laclu ňirlu cu-a lui livî-avroasî

Ţi n-arcura. A tutulor lî grescu

Ma tuti-amuti-s ş-nu ňi-apîndisescu.

(Iată-l şi lacul albastru cu a sa adiere de vânt

Ce ne răcorea. Tuturor le grăiesc

Dar toate amuţite-s şi nu-mi răspând.)


5. Ňi-u inima (Mi-e inima)
Ňi-u inima ca unî avghilii

Ţi easti dispriunî curdhisitî

Ş-hîzîri,-atumţea cîndu-i hîidipsitî,

S-ş-u cîntî mîghipsita-l’i miludhii.

 (Mi-e inima ca o vioară

 Ce este întotdeauna acordată

 Şi pregătită, atunci când e răsfăţată,

 Să-şi cânte vrăjita melodie.)

 Ňi-u inima ca unî apiritî

 Di soari ţi s-aprindi tu hîrghii

 Şi-arucî-arădz pi om ş-pi lughurii

 Dit ahurhitî pîn-tu bitisitî.

 (Mi-e inima ca un răsărit

 De soare ce s-aprinde cu aurora

 Şi aruncă raze pe om şi lucruri

 De la început până la sfârşit.)

Ni-u inima ca nî primvearî cari

Cu strani chindisiti s-alixeaşti

Şi-a fisilei niahîrziti hari

Ca nveasti naui u armîtuşeşti.

Cu-ahtari inimi tu cheptu, cum

Bînaticlu s-nu ni-hibă fîrî fum?

(Îmi e inima ca o primăvară care

Cu straie dichisite se îmbracă

Şi nepreţuita graţie

Ca o mireasă o împodobeşte.

Cu astfel de inimă în piept,cum

Viaţa să nu ne fie fără fum?)

 

6. Idhvea cîrari 

Mira, ţîni minti? nî fu agurli.

Idhvea cîrari deadun nî duţea.

Ţerlu-aşi nirlu eara pi citii!

Di nsus ahîtî lunini cîdea!

Mira, ţii minte? ne fu bine.

Aceeaşi cărare împreună ne ducea.

Cerul aşa albastru era pe acoperiş!

De sus atâtea lumini cădeau!)

 

Ň-işişi dininti nîoarî cu soarli,

Imnînda-agalea cu gleoati minuti,

Canda lilici cîlcai cu cicioarli,

Canda cu tini-aveai izvurli.

(Îmi ieşişi înainte simultan cu soarele,

Mergând agale cu un pas pe minut,

Parcă flori călcai cu picioarele,

Parcă cu tine aveai izvoarele toate.)

Eara naevea, am canda tu visu

Îňi si pîrea cî bînedzu iftihia

Cî tu-a melu suflitu ţer nău fu dişclisu,

Cî diznău vrearea ş-cîntă miludhia.

(Era aievea, dar parcă în vis

Mi se părea că trăiesc fericirea

Că în al meu suflet cer nou fu deschis,

Că din nou dragostea îşi cântă melodia.)

Pi sum a ţerlui cidîri ti-anami

Noi triţeam pit muşuteţ di discînticu.

Inima-ňi tutî ňi-eara bîirami,

Mplinî di-a vrearil’ei mîghipsit cînticu.

(Pe sub al cerului cort pentru nume

Noi treceam prin frumuseţi de descântec.

Inima-mi toată mi-era bairam,

Plină de al dragostei vrăjit cântec.)

 

7. Mîvii (Vrajă)

Ti vidzui, lea feată, ti vidzui

Cîndu ti bîşea un fcior, i nu-i?

(Te văzui, tu fată,te văzui

Când te săruta un băiat, nu-I aşa?)

Poţ ta s-dzîţ, cî nu-i aşiţi, poţ,

Cu ahînti scaļi pi pîrpodz?

(Poţi să zici, că nu-i aşa, poţi,

Cu atâtea scaie pe ciorapi?)

Cî-ţe, vomhiră, nu vrei s-li curi

S-nu s-ducheascî serli iu ti furi?

(De ce, vomhiră, nu vrei să le opreşti

Să nu se ştie serile unde te furişezi?)

Tuţ viţiňl’i ştiu, mîrată, tuţ,

Cathi seară ‘ndreptu iu ti duţ.

(Toţi vecinii ştiu, sărmano, toţi,

În fiecare seară direct unde te duci.)

Tini maş nu vedz ţiva, nu vedz,

Canda singură pi loc bînedz.

(Doar tu nu vezi nimic, nu vezi

Parcă singură pe pământ trăieşti.)

Ş-nu-avdzî dip ţiva ţi ş-dzîcu,ţiva.

Ţi măvi ţîn tu fum duchirea-a ta?

(Şi să nu auzi nimic îţi spun, nimic.

Ce vrăji ţin în fum simţirea ta?)

 
 

 

SURSA

Nasta Atanasie (editor), Ecou de cîntec aromânesc, editura Litera, Bucureşti, 1985, pp. 112-124.

În 1985 Atanasie Nasta a publicat o antologie de poezie aromână, în care a selectat şi 9 poezii de Chira Iorgoveanu (22.09.1948 N. Bălcescu/ Tulcea - ) Dintre aceste poezii 4 sunt incluse în antologia H. Cândroveanu - C. Iorgoveanu (1985) cu transpuneri româneşti ale autoarei, în timp ce versiunile româneşti ale celorlalte 5 îmi aparţin.

 

1. Steaua chirută (Steaua pierdută)

N-asprîndim tu tută lumea,

Steaua noastă, ta-s ti-aflăm,

N-ampîrţîm di soie şi-locuri

Ş-fîr di tini nî turnăm!...

(Ne-am răspândit în toată lumea,

Steaua noastră, ca să te găsim,

Ne-am rupt de rude şi de locurile natale

Şi fără de tine ne-am întors!...)

În 1985 poetul aromân Atanasie Nasta (02.11.1912 Grămăticova, Grecia - 1996 România) publica o antologie de poezie aromână, în care a inclus şi 12 poezii ale sale. Dintre acestea 3 sunt incluse în antologia H. Cândroveanu – K. Iorgoveanu (1985), cu transpuneri româneşti ale editorilor, 8 au versiuni româneşti care îmi aprţin, iar versiunea românească a poeziei Stanea aparţine autorului.

 

 

1.Patria (Patria)

Plaiurili a tale sunt ca suratea al Tati

ļiuri şi văļiuri

di trăpulici di lăcriňi săpati,

di bruma a toamnăļei,

di inatea apultusită,

că iar va chindurească la stani

ascherea ori furli,

lăvoasă păgani,

nifănătită di aică, di neļi şi pîră

şi cite unoară lailu dalac,

di armînea măratlu di Tati

fără cupie, dip fucără!

(Plaiurile tale sunt ca faţa Tatii

cărări şi văi

cu văgăuni de lacrimi săpate,

de bruma toamnei,

de supărarea apultusită,

că iar se vor opri la stână

armata ori tâlharii,

nenorocita poteră,

nesăturată de smântână, de miei şi bani

şi câte o dată şi iaurtul,

de rămânea sărmanul de Tata

fără turmă, sărac lipit!)

În 1976 Chiraţa Iorgoveanu Dumitru publica o antologie de poezie populară aromână, în care a selectat şi 5 balade cărora le-a ataşat şi versiuni româneşti în viziunea sa: Mortul blăstimat (Mortul blestemat), Nă feată nică sumulaie (O fetică ocheşică), Niala (Mioara), Căpărli al Bară (Caprele lui Bară) şi Puntea di Arta (Puntea din Arta).


Mortul blăstimat a fost preluat din Antologia aromânească, publicată de Tache Papahagi în 1922. O varianta a acestei balade, întitulată Stafia/Stihiolu, a fost inclusă în volumul Trei balade aromâne/Trei balade armâneşti, publicat de Hristu Cândroveanu în 1985 (vezi articolul pe blog). Tema baladei este puterea blestemului părintesc faţă de neascultarea fiului şi puterea legăturii relaţiilor de familie în faţa distanţelor . Frumoasa Vasilichia este peţită de un străin frumos şi în pofida opoziţiei mamei ei, ea este luată în căsătorie cu ajutorul celui mai mic din cei 9 fraţi, Custandin. Cei nouă fraţi mor subit bolnavi,iar mama lor îl blesteamă pe Custandin pentru faptul că rămăsese fără sprijinul fiicei sale măritată departe: Tu xeane nclo u deadiră,/Trei meşi,trei ani diparti,/Iu, stînda si ti minduieşti,/Şi mintea ţî si scoalî (Prin străini au dat-o, foarte,/La trei luni, trei ani departe, că de-ai sta să chibzuieşti, Nici cu mintea nu gândeşti). Sub povara blestemului, stafia mezinului pleacă în străinătate, la sora sa, pentru a o chema la mama ei. Pe drumul de întoarcere, păsările au cântat de trei ori în apropierea celor doi: Ţiu,ţiu, ţiu şi ţiu, ţiu, ţiu,/Iu s-avdzî mortu cu v’iu! (Cip, cip, cip şi ţiu, ţiu, ţiu,/Cin’văzu un mort c-un viu!) Stafia îşi îndeamnă sora să nu ia în consideraţie ciripitul păsărilor, iar în apropierea satului natal o trimite înainte sub pretextul hrănirii calului obosit, în timp ce ea se întoarce în mormânt. După ce fiica îi povesteşte mamei călătoria de întoarcere, aceasta se duce la biserică pentru a ridica blestemul: Atumţea la bîsearică/Nirdzea tra si si nclină,/Tr’al Custandini suflitu,/Tr’al Custandini l’irtare (La biserică mergea,/Atunci mama la-nchinare/ Pentru-al fiului ei suflet/Şi-a lui Constantin iertare!)


Nă feată nică sumulaie a fost preluată din culegerea folclorică a lui Pericle Papahagi, Din literatura poporană a aromânilor, publicată în 1900. Poezia este un dialog între turcul Husa şi o fată aromână de care era îndrăgostit. Discursul turcului, care dorea să o ia în căsătorie pe fată, este parţial în greacă. La fiecare ofertă a turcului fata refuză, preferând să se transforme în oaie, potârniche,cerboaică, peşte, strugure şi floare, pentru că turcul io nu-ni l’au,/Suflitlu si-ni dau! (pe turc eu tot nu-l iau,/De-ar fi sufletul să-mi dau). La rândul său, Husa răspunde că se va transforma în păstor, uliu, copoi, pescar,vier şi viespe pentru că ’’Fată, fată, te voi lua,/Fată, nu te voi lăsa’’. La această baladă culeasă din localitatea Băeasa din Epir (Albania şi Grecia) este ataşată următoarea notă din scrierile lui B.P. Hasdeu: ,,În studiul meu Balada Cucul şi turturica la Români, la Moravi, la Provenţali, la Reto-romani, la Perşi, la Turcomani etc, publicat în 1880 în Cuvente din Bătrîni (t.II) şi în care – pentru prima oară în sfera filologiei comparative – eu mă încercai a aplica metoda ştiinţelor pozitive către analiza literaturei poporane, figurează cinci varianturi româneşti ale acestui cîntec de metamorfoză şi anume: variantul moldovenesc din colecţiunea lui Alecsandri; variantul bucovinean din colecţiunea lui S.F. Marian; variantul ardelenesc cules de Pompiliu,şi în fine, două varianturi moravo-române. Din alăturarea celor cinci varianturi, rezultă că prototipul lor comun cuprindea în sine două metamorfoze: schimbarea fetei în peşte şi în pasăre, iar a bărbatului în pescar şi vînător. Nu cunoşteam atunci nici un variant macedo-român, şi tocmai acumam dat peste următorul foarte remarcabil, pe care mi-l comunică d. Papahagi (Vurdună), elev al Şcoalei Normale superioare din Bucureşti. O trăsătură de tot caracteristică a acestui variant este bilinguitatea sa, asupra căreia atragem atenţiunea folcloriştilor în genere: femeia vorbeşte româneşte, iar bărbatul greceşte.’’


Niala a fost preluată din culegerea nepublicată a Tatianei Crîşmaru şi Zaharia Pană, fiind culeasă de la un aromân din comuna Gopeşi din Macedonia iugoslavă. O variantă cu melodia conexă a fost culeasă în 1971 de Emilia Comişel din oraşul Bitolia din Macedonia iugoslavă. Balada este versiune prescurtată a Mioriţei româneşti. Păstorul aromân din Balcani află dimineaţa de la o oiţă mâhnită că duşmanii plănuiesc asasinarea sa pe înserat. El îi transmite oiţei dragi dorinţa testamentară de a fi şi după moarte în mijlocul turmei sale: Nială, nială-arudă,/Că va-s mor,/Că va-s nu mor,/S-ni ascultaţi un singur zbor:/Io nu voi îngrupari,/S-mi scuteţi tu valea mari,/S-treacă oili la pîşteari,/Ş-tini nială s-te-am tu vreari. (Mioară, crudă mioară,/De o fi să mor,/Ori ca să nu mor,/Eu am doar un dor:/Eu nu vreau să mă-ngropaţi,/Colo-n vale mă lăsaţi,/Unde vin oi la păşune,/Să te ştiu tot lângă mine.)


Căpărli al Bară a fost culeasă de Tatiana Crîşmaru de la un aromân din comuna Gramaticova din Grecia. Tema baladei este dorinţa testamentară a bătrânului Bară din Scheană, localitate ai cărei locuitori îşi pierduseră caprele, de a fi şi după moarte înconjurat de simbolurile vieţii pastorale: - O, lai, Costa hil’iu,/Ma-s hibă ca-s moru/S-ni aspindzuri cărigu,/Pi deadi di-arinu./Nă chiali di capră,/Sî-ni badzî cîpitîniu./Clopatli di ţachi,/Tuti s-li scuteţî,/Tu locu di cîmbani,/La cap s-li bîgaţî/ Coarnili di ţachi,/Doauli s-li tîl’iaţî,/Tu locu di căruţi,/La cap sî-ni bîgaţî. (- Costa,fiul meu,/De va fi să mor,/Cîrligul de o creangă/Să-l anini întîi,/O piele de capră/să-mi pui căpătîi./De la ţapi talange/Toate să le luaţi/Şi în loc de clopot,/La cap mi-aşezaţi./Coarnele-amîndouă,/Ţapilor tăiaţi,/Ţii în loc de cruce/La cap mi-aşezaţi.)


Puntea di Arta a fost preluată din Antologia aromânească publicată de Tache Papahagi în 1922. O variantă a baladei a fost publicată în 1985 de Hristu Cândroveanu în volumul Trei balade aromâne/Trei balade armâneşti (vezi recenzie). Tema baladei este similară cu cea din balada românească Meşterul Manole, adică necesitatea unei jertfe umane pentru reuşita unei construcţii măreţe. Trei fraţi masturi lăvdaţ (meşteri vestiţi) sunt angajaţi de împărat să construiască un pod în localitatea Arta (Grecia) într-un termen de şapte ani. Timp de şase ani Tută dzuua ţe lucra/Apa noaptea lă-u nica (Toată ziua ce lucrau/Apele noaptea-necau). O pasăre îi dezvăluie celui mai mare dintre fraţi că pentru a duce la capăt lucrarea trebuiau să o zidească la temelie pe soţia celui mai mic: Jale ş’nilă s’nu mutriţ (Şi la milă nu gîndiţi). Fratele cel mare Ma năpoi iar s’mindui:/Dumnidzăiu acşi crui:/Puntea estă si se-adară,/Lipsea nor ma nică s’moară! (Şi la urmă cugeta/Că aşa Domnul rînduia:/Puntea spre a se-nălţa,/Să moară cumnata sa!) Aceasta şi-a hrănit pruncul şi a pornit să aducă meşterilor mâncarea cerută. Propriul ei soţ plângând o ademeneşte în groapa viitoarei construcţii: -Vrută, suschirarea mea/Nu easte tră alt ţiva:/’Ni cădzu nelu, vruta mea,/Tru- aţea groapă; treţ di-l l’ea! (Tot suspinul, draga mea,/ Nu e pentru altceva:/Sari în groapă, dragă-acu,/Ia-mi inelul ce-mi căzu!) Meşterii se reped să o zidească de vie, iar femeia înţelegând situaţia le adresează o ultimă rugăminte: -Agalea, galea, masturi voi,/Masturi cu tehnea-arauă; /Agalea vă pîlîcîrsescu,/Se-aplec niclu-ni ’nă oară! (Meşteri, staţi un pic pe loc,/Meşteri fără de noroc!/Mai lăsaţi-mă un pic/Să-l mai alăptez p-ăl mic!) Cum meşterii îşi continuau treaba fără să o asculte, tânara mamă aruncă un blestem de moarte: Mărata atumţea scoase/Blîstem ş’foc din gura l’ei: /- Cum zghileaşti niclu-a meu,/Sî zghileasc’aest arîu;/ Ş’cum treambur mine mărata,/S’treambură ş’puntea di Arta./S’nu treacă mes cînd arîulu/S’nu s’purindă di-om nicat;/Ş’cum îni cură-a nia sinlu,/Aşi s’vă curaţ ş’voi masturi.(Atunci, biata, -n gura sa/Doar blestem şi foc avea:- aşa cum copilu-mi plînge/Şi-acest rîu la fel să strige,/Şiicum tremur acum, biata,/Tremure şi puntea-n Arta; Şi la lună, fie dat,/Rîului om înecat./Sînul cum îmi curge mie,/Meşteri viaţa să vă fie.)


SURSA

Chiraţa Iorgoveanu Dumitru (editor), Poezie populară aromână, editura Minerva, Bucureşti, 1976, pp. 371-407.

În 1976 Chiraţa Iorgoveanu Dumitru publica o antologie de poezie populară aromână în care a inclus şi lirică istorică. Cele şase poezii de factură istorică alese erau: Ună feată limpidă ( O fată frumoasă tare), Voi rămă’nii di aşe nclo (Voi, români, de dincolo), Deadi soarli trei bărţate (De trei coţi pe cer e soare), Linătope, Nicoliţa, Muscopol’e (Linătope, Nicoliţa, Moscopole), Cum nirdzeam înghios, tu Baltă (Cum mergeam spre Baltă, -n jos) şi Mi-asculai nercuri dimineaţa (Mă trezii miercuri în zori). Titlurile poeziile sunt reprezentate de primul vers, editorul ataşându-le şi o versiune românească.


Ună feată limpidă a fost preluată din colecţia folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Tema poeziei este pângărirea onoareei fecioarei aromânce creştine de către doi turci musulmani : -Daţ-vă,turţî, la’năparte,/Că ni-u calea mult diparte!/Daţ-vă, turţî, daţ-vă cîni,/’Ni-hiu criştină, hiţ pîngîni.../ O!le-le! mărata feată,/Di doi turţî fu băşeată./Di doi turţî fu băşeată,/ Di si-afla înfărmăcată! (- Daţi-vă, turci, vă daţi, la o parte,/Că mi-e calea prea departe! Vă daţi, turci, vă daţi, voi cîini,/Sînt creştină, voi păgîni!/ Şi ah, lele, biata fată,/De doi turci fu sărutată,/ Cei doi turci o sărutară,/Şi-otrăvită o aflară.)


Voi rămă’nii di aşe nclo a fost preluată din colecţia folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor.Tema poeziei este reprezentată de nedoritele căsătorii mixte ale aromânilor cu grecoaice: Ş’tine Pleasă mărată,/Nu si-afla’nă laie feată?/Nu si-afla’nă laie feată,/Ta si-l’i daţ al Nisi nveastă?/Lai Nisi,s’ţî ncl’idă dera,/Va-ţ grească hiil’u π α τ ε ρ α !/Ma loai ună di isnafe,/Ta si-ţ grească feata tate! (Şi tu Pleasă, şi tu biată,/Nu se află-n tine o fată,/ Ca lui Nisi să-i fie dată?/Fie-ţi Nisi poarta-ncuiată,/Fiul te-o striga patera!/Să fi luat din sat o fată, / Ca să-ţi spună fiica tată!) Pleasa este un sat de fărşeroţi din sudul Albaniei.

 

Deadi soarli trei bărţate a fost preluată din colecţia folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Subiectul poezei este răspândirea în Balcani ca număr în timp a aromânilor, albanezilor şi turcilor: Deade soarli trei bărţate,/Agalea-agalea, o lai frate!/Deadi soarli pîn’di nior,/Agalea-agalea, olai sor!/Tru dau-trei sîptîmîni,/S-umplu calea di armâni./Tru trei, patru, ţinţi meşi,/S-umplu calea di-arbineşi./şi tru şease, şeapte ani,/ S-umplu calea di nizani. (De trei coţi pe cer e soare,/Măi frăţîne, agale-agale!/Pîn’ l a nori acum e soare,/Sora mea agale-agale!/Au trecut trei săptămîni,/Plin fu drumul de-aromâni./După trei, patru, cinci luni,/Albaneji vedeai pe drum./În vreo şase-şapte ani,/Plin fu drumul de nizani.) Nizamul era un militar din armata otomană care lupta pe jos.

 

Linătope, Nicoliţa, Muscopole a fost preluată din colecţia folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Cele trei localităţi sunt centre aromâneşti din Balcani atacate de albanezii musulmani în secolul XVIII. Moscopolea a fost apărată eroic de tineri aromâni ajutaţi de tinere care le transportau muniţia: Muscopol’a nu si calcă,/Că sun gionl’i tuţ alepţî,/Tuţ alepţî,/Tuţ alepţî, tuţ giunaţî,/Şi nsuraţî, şi ninsuraţî;/Şi sun feati nimîrtate, /Cu fuşeţlî adărate,/Z-duc a gionilor agiutor,/Di strigă un lai ficior:/’’V’inu ncoa fitica meao,/Cu fuşeţlî tu pudeao,/Că noaptea aistă easte-arao’’ (Nu-i de luat Moscopole,/Căci are voinici vestiţi,/Toţi aleşi şi toţi viteji/Şi-nsuraţi şi ne-nsuraţi,/Fetele nemăritate,/Cu cartuşele gătate,/Merg să deie ajutor.Strigă un voinic fecior:/’’Vino-ncoa, fetiţa mea,/ Cu cartuşele colea,/Că noaptea asta e grea!’’) Editorul îl citează într-o notă de subsol pe Tache Papahagi, care scria în Poezia lirică populară despre această poezie: ’’Exceptînd soarta renumitului oraş Moscopole nu cunoaştem şi nici nu ştim dacă există informaţiuni sigure de natură geo-istorică cu privire la soarta unor sate, comune sau chiar orăşele aromâneşti cum ar fi Birina, Bitcuchi, Fuşea, Linătopea, Nicea, Niculiţa,Vîrteni etc. Ca şi Gramoste, Jarcani, Şipisca sau Gabruva etc şi aceste localităţi – Linătopea şi Niculiţa – au fost distruse în aceeaşi epocă a lui Ali-paşa. Doar tradiţia populară – şi ea, din ce înce mai ncompletă şi mai ştearsă – mai păstrează amintirea lor, menţionînd, bunăoară, că aromânii din sate actuale ca Belcameni, Nevisca (Niveasta), Cruşova, Tîrnuva sînt Niculceani, adică aromâni originari din Niculiţa.Prin urmare, acest cîntec, care încă e viu şi curent în poezia populară a aromânilor, în actualul stadiu al cercetărilor, rămîne ca un document istoric, preţios pentru dezastrele suferite în trecutul apropiat,de către aromânii din sudul Albaniei şi din nordul Pindului. (...) Cîntecul e, din punct de vedere literar, o scheletică verificare a unui eveniment impresionant.’’

 

Cum nirdzeam înghios, tu Baltă a fost preluată din colecţia folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Subiectul este reprezentat de asasinarea de către antarţii greci a patru tineri din satul aromânesc Doleani din Balcani, veste dusă de o pasăre întristată: Aşi Dol’eani eu mi duc//Hăbă’ri lăi si lă aduc:/Patru gioni, lai Dol’eaniţ,/Di antarţ măchilipsiţ:/Un di un suntu ligaţ/Ş’cu tăpoarile tăl’eaţ./La Dirvene, nghios, tu himă/Custandini cu iani al Dzimă; La Dirvene, tu trăpic,/Sunt ficiorl’i-al Cuturic. (În Doleani în sat mă duc,/Triste veşti să le aduc:/Din Doleani patru fîrtaţi,/De antarţi sînt spintecaţi,/Unul de-altul sînt legaţi,/Cu securile-s tăiaţi./La Dirveni, zac la pripor/Ai lui Dzimă doi feciori./La Dirveni, în Valea Mică,-s/Feciorii lui Cuturică.) Editorul explică într-o notă că antartu (pl. antarţii) era un comitagiu grec, adică paramilitar care lupta pentru panelenism.

 

Mi-asculai nercuri dimineaţa a fost culeasă de Chiraţa Caracota. Tema este asemănătoare precedentei poezii, adică o pasăre înlăcrimată ducea vestea uciderii a doi tineri fraţi aromâni: - Pul’u, lai pul’u ţi stai pi veargî/ Ţi-ni ţ-ai peanili mintiti,/Tu sîndzî cutuvîliti,/Ţi ma plîndzî, lîcîrmedzî, /Spuni-ndrept aşi-bînedzî!/- Clo didindi la Trîpîlicu,/Doil’i fciori al Costa Nicu/Şi-amindoil’i-s vîtîmaţî,/Unu ş-pri unu suntu arcaţî. (- Pasăre, ce stai pe creangă, /Ce-ţi sînt penele zburlite,/Şi de sînge sînt stropite?/De ce plîngi şi lăcrimezi, /Spune drept şi să trăieşti!/- Colo sus la Trîpîlic, /Feciorii lui Costa-ăl-Mic/Amîndoi îmi sînt tăiaţi,/Şi-mpreună-s aruncaţi.)

 

 

SURSA

Chiraţa Iorgoveanu Dumitru (editor), Antologie de poezie populară aromână, editura Minerva, Bucureşti, 1976, pp. 323-335.

În 1976 Chiraţa Iorgoveanu Dumitru publica o antologie de poezie populară aromână, în care a inclus şi lirică de haiducie. Cele 12 scurte poezii de acest tip, cărora editorul le-a ataşat o versiune proprie în română, sunt: Cînticlu ali Pisuderi (Cîntec din Pisuderi), Cînticlu al Nacea (Cîntecul lui Nacea), O, lai soţî, o,lai măraţ (O, sărmani de voi fîrtaţi), Cînticlu Şirgăniaţlor (Cîntecul Şirgăniaţilor), Cînticlu alu Fetu-Mari (Cîntecul lui Fetu-Mare) (2 variante), Fraţl’i Giuvara (Fraţii Giuvară), Cînticlu a Hoarăl’ei Şipsca (Cîntecul satului Şipisca), Cînticlu al Caciandoni (Cîntecul lui Caciandoni), Cînticlu al capitanlui Dail’iani (Cîntecul căpitanului Dailiani), La valea di Ianina (Pe valea din Ianina) şi Cînticlu al capitanlui Salamura (Cîntecul căpitanului Salamura).


Cînticlu ali Pisuderi a fost preluat din culegerea folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Tema poeziei este respingerea atacului gheganilor asupra satului aromânesc Pisuderi de către întreaga suflare a localităţii: Daţ pri toacă ş’pri cîmbană,/Nic şi mari si-şi ansară,/S’fugă Gheganu din hoară,/Tra si ştibă, o, lai frate, /Pisuderea că nu-s bate; /Tra să ştibă el’i,măraţ,/Nu him ml’eri, că him bărbaţ. (Bateţi clopot,toacă, tare,/Ca să sară mic şi mare/Să iasă Ghega afară./Ca să ştie, -nvinsă, frate,/Pisuderi nu se poate!/Frică prindă-acei turbaţi,/Nu muieri, sîntem bărbaţi!) Editorul explică într-o notă de subsol că gheganii sunt locuitori din nordul Albaniei (albanezul gëgë). Într-o altă notă este citat Dimitrie Bolintineanu cu privire la aromânii din comuna Pisuderi, situată la sud de oraşul Bitolia din Macedonia: ‘’Gobişenii şi pisoderenii sînt cei mai războinici; ei singuri se pot măsuracu ghegii albanezi, nu se lasă să se calce de nimeni,sprinteni, vii, viaţa lor este mai mult armele. Iau parte la orice războaie s-ar ivi împrejurul lor. Atît ei cît femeile lor sînt bruni, nalţi, bine făcuţi’’.

 

Cînticlu al Nacea a fost preluat din culegerea folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor.Tema poeziei fragmentate este chemarea-omagiu a aromânilor călcaţi de Ali-paşa către viteazul Nacea: Nace s’primna pritu sucache,/Ncl’inăciuni la tine frate, frate,/Nă tăl’iară ca lumache,/Oile nă li loară toate,/Şi bineclu di căvală,/Ncl’inăciuni la tine, frate,/Nă alăsară casa goală,/Ali-paşa li lo toate. (Trece Nace pe ulicioare,/Frate, ţie închinare!/Ca pe ramuri ne tăiară, /Toate oile ne luară,/Calul bun de-ncălecare,/Frate, ţie închinare!/Casa goală ne-au lăsat/Ali-paşa tot ne-a luat!) Editorul îl citează pe C. Fauriel (Chants populaires de la Grece Moderne, I 1824, II 1825) cu privire la Ali—paşa: ’’Dar Ali-paşa, al cărui despotism avid pătrundea oriunde şi atingea totul,a sfîrşit prin a tulbura existenţa acestor sărmani nomazi în solitudinea lor, ca şi aceea a poporului sedentar al oraşelor şi satelor.El ia cu drept de confiscare nenumărate turme (...) În sfârşit, pune extraordinare impozite pe capitalul şi produsele vitelor, care au ruinat familiile pînă atunci cele mai fericite’’.

 

O, lai soţî, o,lai măraţ a fost preluat din culegerea folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Tema poeziei este dorinţa testamentară a unui luptător aromân în apropierea morţii presimţite în lupta cu turcii: Ninga un zbor, amăr di zbor,/Staţ, ascultaţ, c-aonia, mor:/Dzioră, laea Dziorică,/Ţe-i dilbidiră ca nă pirdică,/C-un capitan şi si mîrită,/Ş-un muşat gioni cu el s-amintă,/Ş-armatile a meale aţel s-li l’ea,/Şi pi turcami tut si da. (Încă-o vorbă,-amar cuvînt,/Mi-ascultaţi, că mor curînd:/Dora, biata mea Dorică,/Mîndră ca o potîrnică,/După-un căpitan s-o dea,/Să-aibă un voinic cu ea,/Armele să mi le ia,/Şi în turci mereu să dea!)


Cînticlu Şirgăniaţlor a fost preluat din culegerea folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Tema poeziei este migrarea locuitorilor satului Şargani/Jarcani din Albania în regiunea Moreea din sudul Greciei, ca urmare a distrugerilor lui Ali-paşa: Z-duc tu ponda di Mureauă,/Iu nu-şi cade albă neauă,/S-crească iarba tră cupii,/Tră muşate erghilii./Mea ş-chirură ntreag’-aveari,/Mea ş-muriră di căloare. (Merg în Morea blestemată,/Unde nu dă nea vreodată:/Iarbă pentru turme-a fi,/Pentru mîndre herghelii./Dar avutul şi-l pierdură,/Şi muriră de căldură. )


Cînticlu alu Fetu-Mari a fost preluat din culegerea folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Poezia este un cântec de jale a memoriei viteazului Fetu-Mare: Fetlu ş-easte fără soţi,/Ş-ul plî’ngu fîrtaţl’i toţi./O, le-le! măratlu d-el!/O, le-le! ţe ş-eara gione!Mea ş-ul plîndzi ş-ună dadă,/Cu caplu laea pri vatră. (Fetlu-n lume n-are soţ,/Cum îl plîng fîrtaţii toţi,/Lele,o, sărman de el,/Lele, ce mai voinicel!/Maica lui îl plînge, biata,/Capul îi atinge vatra.) În cealaltă variantă se cântă vitejia acestui luptător: Fetu-Mare sculă munţîl’i/S-agunească tuţî turţîl’i;/Sculă munţîl’i cu rumă’nil’i/Săl’i astingă tuţî pîngî’nil’i./Unu avdzîtu Fetu-Mari,/Tuchi-ascherea-al Bidini în chiare:/’’Tradzi-ţî turţi, jabeţi năpoi,/S-nu vă tal’iupi tuţî ca oi’’! (Fetu-Mare sculă munţii,/Să alunge pe toţi turcii!/Sculă munţii cu românii,/Ca să-i stingă pe păgîni./ Şi vestitul Fetu-Mare,/Pe Bidin bătu în chiare./’’Turcilor, vă daţi ’napoi,/Că vă tai precum pe oi!’’ La această variantă editorul explică într-o notă de subsol că membrii familiei lui Fetu-Mare au fost luptători vestiţi în timpul revoluţiei greceşti antiotomane din 1821.


Fraţl’i Giuvara a fost preluat din Antologia aromânească publicată de Tache Papahagi în 1922. Poezia este un omagiu adus celor doi viteji fraţi Giuvara: Giuvăraţ, pala de-asime!/Cu tufechea di flurie/ S-bat cu-nă ntreagă Turchie;/Cu pălăştile-afumate,/Vor se-aducă criştinătate!/Giuvăraţ, ficiori rumăni,/Bagă moartea pri tu căni! (Giuvăraţim spadă-argintată, Mîndru ştiu să se mai bată!/Şicu puşca de flurie, /Ei se bat cu o Turcie!/Cartuşe-n aur suflate,/Ei aduc creştinătate!/Giuvăraţi, voinici români,/Aduc moartea printre cîini!)


Cînticlu a Hoarăl’ei Şipsca a fost preluat din culegerea folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Tema poeziei este apărarea eroică a satului aromân Şipisca, distrus de către turci: Niardzîţ niheam ma năinte,/Vahi v’aduţiţ voi aminte/Codrul ţelor noauă fraţ, /Şipiscani gioni ni-ngrupaţ./El’i aclo ca zmei s’bîtură/Cu pîngîni,piste di cîni,/Tră Hristolu nîşi cîdzură,/Ma cu hlambura tru mîni,/O,lai fraţ, o, lai giuname,/Las’ s’vă niargă-a voastră name;/Se-avd armânil’i di diparte/Şi s’vă plîngă dupî moarte. (Mergeţi un pic mai nainte/Doar o să vă vină-n minte/Codrul celor nouă fraţi,/Şipiscani neîngropaţi./Precum zmeii se bătură,/Cu păgîni, credinţi de cîini,/Şi pentru Hristos căzură,/Tot cu flamura în mîini./O, voi fraţi, o, voi voinici/Las’ s-audă-al vostru nume/Aromânii de departe,/Să vă plîngă după moarte.)


Cînticlu al Caciandoni a fost preluat din culegerea folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Subiectul poeziei este reprezentat de execuţia căpitanilor aromâni Caciandoni şi Giorgia în oraşul Ianina: Un Caciandoni şi Giorgia dol’i,/Doil’i căpitani noi,/Doil’i cîţară şi-l’i ligară/Şi Ianina l’i-aminară;/Mea tu brăndzi îl’i bîgară,/Di j-vidzură nă lîhtară,/Nă lîhtară, nă trumară/Os di os mea-l’i dinicară,/Lail’i gioni ţi şă păţară! (Caciandoni şi Giorgea, doi,/Căpitani noi amîndoi,/Mi i-au prins şi mi-i legară,/Şi spre Ianina-i mînară/Şi în fiare-i ferecară,/Şi-au văzut cruzime mare,/Grea şi înspăimîntătoare:/Os cu os le fărîmară,/Bieţi voinici, ce îndurară!) Într-o notă de subsol, editorul îl citează pe C. Fauriel (Chants populaires de la Grece moderne, 1824-1825) referitor la Caciandoni: ’’Era însă mic la trup şi cam uscăţiv, avea o voce puţin blîndă şi piţigăiată (...) Caciandoni – afară de un exterior impozant – avea tot ce-i trebuia pentru a ajunge un haiduc înspăimîntător. Era viteaz pînă la nesocotinţă, cu o flexibilitate şi uşurinţă de corp minunată, avea spiritul fecund în viclenii, cunoştea de minune tot labirintul munţilor săi.’’ C.I. D. completează despre sfîrşitul lui Caciandoni că îmbolnăvindu-se, a fost trădat şi prins în peştera în care se adăpostea de către albanezi; dus la Ianina împreună cu fratele său, au fost executaţi în piaţa oraşului, prin zdrobirea picioarelor cu ciocanul.


Cînticlu al capitanlui Dail’iani a fost preluat din culegerea folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Tema poeziei este apelul soţiei căpitanului aromân Dailiani de a fi eliberată de acesta din robia turcilor: Lai Dail’iani, lai fundă mare,/Nu ti ncl’ină tră mul’iare!/Multi mul’ieri sun şi nveaste,/Ma Dail’iani unu ş-easte;/ Şi tră greţî şi tră armâni, /Sil’i-ascapă di pîngîni. (Dailiani, canaf mare,/Nu te lua după muiere, /Multe sunt muieri, neveste,/Dailiani doar unul este,/Pentru greci, pentru aromâni,/Să ne scape de păgîni!) Într-o notă de subsol, editorul îl citează pe P.P.: ’’Dailiani trăia, înainte de revoluţia grecească, în Tesalia. Se revolta contra autorităţilor turceşti, ameninţîndu-le cu tragerea în ţeapă pentru cea mai mică nedreptate făcută creştinilor. Neputînd să-l supună prin forţa armată, turcii îi iau soţia şi copilul şi-i duc în fortăreaţa dinTesalia, Veleştin, sperînd în supunerea lui Dailiani. Dar nu se supune şi atunci soţia, copilul şi rudele apropiate au fost tăiaţi de turci.’’.


La valea di Ianina a fost preluată din culegerea folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor.Tema poeziei este cântecul de jale al unei tinere aromânce pentru viteazul său soţ: ’’Fă-ni-te vale, cama ncoa,/Ca si-ni trec tu Ianina,/Ianina, hoară di furi, /Iu sun munţî grei ş-pîduri,/Îni vîtîmarî gionle a neu,/Gionle a neu, avdzîtlu-a neu./Gionle a neu protu capitan,/Tu strani di satrazam./Io nul’i plîngu armata lui,/Ma-l’i plîngu giuneaţa lui.’’ (Fă-te, vale, mai încoa’,/Ca să trec în Ianina,/Ianina oraş de furi,/Unde-s munţi nalţi şi păduri,/Mi-au ucis voinicul meu,/Mîndrul meu, vestitul meu,/Căpitan era de frunte,/Îmbrăcat în haine scumpe./Eu nu hainele-i bocesc,/Tinereţea i-o jelesc!’’)


Cînticlu al capitanlui Salamura a fost preluat din culegerea folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Tema poeziei este doliul femeilor aromânce pentru uciderea căpitanului Salamura de către Custaceni: Flurii armâne s-nu bîgaţ,/Cămara s-nu lî tradziţ,/Că Salamura se-agudi,/Di cînil’i Custaciani./Trei tufechi l’i-deadiră. Ma treile-arada, rada: Ună şi-llo prisupră-l’i,/Ş-alantă trăşi pri capu,/Ş-alantă mplină di fărmacu,/Şi-l lo trăşi tu inioară. (De flurii nu vă-ngrijiţi,/ Mîndria să le simţiţi,/Că rănit e Salamura/de cîinii Custaceni./Ei trei puşti îşi descărcară. /Toate trei iară şi iară./Primul glonte-n sus ţîşni,/Cel’lălalt capu-i nimeri/Şi-altul plin de-otravă-amară,/Îl lovi în inimioară.)


SURSA

Chiraţa Iorgoveanu Dumitru, Antologie de poezie populară aromână, editura Minerva, Bucureşti, 1976, pp. 337-369.

În 1976 Chiraţa Iorgoveanu Dumitru publica o antologie de poezie populară aromână, în care a inclus şi lirica păstoritului şi cărvănăritului. Cele 18 poezii din această categorie, cărora le-a ataşat versiuni proprii în româneşte, sunt: Bate cuclu s’puil’li tuţ (Cîntă cucul, păsări multe), Tu-albi ş-cu pulasca-n bîrnu (Cu strai alb, cartuşe-n brîu), Tut cu ah, cu suschirare (Tot cu ah şi cu oftări), Ună veară mari,mari (Înt-o vară lungă, lungă), Pi măgulă analtu (Sus pe o colină), Voi, armă’ni di pi nafoară (Voi aromâni din lumea largă), Nic ni-earam şi drac ni-earam (Mic eram,un drac eram), Moi, frîmţeale cundil’iate (Tu, sprîncene-ncondeiate), Ună veară mare,mare (A fost o vară mare, mare), Ma dzîţeţî bobo,bobo (Ci ziceţi bobo, bobo), O,măraţ, măraţ di noi (O, săraci,sărmani di noi), Moartea picurarlui Nica (Moartea ciobanului Nica), Cîntic di Avdela (Cîntec din Avdela), Lea Bachiţa noastră (O, Bachiţa noastră), Lai Ianachi ,s’nu nerdzi la oi (’Nachi, să nu mergi la oi), Negură, nu scoală pulbirile (Neguri, pulberi nu stîrniţi), Cărvănarlu armân vîtîmat de furi (Cărvănarul aromân omorît de furi) şi Cărvănaru mortu-n cărvane (Cărvănar mort în caravană). Titlurile poeziilor sunt reprezentate de primul vers.

În 1976 Chiraţa Iorgoveanu Dumitru a publicat o antologie de poezie populară aromână, în care a inclus şi lirică de dragoste. Cele 63 de poezii din această categorie, cea mai numeroasă, sunt: Lasă-ţ furca ş’fuslu-ţ tine (Lasă-ţi furca, lasă-ţi fusul); Ţi-ni vizui ş-un γis bun (Am visat un vis frumos); Mori,tine gura ta di moscu (Tu, cu gura ta de mosc); Mine-l’i grescu, ş-vruta no-avde (Îmi chem draga, ea n-aude); Feată ţe-ni te-aveam tu vreare (Fată, ce te vream iubită); Z-deadi soarli după lună (Soarele-i ascuns de lună); Feata z-duţe ta s-l’a apă (Fata merge să ia apă); Doil’i s-nă lom, doil’i s-nă vrem (Să ne luăm, să ne iubim)/M.G.O.- 1891; Ţe-amînaşi lîluδă, s-eşi? (Ce-amînaşi, floare, să ieşi?); Di dorlu a tău, nică, io mor (De-al tău dor, eu, dragă,mor); Ń-am un an şi giumitate (De un an şi şase luni); Nu-ni, treţî, feată, prit ubor (Să nu treci prin curte, fată); Iu-ni erai, bre gionle a meu (Und’ erai, voinicul meu); Di oara ţe-ni ti vidzui (Ah, de cum mi te văzui); Aidi, feată, v’in cu mini (Haide, fată, hai cu mine); Boaţea ta ca di birbil’iu (Glasu-ţi de privighetoare); Feată, more feată (Fată, fată, măre fată); Pi doi munţî, analţî-şi fuviroşi (Pe doi munţi, înalţi şi crunţi); Multi ori-ni ţî dîmîndai (Multe ori mi te vestii); Sus tu munti i nă cruţi (Sus pe munte e o cruce); Feată, ocl’iul mîrsinatu (Fată, cu ochiul măsliniu); Dă-ni-mi dadă, dă-ni-mi mană (Dă-mă mamă, dă-mă mamă); T-ună zămane, dado (Într-o vreme, mamă); Vor si-nvirdzească arburl’i (Arborii vor să să-nverzească); Cîte steali sun în ţer (Cîte stele sunt pe cer); Ună feată şi un lai gione (Un voinic şi o fată mare); Naθima mă-ta, mori feată (Fată, fie blestemată); Io pi munti şi soarli după munti (Eu pe munte, soare după); Ţi-ni şedzî carşi cu mine (Tu, ce stai în faţa mea); Puil’iu strigă: aide, feată, ntre-apă (Pasărea cheamă: hai, fată, la apă) (titlu: Distihuri/Distihuri); Mi luă somnul si-ni mi bagu (Mă ia somnul să mă trag); S-agioacă feata cu merlu (Cu un măr se joacă fata); Mult an-dzare-ńi ti sculaşi (Prea din zori mi te trezişi); Ţinţi dzîli ş’şasi nopţi (Vreo cinci zile, şase nopţi); Buzbuch’eană şi ş’trandafl’auă (Bobocel şi trandafir); Cîti frîndză azboară vimtul (Cîte frunze le ia vîntul); Ştii anda deadun eram (Ştii tu cînd ne întîlneam); Lele-n di Mpoli-ńi dipuneam (Ah, din Poli coboram); Lea, feată, muşată (Fată, fată, mîndră fată); Piturnicl’e ditu amari (Pescăruş de peste mare); Munte-analtu ńi-alinam (Pe un munte-nalt urcam); Aprindi-ţi, ńică, lea fînare (Fată,-aprinde felinarul); Puil’u s-feaţi muşata (Se făcu preaminunată); Hai să-l’ dzîţem ună (Hai să zicem una); Cînticlu a unui gione, aruncînda-lui vreari pui ună feată, dzua di Tai-Thodor (Cîntecul unui tînăr care s-a îndrăgostit în zi de Sfîntul Toader) (titlu)/M.G.O.-1891; Cînticlu a unui gione tricut ţi vrea s-l’a nă feată di iliche ńică (Cîntecul flăcăului bătrîn care vrea de soţie o prea jună copilă)(titlu)/MGO-1891; Cînticlu a unei feate arăchită di un gione (Cîntecul unei fete furate de-un tînăr)(titlu)/MGO-1891; Nî featî di Ianina (O fată din Ianina); Mea di ńicu îńi ti mutreamu (De copil mi te priveam); Namisa di doi lai munţî (Între două frunţi de munţi); Ńi-aveam tu munti n-aγine (Eu aveam pe munte-o vie); Lăi niori cu vimt ş-cu ploaie (Norule cu vînt şi ploaie); Ma nu erai tini ţe-ńi dzîţeai (Nu erai tu ce-mi spuneai); Ţi e bună, multu bună (Da, e bună, mult e bună); Tută noaptea nu-ńi durnii (Toată nopatea nu dormii); Feata cu ńelu (Fata cu mielul)(titlu)/M.G.O.-1891; Asear’noaptea, neadză-noaptea (Asear’noaptea-n miez de noapte); Alea , j-deade soarle prin γiurγane (Soare răsări pe ţoală); S’leagănă fadzili’i, s’leagînă (Se leagănă fagii, se leagănă)/T.P.-1922; Hai, feată, s’nirdzem tu munte (Haide, fată, hai la munte); Dada,mea ţi-adari aţia? (Maica mea, ce faci acolo?); Tine, lună nγilicioasă (Lună mult prealuminată)/T.P.-1922; ‘Nchisii s-mi duc tu hoarea mea (Am pornit spre satul meu). Editorul a ataşat fiecărei poezii câte o versiune proprie în limba română. Titlurile poeziilor sunt date, în majoritatea lor, de primul vers.

 

Multi ori-ni ţî dîmîndai a fost culeasă de la Maria Iorgoveanu, născută în satul Curtova din Bulgaria. Tema poeziei, printre puţinele care au refren, este un reproş al tânărului aromân către iubita sa: Multi ori-ni ţî dîmîndai,/Lea armână,lea,/V’niu acasî nu-ni ti-aflai,/Lea armână, lea!/ Pit bâhce-ni ti priimnai,/Grămosteană,lea!/Lilici ma-ni ţ-adunai,/Lea armână, lea,/Ş-tufi-tufi li ligai,/Lea armână, lea,/Ş-pi la soaţî le-asprîndeai,/Grămusteană,lea! (Multe ori mi te vestii,/Aromânca mea!/Şi-acasă nu te găsii,/Aromânca mea!/Prin grădină te plimbai,/Grămusteanca mea!/Şi-acolo flori adunai, /Aromânca mea!/În buchete le strângeai,/Aromânca mea!/Pe la soaţe le-mpărţeai,/Grămusteanca mea!) Într-o notă de subsol, editorul precizează că Gramoste este o comună din Grecia, la nord de Pind.

 

Feată, ocl’iul mîrsinatu a fost culeasă de la Maria Iorgoveanu. Poezia este structurată în avertismentul tânărului îndrăgostit către iubita sa de a nu merge târziu la fântână şi în grădină, urmat de dezvăluirea puternicului său sentiment de iubire şi de cererea în căsătorie: Haidi, hai,lea vruta mea,/Ţi-aştepţî plîcîrseari,/Nu ţî-i easti nilă-nheam/Di a noasti vreari?/Car’ s-ti fac sivdaea mea,/Lea muşata armână,/Va-ni ti port,lea vruta mea,/Ca nelu-ntru mână. (Haide, hai, iubita mea,/Ce-aştepţi rugăminţi,/Nu ai milă nici un pic,/De-ale noastre suferinţi?/De te fac iubita mea,/Mîndră aromână,/Te-oi purta, dragostea mea,/Ca inelu-n mînă!)

 

 

Piturnicl’e ditu amari a fost culeasă de la Chiraţa Caracota, născută în localitatea Cavala din Grecia. Tema poeziei este un dialog despre cântec între un tânăr şi un pescăruş: -Piturnicl’e ditu amari/Ţi cînţi, moi, ahît ti hari!/-Gioni, cara-ni ţî luai hari,/Tindi-ni mina di-ni mi-acaţî./Sî-ni mi-ascoţî tu locu uscatu/Doil’I gione s-nî bînămu,/Şi muşat s-nî cîntămu. (-Pescăruş de peste mare,/Mîndră este-a ta cîntare!/-Tinere, de ţi-am plăcut,/Mîna-ntinde să mă prinzi,/Să mă scoţi pe loc uscat,/Amîndoi să ne luăm,/Şi frumos să tot cîntăm!).

 

Nî featî di Ianina a fost culeasă de la Chiraţa Caracota. Poezia nu este foarte clară: Nî featî di Ianina/Gionli eara din Poli./Ei doli’I şi-si-andîmîseau/Pi-ună punti-araθimă,/Araθimă şi-s leagînă./-Ţi stai, feată, pi-apunti/Puntea iasti araθimă./-Ni-am-şi un gioni lîndzitu/Şi-i ticni arustico,/Caşu dulţi di l’epuru./-Lină-ti, feată, eleamlo,/S-dai hăbare-a munţilor,/Ta-şi adună l’epurl’ii/Ta sî-şi bagă stănurli/Ta-şi-s mulgă l’epurl’ii/Ta-s acaţî caşu dulţi,/Ta-s l’aduţî arustico. (O fată din Ianina/Dragu-n Poli şi-l avea./Amândoi se întâlneau/Pe o punte şubredă,/Şubredă şi legănată./-De ce stai pe punte, fată,/Puntea este şubredă!/-Mi-e iubitul meu bolnav/Şi doreşte-arustico,/Dulce caş de iepuraş. /-Urcă sus în munte, fată,/Să dai ştire munţilor,/Ca să-şi strângă iepurii,/Ca să-şi facă stînele,/Ca să-şi mulgă iepurii,/Ca să facă brânză dulce,/Să-i aduci arustico.) În prima notă de subsol, editorul precizează că Ianina este un oraş din regiunea grecească Epir. Într-o a doua notă de subsol, C.I.D. arată că termenul arustico provine din greacă şi înseamnă dulciuri pentru bolnavi. Pe lângă aceste note, trebuie să precizăm că Poli era prescurtarea Constantinopolului, adică Istanbulul de azi.

 

 

 

Mea di ńicu îńi ti mutreamu a fost culeasă de la Maria Iorgoveanu şi este una din puţinele structurate în strofe cu refren. Tema poeziei este o dragoste veche din copilărie, nedezvăluită şi deci neîmpărtăşită a unui tânăr aromân: Ma nu-ni fu-arău cî-ni ti mîrtaşi,/Vanghiliţa mea,/Ma-ni fu arău cî no-antribaşi,/Ah, lea dail’eana mea!//Ma ş-cîndu-n cali noi n-aflămu,/Vanghiliţa mea,/Noi doil’I nu n-azburîmu,/Ah, lea dail’eana mea! (Nu-mi e că te-ai măritat,/Vanghiliţa mea,/Doar că nu m-ai întrebat,/O,mîndruţa mea!//Iar acum cînd ne-ntâlnim,/Vanghiliţa mea,/Nici măcar nu ne vorbim,/O ,mîndruţa mea!).

 

Lăi niori cu vimt ş-cu ploaie a fost culeasă de la Maria Iorgoveanu. Tema poeziei este vestea nefericită adusă tânărului îndrăgostit că iubita lui s-a măritat cu altul, ştire acompaniată de schimbarea vremii: Lăi niori cu vimt ş-cu ploaie/Ţi-ni vinişi ca pi inate?/Ahtari-ni fu tihia ursită/Est’an vruta-ni si mîrită./Îni vini carti, îni vini dor,/Pi un om di hoara lor./Dumnidzali-mu fă-ni-mi steauă,/Fă-ni-mi steauăcu lunină,/Ta sî-ni cadu seara pi ţină,/Sî-ni vedu vruta cum s-încl’ină./Mea sî-ni cadu mirindi oară,/Iu-şi giuca corlu năfoară,/Sî-ni vedu vruta ninga oară. (Norule cu vînt şi ploaie/Ce-mi venişi să-mi faci în ciudă?/C-aşa-mi fu soarta ursită/Ăst’an drag-mi se mărită./Carte îmi sosi şi dor/Pe un om din satul lor./Doamne, să mă faci o stea!/Fă-mă stea care lumină/Şi să cad seara la cină,/Să-mi văd draga mea cum se-nchină./Să cad lunea la chindie/Şi căderea mea să fie/Cînd se joacă hora-afară/Să-mi văd draga înc-o oară!)

 

Dada mea, ţi-adari aţia? a fost culeasă de la Chiraţa Caracota. Tema poeziei este dialogul între fiu şi mamă, în care fiul ia apărarea soţiei sale iubite în faţa soacrei acesteia: -Dada mea, ţi-adari aţia?/-Hil’iu, nveasta virsă-arăchia./-Taţî, dado, nu-ancai-nveasta/Că va-s fugă de-a-ni mi-alasă/De-a-ni mi-alasă tu lăieţî,/Tu lăieţî tu casaveţî./Polea tută ni-o alăgai/Ahtari nveastă nu-ni aflai/Trîşi tu mardzina di hoară/Clo inşi vruta nafoară,/Cu fluria di-arăvoană. (-Maica mea, ce faci acolo?/-Ţi-a vărsat nevasta ţuica!/-Mamă, taci, nu o certa/Va fugi şi m-o lăsa/M-o lăsa-n nenorocire,/Trist şi fără fericire./Tot oraşu-l alergai,/Ca ea soaţă nu aflai,/Doar la margine de sat/Îmi ieşi iubita-n cale,/Purtând salba de logodnă.)

 

 

Celelalte poezii au fost preluate din antologiile lui M.G.Obedenaru (1891), Pericle Papahagi (1900) şi Tache Papahagi (1922).

 

 

SURSA

Chiraţa Iorgoveanu Dumitru (editor), Antologie de poezie populară, editura Minerva, 1976, Bucureşti, pp.1-143.

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu au publicat Folclor aromân grămostean. În secţiunea Poezii de dragoste şi dor au fost incluse 145 de poezii, cu versiuni româneşti ale editorilor. Am selectat poezii personalizate, titlurile poeziilor fiind reprezentate de primul vers.

Naparti di-amari,
Treaţi nî cîrvani:
Coli alu Capsali,
 Elu gioni ma mari, 
Ncîlaru pi mulari,
Nvîrtitu tu tîmbari;
Dustumeli arcatî,
Sî-l'i ţînî aumbrati;
Ploscî aspindzuratî,
Fîr' nî chici di-apî
Ş-cu gura uscatî.
(Trece lin pe mare
Corabia-n zare.
Mîndru flăcăiaş,
Pe un cal călare,
Merge la oraş;
Pe frunte-o basma
De soare-l ferea;
Plosca la centură,
N-are o picătură,
Arşiţă-i în gură.)

Moi Maruşe, nveastî nică,
Ţi-ţ tradz cîciula aşa mîritî,
Ca di featî isusită,
Ca di nveastî tînisită?
(Măi Maruşă,măi mireasă,
Mîndră eşti, ca o crăiasă,
Ca o fată logodită,
Şi-o nevastă preacinstită.)

Seara ş-tahina (Seara, dimineaţa) are ca personaj pe Mia, care cu orice s-ar fi îmbrăcat (caftan, rochie, zulufi, conduri, salbă) era unică pentru iubitul ei: Seara ş-tahina, La mini s-minduia, Obiru, ţi l'i-undzea.Io l'dzîşu maşala! Ca tini, Mie nu-ari aua. (Seara, dimineaţa, La se gândea, Şi ce bine-i sta! I-am zis maşala, Ca tine, Mie, nu-i alta). Conform glosarului din antologie termenul maşala este o interjecţie care înseamnă ''să nu-ţi fie deochi!''.

În poezia Scoal', lea feată, scoal', lea Iţă (Scoală, fată, scoală Iţă) tânărul îndrăgostit o cheamă pe Iţa (Zoia) la portiţă, dar aceasta este împiedicată de mama ei. Deşi Iţa îl avertizează că este răsfăţată de părinţi, tânărul îşi dezvăluie puternicele sentimente faţă de aceasta: - Cara eşţî ageamitî, Ţi-su zurleţlî ţi-ai sîlghitî? Ca lumbara nituchitî, Hiu lea Iţă hîidîpsitî. (De eşti mică, dezmierdată, Cum de m-ai fermecat fată? Galben, ca o lumînare, Ard, tot ard, fără-ncetare.)

În poezia La pomlu di ningî amari (Dinspre casa lui Griva), în familia Griva mama şi fiica se ceartă pentru vorbe spuse în sat. Pentru a pune capăt certei care risca să fie auzită de tot satul, mama îi spune fiicei: - Ia intrî-ţ, hil'e, tu-arîzboiu, Hil'e, s-nî ţîsemu fusta, S-nu nî avdî cuscra; Ia intrî-ţ, hil'e, la arîzboiu, Hil'e, s-nî ţîsemu doaga, S-nu nî avdî hoara. (Intră, fiică, în război, Să ţeşi fustă-n patru foi, Să nu ne audă cuscra; Intră, să ţesem cerga, Să nu ne audă lumea.)

În poezia Dă-ni-mi, dado, dă-ni-mi (Dă-mă, mamă, de eşti bună), tânăra îndrăgostită îi cere mamei să o mărite la casa dinspre stână cu mărul spre Sărună. Într-o notă de subsol editorii precizează că Sîrunî-Sărună este numele aromân al oraşului gerecesc Salonic. Fata îl vede pe tînărul aromân cu sarică şi flintă cum îi scrie iubitei sale bulgăroaice. Poezia se încheie cu următorul îndemn pentru tânăr: - Vîrgarî nu ţ-undzeaşti, Cî nu-ari armatî bunî, S-ţî l'eai hil'i di-armânî, Nî hil'i di prifteasî. (- Bulgarcă să nu iei, Nu-i mare averea ei, Armâncă ia, bogată, A preotesei fată.)

În poezia Nî featî di n-Sîrunî (Fată din Sîrunî)  frumoasa Lena din Sîrunî (Salonic) merge la râu să spele rufe: S-dusi ş-Coli acloţi, Şeadi şi-u-azburaşti, Lena nu-l'i si greaşti. (Flăcău se iveşte, Vine şi-i vorbeşte, Fata îl ascultă, Fără să-i răspundă.)

În Mini grescu ş-vruta nu-avdi (Eu strig şi nimeni n-ascultă) tânărul căruia îi venise vremea de însurătoare este atât de îndrăgostit de Haida âncât este gata să o răpească noaptea: Cîndu dau di ti mutrescu, Ca fluria ngîlbinescu, Şi ca ţeara mi tuchescu. (Iar la tine cînd privesc, Parcă tot îngălbenesc, Şi ca ceara mă topesc.)

În Lea Maruşe, featî nicî (Maruşă, odor iubit) tânărul îşi mărturiseşte dragostea veche din copilărie pentru Maruşa: Lea Maruşe, di-a ta vreari, N'i-u frică di niputeari, Lea Maruşe, di-a tău doru, Io duchescu cî va-ni moru. (Mai mult de te-oi îndrăgi, Mi-e că m-oi îmbolnăvi, Maruşă, de al tău dor, Teamă mi-e că am să mor.)

În Tana mea, Tana ali dadi (Tana mamii, fata mea) personajul principal este tânăra Tana, lăudată de mama sa pentru priceperea în treburile casnice: Tana treaţi pitu livadi, Cu fustanea pîn' di padi, Tana treaţi pitu cirşii, Gionl'i tuţ u facu ciudii. (Tana trece prin livadă, Toţi flăcăii ies s-o vadă, Tana trece pe islaz, Mor flăcăii de necaz.)

În Strieana, featî armânî (Striana, suflet curat) personajul principal este Striana, fată iubită şi cinstită în sat: Gionl'i pitu uboru triţea, Naca l'i-avdu vîrnu zboru, Nu mutî ocl'il'i s-mutreascî, Cî şi-ari harea l'ei. (Trec flăcăi pe lîngă casă, Nu se uită să-i privească, Glasu-i flăcăii l-adastă, Striana, har de crăiasă.)

În Di pi avdzîtî ni-avdzîi (Auzii vorbind de tine) tânăra nepoată a bogatului Migea din Turcia se întâlneşte în munţi cu celnicul Paris ale cărei rude Puşu şi Naşu posedă hanuri în Bulgaria: - Va-ni ti l'eau, lea nică, Cu mini s-bînedz. (- Fată mică, te fac soaţă, Pentru casă, pentru viaţă.)

În Di la Minciu pîn' la meru (De la Aminciu pînă la meru) un tânăr aromân doreşte să se însoare fără a avea o situaţie financiară, dar nu dezarmează: Ia, nî sapu şi-unu tîporu, Va li vindu ş-va mi-ansoru, Lele-mu le, Budica mea. (Am o sapă şi-un topor, De le vînd, bani oi avea, Şi te-oi lua, Budica mea.)

În poezia La arîulu di Novo Selo (Rîu-i mare, apa trece) Lenca lui Nagnosti şi Muşa lui Colci sunt salvate de la înecul în rîul Novo Selo de Cola şi Stere: - Rucî, Muşe, nî curbani. - Arcai, Sterio, nî ghiurdani. - Rucî, Lencă, nî curbani. - Arcai, Cola, cipî adratî, Cipî adratî cu mîrdzeali. (- Să-mi dai, Muşă, un sărut. - Ba gherdanul de la gît. - Lencă, ce-mi dai ca răsplată? - Batista frumos lucrată, Şi cu mărgele brodată.)

În Gîmbă, lăi Gîmbă (Gîmbă, măi Gîmbă), cele două nurori ale lui Gîmbă au plecat să culeagă ştevii în vale, unde se întîlnesc cu ciobănaşul Dina: - Aspuni-nî, cîşeare, Nani iu s-adnămu. - Nani ti adunari, Io va v-aspunu, Cara s-vreţ sî-ni daţ, Cîti nî bîşeari. - Bîşearea ţ-u dîmu, Anda s-mî turnămu. Tu turnata loru, Di la pal'iustani, Dina alu Ţîni-Chealea, Nveastili bîşe. (- Voinice, ne-oi spune, Unde-s ştevii bune? - Eu am să vă spun, Locul cel mai bun, Dar să-mi daţi pe dat', Cîte un sărutat. - Sărutat ţi-om da, Cînd se-ntorc din vale, Le aşteaptă-n cale, Dina, şi pe dat', Le-a şi sărutat.)

Maruşea ş-inşea la coru,
Cu a l'ei frati ş-cu a l'ei noru,
Pruxiniţl'i şi-u mutrescu,
Ehţîrl'i şi-u-agnînghipsescu.
Şi nchisi Maruşea ntreapî,
Ehturlu Iani alu Mitruşu,
Ţi-l'i virsă bîrgăcili goali.
Şeadi mă-sa di şi-u ntreabî:
-Ţi-ai, Maruşe, ţi-ai, lea hil'e?
-Alea mană, cumu s-ţ-aspunu,
Di ehturlu Iani alu Mitruşu?
(Maruşea ieşea la horă,
Cu-al ei frate şi-a ei noră,
Peţitorii o privesc
Dar duşmanii o zăresc.
Mergea Maruşa la apă,
Duşmanul în cale aşteaptă.
Iani Mitruş în drum pîndeşte,
Găleţile-i le goleşte,
Plînge fata cu glas tare,
Că găleţile-i sînt goale.
Maică-sa atunci o-ntreabă:
- Ce-i, Maruşă, fată dragă?
- Măiculiţă, cum să-ţi spun,
Iani Mitruş îmi ieşi în drum.)

La arîulu di la sălţî,
Bilea Tinca alba pîndzî,
Pi-alba cheatrî şi-u bîtea,
Cu maiu şimşiru şi-u-agudea.
Tricurî trei chirageadz:
- Bun'-ţî dzua, alea Tincă.
- Ghini vinitu, chiarageadz.
- Dă-nî, Tincă, di-alba pîndzî,
Cî va-ţ dămu di-aroşlu inu.
- Di aroşlu inu nu voiu mini,
Cî-ni voiu niclu chiragi,
Cî-i analtu şi mavrumatu,
Cu cîciula pi urecl'i,
Ca elu altu nu ma şi-ari.
(Lîngă sălcii, unde-n vale,
Tinca pînza înălbeşte,
Pe-o piatră o-mpătureşte
Şi cu maiul o loveşte,
Trec trei chirigii călare.
- Tu, Tincuţă, bun găsit.
- Călători, bine-aţi venit.
- De ni-i da pînză nălbită,
Cu vin roşu eşti plătită.
- Nu vreau vin; poftesc anume,
Dintre voi, pe cel mai june,
Nalt, cu ochii de tăciune,
Cu căciula pe-o ureche,
N-are în lume pereche.)

Unî vearî mari, mari,
Zborlu a tău şi-avea la stani,
Ditu cîrări pîn' tu muldzeari,
Piha s-feaţi ti mîrtari,
Ş-ti ea, laia, gioni nu-ari.
Easi Piha la sirgeani,
Ta şi-aleagî unu gioni-aleptu,
Aleptu, aleptu ş-prîmîteftu.
- Pihă, Giogilu ţi-lo hari,
Di trei ani nidusu acasî,
Di trei meşi nilatu tu faţî?
- Va-ni lu l'eau ti sîltînati, 
Cî şi-ari percea chiptinatî.
Anda s-neamu la dada oaspiţ,
S-easî dada şi s-n-aşteaptî,
Elu cu percea chiptinatî,
Nîpoi pi pîltărî arcatî.
(Într-o vară lungă, lungă
Se zvonise pe la strungă,
La tîrle vorba s-ajungă,
Că Piha-i de măritat,
Dar nu i-au găsit bărbat.
Iese Piha pe tăpşan,
Să-şi aleagă un cioban,
Cică fiu de marchidan.
- Pihă, mi te duci mireasă
După Giorgi, barbă deasă,
De trei ani nedus acasă?
- Drag mi-e să mă duc la el,
C-are părul frumuşel,
Mama, cînd o să ne vadă,
De minune-o să ne şadă,
El cu plete pieptănate
Şi pe spate aruncate.)

Zborlu-a tău şi-avea la stani,
La cîrări ş-la muldzeari.
- Tană-ni, ţi-ţ lo Giogilu hari?
Giogilu nu-ari ni oi, ni căpri.
- Oili ş-căpîrli psusescu,
Lumea neata n-zilipsescu.
La dada anda nchisescu,
N'icu ş-mari mi mutrescu,
Ari gioni ţi mi zilipsescu
Şi-alţî ţi mi nchizmusescu.
(Se-ntinse vorba la strungă
Şi pe la stîni, cale lungă.
- Tană, tu pe George-l vrei?
N-are capre, n-are miei.
- De capre şi oi nu-mi pasă,
E destul că-s eu frumoasă.
La mama cînd mă pornesc,
Toţi flăcăii mă privesc,
Sînt unii care tînjesc
Şi norocu-mi jinduiesc.)

N'i-alîvdarî nî muşeatî,
Cumu s-facă s-mi ducu s-u vedu?
Ncîlică gionli bineclu.
Inşi ndzeanî la Aiu Ghiorghi,
Şi-află mşeata tu gîrdinî.
- Bun'-ţî dzua, tini mşeată.
- Ghini vinişi, tini gione.
- Va ti ntrebu, feată, ti mă-ta,
Va ti ntrebu ş-voiu ta s-ni-dipuni.
- Cara sî ştiu, va ţ-aspunu.
- Iu easti mă-ta cu fen'-tu?
- Ma ş-si dusi la nî numtî,
S-facî nunî, sî ncîrunî,
Cu cîrunli di-albasimi,
Ş-cu ordzulu mîrgîritaru,
Ş-cu ţerli di Grailu mari;
Ş-fendi ş-si dusi Sîrunî,
Cî şi-ari nî crisi mari,
Ta s-curmî crisea pîşelu.
(Frumoasă şi lîudată,
Cum să fac să te văd, fată?
Mîndrul calu-ncăleca,
Pîn' la fată alerga,
Frumoasa-n grădină sta.
- Fată mîndră, bun sosit.
- Tu, flăcău, bine-ai venit.
- Frumoaso, să-mi spui aş vrea,
Unde este maică-ta.
- Am să-ţi spun, că grabă nu-i.
- Şi de taică-tu să-mi spui.
- Mama este naşă-n sat
Şi s-a dus la cununat:
Cununii de-argint curat,
Lumînări de chihlimbar
Şi orzul - mărgăritar.
Tata-n tîrg se cobora,
Acolo s-o judeca,
Paşa dreptul să i-l dea.)

Di tuţ fraţl'i, cama nicu
Easti Halciulu alu Iurticu,
Halciulu şi-ari featî mari,
Featî mari ti mîrtari.
Aidi Sirmă, feată nică,
La pîrinţî hîidipsitî.
Avdzîţ, voi la mini, fraţ,
Voi la mini asculta:
N'icu gioni şi mşeată ca soari,
Elu Sirma şi-u-ari tu vreari.
Aidi Sirmă, featî nicî,
La  pîrinţî hîidipsitî,
Ma s-mi ai tu vrearea ta,
Aidi s-hii nveasta mea.
Ceamurlia, mşeatî hoarî,
Armânamea s-adunarî,
S-adunarî mari şi-nicu,
Tuţ la Halciulu alu Iurticu.
(Din toţi fraţii, cel mai mic
E Halciu al lui Iurtic,
Halciu are fată mare,
Gata e de măritare.
Haide, Sirmă, mică fată,
De părinţi prea dezmierdată.
Veniţi aproape, măi fraţi,
Şi la mine ascultaţi:
Flăcăiaş ca din poveste
Pe Sirma tare o iubeşte.
Haide, Sirmă, mică fată,
De părinţi prea dezmierdată,
Dacă şi eu ţi-oi plăcea,
Hai să fii nevasta mea.
Ceamurlia, sat vestit,
Toţi armânii au venit,
Au venit cu mic, cu mare,
La Halciu, că-i sărbătoare.)


SURSA
Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu (editori) Folclor aromân grămostean, editura Minerva, Bucureşti, 1982, pp.126-227.

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu au publicat Folclor aromîn grămostean.În antologie au inclus 41 de poezii de despărţire şi înstrăinare, dublate de versiuni româneşti ale editorilor. Am selectat poezii personalizate, titlurile fiind reprezentate de primul vers.

- Ai, Maruşe,s-nedz ti leamni
- Nu potu, dado, s-negu aclo,
Moru, mîrata-ni, di caimo.
- Ai, Maruşe, s-nedz la şopatu.
- Nu potu, dado, s-negu aclo,
Fciorl'i fugu tu xeani nclo,
Di mîrazi ş-pidimo,
Moru, mîrata-ni, di caimo.
(- Mergi, Maruşă, după lemne.
- Nu pot, mamă, căci, vezi bine,
De-ntristare am să mor.
- Mergi, Maruşă, la izvor.
- Să nu-ţi fie cu bănat,
Nu pot; flăcăi din sat,
Au plecat în lumea mare,
Şi mor, mamă, de-ntristare.)

În Asîrnoaptea n-mi-ansurai tânăra soţie aflând dintr-o scrisoare află că soţul ei este chemat de prietenii din Sîrunî (Salonic), doreşte să se transforme într-un obiect care să fie purtat de acesta pe drumurile străinătătţii: Va-ni mi facu, gione, flurii, Sî-ni mi badz tu-a ta cutii, Ta s-mi l'eai ş-mini n-Sîrunî, Cî ţî hii gioni aleptu,Va mi porţî ş-io pi cheptu.(Mă prefac într-un safir, Ca să mă pui în chimir, Cînd prin lumeoi fi pribeag, Să mă porţi la gît şirag, Ca să ştii cît mi-eşti de drag.)

În Beu, lăi beu.lăi Carabeu tânăra îl întreabă pe beul Carabeu venit din Filibeu despre soarta iubitului ei, primind următorul răspuns: Ţî-lu vidzui şi-lu cunuscui, Tu mesi di pînîiru, Şi-anviştea nî prîmîtii, Prîmîtii şi-ancutnii:Veştu aroşu, veştu cîrposu, Veşţî di nauî lughii. (Îl văzui, îl cunoscui, ,În mijlocul tîrgului, Era mare negustor, Vindea fetru tuturor, Fetru roşu, fetru des,Nouă feluri,pe ales.) În două note de subsol, editoprii explică termenii beu prin bei (demnitar otoman - n.n.) şi Filibeu prin Plovdiv (oraş în Bulgaria - n.n.).

În Alăi Ghiorghe, hiilu a meu mama tânărului Gheorghe este supărată că rămâne singură prin plecarea acestuia în străinătate, dar el o linişteşte: Va-ni ti-alasu, dado mîratî, La nî nveastî cama mşeatî. Dado, s-nu ţî hibă fricî, Nu-ni ti-alasî nimutritî.(Te-oi lăsa măicuţă-ncasă, La o nevastă frumoasă; Nu fi, mamă, necăjită, Nu rămîi neîngrijită.)

În Singurî ni-armaşu tu lumi tînăra soţie şi mamă plânge împreună cu fiul Dumitraş soarta soţului şi respectiv tatălui, plecat de şapte ani înlume: Z-ini sî-lu vedz pi Dumitrachi, Anvirnatu cumu şeadi,Ş-tuţ lu-antreabî cunilî:-Fen'-tu cînd va z-inî? C-agiumsi tora chirolu, Ş-niclu ta ş-plîngî caimolu. (Dumitraş, scumpu-ţi băiat, Stă într-una supărat, Cu milă toţi îl întreabă: -Vine tatăl tău degrabă? A ajuns - te-apucă jelea - Să-şi plîngă, bietul,durerea.)

În Lea Zuică dizghirdatî tînăra Zoia, logodită în ziua Sf. Dumitru, primeşte scrisori de la logdnicul ei plecat în străinătate că se va întoarce succesiv de Crăciun, de Sf. Gheorghr, de Sf. Petru, de Sf. Marie şi de Sf. Nicolae: Şedu, laia, ş-mi minduiescu, S-mi mîritu, s-nu mi mîritu? (Tot aşa m-am amăgit: Mă mărit, nu mă mărit?)

Şapti ani fîţeşi tu xeani,
Fîrî sîrmîniţî mbraţî,
Fîrî featî, fîrî fcioru.
Vini carti di la Teglu,
Teilu dit Americhii,
Carti albî ş-gramî lai,
Z-inî Goga grîmîticlu,
Cartea s-nî u-aleagî.
- Goga, ţi n-aspuni cartea?
- Cartea spuni spurcîciuni:
Teglu u-alasî Chiraţa..
Chiraţamirghiluseaşti:
- Mirî lai, mirî corbî,
Ţi ngrîpseai a treia searî?
Ţi s-adaru, laia di mini,
Ta s-ni-antrebu dada cu fendi?
(E de şapte ani plecat
Tegu, om înstrăinat,
N-are fată, nici băiat,
Nici leagăn de legănat.
Tocmai din America
Tegu carte trimitea,
Carte albă, slovă grea,
Gogu grămătic venea,
Cartea de o desluşea:
- Tegu scrie rău în carte,
De Chiraţa se desparte.
Chiraţa boceşte tare:
- Spuneţi-mi, voi ursitoare,
Ce mi-aţi scris a treia seară?
Dragi părinţi, cum e mai bine
Ca să fac, biata de mine?)

- Tiniru căpitane,
Di iu ini ahîtu armasu?
- Inu ditu focu, ditu pirî
Ş-di duşmani îni fugu.
- Tiniru căpitane,
Nu-lu vidzuşi gionili a meu,
Coli alu Ianuli?
- Învistică. ţî-lu vidzui,
Multu ghini l-cunuscui,
Cu tinii mari,
Tu polimu muri.
Tiniră nvistică,
Nu vrei s-hii a mea mul'eari?
Maşi ti dauî dzîli,
Cîpitanî va-ni ti facu.
- Cara s-ibî s-hii tini
Coli alu Ianuli,
Noi doil'i iu n-ancurunămu?
- Dzuî di Sumchetru,
La bîsearica Aiu Petru.
(- De unde vii, flăcău vestit,
De eşti de puteri sleit?
- Vin dintr-un măcel cumplit?,
De duşmani sunt fugărit.
- Căpitan greu încercat,
Nu văzuşi pe-al meu bărbat,
Coli lui Ianuli, din sat?
- Nevestico, l-am văzut,
L-am văzut, l-am cunoscut,
Cu bravură se bătu,
Răpus de duşman căzu.
Dar acum te-oi întreba:
Vrei să fii nevasta mea?
Te poftesc la mine acasă
Şi te fac căpităneasă.
- Tu eşti Coli, al meu bărbat;
De-i aşa, să-mi spui de dat',
Noi unde ne-am cununat?
- Ne-am cununat de Sîmpetru,
În biserica ''Sîn Petru''.)

N'i-earamu grambo di trei dzîli,
Pîşteamu oili ningî amari,
Vinirî furl'i di mi luarî,
Doisprî di-ani sclavu la furi.
Canî searî nu-ni durneamu,
Mi bîgai prindu Sumchetru,
Di-ni vidzui şi-unu isu aleptu,
Cî ni-aveamu nî piturnichi,
Teasi mîna ş-ni-u lo altu,
Ş-pisicai di mi uhtamu.
Greaşti ţ-cîpitanu di-acloţi:
- Di voi, gioni, cari şi-uhteadzî?
- Şi-uhteadzî lailu Costa sclavlu.
Intrî Costa tu-arghile,
Vrei calu, vrei diotlu,
Vrei diotlu di trei ani?
Spidî lai ma ş-si feaţi,
Imnî Costa şi cama imnî,
Şi-aflî fendu-su cîlugîru.
- Bun'-ţî dzua, tini cîlugîru,
- Ghin' vinişi, gionr livendu.
- Ţi tîmpîni ş-batu n-hoarî?
- S-mîritî nveasta alu Costa,
Nveasta alu Costa, laia-ni noru.
Imnî Costa ş-cama imnî,
Şi-află sora cîlugriţî.
- Bun'-ţî dzua, cîlugriţă.
- Ghin' vinişi,gione livendu.
- Ţi tîmpîni ş-batu n-hoară?
- S-mîritî nveasta alu Costa,
Nveasta alu Costa, laia-ni cumnatî.
Imnî Costa ş-cama imnî,
Şi-aflî mă-sa cîlugreauî.
- Bun'ţî dzua, cîlugreauă.
- Ghin' vinişi, gione livendu.
- Ţi tîmpîni ş-batu n-hoară?
- S-mîritî nveasta alu Costa,
Nveasta alu Costa, laia-ni noru.
Imnî Costa ş-cama imnî,
Şi-aflî cuscîrl'i tu uboru.
- Ia s-vî daţ tuţ nîpoi!
Scoati punga ta s-u meascî
Ş-teasi mîna di ş-lo nveasta.
(Însurăţel de trei zile,
Păşteam oile lîngă mare,
Veniră hoţii de mă luară,
Robul lor de mă făcură:
De doisprezece ani robit,
Nici o noapte n-am dormit.
În ajun de Sfîntul Petru,
Am avut un vis ales:
Cică aveam o potîrniche,
Pe care mi-o luă altul
Şi eu tare mai oftam.
- Ei, flăcăi, cine oftează?
- Biertul Costa, robul nostru.
- Intră, Costa, -n herghelie
Şi ia calul care vrei,
Sau vrei murgul de trei ani?
S-a stîrnit furtună mare.
Umblă Costa şi pe drum
Dă de taică-su - călugăr.
- Călugăre, bună ziua.
- Bun venit, flăcău voinic
- De ce bat tobele-n sat?
- Se mărită nevasta lui Costa,
Nevasta lui Costa, biata-mi noră.
Umblă Costa şi-o întîlneşte
Pe mă-sa călugăriţă.
- Bună ziua-ţi zic, măicuţă.
- Bun venit, flăcău voinic.
- De ce bat tobele-n sat?
- Se mărită nevasta lui Costa,
Nevasta lui Costa, biata-mi noră.
Umblă Costa şi-o-ntîlneşte
Pe sor-sa călugăriţă.
- Bună ziua, tu măicuţă.
- Bun venit, flăcău voinic.
- De ce bat tobele-n sat?
- Se mărită nevasta lui Costa,
Biata mea cumnată.
Umblă Costa şi iar umblă,
Nuntaşii sînt în ogradă.
- Daţi-vă cu toţi deoparte!
Scoate-o pungă doldora
Şi-o ia pe nevastă-sa.)

La fîntînî, ningî alunu,
Ţîni-ni calu sî-ni dipunu,
Cu-a meu lali sî-ni mi-adunu,
Ncîliciuni ali dadi s-pitrecu,
Ţi-ni mi deadi ahîtu diparti,
Unî iarnî - unî carti.
Cî nu-ni vreamu bairu di flocu,
Vreamu dada s-mi-aibî pi locu;
Cî nu-ni vreamu cairu di lînî,
Vremu sî-nu hiu ningî Sîrunî.
(La fântîna din pripor,
Ţine-mi calu să cobor,
Să-i spun unchiului, să-i dea
Măicuţii, din partea mea,
Sărutări, că eu-s departe,
Într-o iarnă - doar o carte.
De-aş fi fost mai norocoasă,
Rămîneam la mama-n casă,
Nu eram printre străini,
Floare fără rădăcini.)


SURSA
Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu, Folclor aromîn grămostean, editura Minerva, Bucureşti, 1982, pp.228-259.

 


Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Pagina 4 din 8

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required