Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Cronologie » 2001-2010 >>> » 2006 » Items filtered by date: Decembrie 2011
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Texte aromâne 13: KOKKAS HRISTOS

Sâmbătă, 31 Decembrie 2011 01:37

În 1986-1987, Maria Kokka, aromâncă originară din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o cercetare ştiinţifică în localitatea natakă, în cadrul pregătirii lucrării de diplomă la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, supervizată de profesor Liliana Ionescu Ruxăndoiu.


Unul dintre subiecţi a fost Kokkas Hristos, de 25 de ani, mecanic auto, absolvent de şcoală generală şi de şcoală mecanică în limba greacă, vorbitor de aromână şi greacă:


Mini stau acasî dumănicî ţi nu lucredzu. Tahina – tahina, tu optuli oara, mi scolŭ di pi crivati (1) cum estŭ di somŭ, negŭ la narohitŭ (2) mi lau cu apa-raţi cî caldî nu avemŭ. Afu mi lau prindi s-mi sursescŭ (3). Lau pinélu (4), facŭ sapunaδi (5), bagŭ tu faţi, pi barbî, l’au xurafea (6) mi sursescu pi anaγa s-nu mi tal’ŭ. Afu (7) mi sursescŭ, mi xanalau (8) niheamî cu apa-raţi, pali dapoia afu nuam culońi, arucŭ niheamî inopnevmî (9). L’au piţeta (10), mi ştergŭ, mi mutrestŭ tu caθrefti (11), facŭ polea peril’ĭ ţi dîţemŭ noi arîmănil’ĭ, dapoia facŭ cafei, beau, iesŭ nafoarî tu balconi, mutrestŭ duńaua ţi urdinî n-cali, stau ģini ş-muşatŭ, treaţi oara, bagŭ vărŭ cănticŭ, avdŭ. Γini prăndzu dapoia, a  ńia n-ariseaşti niheamî fasul’aδî (12). Faţi mana fasul’aδî aco, bagî misal’a, mîcămŭ tuţi, afu mîcămŭ, vremŭ sî mîcămŭ fîţemŭ cîruţea dapoia, afu mîcămŭ, n-arucămŭ tu somŭ unî sati-dauî, dapoia mini mi scolŭ cî voi s-avdŭ ş-poδosferu (13), discl’idŭ raδiu (14), avdŭ poδosferu ţi s-faţi, ţi nu s-faţi, mutrestŭ pro-polu (15) nacî acîţai ţiva, nacî n-acaţŭ ţiva l-u arucŭ. A! dzăcu pali (1), va z-γinî alantî dumănicî va s-mutrestŭ pali.Treaţi oara, treaţi oara, xanafacŭ unî cafei, beau, afu (2) biia cafeia, γini văru cusurinŭ aco, îl’ facŭ şi a lui cafei. Bem, zburămŭ niheamî di feati, dziţemŭ ti unî, dziţemŭ ti-alantî, ţi s-dziţemŭ ş-noi? Altî nî vrea, altî nu nî vrea, iţi vrem dziţemŭ.


(1) crivati  s.f. ‘’pat’’ < gr. κρεβατι
(2) narohitŭ s.m. ‘’chiuvetă’’ < gr. νεροχυτης
(3)mi sursescŭ vb. IV, ind. prez. pers. I sg. ‘’a se rade’’ < gr. ξυριζω
(4) pinélŭ s.n. ‘’pensulă’’< gr. πινελλι
(5) sapunaδî s.f. ‘’săpuneală’’< gr. σαπουναδα(6) xurafea s.f. ‘’brici, lamă’’ < gr. ξυραφι
(7) Afu conj. ‘’după ce’’ < gr. αφου
(8) xanalau: xana + lau; xana adv ‘’iar’’ < gr. ξανα
(9) inopnevmî s.f. ‘’spirt’’ < gr. οινοπνευμα
(10) piţeta s.f. ‘’prosop’’ < gr. πετσετα
(11) caθrefti s.f. ‘’oglindă’’ < gr. καθρεπτες
(12) fasul’aδî s.f. ‘’mâncare de fasole’’ < gr. φασουλας
(13) poδosferu s.m. ‘’fotbal’’ < gr. ποδοσφαιρο
(14) raδiu s.m. ‘’radio’’ < gr. ραδιο
(15) pro-polu ‘’prono-expresul’’ < gr. προ-πο
(1) pali adv. ‘’iarăşi’’< gr. παλι
(2) afu conj. ‘’după ce, când’’ < gr. αφου


Sublinierile din text şi notele de subsol aparţin editorilor. Notele de subsol explică grecismele din aromână. În locul literei ‘’d cu sedilă’’ am folosit grupul de consoane ‘’dz’’: lucredzu.


Versiunea românească îmi aparţine:
‘’Eu stau acasă în duminica în care nu lucrez. Dimineaţă – dimineaţă, la ora opt. mă scol de pe pat cum mă trezesc, merg la chiuvetă  mă spăl cu apă rece, că caldă nu avem. Când mă spăl trebuie să mă bărbieresc. Ud pămătuful, pregătesc spuma, o pun pe faţă, pe barbă, iau briciul, mă bărbieresc încet-încet să nu mă tai. După ce mă bărbieresc, mă spăl din nou puţin cu apă rece, airăţi apoi când nu am apă de colonie, mă dau cu puţin spirt. Iau prosopul, mă  şterg, mă privesc în oglindă, fac polca părul cum spunem noi aromânii, apoi fac cafea, beau, ies afară în balcon, privesc oamenii care trec pe stradă, stau bine şi frumos, trece timpul, pun vreun cântec, ascult. Vine prânzul apoi, doresc puţină fasole. Face mama fasolea acolo, pune masa, mâncăm toţi, după ce mâncăm, vrem să mâncăm facem crucea apoi, după ce mâncăm ne culcăm o oră – două, apoi eu mă trezesc că vreau să ascult meciul de fotbal, deschid radioul, ascult meciul cum merge, cum nu merge, privesc prono-expresul nu cumva am câştigat ceva, dacă nu câştig nimic îl arunc. A! zix iarăşu, va veni duminica următoare, mă voi uita iarăşi. Trece timpul, trece timpul, îmi fac iar o cafea, beau, după ce beau cafeaua vine vreun verişor acolo, îi fac şi lui cafea. Bem , zburăm puţin de fete, zicem de una, zicem de alta, ce să zicem şi noi? Una ne vrea, alta nu  ne vrea, ce vrem zicem.‘’


SURSA
Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp. 31-32.

Texte aromâne 12: ROSSIU VASILIKI

Vineri, 30 Decembrie 2011 15:45

În 1986-1987, Maria Kokka, aromâncă originară din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o cercetare ştiinţifică de teren în localitatea natală, în cadrul pregătirii lucrării de diplomă la Facultatea de Litere a Unversităţii Bucureşti, supervizată de profesor Liliana Ionescu Ruxăndoiu.


Unul dintre subiecţi a fost Rosiiu Vasiliki, de 55 de ani, casnică, neştiutoare de carte, vorbitoare de aromână şi greacă:
Eara ţi nu ş-eara. Eara unî oarî unŭ vasil’é ţi avea unî featî. Tora (2) aţa feată avea unî flurii pi trapezi (3). U lo fluriia di pi trapezi feata, s-aĝuca nafoarî. Ş-cîdzu tu curpăi. Cara  s-cîdzu tu curpăi, neadzi cuţucocuta (4) şi u l’a. Alagî aua, alagî aco ta s-u aflî fluriia, nu u aflarî. Şi u avea cuţucocuta tu peani. Lu luarî cuţucocuta t as-u l’a, nu puturî s-u l’a fluriia. Şi aco dapoia dusi, l-arucarî aco la cal’ĭ, t as-ul vatîmî cal’i. Şi cal’I psusuirî. Aco iu arucă la gîl’ińĭ, mîcă gîl’ińĭ.Psusirî tuti gîl’ińĭ. Ş-neasi la unî veduu dapoia ş-dzăsi: - Ţi vrea a h’il’e aţa, nu l-amŭ orexea (5) mini aţîlui aco, dzăsi. Şi u luarî s-lu bîgarî tu ipoγiu (6) di s-cîrcă di liri. Neasi pali la doamî-sa acasî.: - Scuturaţi-mi, dzăsi, cî mini estu cîrcatŭ di liri. Cît u scuturarî psusi ş-elu.


(2) Tora adv. ‘’acum’’ < gr. τωρα
(3) trapezi s.f. ‘’masa’’ < gr. τραπεζι
(4) cuţucocuta ‘’cocoş şchiop (în batjocură)’’ < gr. Κουτεος + arom. cucutŭ  + gr. a
(5) orexi s.f. ‘’poftă’’ < gr. ορεξη
(6) ipoγiu s.n. ‘’pivniţă’’ < gr. υπογειο


Sublinierile din text şi notele de subsol aparţin editorilor. Notele de subsol explică grecismele din aromână. În locul literei ‘’d cu sedilă’’, pe care nu am găsit-o în fontul Arial, am folosit grupul de consoane ‘’dz’’: dzăsi.


Versiunea românească îmi aparţine:
‘’A fost o dată ca niciodată. Era o dată un rege care avea o fată. Acum acea fată avea o salbă de aur pe masă. Luă salba de pe masă fata, se juca afară. Şi căzu în gunoi. După ce căzu în gunoi, merse cocoşul şchiop şi o luă. Caută aici, caută acolo ca să găsească salba, nu o găsiră. Şi o ţinea cocoşul şchiop în aripă. Prinseră cocoşul ca să i-o ia, nu putură să-i ia salba. Şi acolo apoi, îl aruncară la cai, să-l omoare caii. Şi caii muriră. Acolo unde îl aruncară la găini, mâncă găinile. Muriră toate găinile. Şi merse la o văduvă apoi şi zise: - Ce vrea fiica aceea, nu am pofta aceluia, zise. Şi-l luară şi-l băgară în pivniţă unde se încărcă cu lire. Merse din nou la stăpână-sa acasă: - Scuturaţi-mă, zise, că sunt încărcat cu lire. Cât îl scuturară muri şi el.’’



SURSA
Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, p. 30.


Texte aromâne 11: ROSSIOS AHILEAS

Joi, 29 Decembrie 2011 11:47

În 1986-1987, Maria Kokka, aromâncă originară din Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o cercetare ştiinţifică de teren în localitatea sa natală, în cadrul pregătirii lucrării de diplomă la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, supervizată de profesor Liliana Opnescu Ruxăndoiu.


Unul dintre subiecţi a fost Rossios Ahileas, de 60 de ani, cioban, absolvent a două clase în limba greacă, vorbitor de aromână şi greacă:
...S-feaţi şapti ańĭ. S-feaţi fiĉoru di şapti ańĭ. Eno (1) iia, fiĉoru l-u avea telios (2) dispul’iatŭ n-avea strańi pi năsŭ. Iia, strańili ţi avea pi iia, fustania ţi avea pi iia, s-feaţi curelî (3).
Dupu doi, trei ańĭ sî scîpă polimu (4) cu vasil’élu. Scîparî pulemati vini acasî vasil’élu, nu u află mul’ari-sa, afu avea datî δiataγii (5) ta s-u vatîmî mul’ari-sa. Vini acasî dapoia acoţi, ţi s-facî ş-elŭ, ţi s-facî, ţi s-adarî, stinuhurii (6) mari. Şidzu un an, doi, trei, patru… şapti ańĭ, şidzu acasî. Dapoia al ţilui omŭ ţi avea embistŭ (7) acoţi elŭ l’-dzăsi: - Ore! s-nidzemŭ unî voltî (8) aco iu vîtîmaşĭ mul’ari-mea, dzăsi. Aşe ta s-ńi fugî heamî stinuhorγia, dzăsi. A! nidzem s-videm locu, s-videmŭ locu iu-i vîtîmatî. – S-nidzemŭ, dzăsi. Lo elŭ avlarhu (9) şi doi stratioţĭ (10). S-dusirî parei (11) ti kiniγi (12). - A! nidzem ti kiniγi, dzăsi. Dusi ti kiniγi vasil’élu, avlarhu şi doi stratioţĭ ţi vîtîmarî mul’ari-sa. Dusirî tu iδγiu (13) locŭ aţelŭ ţi u vîtîmarî. Dzăsi oti, pistusea (14) el’ĭ tora s-u aflî γii efta hrona (1), şapti ańĭ. Dusirî aco, iu u adusirî. – Aua, dzăsi elŭ, u vîtîmămŭ. Ş-mutrea elŭ avriγîra.  – Cum nu s-aflî ţiva oasi dipŭ aua? dzăsi elŭ, d-ahăţi ańĭ, dzăsi elŭ, di şapti ańĭ cara, dzăsi. Ai să n-arîspîndimŭ aua, dzăsi, s-videm naca aflăm ţiva, dzăsi. S-agudim vărî zarcaδî. Feaţi aşe vasil’élu, dapoia află zarcaδea, vasil’élu…

(1) Eno adv. ‘’în timp ce’’ < gr. ενω
(2) telios adv. ‘’complet’’ < gr. τελειως
(3) curelî s.f. ‘’zdreanţă’’ < gr. κουρελι
(4) polimu s.m. ‘’război’’ < gr. πολεμος
(5) δiataγii s.f. ‘’ordin’’ < gr. διαταγι
(6) stinuhurii s.f. ‘’supărare’’ < gr. στεναχωρια
(7) embistŭ s.m. ‘’credincios, om de încredere’’< gr. εμπιστος
(8) voltî s.f. ‘’plimbare’’ < gr. βολτα
(9) avlarhu s.m. ‘’mareşalul palatului’’< gr. αυλαρχης
(10) stratiotu s.m. ‘’soldat’’ < gr. στρατιωτης(11) parei s.f. ‘’companie’’ < gr. παρεα
(12) kiniγi s.f. ‘’vînătoare’’ < gr. κυνηγι
(13) tu iδγiu adj. ‘’acelaşi’’ < gr. ιδιο
(14) pistusea vb. IV, imp. pers. III pl.: pisutusestu ‘’ a crede’’< gr. πιστευω
(1) efta hrona ‘’şapte ani’’< gr. εφτα χρονια


Sublinierile din text şi notele de subsol aparţin editorilor. Notele explică grecismele din aromână. În locul literei ’’d cu sedilă’’, pe care nu am găsit-o în fontul Arial, am folosit grupul de consoane ’’dz’’: dzăsi.


Versiunea românească îmi aparţine:
’’... Trecură şapte ani. Împlini băiatul şapte ani. În acest timp, ea băiatul îl avea complet dezbrăcat, nu avea haine pe el. Ea, hainele ce le avea pe ea, rochia ce o avea pe ea, se făcuse zdrenţe.
După doi, trei ani se termină războiul regelui. Terminară războiul, veni acasă regele, nu o găsi pe soţia lui, căci dăduse ordin să o omoare pe soţia lui. Veni acasă apoi acolo, ce să facă el, ce să facă, ce să facă, supărare mare. Stătu un an, doi, trei, patru... şapte ani. Apoi îi zise omului său de încredere: - Măi! să mergem la o plimbare acolo unde ai omorît-o pe soţia mea, zise. Aşa, ca să-mi treacă puţin supărarea, zise. A! mergem să vedem locul, să mergem la locul unde a fost omorâtă. – Să mergem, zise. Luă cu el pe mareşalul palatului şi doi soldaţi. Se duseră împreună la vânătoare: - A! mergem la vânătoare, zise. Se duse la vânătoare regele, mareşalul palatului şi doi soldaţi ce o omorâseră pe soţia regelui. Se duseră exact în locul în care o omorâseră.’’ Zise oti, credeau ei acum că o vor găsi vie după şapte ani, şapte ani. Se duseră acolo, unde o duseseră.  – Aici, zise el, am omorît-o. Se uita el împrejur. – Cum de nu sunt oase deloc aici? zise el, după atâţia ani, zise el, după şapte ani adică, zise. Hai să ne răspândim pe aici, zise, să vedem dacă nu cumva găsim ceva, zise. Să omorâm vreo căprioară. Astfel făcu regele, apoi găsi căprioara, regele...’’



SURSA
Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere,  Bucureşti, 1992, pp. 29-30.

Texte aromâne 10: ROSSIOS VASILIOS

Miercuri, 28 Decembrie 2011 15:52

În 1986-1987 Maria Kokka, aromâncă originară din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o cercetare ştiinţifică de teren în localitatea natală, în cadrul pregătirii lucrării de diplomă la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti.


Unul dintre subiecţi a fost ROSSIOS VASILIOS, de 44 de ani, tâmplar, absolvent de şcoală generală şi şcoală tehnică de tâmplărie în limba greacă, vorbitor de aromână şi greacă:

Unî dzuî di bana meauî.

Mi cl’amî Rossios Vasilios. Tahina cănd apirî, epiδi (1) voi ahăt multŭ lucurŭ, nu mi acaţî somu. Mi scolŭ tu şaptili oara. Am cafeia etimî (2) ţi u faţi ml’ari-mea. Bim doil’ĭ cafei. Dapoia aştiptăm fičori ta s-scoalî. Lî fîţemu laptili, bea şi el’ĭ, unŭ ma aγońa, alantŭ ma nipoi, ḑiţemŭ şi cîtî văru zboru, ma susŭ ta s-fugî dol’ĭ dadunŭ la sculio, ala unŭ ma aγońa, alantŭ ma nipoi. Cănd scapî, fugŭ dadunŭ pali (3). Dapoia mi scolŭ ş-mini, fugŭ, negŭ la mîγîzii, caţe amŭ mîγîzii. La mîγîzii cănd negŭ, alţĭ aflu aco ipalilĭ (4), alţĭ γin ma nipoi, alţĭ ma ninti, discl’idemu mîγîziia, aprindemŭ focu tora (5) iara, caţe estanŭ avem şi multî ńauî. Cănd γin aco aprindemŭ foc, s-ngîlḑăstu niheamî. Ş-caθi unŭ dapoia, alţĭ ţi ştirŭ acaţî lucuru singurĭ, alţĭ cari nu ştirŭ treabî. Ţi s-fîţemŭ azî? iu va niḑemŭ azî? Ahurhimŭ dapoia aco, alţĭ cu curδala (6), alţĭ cu blana (7), alţĭ acaţî s-bagî aco, caţe noi lucurŭ a nostu easti marango (8). Fîţemŭ uşĭ, firiḑi ti căsurĭ. Multi orĭ stîtamŭ aco, multi orĭ işemŭ nafoarî tu icuδunii (9), caţe fîţemu pulicatikii (10). Dapoia γini prănḑu, adunăm tuţĭ aco, lomŭ culaţio (11), mîcămŭ, altŭ traḑi ţigarî, altŭ nu traḑi, altŭ ḑăsi pîrîmiθi (1) pîn s-treacî disî di sati ţi fîţem colaţio. Ni sculăm dapoia pali ş-ahurhimŭ pali idγiu (2) lucru pînî tu ţinţili oara. Dapoia d-aco cl’idemŭ pali, γinim acasî. Acasî ţi γinimŭ curmaţi veveea (3) cu strańi di la lucurŭ, tuti ml’eri aurî ta s-nu intrămŭ cu sconi* n-casî, caţe avem sconi di priuniδi (4). Niḑemŭ nuntu tu tualetî, ni lămŭ. E! dapoia γinŭ-n-casî, ml’ari-mea, veveea, cu cafeia pali tu mirindi, caţe h’im curmaţĭ, stăm, zburăm, pînî s-treacî vărî sati ma-n-susŭ, dapoia işemu vărî voltî nafoarî, caţe noi lucurŭ easti nafoarî tu cu γrafii (5) cu mihanicaḑĭ (6), cu arhitectonĭ, zburăm ti lucurŭ, zburăm ti alti luγrii. Treaţi dapoia satea, γinim acasî.

Acasî ţi γinimŭ bîgăm misalea, protu bîgăm misalea mini voi s-beau şi văru ţipurŭ (7). A! ḑiţamŭ dapoia, treb fičorl’i cum tricurî ḑúua, cum neasirî la sculio unú ma ninti, dapoia ma nipoi altú, feaţim aşe alantu adîrăm aşe, altú neasim ecδromii (8). Mîcăm dapoia, bem văru γinŭ, stîtem vărî […], paraculuθisimŭ (9) ş-tiliorasia pînî γini oarati somŭ. Dapoia tricu ḑúua ş-durńimŭ.

(1) epiδi conj. “fiindcă” < gr. επειδη
(2) etimî adj. F. “pregătită“< gr. ατημα
(3) pali adv. “iarăși“< gr. παλι
(4) ipalilu s. m. “funcționar“< gr. υπαλληλος
(5) tora adv. “acum“< gr. τωρα
(6) curδela s.f. “mașină-fierăstrău“< gr. κορδελα
(7) blanî s.f. “blană de scândură groasă“< bg. ’blana’
(8) marango s.m. “tâmplar“< gr. μαραγυος
(9) icuδunii s.f. “construcție“< gr. οικοδομη
(10) pulicatikii s.f. “bloc“< gr. πολυκατοικια
(11) culaţio “micul dejun“< gr. Κολατσιο < it. ‘collazione’
(1) pîrîmiθi s.f. “basm“< gr. παραμυθι
(2) idγiu adj. n. “același“< gr. ιδιο
(3) veveea adv. “desigur“< gr. βεβαια
(4) priuniδi s.f. “rumeguș“< gr. πριονιδι
(5) γrafiu s.n. “birou“< gr. γραφειο
(6) mihanico s.m. “inginer mecanic“< gr. μηχανικος
(7) ţipurŭ s.n. “tescovină“< gr. τσιπουρο
(8) ecδromii s.f. “excursie“< gr. εκδρομη
(9) paraculuθisimŭ vb. IV, ind. prez., pers I pl; paraculuθisestu ‘’a urmări’’< gr. παρακολουθει

* sconi s.f. “praf“ ++

++ V. DDA, unde este semnalat cu sensul de “praf medicinal“, “hap“, “pilulă“, sens inexistent în graiul autoarei.


Sublinierile din text, notele de subsol şi parantezele drepte aparţin editorilor. Notele de subsol explică grecismele din aromână. Repetarea numărului de ordine al notelor se explică prin faptul că aparţin unor pagini diferite.

 

Versiunea românească îmi aparţine:

’’O zi din viața mea.

Mă cheamă Rossios Vasilios. Dimineața când se luminează, fiindcă îmi place atât de mult munca, nu mă prinde somnu. Mă scol la ora șapte. Am cafeaua pregătită de nevasta mea. Bem amândoi cafeaua. Apoi așteptăm băieții să se trezească. Le facem laptele, beau și ei, unul mai repede, celălalt mai apoi, mai vorbim câte ceva, ma susu ca să plece amândoi la școală, dar unul mai repede, celălalt mai târziu. Când termină, pleacă împreună iarăși. Apoi mă pregătesc și eu , plec, merg la atelier, căci am un atelier. Când ajung la atelier, găsesc acolo pe unii angajați, alții vin mai apoi, alții mai înainte, deschidem atelierul, aprindem focul acum iarna, căci anul acesta a nins mult. Când vin acolo aprindem focul, să se încălzească puțin. Și fiecare apoi, unii care știu ce au de făcut încep să lucreze singuri, cei care nu știu întreabă. Ce să facem azi? unde vom merge azi? Începem apoi acolo, unii cu mașina-ferăstrău, alții cu blana de scândură groasă, alții încep să bage acolo, căci munca noastră este tâmplăria. Facem uși, ferestre pentru case. De multe ori stăm acolo, de multe ori ieșim afară la construcție, căci facem blocuri. Apoi vine prânzul, ne strângem toți acolo, luăm micul dejun, mâncăm, unul fumează, altul nu, altul zice basme până să treacă timpul micului dejun. Ne pregătim apoi iarăși și începem iarăși munca până la ora cinci. Apoi închidem iarăși, venim acasă. Acasă venim obosiți desigur cu hainele de la muncă, toate nevestele strigă să nu intrăm cu praf în casă, căci avem praf de la rumeguș. Mergem înăuntru la toaletă, ne spălăm. E! apoi intru-n casă, nevastă-mea, desigur, cu cafeaua iarăși la chindie, căci suntem obosiți, stăm, vorbim, până să treacă vreo oră mai încolo, apoi ieșim afară la o plimbare, căci munca noastră este în afara birourilor cu inginerii mecanici, cu arhitecți, vorbim despre muncă, vorbim despre alte lucruri. Trece apoi ora, venim acasă.

După ce ajungem acasă punem masa, întâi eu vreau să beau vreo tescovină. A! zicem apoi, întreb băieții cum le-a mers ziua, cum le-a mers la școală unul mai întâi, apoi celălalt, bem ceva vin, stăm vreo […], ne uităm și la televizor până vine ora de culcare. Apoi trecu ziua și dormim. ’’

 

SURSA

Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea București, Facultatea de Litere, București, 1992, pp. 27-28.

Texte aromâne 9: KOKKAS HARILAOS

Marţi, 27 Decembrie 2011 02:48

În 1986-1987, Maria Kokka, aromâncă originară din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o cercetare ştiinţifică de teren în localitatea natală, în cadrul pregătirii lucrării de diplomă la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti.


Unul dintre subiecţi a fost KOKKAS HARILAOS, 65 de ani, cioban şi cărăuş, vorbitor de aromână şi greacă, absolvent a patru clase în lima greacă:
Unî oarî şi unŭ kirό (2), tu ańi vecl’i, Hristolu pîn-s-amintî, duńaua cu priţili, cu pravdzili zbura. Avea unî limbî, zbura dadunŭ. Şi tu aţelŭ kirό eara unî hoarî rîmîneascî, şi unî dzuî sî scularî featili s-neagî s-adunî tu munti urdzăţi. Acό iu neasirî featili s-adunî urdzăţi, e! dzărirî, afuoarî bunî dapoia, ca sî scoalî s-neagî casî, s-facî ş-cîtî unî sarţinî di leami, cî leamili li purta pi pultări tu aţelu kirό duńaua, no-avea prădzi, no-avea aftukinati, no-avea ta mesa (3) astumţina, ş-li duţea pi pultări acasî. Aco iu s-cîrcarî festili s-neagî, eara ş-unî nveastî nauî, nveasta aţa omos (4) eara greauî şi cum s-arîspîndirî caθi unî s-afcî leami, şi dzăsirî va ni turămu. S-adunarî ş-fudzirî, ş-nveasta u agîrşerî aco. Nveasta s-cîrcă, dîdea s-scoalî, ki epiδis (5) eara greauî, nu putea să-s-scoalî. Dă, dă sî-s-scoalî, arîmasi aco. Nî heamî di oarî pînî s-facî aşe, na! trîţea un lupŭ. Al lupu i dzîţea lali-Cola. Îl’gri nveasta cît îlvidzu: - Lali-Cola, lali-Cola, si s- ńi dai heamî măna. Căndu vidzu lali-Cola mutri cîtî ia şi i-ndzăsi: - Caţe nu poţi s-ti scoli? Dzăsi. – Na, dzăsi, amŭ sarţina greauî di leami. – Nu ai. Eşti tini greauî, dzăsi, ohi sarţina greauî, dzăsi elŭ. Ala va s-ţî dzăcu unŭ zborŭ, ama s-ibî fiĉorŭ s-ţî bîneadzî, s-ibî a tălu. Ama s-ibî featî omos va ń-o dai a ńia. Că şi mini nu amŭ, s-facu ş-mini unî featî di oamińi. – Ma, dzăsi, mini nu amŭ, …! – Ohi, endaxi, ma nu ai dzăsi, ş-nu va s-ai featî, nu ţi u l’au, ama s-ibî featî va s-ibî a mea.
Vrea nu vrea dapoia, mveasta, dapoia s-arîmănî aco, dzăsi a lupu, al lali-Cola: - E! va ţi-u dau an s-ibî featî a ta, dzăsi. El deadi măna, s-asculă.
Pitricu, s-dusi acasî. Trîcu kirolu, trîcu trei-patru meşi. Vini kirolu, amintă mveasta, feaţi featî. Lupu nviţă. Hîrîsi (1) cî feaţi featî. Acriscu feata di trei ańi, patru, neasi, u cîftă. Iia dzîţea, mutrea s-u apufugî, ta s-nu l’-u da: - E lăngită, easti aşe, nu poati s-bîneadzî, nu avea fapti strańi. – Va-l’i facŭ di tuti mini, nu ti miliseaşti (2) tini, dzăsi lupu, monu (3) s-ńi dai feata, zboru ţi avemu. Afu nu putea s-scoatî naparti cu elŭ, duńaua astunţina eara […], ma dziţea unŭ zboru prindea s-u facî, nu si-arîdea unŭ cu alantŭ.
U deadi feata. U lo lupu, u adusi tu mireauî (4), ndzeanî. Aco avea limerea (5) nuntu tu cunaki elŭ, feaţi kîlivî analtî, t as-nu poatî s-fugî feata şi l’-dzăsi a featil’ei: - Iţi cai va z-inî, iţi cai va z-greascî nu va z-discl’idi la văru, mini va z-γinŭ va s-ţi zdăcŭ, ali feati u dzîţea Marinî, va s-dzăcu: ‘’Marinî, Marinî, dă-ń măna ta s-mi alinŭ’’, astumţina va s-adukeşti cî estŭ mini, va s-ńi discl’idzi uşa tini, ta s-γinŭ n-casî, la altŭ nu va z-discl’idzĭ dipŭ. E! trîcurî vărî niscănţĭ ańi, mă-sa aco sî stinuhursea di u lo feata lupu. Avea ş-fiĉorĭ, avea trei-patru fiĉorĭ. Dapoia dzăsi a fiĉorĭ: -  Voi fiĉorĭ aveaţĭ unî sorî, dzăsi. Sora aţa aşe şi aşe pîţă, neşŭ tu pîduri […], nu puteamŭ […] ala tora nu putemŭ s-u lomŭ, ţi dziţeţĭ voi? Sî sinoisirî (1) fiĉorl’i: - dadu, va nidzemŭ noi doi fraţĭ s-u lomŭ […]; s-scularî, z-dusirî fiĉorl’i. Neasirî aco, grirî, ştia cî l’i dzăcu ale feati Marinî: Marinî! Marinî! – Cai h’iţĭ voi? – H’im fraţil’ĭ atăl’I, ni pitrecu dada ta s-ti lomŭ. Nu vî cunoscŭ, dzăsi Marina, uti (2)  v-am vidzutî, uti (2) vî ştiu. Ma h’iţi fraţil’i a mei, di vrea  dada s-mi veadî, z-inî dada s-mi l’a, ta z-inu cu voi. Z-iniţĭ, z-iniţĭ măni ti mirindi, tu patruli oara, cî tati lupu va neagî tu unŭ locŭ diparti […] va s-fugî, s-mi luaţĭ, ta s-nu n-acaţî, pînî s-fudzimŭ. Sî  scularî fiĉorl’i, s-turarî nîpoi, z-dusirî acasî, u luarî mă-sa, u adusirî ş-mă-sa aco dapoia. Aco i grirî: - Marinî, Marinî, ai z-vedzĭ dada. Marina căndu vidzu dada, u cunoscu, discl’isi, arsîru mpadi, u luarî ş-fudzirî. Ma ninti cît neasirî aco avea şi alti  priţĭ aco, avea găl’ińĭ, avea cunel’ĭ (3), avea di tuti soili, căńĭ avea aco, ohi cî u mîva căńi, a ! nu s-mîca astumţina, ne (4). S-lu deadi cîti unî lingurî di ńari, s tulor (?) di mîcarî. Eara şi unu pul’ŭ. Aţelu trîdzea ti moarti, feaţi: - Elŭ nu bîneadzî pînî z-γinî lupu. Aţa l’i dîdea ńari ta s-nu apunî căndu va z-γinî lupu, şi aţîlui nu-i deadirî.
Ti mirindi oarî s-tură lupu nîpoi, veadi aco. Gri: - Marinî, Marinî! Marinî, Marinî! nu Marinî iuva, Marinî, Marinî! ţiva. Arsari, mutreaşti tu δumatiu (5) nuntu n-cas-aco, ţiva Marina. Dîpunî mpadi, treabî ţi pîţă Marina. Trîbă cucotlu, trîbă gîl’ińili, maţili aco, ţiva dipŭ, nu spunea văru dipŭ. Eara ndulţiţĭ cu ńari ş-nu spunea ş-aţeali. Aţelŭ nicŭ pul’ŭ omos ne-avea mîcatî ńari, di inati: - Adi ua, adi ua, dzăcu mini. – Dă-i, dzăsi lupu, ţi easti? – vini dada, vini faşiu (1) di u luarî, di u dusi casile. – A! aşe, dzăsi lupu, a! – Şi tuţĭ mîcarî ńari, ńia nu deadi ńari, dzăsi pul’ŭ nicŭ.
Cudalaga lupu aţia, faţi nclo di himî, cali alasî, cali l’a, l’aĝiumsi, neadzi dupî el’ĭ.
Ţi s-facî tora el’ĭ? Va s-fîţea polimu (2), va s-acîţa […] Arucî unî kaptinî şi dzăsi: - E! dumidzale, fă unî pîduri ta s-scîpămŭ, şi s-feaţi pîduri. Ş-fudzirî, u luarî fiĉorl’I, cîrcarî pali s-fugî. Ala (3) lupu d-aua, d-aco, u frămsi pali, frămsi lemi, s-h’ipsi prigos, pi aua, pi aco, u rupsi pîdurea. Z-dusi, l’aĝiumsi pali. Aco dapoia s-aprikarî, s-aprikaşti hoara, nu […] hoara aco, ţi s-facî, ţi s-facî, arucarî unŭ di untulemŭ şi dzăsirî: - E! dumidzale!, fă un rău s-neacî lupu. Şi aco s-feaţi rău dapoia. Aco lo s-treacî nuntu tu rău… s-nică lupu. Şi u luarî ş-Marina acasî dapoia şi bînarî el’i ma ģini şi noi cama ģini.
(2) kirό s.m. ‘’vreme’’ < gr. καιρο
(3) ta mesa ‘’mijloacele’’ < gr. τα μεσα

(4) omos adv. ‘’de fapt’’< gr. ομως
(5) ki epiδis ‘’şi pentru că’’< gr. κι επειδη
(1) Hîrîsi vb. IV pf. s., pers. III sg.; hîrîsestu ‘’a se bucura’’< gr.
(2) ti miliseaşti vb. unipers. ‘’te interesează’’< gr. χαιρομαι
(3) monu adv. ‘’numai’’ < gr. μονο
(4) mireauî s.f. ‘’parte’’ < gr. μερiά
(5) limeri s.f. ‘’culcuş’’ < gr. λημερι
(1) sinoisirî vb. pf. s. pers. III pl. mi sinoisestu ‘’a se înţelege’’< gr. συνεννοούμαι
(2) uti…uti, conj. ‘’nici…nici’’< gr. ουτε...ουτε
(3) cunel’u s.m. ‘’iepure’’ < gr. κουνελι
(4) ne ‘’da’’ < gr. ναι
(5) δumatiu s.n. ‘’cameră’’ < gr. δωματιο
(1) faşiu formă folosită de puiul bolnav (neştiutor), pentru fraţi
(2) polimu s.n. ‘’război’’ < gr. πολεμος
(3) Ala conj. ‘’dar’’ < gr. αλλα

Sublinierile din text, notele de subsol şi parantezele drepte aparţin editorilor. Notele de subsol explică grecismele din aromână. În locul literei ‘’d cu sedilă’’, pe care nu am găsit-o în fontul Arial, am folosit grupul de consoane ‘’dz’’: dzăsi.


Versiunea românească îmi aparţine:
‘’ Odată, într-o vreme, în anii de demult, înainte de naşterea lui Hristos, oamenii cu priţili, vorbeau cu animalele. Era o singură limbă, vorbeau la fel. Şi în acea vreme era un sat aromânesc şi într-o zi se pregătiră fetele să meargă pe munte să strângă urzici. Acolo unde merseseră fetele să strângă urzici, e! ziseră, când veni timpul să se pregătească să meargă acasă, să facă şi câte  o sarcină de lemne, că lemnele le purtau pe umeri în acea vreme oamenii, nu aveau animale, nu aveau aftukinati, nu aveau mijloacele atunci şi le duceau pe umeri acasă. În locul unde îşi pregăteau fetele sarcinile de lemne, era şi o tânără nevastă, care era gravidă, şi când se răspândiră fiecare să strângă lemne ziseră că se vor întoarce la ea. Se strânseră din nou şi plecară şi tânăra nevastă o uitară acolo. Ea luă sarcina de lemne, încercă să se ridice, şi pentru că era gravidă nu putea să se ridice.  Încercă să se ridice, dar rămase acolo. Puţin timp după aceea, na! trecu şi un lup. Lupul se numea nea Cola. Îl chemă tânăra când îl văzu: - Nea Cola, nea Cola, dă-mi puţin mâna. Când văzu nea Cola privi către ea şi-i zise: - De ce nu poţi să te scoli? Zise.  – Na, zise, am o sarcină de lemne grea.  – Nu ai. Eşti gravidă, zise, nu sarcina de lemne e grea, zise el. Dar îţi zic ceva, dacă va fi băiat să-ţi trăiască, să fie al tău. Dar dacă dacă va fi fată să mi-o dai mie. Că nici eu nu am, vreau să am şi eu o fată de om. – Dar,zise, nici eu nu am…! – Nu, bine, dar dacă nu, zise, şi nu vei avea fată, nu ţi-l iau, dar dacă va fi fată va fi a mea.
Vrea, nu vrea, apoi tânăra nevastă decât să rămână acolo zise lupului, lui nea Cola: - E! ţi-o voi da dacă va fi fată să fie fata ta, zise. E! dădu mâna, se ridică.
Se duse acasă. Trecu vremea, trecură trei-patru luni. Veni vremea, născu femeia, făcu fată. Lupul află. Se bucură că născu fată. Crescu fata de trei-patru ani, merse, o ceru. Mama zicea, se gândea că lupul va pleca până la urmă, ca să nu-i da fata: - E bolnavă, este aşa, nu va trăi, nu are haine pregătite. – Îi voi face eu de toate, nu te preocupa tu, zise lupul, numai să-mi dai fata, aşa cum am vorbit. Dacă nu putu să o scoată la capăt cu el, oamenii atunci erau […], dacă ziceau o vorbă trebuia să o respecte, nu se înşelau unul pe altul.
Îi dădu fata. O luă lupul, o aduse la sălaşul lui, pe un deal. Acolo îşi avea vizuina, făcu o casă ca să nu poată fata să fugă şi îi zise: -  Oricine va veni, oricine îţi va vorbi, să nu deschizi la nimeni, eu când voi veni îţi voi spune, fata se numea Marina, îi voi zice: ’’Marino, Marino, dă-mi mâna să mă urc’’, atunci vei şti că sunt eu, îmi vei deschide uşa ca să intru în casă, la altul nimeni să nu deschizi.E! trecură vreo câţiva ani, maică-sa era mâhnită de când luase fata lupul. Avea băieţi, avea trei-patru băieţi. Apoi zise băieţilor: - Voi feciori aveaţi o sră, zise. Sora aceea aşa şi aşa se întâmplă cu ea, am mers în pădure […], nu avem putere […], dar acum nu putem să o luăm, ce ziceţi voi? S-au vorbit băieţii: - Mamă, vom merge noi amândoi să o luăm […]; se pregătiră, se duseră băieţii. Merseră acolo, ziseră, ştiau că pe fată o cheamă Marina: - Marino! Marino! -  Cine sunteţi voi? – Suntem fraţii tăi, ne-a trimis mama să te luăm. – Nu vă cunosc, zise Marina, nici nu v-am văzut vreodată, nici nu vă cunosc. Dacă sunteţi fraţii mei, dacă vrea mama să mă vadă, să vină mama să mă ia, ca să vin cu voi. Să veniţi, să veniţi mâine la chindie, pe la ora patru,că tatăl lup va merge într-un loc departe […] va pleca, şi mă veţi lua ca să nu ne prindă când vom pleca. Se pregătiră băieţii, se întoarseră, se duseră acasă, o luară pe mama lor, o aduseră şi pe ea apoi. Acolo îi spuseră; - Marino, Marino, haide să o vezi pe mama. Marina când o văzu pe mama ei, o recunoscu, , deschise, sări jos, o luară şi fugiră. Dar pe lângă sălaşul lupului erau şi alte animale, erau găini, erau iepuri, erau de toate rasele, erau câini acolo, nu că o mâncau cîinii, a! nu mâncau atunci, da. Şi le dădu câte o lingură de miere, tuturor de mâncară. Era şi o pasăre. Aceea trăgea să moară, aşa că zise: - Ea nu va trăi până se va întoarce lupul. Le dădură tuturor miere ca să nu dezvăluie  fuga când se va întoarce lupul, şi pasării nu-i dădură.
Pe la chindie se întoarse lupul. Spuse: - Marino, Marino! Marino, Marino! nu era Marina nicăieri, Marino! Marino! nimic. Sare, se uită în cameră, înăuntru în casă, nicăieri Marina. Coborî, întrebă ce s-a întâmplat cu Marina. Întrebă cocoşul, întrebă găinile, pisicile, nimic, nu vorbea nimeni. Erau îndulciţi cu miere şi nu dezvălui nimeni nimic. Acea pasărică care nu mâncase miere, de ciudă zise:  - Hai aici, hai aici, îţi zic eu. – Zi, zise lupul, ce este? – Veni mama, veniră fraţii de o  luară, de o duseră acasă. – A! aşe, zise lupul, a! – Şi toţi mâncară miere, mie nu-mi dădură miere, zise pasărica.
Cudalaga lupul aici, plecă de acolo, lăsă cale, luă cale, îi ajunse, merse după ei.
Ce să facă ei acum? urma să lupte, urma să înceapă […]. Aruncă un pieptene şi zise: - E! Dumnezeule, fă o pădure ca să scăpăm şi se făcu o pădure. Şi fugiră, o luară băieţii, porniră din nou la fugă. Dar lupul pe-aici, pe-acolo, rupse lemne, se băgă pe jos, pe-aici, pe-acolo, distruse pădurea. Se duse, îi ajunse din nou. Acolo apoi s-aprikară, s-aprikaşti hoara, nu […] satul acolo, ce să facă, ce să facă, aruncară o cană de untdelemn şi ziseră: - E! Dumnezeule, fă un râu să se înece lupul. Şi acolo se făcu râu apoi. Acolo încercă să treacă râul… se înecă lupul. Şi u luarî ş-Marina acasî apoi şi trăiră ei mai bine şi noi şi mai bine.’’


SURSA
Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp. 23-26.

Texte aromâne 8: KOKKAS HARILAOS

Luni, 26 Decembrie 2011 20:24

În 1986-1987, Maria Kokka, aromâncă originară din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o cercetare ştiinţifică de teren în localitatea natală, în cadrul pregătirii lucrării de diplomă la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, supervizată de profesor Liliana Ionescu Ruxăndoiu.


Unul dintre subiecţii a fost KOKKAS HARILAOS, 65 de ani, cioban şi cărăuş, vorbitor de aromână şi greacă, absolvent a patru clase în limba greacă:
Tu hil’a eńacosa trianda  ena (1), to hil’a eńacosea saranda (2), i Γermania kirixe  (3) pangozmiu polemu (4). Noi aua nu n-agudi, ala vini Italia, n-agudi Italia tu hil’a eńacosea saranda – saranda ena. Vini tu Alvanii, ş-di Alvanii vrea s-intrî tu Elaδî. Elaδa s-andistîsi (5) u turămu nîpoi, ala ap-tu δeca (6) Apriliu hil’a eńacosea saranda ena (7) viniră γermanadzil’i. L-arupsirî γirmanadzil’i, u cutruvuirî Elaδa. Cîdzu mari foami. Multî duńauî murirî. Anθina poati s-murirî vărî patrudzăţi di ńil’i di oameni, murirî Anθina  di foami. Şi pandu, elinicolu lao (8) apufurasa multu. Cu aţa ţi s-fîţea dapoia işe, işe andarticu şi mini iδγiu nu puteamu s-aravdu aţeali ţi trîţea cu γermanolu, işei şi mini andartu. Nesu tu ena triandaohto sintaγmatos evzonon (9) tu munţil’i Aγrafî s-unumusestu (10) munţil’i aţel’i. Feĉu aco trei-patru meşi. Aveamu epihirisea (11) – agudeamu di Lamia pînî Meţova. Agudeamu siδiruδrumikascî (12) γramii (13), s-fîţeam sabutaz (14) la cal’uri ţi triţea aftukinatli. Avem aguditî multi falăndzi di γermanadzi, am datî multi măhi (1).
(1) Tu hil’a eńacosa trianda  ena ’’1939’’ < gr. το χίλια εννιακόσια τριάντα εννα
(2) to hil’a eńacosea saranda ‘’1940’’ < gr. το χίλια εννιακόσια σαράντα
(3) kirixe  vb. (gr.) pf. s. pers. III sg;. Kiriso ‘’a proclama’’ < gr. κηρυξει
(4) pangozmiu polemu ‘’război mondial’’ < gr. παγκόσμιο πόλεμο
(5) s-andistîsi vb. IV pf. s pers III sg; mi andistitestu ‘’a se opune’’ < gr. αντιστεκομαι
(6) δeca num. card. ‘’zece’’ < gr. δέκα
(7) hil’a eńacosea saranda ena ‘’1941’’ < gr. χίλια εννιακόσια  σαράντα ενα
(8) pandu, elinicolu lao ‘’pretutindeni, poporul grec’’ < gr. παντου ο ελληνικοσ λαο
(9) ena triandaohto sintaγmatos evzonon ‘’un regiment de evzoni (nr.) 38’’ < gr. ενα τριαντα οχτώ συντάγματος εβξωνων
(10) s-unumusestu vb. IV ind. prez. pers. III pl. unipers. ‘’a se denumi’’ < gr. ονομαζονται
(11) epihirisea s.f. ‘’tentativa’’ < gr. επιχειρησε
(12) siδiruδrumikascî adj. f. ‘’feroviară’’ < gr. σιδηροδρομικη
(13) γramii s.f. ‘’linie’’ < gr. γραμμη
(14) sabutaz s.n. ‘’sabotaj’’ < gr. σαμποταζ
(1) mahi s.f. ‘’luptă’’ < gr. μαχη
Sublinierile din text şi notele de subsol aparţin editorilor.

 

Versiunea românească îmi aparţine:
‘’În 1939, în 1940 Germania a declarat războiul mondial. Pe noi nu ne-a atacat, dar veni Italia, ne-a atacat Italia în 1940-41. Veni în Albania, şi din Albania vroia să intre în Elada. Elada a opus rezistenţă şi am respins-o, dar la 10 Aprilie 1941 veniră germanii. Îi zdrobiră germanii, ocupară Elada. Se întâmplă atunci o mare foamete. Multă lume muri. La Atena poate că muriră vreo patruzeci de mii de oameni, muriră în Atena de foame. Şi pretutindeni pooporul elen suferea mult. Apoi începu mişcarea de partizani şi eu, de asemenea, nu puteam să rabd suferinţeşe pricinuite de germane  şi m-am făcut şi eu partisan. Am intrat în regimentul de evzoni nr. 38 în munţii Agrafî, aşa se numeau munţii aceia. Am stat acolo trei—patru luni. Aveam acţiuni  - atacam din Lamia pînă la Meţova.  Atacam liniile de cale ferată, şi făceam sabotaje pe drumurile ce treceau aftukinatli. Am atacat multe unităţi germane, am dat multe lupte.’’

 

SURSA:
Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp. 22-23.

Texte aromâne 5: KOKKA IRINI

Vineri, 23 Decembrie 2011 08:32

În 1986-1987, Maria Kokka, aromâncă originară din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o anchetă ştiinţifică de teren în localitatea natală, în cadrul pregătirii lucrarii de diplomă de la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti.


Unul dintre subiecţi a fost KOKKA IRINI, 46 de ani, funcţionară, absolventă a şcolii generale în limba greacă, vorbitoare de aromână şi greacă:


Unî oarî şi unu kiro, eara unu vasil’é ţi avea unî featî multu muşatî. Vrea s-u mîritî, s-u da la ma bunu ti craturli (10) tuti. Ş-acîţă un biducl’u, lu hîri tu cumaşu (11), s-feaţi mari. U til’é biducl’u i scoasi kalea, ş-kalea u spîndzură tu platei (12) ş-dzăsi, bîgă doi oamini ta s-veagl’i aco, şi cai fiorudi craturli tuti va s-cunoştea di ţi eara kalea, aţîlui va s-dîdea h’il’i-sa. Trîcurî dit craturli tuti ş-nu putu văru. Altu dzîţea di porcu, altu dzîţea di zarcaδi (1), altu dzîţea di oaii, altu dzîţea di caprî, nu ştia văru di ţi eara kalea. Un altu omus ţi vini s-mitamfilisi (2) muşatu, multu muşatu, palicaru (3), ş-dzăsi oti că: - Mini ştiu di ţi easti aţa kali. – Di ţi easti? Dzăsiră el’i. – Kalea aţa easti dii biducl’u. Ş-dzăsi vasil’élu: - Aţăia va s-u dau feata. U deadi feata, feaţi numtî, u ncurună, şi u lo feata. Di u lo feata omus (4) u deadi şi trei peristeri (5). An (6) nu va s-trîţea feata gini aco iu va nidzea, va s-pitriţea acasî pi piristeri ş-va s-avdza tati-su. Va s-u δγivisea (7) cartea va s-cunoştea tatî-su cî nu triţea ģini feata. Aţelu omos nu eara omu. Aţelu eara dracu di s-feaţi muşatu ş-nesi di cunoscu kalea di biducl’u. U lo di-arumina feata, fudzi, fudzi, fzdzi, fudzi. – Iu easti? dzîţea ia. – Iu easti casa? – Aua tora va nidzemu. - Iu–i casa? – Aua, tora va nidzemu. Aĝumsi la unî guvicî, multi strimtî guvî. Intră nuntu elu,ia s-alahtîrsi, i-dzăsi: - Iu va negu aua tora? (8) şi u supsi elu cu anasa (9) –l’ ş-u trapsi nuntu tu guvî. Căndu neasi di ĝos tu guvî vidzu mă-sa a dracului durńa, ş-tu keptu avea unî nîpîrticî. Ş-ia di multî stinuhurii (10) nu ştia cum s-facî. Fudzi dracu unî dzuî nafoarî ş-acîţă γrîpsi (11) unî carti di deadi ali piristeri şi piristerea u dusi la tatî-su. Ş-dzăsi tatî-su: - Ţi s-fîţemu ml’ari? Dzăsi, feata nu treaţi ģini, aţel ţi u lo eara dracu. Cum va s-fîţemu? – D-iu ştiu cum s-fîţemu ta s-nidzemu s-u luomu feata, dzăsi. Ş-eara unî ml’ari ţi avea nauî fiĉori. Aţel’i naul’i fiĉori nidzea la lucuru dzua ş-dzăsi unî moaşi tu γitonau (1) ţi ştia ahtări lucre, dzăsi: - Mini, dzăsi, fiĉoril’i a mel’i va ţi s-u aflî guva di dracu iu easti, ta s-nidzeţi s-luaţi feata. Şi lu ia unî păndzî zaharia ta s-coasî unî cîmeaşi. Neasi protu: - La cui u coşi aţa cîmeaşi, mana? U cosu, dzăsi, aţilui, dzăsi, ţi ştii iu easti guva a dracu. Δefteru (2) dzăsi: - A cui u coşi aţa cîmeaşi, mana? Mini dipunu zu guvî ş-nu mi adukeşti dracu. Tritu (3) dzăsi: - A cui u coşi aţa cîmeaşi, mana? Dzăsi, mini, dzăsi, scolu nîpîrtica di pi keptu ş-nu mi adukeşti dipu. Tetartu (4) dzăsi: - A cui u coşi aţa cîmeaşi, mana? – U cosu aţilui, dzăsi, ţi va s-adukascî, dzăsi. – Mini estu, dzăsi, ţi adukestu, u l’au feata di arumina ş-fugu ş-nu m-acaţî văru. Pemptu (5) dzăsi: A cui coşi aţa cîmeaşi? – Aţilui ţi va s-scapî feata! – Mini, dzăsi, dau buşiru di padi, s-facî palate di γilii s-ancl’idu nuntu. Ectu (6) dzăsi: - Arucu keptini di dinipoi, s-faţi pîduri?. Şaptili dzăsi: - Mini, dzăsi, arucu, dzăsi, unî bucali di untulemu s-faţi θalasî (7) Aţelu di optulea, dzăsi: - Mini u l’au di arumina s-trecu tu θalasî. Şi aţelu di naulea u u paradeadi la tatî-su. Ş-intrarî naul’i fiĉori tu unî cali ş-neasirî acoţi, neasirî aco u luarî feata nu u adukirî dipu, n-cali omos l’i aĝumsi dracu, aco iu l’-aĝumsi dracu deadi buşiru di padi s-feaţi palate di γilii (1). U ncl’isirî nuntu feata, dzîţea dracu: -Heamî, heamî, unî guvicî s- ńi fîţeţi. U feaţirî unî guvicî, cît guva di acu cu acu. Cît vidzu elu cî u feaţirî, u supsi feata d-aco şi u lo pali, dusi alantu omos l-u dislike di pi keptu alui di nîpărticî ş-u xanalo pali d-arumina ş-fudziră, ş-fudzirî, ş-l-aĝumsi dracu pali n-cali şi arucă keptinu aţelu dinîpoi. S-feaţi unî păduri mari. Tu pîduri nuntu s-minti dracu, ala pali (2) l- aĝumsi. Aco iu l- aĝumsi, arucă alantu bucalea di untulemu, s-feaţi θalasî.U lo feata aţelu ş-u tricu di θalasî nclo di arumina ş-neasi alantu dapoia şi u lo d-aco di mardzinea di θalasî şi u paradeadi (3) a tati-su. Şi aţelu ma ńicu ţi u paradeadi a tati-su i-u deadi mul’ari vasil’élu.Bînarî el’i ma ģini şi noi ma ģini di el’i.

 

(10) cratu s.m. ‘’stat’’ < gr. κράτος

(11) cumaşu s.m. ‘’coteţ’’ < gr. κωμασι

(12) platei s.f. ‘’piaţă’’ < gr. πλατεία

(1) zarcaδî s.f. ‘’căprioară’’ < gr. ζαράδι

(2) s-mitamfilisi vb. IV, pf. s., pers. II sg. Mi mitamfiisestu ‘’a se schimba’’ < gr. Μεταμφιεζομαι

(3) palicaru s.m. ‘’viteaz’’ < gr. παλληκάρι

(4) omus adv. ‘’de fapt’’ < gr. ομως

(5) peristerî s.f. ’’porumbel’’ < gr. περιστέρι

(6) An conj. ‘’dacă’’ < gr. αν

(7) δγivisea vb. IV, imp., pers. III sg.; δγivisestu ‘’a citi’’ < gr. διαβάστε

(8) tora adv. ‚’acum’’ < gr. τώρα

(9) anasî s.f. ‚’’respiraţie’’ < gr. ανάσα

(10) stinuhurii s.f. ‘’supărare’’ < gr. στενολωμα

(11) γrîpsi vb. IV, pf. pers. III sg; γrîpsescu ‘’a scrie’’ < gr. γράφω

(1) γitonauî s.f. ‘’vecinătate’’ < gr. γετονιά

(2) Δefteru num. ord. ‘’al doilea’’ < gr. Δεύτερος

(3) Tritu num. ord. ‘’al treilea’’ < gr. τριτος

(4) Tetartu num. ord. ‘’al patrulea’’< gr. τέταρτης

(5) Pemptu num. ord. ‘’al cincilea’’ < gr. πέμπτης

(6) Ectu num. ord. ‘’al şaselea’’ < gr. έκτος

(7) θalasî s.f. ‘’mare’’ < gr. θάλασα

(1) γilii s.f. ‘’sticlă’’ < gr. γυαλί

(2) ala pali ‘’dar, iarăşi’’< gr. αλλά πάλι

(3) paradeadi vb. IV, pf s., pers III sg; paradau ‘’a preda’’ < gr. Παρα + dau

 

 

Sublinierile din text şi notele de subsol aparţin editorilor. Numărul de ordine al notelor se repetă pentru că se află pepagini diferite. În locul literei ‘’d cu sedilă’’, pe care nu am găsit-o în fontul Arial, am folosit grupul de consoane ‘’dz’’: dzăsi.

 

Versiunea românească îmi aparţine:

‘’Cândva, într-o vreme, era un basileu care avea o fată foarte frumoasă. Dorea să o mărite, s-o mărite în ţara cea mai importantă. Şi a prins un păduchi, l-a hrănit în coteţ, s-a făcut mare. A tăiat pduchiul, i-a scos pielea şi a agăţat-o în piaţă, a pus doi slujitori să o păzească acolo, şi care flăcău din toate ţările arr fi ghicit cui aparţinuse pielea, aceluia i-ar fi d at-o pe fata sa de soţie. Au venit din toate ţările şi nimeni nu a ghicit. Unul zicea că pielea ar fi de porc, altul că e de căprioară, altul că e de oaie, altul zicea de capră, nu ştia nimeni cui aparţinuse pielea. Unul se schimbă frumos, foarte frumos, viteaz. Şi zise oti că: - Eu ştiu din ce este această piele. – Din ce este? ziseră ei. – Pielea aceea este de păduchi. Şi zise basileul: - Ţie îţi voi da fata. Îi dădu fata, făcu nuntă, o cunună, şi luă fata. Când a plecat fata, i-a dat şi trei porumbei. Dacă nu i-ar fi mers fetei bine, ar fi trimis acasă porumbeii să ştie atică-su. Acela de fapt nu era om. Acela era dracul, care se transformase într-un flăcău frumos şi a ghicit că era piele de păduchi. Aruncă pe umăr fata, fugi, fugi, fugi, fugi. - Unde ste? zicea ea. – Unde este casa? – Aici, acum vom ajunge. – Unde-i casa? – Aici, acum vom ajunge. Ajunse la o gaură mică, foarte strâmtă. Intră el înăuntru, ea s-a speriat, îi zise: - Unde voi ajunge aici acum? şi o aspiră el şi o trase în gaură. Când a intrat în gaură, a văzut-o pe mama dracului, care dormea cu o năpârcă pe piept. Şi de multă supărare nu ştia ce să facă. Plecă dracul într-o zi afară şi scrise o scrisoare pe care o dădu porumbelului şi acesta o duse tatălui ei. Şi zise tatăl ei: - Ce să facem nevastă? Zise, fetei nu-i merge bine, acela care a luat-o era dracul. Ce vom face? – De unde să ştiu ce să facem ca să mergem să luăm fata, zise. Şi era o femeie care avea nouă feciori. Cei nouă feciori mergeau la lucru ziua şi zise o bătrână vecinilor care ştiau povestea, zise: - Eu, zise, feciorii mei vor găsi unde este gaura dracului, ca să mergeţi să luaţi fata. Şi luă ea o pânză ca să coasă o cămaşă. Veni primul băiat: - Cui coşi acea cămaşă, mamă? – O cos, zise, celui, zise, care ştie unde ste gaura dracului. Al doilea zise: - Cui coşi acea cămaşă, mamă? Eu cobor în gaură şi nu mă simte dracul. Al treilea zise: - Cui coşi acea cămaşă, mamă? Zise, eu, zise, ridic năpârca de pe piept şi nu mă simte deloc. Al patrulea zise: - Cui coşi acea cămaşă, mamă? – O cos aceluia, zise, celui abiş, zise. – Eu sunt, zise, cel abil, iau fata pe umăr şi fug să nu simtă nimeni. Al cincilea zise: - Cui coşi acea cămaşă? – Celui care va salva fata! – Eu, zise, dau cu pumnul de pământ, să se facă palat din sticlă ca s-o închid înăuntru. Al şaselea zise: - Arunc pieptenele înapoi ca să se facă pădure. Al şaptelea zise: - Eu, zise, arunc, zise, o cană de untdelemn ca să se facă o mare. Cel de-al optulea zise: - Eu o voi lua p eumărs-o trec marea. Şi cel de-al nouălea a predate-o tatălui ei. Şi porniră cei nouă feciori pe acelaşi drum şi merseră acolo, merseră acolo, luară fata, nu simţiră nimic, dar dracul îi ajunse pe drum, acolo unde îi ajunse dracul , dădu cu pumnul de pământ şi se făcu un palat de sticlă. O închiseră înăuntru pe fată, zicea: - Puţin, puţin, o găurică să-mi făceţi. Făcură o găurică, cât gaura de ac, cu acul. Cum văzu el că o făcură, o aspiră fata de acolo şi o luă din nou, se duse celălalt, i-a dezlipit-o de pe pieptul lui de năpârcă şi o puse din nou pe umăr şi fugiră, fugiră şi ia-ajunse dracul din nou pe drum şi aruncă pieptenul acela dinapoi. Se făcu o pădure mare. În pădure se rătăci dracul, dar iar îi ajunse. Acolo unde îi ajunse, aruncă celălalt cana de ulei, se făcu o mare. Acela luă fata şi o trecu marea dincolo pe umăr şi merse celălat apoi şi o luă de acolo, de la marginea mării, şi o duse tatălui ei. Şi cel mai mic, care a adus-o tatălui, i-o dădu de soţie basileul. Trăiră ei mai bine şi noi mai bine ca ei.’’

 

SURSA:

Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud, Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp. 17-20.

 

 

 

 

 

Texte aromâne 7 : KOKKAS HARILAOS

Duminică, 25 Decembrie 2011 07:34

În 1986-1987 Maria Kokka, aromâncă din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o anchetă ştiinţifică de teren pentru pregătirea lucrării de diplomă la Facultatea de litere a Universităţii Bucureşti.


Unul dintre subiecţi a fost KOKKAS HARILAOS, 65 de ani, cioban şi cărăuş, vorbitor de aromână şi greacă, absolvent de patru clase în greacă.


Cît apirî tahina miscolu, mi lau, mi tîmîsestu (7), măcu heamî pîni, aşe di culaţio, ş-negu naparti la stavlu (8). Aco la stavlu amu dzaţi mulări. Negu, li scotu. Li scotu nafoarî, l-adapu, li bagu nuntu, li hîrestu, li xanascotu, dapoia arestu stavlu şi l-alasu pînî searî, pînî searî nafoarî. Mi toru d-aco dapoia, γinu acasî. Acasî amu vărî dzaţi – γingiţ mînari, dzaţi oi, dzaţi căpri. Li hîrestu şi eali dapoia l-arucu apî cî l-amu cl’asi stavlisi, nu li scotu nafoarî tora cî easti iarî. Li tîmîsestu (7) dapoia ş-l-alasu. Stau ti prăndzu, mi discurmu heamî di oarî. Xanamăcu tu prăndzu păni şi mini. Negu vărî voltî (9) la mîγîzii heamî, stau vărî sati-dau aco, mi aĝocu vărî culţinî (10) aco cu alţi parei (11) ca mini. Aidi xana pali mi scolu, ti mirindi negu la cal’i, ndregu stavlu, bagu cal’i nuntu l’i ncl’idu, mi scolu, γinu acasî. Γinu acasî, ahurhestu pali cu mînarili ţi amu. Li hîrestu, li dau apî aco ş-xana pali γini seara dapoia. Şideari cu Polixenea.

 

(7) tîmîsestu vb. IV, pers. I sg. Ind. Prez. ’’a pregăti’’ < gr. ετοιμαζω

(8) stavlu s.m. ’’grajd’’ < gr. σταυλος

(9) voltî s.f. ’’plimbare’’ < gr. βολτα

(10) culţinî s.f. ‘’joc de cărţi; cărţi de joc’’ < gr. κολτσίνα

(11) parei s.f. ‘’companie’’ < gr. παρεα

 

Notele de subsol aparţin editorilor.

 

 

Versiunea românească îmi aparţine:

’’Cum se face lumină dimineaţa mă scol, mă spăl, mă pregătesc, mănânc puţină pâine, aşa ca gustare, şi merg dincolo la grajd. Acolo la grajd am zece catâri. Merg, îi scot. Îi scot afară, îi adap, îi bag înăuntru, le dau de mâncare, îi scot din nou, apoi mătur grajdul şi îi las până seara afară. Mă întorc apoi, vin acasă. Acasă am vreo zece-douăzeci de miei îmblânziţi, zece oi, zece capre. Le dau şi lor de mâncare, apoi le dau apă, pentru că le-am închis în grajd, nu le scot afară acum că e iarnă. Le pregătesc, apoi şi le las. Stau la amiază, mă odihnesc puţin timp. Mănânc din nou pâine la prânz şi eu. Fac o plimbare până la prăvălie, stau acolo vreo oră-două, joc o carte cu alţi cunoscuţi de vârsta mea. Apoi din nou mă scol, pe la chindie merg la cai, aranjez grajdul, bag caii înăuntru, închid grajdul, vin acasă. Vin acasă, încep din nou cu mieii pe care îi am acolo. Le dau de mâncare, le dau apă şi din nou vine seara apoi. Stau cu Polixenia.’’

 

SURSA

Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp. 21-22.

Texte aromâne 6: KOKKAS HARILAOS

Sâmbătă, 24 Decembrie 2011 04:20

În 1986-1987 Maria Kokka, aromâncă orginară din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o anchetă de teren în localitatea natală, în cadrul pregătirii lucrării de diplomă pentru absolvirea Facultăţii de Litere din Universitatea Bucureşti.


Unul dintre subiecţi a fost KOKKAS HARILAOS, 65 de ani, cioban şi cărăuş, vorbitor de aromână şi greacă, absolvent a patru clase în limba greacă.


Molis (4) apirî caθi (5) tahina, mi scolu dit somu, negu mi lau. Afu (6) mi lau dapoia l’au mi keptimu. Mi vîrγeasti maia: - Caθi dzuî ti keptińi, caθi dzuî ti udz tu capu, ńi faţi, nu ti udî, n-adarî cî va s-arucuredzî, cî eşti papu. Mini nu avdu, voi s-mi lau, voi s-mi keptimu. Dapoia l’-aĝutu, negu s-l’au leami, aprindemu soba. Afu aprindemu soba, ia l’a di faţi ĉai, ia faţi ĉai aco, mîcăm ĉai. Dapoia l’-aĝutu, ta s-fiţemu prăndzu, poti fakii (7), poti fîsul’u, iţi avemu aco, patati. L’aĝutu ali mai, l’i curu aco, pînî ti prăndzu. Γini prăndu, mîcăm aidi poti, ni luomu cîtî heamî cu maia aco, nî virγimu cîtî heamî ca nî nkidicămu unu cu alantu. Aidi xana (1) pali (2) dapoia γini mirindea. Etimusimu ta iδγia (3) pali.Tîmîsim pali ti mîcari, ta s-fîţemu ti seara ţinî, ti seara. Aidi, xana pali seara bîgămu tiliorasi (4), videmu, e; treaţi heamî di oarî γini ş-un nipotu aco, caθi (5) dzuî avem un nipotu, trîţemu oara şi cu elu aco, pînî ntunearicî. Ĉorgili n-capu, dapoia somu pînî tahina. Tahina ahurhimu pali ta iδγia (6).


(4) molis conj. ‘’cînd’’ < gr. Μόλις

(5) caθi pron. ‘’fiecare’’ < gr. Κάθε

(6) afu conj. ‘’cînd’’ < gr. Αφού

(7) fakii s.f. ‘’linte’’ < gr. Φακή

(1) xana adv. ‘’din nou’’ < gr. ζανά

(2) pali adv. '’iarăşi’’ < gr. πάλι

(3) ta iδγia ‘’aceleaşi’’ < gr. τα ίδία

(4) tiliorasi s.f. ‘’televizor’’ < gr. τηλεόραση

(5) caθi pron. ‘’fiecare’’ < gr. Κάθε

(6) pali ta iδγia ‘’iarăşi aceleaşi’’ < gr. Πάλι τα iδγia

 

Notă: Sublinierile din text şi notele de subsol aparţin editorilor.


Versiunea românească îmi aparţine:

‘’Când se face lumină în fiecare dimineaţă, mă scol din somn, merg mă spăl. Când mă spăl, apoi mă piepten. Mă ceartă bunica: - În fiecare zi te piepteni, în fiecare zi te uzi pe cap, nu e bine, nu te uda, nu fă asta, că vei răci, că eşti bătrân. Eu nu aud, vreau să mă spăl, vreau să mă piepten. Apoi o ajut, merg să iau lemne, aprindem soba.Când aprindem soba, ea se apucă să facă ceai, ea face ceai acolo, bem ceai.Apoi îi ajut ca să pregătim prânzul, poate linte, poate fasole, orice avem acolo, cartofi. O ajut pe bunica, îi curăţ acolo, până la amiază. Vine amiaza, mâncăm, ne înţepăm puţin cu bunica acolo, ne certăm puţin pentru că ne împiedicăm unul de celălalt. Haide din nou aceleaşi, apoi vine gustarea. Pregătim aceleaşi din nou. Pregătim din nou mâncare ca să facem cina pentru seară. Haide, din nou seara dăm drumul la televizor, ne uităm, ei; trece puţin timp, vine şi un nepot acolo, în fiecare zi ne vine un nepot, petrecem timpul şi cu el acolo, până se întunecă. Cergile peste cap, somn până dimineaţa. Dimineaţa o luăm de la capăt.’’

 


SURSA

Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp.20-21

Texte aromâne 4: KOKKA IRINI

Joi, 22 Decembrie 2011 20:04

În 1986-1987, Maria Kokka, aromâncă originară din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o anchetă de teren în cadrul pregătirii lucrării de diplomă la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti.

Unul dintre subiecţi a fost Kokka Irini, funcţionară de 46 de ani, vorbitoare de aromână şi greacă, absolventă a şcolii generale în limba greacă.

Ţi s-ţî dzăcu h’il’e-ali dadi. Tu unî ńil’i nauî suti şaidzăţ căndu mi mîrtai mini, prin (1) trei ani,earam susitî. Avea socru-ńu unî ńil’I di nîmal’i, unî ńil’i di oi. Primveara nîiseamu tu munti, ncîrcamu cal’i cu hîrarili (2), arucamu mutafea-roşi pisuprî. Pi altă mulari ĉorgă-roşi. Avea unî mari hari (3) căndu

nkiseai di fudzeai tu munti. Nidzeamu tu munti veara tutî. Dapoia nkiseamu, γineamu tu cămpu iara. Bîgamu, fîţeamu măndzărli, ş-nidzeamu noi mul’eri sinehea (4) la oi. Duţeamu păni, duţeamu gelî, duţeamu pîlvukil’i (5) la căni. Tutî iara u bînamu la oi.

Dapoia căndu mi mîrtai di neşu la scoru-ńu, vreamu s-aliximu bana: s-vindemu oili, s-ancupîrămu tracteri (6), s-ancupîrămu ctimati (7) s-bînămu bana al’os (8). Mini vream s-mi facu cama modernî, til’ai perili, feĉu permanent. Soacrî-mea di multî meraki ńi dzăsi: - Lelele! La nveatî vrutî cum s-ti veadî soacra sutî? Cî nu vrea tas m-adaru modernî, soacrî-mea, vrea s-estu ca di ma ninti. Socru-ńu vrea s-legu ţipî cu tamtelî, s-estî arîmănî di ma ninti. Dapoia noi, afu (9) tricurî niscănţi ańi, nu vrea s-bîneadzî cu oili bărbaţl’I, vrea s-diupunî tu poli (10). Fumeal’a a noastî ţi feaţimu u spuδÎximu (1) tutî. Mini aveamu trei feati şi unu fiĉor. Trei li spuδÎxii: unî scoşu caδiγitrii (2), unî u scoşu δasuloγu (3), alantî u scoşu nusucomî (4), fiĉoru u scoşu ilictruloγu (5). Alîxi bana. Ţi cara u alîximu bana omus:noi arîmănl’I tuţi ţi stau aua n-Tricolu ş-periferia tutî d-avriγîra, n-adunămu tuţi dadunu ş-feaţimu siloγu (6) şi nĝocu arîmănl’i tuţi, s-ĝioacî featili, fiĉorl’i. Feaţirî stolii (7) di rîmăni di ma ninti, cu fustăńi di stofî lungî, cu şulovări fiĉorl’I, cu cîĉuli n-capu, cu ţîruhi, cu fundi (8), s-nĝoacî, s-adunî tuţi rîmănl’I di locu tutu di negu di i vedu. Ĝoacî cu violii, ş-hîrisescu noaptea tutî. S-bînămu […] Aţa va s-u avemu panda (9) nu va s-u alîximu vroarî, limba noastî arîmîneascî. Ş-iţi nidzemu, limba arîmîneascî u zburămu.

 

(1)    prin adv. ‘’înainte’’ < gr. πρίν

(2)    hîraru s.n., ‘’sac mare de lînă ţesut în casă’’ < tc. kharar

(3)    hari s.f. ‘’graţie, farmec’’ < gr. χάρη

(4)    sinehea adv. ’’continuu’’ < gr. συνέχεια

(5)    pîlvoku s. m. ’’pîine de tărîţe pentru cîini’’ < gr. ?

(6)    tracteri s.n. ‘’tractor’’ < gr. Τρακτερυ < fr. tracteur

(7)    ctimî s.f. ‘’proprietate, moşie’’ < gr. κτήμα

(8)    al’os adv. ‘’altfel’’ < gr. αλλοιώς

(9)    afu conj. ‘’după ce, dacă’’ < gr. αφού

(10)  poli s.f. ‘’oraş’’ < gr πόλή

(1) spuδÎximu vb. IV, ind. Prez., pers. I pl.; spuδÎxescu ‘’a studia’’ < gr. σπουδάζω

(2) caδiγitrii s.f. ‘’profesoară’’ < gr. καθηγήτρια

(3) δasuloγu s(f/m) ‘’silvicultor’’ < gr. δασολόγς

(4) nusucomî s.f. ‘’soră medicală’’ < gr. νοσοκόμα

(5) ilictruloγu s.m. ‘’electrician’’ < gr. ήλεκτρολόγος

(6) siloγu s.m. ‘’asociaţie’’ < gr. σύλλογος

(7) stolii s.f. ‘’costum popular’’ < gr. στολή

(8) fundî s.f. ‘’ciucure’’ < gr. φούντα

(9) panda adv. ‘’totdeauna’’ < gr. Πάντα

 

 

Notă: Sublinierile din text, parantezele drepte şi notele de subsol aparţin editorilor. Numărul de ordine al notelor de subsol se repetă pentru că apar pe pagini diferite. În locul literei ‘’d cu sedilă’’, pe care nu am găsit-o în fontul Arial, am folosit grupul de consoane ‘’dz’’: dzăcu.

 

Versiunea românească îmi aparţine:

‘’Ce să-ţi zic fata mamei. În o mie nouă sute şaizeci, când mă măritai eu, înainte cu trei ani, eram logodită. Avea socru-miu o mie de animale, o mie de oi. Primăvara ieşeam pe munte, încărcam caii cu sacii de lână , aruncam cuvertură roşie pe deasupra. Avea un mare farmec momentul când porneam la munte. Stăteam pe munte vara toată. Apoi porneam , veneam la câmpie iarna. Pregăteam baniţele şi mergeam mereu noi femeile la oi. Duceam pâine, duceam mâncare, duceam pîine de tărâţe la câini. Toată iarna o petreceam la oi.

Apoi când m-am măritat de m-am mutat la socru-miu, doream să schimbăm modul de viaţă: să vindem oile, să cumpărăm tractoare, să cumpărăm teren agricol ca să trăim altfel. Eu doream să fiu modernă, mă tunsei, îmi făcui părul permament. Soacră-mea cu mult drag îmi zise: - Vai! tu, noră dragă cum să te vadă soacra sutî? Cî nu vrea ca să fiu modern, soacră-mea, dorea să fiu tradiţională. Apoi noi, dacă trecură câţiva ani, nu doreau bărbaţii să mai lucreze cu oile, doreau să coboare în oraş. Familia noastră, cum am făcut, i-am trimis la şcoală pe toţi. Eu avem trei fete şi un băiat. Trei le-am trimis la şcoală: una am făcut-o profesoară, una am făcut-o silvicultoare, cealaltă am făcut-o soră medical, băiatul l–am făcut electrician. S-a schimbat modul de viaţa. Şi ce dacă ne-am schimbat astfel modul de viaţă: noi, aromânii, toţi cei care stau aici, în Tricala şi-n periferia toată de jur-împrejur, ne-am strâns toţi împreună şi am făcut club şi joacă toţi aromânii, ca să joace fetele şi băieţii. Făcură costume aromâneşti tradiţionale, cu rochii de stofă lungă, băieţii cu şalvari, cu căciuli pe cap, cu opinci, cu ciucuri, să joace, se strâng toţi aromânii de peste tot ca să-i vadă. Joacă cu violii, petrec toată noaptea. Să trăim […] Vom avea totdeauna datoria să nu schimbăm niciodată limba noastră aromânească. Şi oriunde vom merge, limba noastră aromână o vom vorbi.’’

 

SURSA

Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp. 16-17.

Texte aromâne 4: Kokka Irini

În 1986-1987, Maria Kokka, aromâncă originară din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o anchetă de teren în cadrul pregătirii lucrării de diplomă la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti.

Unul dintre subiecţi a fost Kokka Irini, funcţionară de 46 de ani, vorbitoare de aromână şi greacă, absolventă a şcolii generale în limba greacă.

Ţi s-ţî dzăcu h’il’e-ali dadi. Tu unî ńil’i nauî suti şaidzăţ căndu mi mîrtai mini, prin (1) trei ani,earam susitî. Avea socru-ńu unî ńil’I di nîmal’i, unî ńil’i di oi. Primveara nîiseamu tu munti, ncîrcamu cal’i cu hîrarili (2), arucamu mutafea-roşi pisuprî. Pi altă mulari ĉorgă-roşi. Avea unî mari hari (3) căndu

nkiseai di fudzeai tu munti. Nidzeamu tu munti veara tutî. Dapoia nkiseamu, γineamu tu cămpu iara. Bîgamu, fîţeamu măndzărli, ş-nidzeamu noi mul’eri sinehea (4) la oi. Duţeamu păni, duţeamu gelî, duţeamu pîlvukil’i (5) la căni. Tutî iara u bînamu la oi.

Dapoia căndu mi mîrtai di neşu la scoru-ńu, vreamu s-aliximu bana: s-vindemu oili, s-ancupîrămu tracteri (6), s-ancupîrămu ctimati (7) s-bînămu bana al’os (8). Mini vream s-mi facu cama modernî, til’ai perili, feĉu permanent. Soacrî-mea di multî meraki ńi dzăsi: - Lelele! La nveatî vrutî cum s-ti veadî soacra sutî? Cî nu vrea tas m-adaru modernî, soacrî-mea, vrea s-estu ca di ma ninti. Socru-ńu vrea s-legu ţipî cu tamtelî, s-estî arîmănî di ma ninti. Dapoia noi, afu (9) tricurî niscănţi ańi, nu vrea s-bîneadzî cu oili bărbaţl’I, vrea s-diupunî tu poli (10). Fumeal’a a noastî ţi feaţimu u spuδÎximu (1) tutî. Mini aveamu trei feati şi unu fiĉor. Trei li spuδÎxii: unî scoşu caδiγitrii (2), unî u scoşu δasuloγu (3), alantî u scoşu nusucomî (4), fiĉoru u scoşu ilictruloγu (5). Alîxi bana. Ţi cara u alîximu bana omus:noi arîmănl’I tuţi ţi stau aua n-Tricolu ş-periferia tutî d-avriγîra, n-adunămu tuţi dadunu ş-feaţimu siloγu (6) şi nĝocu arîmănl’i tuţi, s-ĝioacî featili, fiĉorl’i. Feaţirî stolii (7) di rîmăni di ma ninti, cu fustăńi di stofî lungî, cu şulovări fiĉorl’I, cu cîĉuli n-capu, cu ţîruhi, cu fundi (8), s-nĝoacî, s-adunî tuţi rîmănl’I di locu tutu di negu di i vedu. Ĝoacî cu violii, ş-hîrisescu noaptea tutî. S-bînămu […] Aţa va s-u avemu panda (9) nu va s-u alîximu vroarî, limba noastî arîmîneascî. Ş-iţi nidzemu, limba arîmîneascî u zburămu.

 

(1)    prin adv. ‘’înainte’’ < gr. πρίν

(2)    hîraru s.n., ‘’sac mare de lînă ţesut în casă’’ < tc. kharar

(3)    hari s.f. ‘’graţie, farmec’’ < gr. χάρη

(4)    sinehea adv. ’’continuu’’ < gr. συνέχεια

(5)    pîlvoku s. m. ’’pîine de tărîţe pentru cîini’’ < gr. ?

(6)    tracteri s.n. ‘’tractor’’ < gr. Τρακτερυ < fr. tracteur

(7)    ctimî s.f. ‘’proprietate, moşie’’ < gr. κτήμα

(8)    al’os adv. ‘’altfel’’ < gr. αλλοιώς

(9)    afu conj. ‘’după ce, dacă’’ < gr. αφού

(10)  poli s.f. ‘’oraş’’ < gr πόλή

(1) spuδÎximu vb. IV, ind. Prez., pers. I pl.; spuδÎxescu ‘’a studia’’ < gr. σπουδάζω

(2) caδiγitrii s.f. ‘’profesoară’’ < gr. καθηγήτρια

(3) δasuloγu s(f/m) ‘’silvicultor’’ < gr. δασολόγς

(4) nusucomî s.f. ‘’soră medicală’’ < gr. νοσοκόμα

(5) ilictruloγu s.m. ‘’electrician’’ < gr. ήλεκτρολόγος

(6) siloγu s.m. ‘’asociaţie’’ < gr. σύλλογος

(7) stolii s.f. ‘’costum popular’’ < gr. στολή

(8) fundî s.f. ‘’ciucure’’ < gr. φούντα

(9) panda adv. ‘’totdeauna’’ < gr. Πάντα

 

 

Notă: Sublinierile din text, parantezele drepte şi notele de subsol aparţin editorilor. Numărul de ordine al notelor de subsol se repetă pentru că apar pe pagini diferite. În locul literei ‘’d cu sedilă’’, pe care nu am găsit-o în fontul Arial, am folosit grupul de consoane ‘’dz’’: dzăcu.

 

Versiunea românească îmi aparţine:

‘’Ce să-ţi zic fata mamei. În o mie nouă sute şaizeci, când mă măritai eu, înainte cu trei ani, eram logodită. Avea socru-miu o mie de animale, o mie de oi. Primăvara ieşeam pe munte, încărcam caii cu sacii de lână , aruncam cuvertură roşie pe deasupra. Avea un mare farmec momentul când porneam la munte. Stăteam pe munte vara toată. Apoi porneam , veneam la câmpie iarna. Pregăteam baniţele şi mergeam mereu noi femeile la oi. Duceam pâine, duceam mâncare, duceam pîine de tărâţe la câini. Toată iarna o petreceam la oi.

Apoi când m-am măritat de m-am mutat la socru-miu, doream să schimbăm modul de viaţă: să vindem oile, să cumpărăm tractoare, să cumpărăm teren agricol ca să trăim altfel. Eu doream să fiu modernă, mă tunsei, îmi făcui părul permament. Soacră-mea cu mult drag îmi zise: - Vai! tu, noră dragă cum să te vadă soacra sutî? Cî nu vrea ca să fiu modern, soacră-mea, dorea să fiu tradiţională. Apoi noi, dacă trecură câţiva ani, nu doreau bărbaţii să mai lucreze cu oile, doreau să coboare în oraş. Familia noastră, cum am făcut, i-am trimis la şcoală pe toţi. Eu avem trei fete şi un băiat. Trei le-am trimis la şcoală: una am făcut-o profesoară, una am făcut-o silvicultoare, cealaltă am făcut-o soră medical, băiatul l–am făcut electrician. S-a schimbat modul de viaţa. Şi ce dacă ne-am schimbat astfel modul de viaţă: noi, aromânii, toţi cei care stau aici, în Tricala şi-n periferia toată de jur-împrejur, ne-am strâns toţi împreună şi am făcut club şi joacă toţi aromânii, ca să joace fetele şi băieţii. Făcură costume aromâneşti tradiţionale, cu rochii de stofă lungă, băieţii cu şalvari, cu căciuli pe cap, cu opinci, cu ciucuri, să joace, se strâng toţi aromânii de peste tot ca să-i vadă. Joacă cu violii, petrec toată noaptea. Să trăim […] Vom avea totdeauna datoria să nu schimbăm niciodată limba noastră aromânească. Şi oriunde vom merge, limba noastră aromână o vom vorbi.’’

 

SURSA

Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp. 16-17.

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Pagina 1 din 4

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required