Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Displaying items by tag: Ruxăndoiu
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

În anul 1992 Tipografia Universităţii Bucureşti publica lucrarea Texte aromâne din comuna Nea-Zoi , jud. Tricala (Grecia).


Lucrarea fusese discutată în cadrul Catedrei de limba română a Facultăţii de litere şi este destinată studenţilor din anii II – III din facultăţile cu profil filologic.


Cele 54 de pagini ale lucrării includ:

  • Notă asupra volumului
  • Precizări preliminare:

1.Date asupra comunei şi a locuitorilor ei

2. Date asupra subiecţilor şi a anchetei

3. Date asupra graiului din Nea-Zoi

  • Transcrierea fonetică
  • Texte

Conform Notei redactate în decembrie 1989 de conf. dr. Liliana Ionescu Ruxăndoiu, textele au fost culese de absolventa Maria Kokka în comuna sa natală. Ele au fost anexate lucrării de diplomă cu tema Observaţii asupra schimbărilor la nivelul vocabularului în graiul aromânesc din comuna Nea-Zoi (jud. Tricala, Grecia), susţinută în ianuarie 1988 sub îndrumarea L. I. R.. Textele au fost înregistrate pe casete în august 1986 – septembrie 1987 şi au fost transcrise fonetic conform sistemului utilizat în lucrările de dialectologie sud-dunăreană, în prelucrarea materialului studenta beneficiind de suportul conf. dr. Matilda Caragiu Marioţeanu. Importanţa textelor era dată de faptul că reflectau aspectul contemporan al aromânei vorbite într-o zonă care nu se afla sub influenţa românei şi că aduceau la zi materialul didactic dialectologic care folosea încă antologiile lui Pericle Papahagi din 1900 şi 1905. Textele au fost ordonate în funcţie de informatori şi li s-au ataşat glose pentru împrumuturile din neogreacă.


Datele asupra subiecţilor şi anchetei arată că textele au fost obţinute de la 16 subiecţi. Subiecţii I – XIII aparţineau la trei familii: KOKKAS (rude din partea tatălui autoarei), ROSSIOS (rude din partea mamei autoarei) şi KOLIŢAS, în timp ce subiecţii XIV –XVI aparţineau familiilor BABANI, GIANIS şi PAILA. Subiecţii erau reprezentativi pentru 3 generaţii: părinţi, copii şi nepoţi. Textele conţin relatări pe trei teme: o zi petrecută acasă, o zi petrecută în oraş (lucru, şcoală) şi întâmplări, bătrânilor cerându-li-se şi povestirea unui basm.


Datele asupra graiului din Nea Zoi arată că graiul textelor are un caracter mixt: atât fărşerot originar, cât şi pindean şi grămostean. Vocabularul folosit indică faptul că (î), absent din graiul fărşerot, apare ca rezultat al închiderii unui (ă) neaccentuat (fîţemu), dar în poziţie nazală este prezent (căni). Ca şi în graiul fărşerot, (u) final este asilabic. Spre deosebire de graiul fărşerot, apare închiderea vocalelor neaccentuate de apertură medie prin trecerea lui (e) la (i) în (triţea) şi (o) la (u) în (upurii ’’opării’’). În consonantism se observă prezenţa fricativelor împrumutate din greacă (θ, δ, γ), explicabilă prin bilingvism şi reducerea unor grupuri consonantice la o consoană simplă (leami ‘’lemne’’). Există de asemenea un aspect comun al graiului fărşerot cu meglenoromâna: palatalizarea labialei (f) cu dispariţia acestei consoane (s-ibî), faţă de (s-h’ibî) în celelalte graiuri aromâne. Litera (u) apare ca marcă a formei articulate la singularul masculinelor şi neutrelor nu numai la cazurile nominative şi acuzativ, ci şi la genitive şi dativ (Al lupu i dzîţea lali Cola – ‘’Lupului îi zicea unchiul Cola’’), aspect regăsit în Liturghierul aromânesc din secolul XVIII. Puternica influenţă neogreacă în lexic este explicată prin ‘’contextul geografico-politic’’ în care este folosit graiul.

 

Transcrierea fonetică:

á, é, ó, í, ú (vocale accentuate)

- ĭ, - ŭ (vocale finale asilabice)

Ќ, ģ (occlusive paletale)

ľ, ń (sonantele lichidă şi nazală înmuiate)

h’ (fricative paletală rezultată din paletalizarea lui f)

θ, δ, γ (fricativele împrumutate din limba greacă)

ç (africata dental sonoră)

ĉ, ĝ (africatele prepalatale)

 

 

Cele 36 de texte revin subiecţilor astfel: I / 1 -2, II / 3, III / 4-5, IV / 6-9, V / 10, VI / 11, VII / 12, VIII / 13-15, IX / 16-17, X / 18-21, XI / 22-24, XII / 25-27, XIII / 28-30, XIV / 31-34, XV / 35, XVI / 36.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Texte aromâne 1: ROSSIU AΓURIŢA

Luni, 19 Decembrie 2011 19:21

În 1986 – 1987, Maria Kokka, originară din satul aromân Nea – Zoi (Grecia), a efectuat o anchetă de teren în localitatea natală pentru lucrarea de diplomă de la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti.


Unul dintre subiecţi a fost ROSSIU AΓURIŢA de 84 de ani, neştiutoare de carte şi vorbitoare de aromână şi greacă, care a povestit următorul basm:


Tu palo kiro (1). Eara unŭ ţi avea trei feati. Dzăsi vasiľé (2): - Mini voi s-ńi aduţĭ, dzăsi. Nu-ai fiĉiori s-pitreţĭ fandarĭ (3), dzăsi, s-ńi aduţĭ trei feati greali, dzăsi: - D-iu s-aflu trei feati greali mini? Dzăsi. – Nu ştiu. Elŭ plăndzea. Neasi marea, ľ-dzăsi: - Ţi plăndzĭ, tati? Dzăsi. – Ţi s-facŭ? Dzăsi, vasiľélu, dzăsi, vrea trei feati greali, dzăsi. Neasi δeftera (4): - Ţi plăndzĭ, tati? Dzăsi. – Dzăsi vasiľé, dzăsi, vrea trei feati greali, dzăsi. Neasi trita (5). [dzăsi]: - Ţi plăndzĭ tati? - Dzăsi vasiľélu cî vrea trei feati greali. Ţi ti miliseaşti (6) tini, dzăsi. Mini va li aflŭ, dzăsi íịa.

Dzăsi ali mari: - Bagî unu cîpitińŭ dininti aua, dzăsi, sum fustani.

Dzăsi ali δefteri: Bagî ş-tini unu cîpitińŭ, dzăsi, va s-bagu ş-mini, dzăsi. Tora (7) va nidzemu la vasiľélu, dzăsi, va s-ţî dzăcî aţăia, dziţea ali mari: Ţi măţĭ tini tora ţi eşti greauî? Ţi vrei? dzăsi: - Mini voi patru dzăţĭ di soi di salăţĭ, dzăsi. Ľ-adusirî. Ali ńicî i dzăsi: - Tini ma sî dzăcî, dzăsi, va s-dzăţĭ, dzăsi: - Voi unu peaşti dit munti s-ibî sîratŭ. Dzăsi ali ńicî: - Tini ţi măţĭ? Dzăţi vasiľélu: - Mini voi unŭ peaşti dit munti s-ibî sîratŭ. Mini ştiu ţi va s-dzăcŭ, dzăsi. Íịa i-dzăsi. – Tini? Dzăsi: - Mini voi unî perδicî (1), dzăsi, si s-frigî pi sulî di ţearî şi s-căntî, dzăsi. Easti δinato (2), dzăsi, tas s-frigî perδica pi sulî di ţearî şi s-căntî? Dzăsi vasiľélu. – Em tini, easti δinato s-aducî tati trei feati greali, dzăsi, d-iu s-li aflî, dzăsi.

-Bravo! Dzăsi. Mini va ti ľau muľeri, dzăsi.

 

(1)    Tu palo kiro ’’odinioară’’ (literal: ’’în vechea vreme’’) <gr. Τον παλίο κίρό

(2)    vasiľé    s.m. ‘’rege’’ <gr. βασίλίας

(3)    fandaru s.m. ‘’soldat’’ <gr. Φανταρος

(4)    δeftera num. ord. ‘’a doua’’ <gr. Δέντέρι

(5)    trita num. ord. ‘’a treia’’ <gr. τρίτη

(6)    (ti) miliseaşti vb. unipers. ’’te interesează’’ <gr. Τέ μέλλέ

(7)    tora  adv. ‘’acum’’ <gr. Τωρα

(1) perδicî s.f. ‘’potîrniche’’ <gr. Πέρδίκα

(2) δinato adv. ‘’posibil’’ <gr. Δννατον

 

Notă.: Sublinierile şi notele de subsol aparţin editorilor şi se repetă pentru că erau pe pagini diferite. Pentru a simplifica aspectul transcrierii am păstrat din regulile de transcriere fonetică ale lucrării doar pe acelea care implică diferenţieri: grecescul (δ), (ĉ) de la fiĉori, (ľ) de la vasiľé şi de la ľ-dzăsi, (é) de la vasiľé, (ń) de la s-ńi. În locul lui (d cu sedilă) pe care nu l-am găsit în fontul Arial, am folosit grupul de consoane (dz): dzăsi.

 

Versiunea românească îmi aparţine:

‘’Era în vremurile de demult. Era un om care avea trei fete. Zise basileul: - Eu vreau să-mi aduci, zise. Nu ai feciori să-i trimiţi în armată, zise, să-mi aduci trei fete gravid, zise. – Unde să găsesc eu trei fete gravid? Zise. – Nu ştiu. El plângea. Veni fata cea mare şi-i zise: - De ce plângi, tată? Zise. – Ce să fac? Zise, basileul vrea trei fete gravide, zise. Veni fata mijlocie: - De ce plângi, tată? Zise. – Zise basileul, zise, că vrea trei fete gravid, zise. Veni fata cea mică: - De ce plângi, tată? Zise. – Zise basileul că vrea trei fete gravide Ce te priveşte pe tine, zise. Le voi găsi eu, zise ea.

Îi zise celei mari: - Pune-ţi o pernă dinainte, zise, sub rochie.

Îi zise celei mijlocii: - Pune-ţi şi tu o pernă, zise, îmi voi pune şi eu, zise. Acum vom merge la basileu, zise. Vom merge la basileu, zise, îţi va zice ţie, îi zicea celei mari: - Ce mănânci tu acum că eşti gravid? Ce vrei? zise: - Eu vreu patruzeci de soiuri de salate, zise. Îi aduseră. Celei mijlocii îi zise: - Tu, dacă îţi va zice, zise, vei zice, zise: - Vreau un peşte de la munte să fie sărat. Zise celei mici: - Tu ce mănânci? zise basileul: - Eu vreau un peşte de la munte să fie sărat. Eu ştiu ce voi zice, zise. Ea îi zise. – Tu? zise: - Eu vreau o potârniche, zise, friptă pe frigare din lumânare şi să cânte, zise. – Este posibil, zise, să se frigă potârnichea pe frigare din lumânare şi să cânte? zise basileul. – Dar pentru tine este posibil să aducă tata trei fete gravid, zise, unde să le găsească, zise.

-Bravo! zise. Te voi lua de nevastă, zise.’’

 

 SURSA:

Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp. 11-12.

 

 

 

Texte aromâne 2: ROSSIU AΓURIŢA

Marţi, 20 Decembrie 2011 21:16

În 1986-1987 Maria Kokka, aromâncă originară din comuna Nea-Zoi (Grecia), a efectuat o anchetă de teren în localitatea natală, în cadrul pregătirii lucrării de diplomă susţinută la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti.


Unul dintre subiecţi a fost ROSSIU AΓURIŢA de 84 de ani, neştiutoare de carte şi vorbitoare de aromână şi greacă, care a relatat o zi petrecută acasă:


Mi scolŭ tahina, aprindŭ soba, I’aŭ leami, aprindŭ soba. Dapoia mi lau tu faţî. Dapoia I’au tiγanea (3), bagŭ laptili s-h’arbî.Ngrestŭ fiĉori s-neagî la scŭlo. Ŭ disteptŭ, ŭ disteptŭ cî nŭ sî scoalî elŭ, doarmi. Ngrea, ngrea, ngrea. Mi ta δia (4) s-l-ŭ scolŭ. Sî scoalî. Pînî sî-ndreagî, pînî sî-ngîldzescî heamî, pînî s-măcî, pînî aşe, fŭgŭ el’i. Voi s-iaŭ phiatili. Dapoia va s-facŭ gela. γinŭ el’i tŭ prăndzŭ. γinŭ napoia di la scŭlio vrea s-măcî pali. U bagŭ misalia, măcŭ păni. Scolŭ misalia di-mpadi. Adunŭ pheatili (5), pănea, u bagŭ aco. Arestŭ şiremili, arestŭ-mpadi. Laŭ, laŭ pheatili dapoia. Dapoia staŭ cŭ el’i. El’i δγivisestŭ (6), mini pultescŭ. Pînî seara. Γini seara, ntŭnearicî. Vrei leami s-aprindi soba pali (7). S-apleacî soba. Aprindŭ soba pali, sta el’i aŭa δγivisestŭ, zbŭrăscŭ pînî seara. Seara dapoia stau la sobî, fugŭ el’i: altŭ frondistirŭ (8), altŭ nafoarî, staŭ singŭrî aŭa mpultescŭ, staŭ la sobî, singŭrî dipŭ tŭtî dzŭa. Ea aţa facŭ. Dapoia căndŭ γinŭ fiĉorl’i, nî bîgămŭ ş-dŭrńimŭ.

 

 

(3) tiγanea s.f. ‘’tigaie’’ < gr. Τήγανε

(4) Mi ta δia ‘’cu forţa’’ < gr. με τα βιας

(5) pheat s.n. ‘’farfurie’’ < gr. πιάτε

(6) δγivisestŭ v. IV ‘’a citi’’ < gr. Διαβάγω

(7) pali adv. ‘’iar’’ < gr. Πάλι

(8) frondistirŭ s.m. ‘’ore de meditaţii la şcoală particulară’’ < gr. Φροντιετήριον

 

Notă.: Sublinierile din texte şi notele aparţin editorilor. Pentru că în fontul Arial nu am găsit ‘’d cu sedilă’’ am folosit grupul de consoane ‘’dz’’: sî-ngîldzescî.

 

Versiunea românească îmi aparţine:

‘’Mă scol dimineaţa, aprind soba, iau lemne, aprind soba. Apoi mă spăl pe faţă. Apoi iau tigaia, pun laptele să fiarbă. Îi zic băiatului să meargă la şcoală. Îl trezesc, îl trezesc că nu se scoală, doarme. Îi zic, îi zic, îi zic. Trag de el să-l scol. Se scoală. Până se îmbracă, până se încălzeşte puţin, până mănâncă, până aşa, pleacă ei. Vreau să spăl farfuriile. Apoi să fac tocana. Vin ei la prânz. Vine înapoi de la şcoală, vrea să mănânce iar. Pun masa, mănânc pâine. Iau masa. Strâng farfuriile, pâinea, o pun acolo. Mătur fărâmele, mătur pe jos. Spăl, spăl farfuriile apoi. Apoi stau cu ei. Ei citesc, eu împletesc. Până seara. Vine seara, se întunecă. Trebui lemne să aprind soba iar. S-apleacă soba. Aprind soba iar, stau ei aici şi citesc, discută până seara. Seara apoi stau la sobă, pleacă ei: unul la meditaţie, altul afară, stau singură şi împletesc, stau la sobă, singură de tot toată ziua. Ia, asta fac. Apoi când vin copiii, ne culcăm şi dormim.’’

 

 

SURSA

Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu, Texte aromâne din comuna Néa-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp. 12-13

Texte aromâne 3: KOKKAS DIMITRIOS

Miercuri, 21 Decembrie 2011 22:28

În 1986-1987 Maria Kokkas, aromâncă originară din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o anchetă de teren î localitatea natală, în cadrul pregătirii lucrării de diplomă susţinută la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti.


Unul dintre subiecţi a fost Dimitrios Kokkas, agricultor de 51 de ani, vorbitor de aromână şi greacă, cu trei clase de şcoală generală în limba greacă.

Mini feata ali tati, am tricutî multî bori tu banî. Mini earam ńicu astumţina, earam fiĉoru, earam di vărî δeca hrońa (1) şi earam patru fraţi. Şi astumţina cu catastasi (2) tu saranda ińa (3) tu patrudzăţi noauî, viniră andarţi (4). Andarţi ni luarî. Luarî frati-miu ma mari Harili, lalî-tu, teta Ritula, Lambri ţi easti nafoarî, tu Rusii, tora (5). Şi aţa searî deadirî mahiuri (6), earam […] diĝosu, aco cîtî Pălămă, ş-vinirî tancsurili (7) di Karδiţa, vinirî tancsuri di Karδiţa ş-ahurhirî aco metopo (8) andarţi şi […] ipico (9) Γazilu (10) şi tu oara ţi tricu Γazilu, l’-adunarî tuţi fiĉorli ma ńiţi, mări, tuţi dip aflaţi di ninti. No-alîsarî văru;vinnirî nuntu, noi earam nafoarî […] Şi mana amea mi-avea ńicu mini ş-durńamu ş-vini unî andartinî, mi dizvîli şi-ń dzăsi: - Scoalî tini. Dzăsi mana: - Ńi luaşi trei, ş-l’ai ş-Taki? Mini ţi s-facu? nu ń-alîsaşi văru fiĉoru, i luaşi tuţi. S-frăndzîtî di aua pal’u (1) andartinî, ńi luaşi Ritula, luaşi Harili, luaşi Lambri, dzăsi. Fudzi andartina dapoia şi […] noi dapoia arîmasimu cu mana. Mini earamu ńicu, […]. Şi tu pińinda (2) dapoia nî turămu-n hoarî. Alţi z-dusirî aco, alţi ipiriţirî (3), alţi fudzirî, unu lambri arîmasi aco tu Rusii. Aţelu nidzea la γimnasiu aco dapoia, s-feaţi vărî icuşi hrońa (4) va s-era, căndu deadi peripetia lui, nidzea la γimnasiu cî-l luarî peδomazuma (5) ńicu. Ş-apoia aţelu neasi ţi fîţea γlendi (6) el’I aco tu Rusii şi avea unî sîrbîtoari greauî el’i aco astumţina, stîturî,s-feaţirî sîrbîtoari, ş-dapoia neasirî ti mîcarî […] ş-neasirî ta s-facî bani (7) fiĉorl’i tuţi, elu eara […] l-avea ti ahtari, cumu-I dzăcu, tu armatî, axiumatico (8), spuδîxea (9). Şi di l-armatî dapoia elu avea luatî şi γaloni (10), eara luhia (11), nidzea ti anθipuluhaγo (12), ţi dzîţemu noi armîneşti, ala (13) elu omus (1) caka ora (2) di s-nică dapoia, cîdzu tu rău ş-nu hîrîsi ţiva.

Ei, tora noi gini h’imu, mini mi surai, luai mul’ari di hoarî. Feţiu patru fiĉori, trei feati şi unu fiĉoru, spuδîxii tuţi, gini h’imu e: tora arîmînem Tricolu nu h’im naparti di hoarî, h’im gini. Am γituńauî (3) bunî, am unî şi ia, cu multî fumeal’I aua, ari trei fiĉori, easti multu bunî şi u amu cusurinî, u amu […]

Ari ş-bunu bîrbat, rîmănu easti, ala mă-sa eara greacî ş-nu ştii rîmîneşti elu, ala omus triţemu multu gini. H’imu kiniγadzi (4) doil’i. Ş-nidzemu kiniγi, agudimu l’epuri, vinimu, triţemu multu gini, γlindisimu (5) h’imu multu buni, nu avem vărî provl’imî (6) sinametaxi mas (7) doil’i lipon (8), aţeali amu a-vî dzăcu, nu potu s-vi dzăcu alt ţiva dipu. Aidi sînîtati, s-h’iţi hini, ş-noi cama gini.

 

(1)  δeca hrońa ‘’zece ani’’ < gr. δeχα χρόνα

(2)  catastasi s.f. ‘’situaţie’’< gr. Κατάσταση

(3)  saranda ińa ‘’patruzeci şi nouă’’ < gr. σαραντα εννέα

(4)  andartu s. m. ’’haiduc; partizan’’ < gr. Αντάρτυς

(5)  tora adv. ‘’acum’’ < gr. Τόρα

(6)  mahi ‘’luptă’’ < gr. Μάχί

(7)  tancs s.n. ‘’tanc’’ < gr. Τάνκς

(8)  metopo s.n. sg. ‘’front’’ < gr. Μέτωπο

(9)  ipico s.n. sg. ‘’cavalerie’’ < gr. Ιππικό

(10)               Γazilu: numele unui ofiţer

(1)  pal’u adj. ‘’vechi’’ < gr. Παλιό

(2)  pińinda num. ord. ‘’cincizeci’’ < gr. Πενήντα

(3)  ipiriţirî vb. IV pf. s. pers. III pl.; ipiriţescu ‘’a sluji’’ < gr. Υπήρετί

(4)  icuşi hrońa num. ‘’douăzeci de ani’’ < gr. εικοσι χρόνια

(5)  peδomazuma s.n. ‘’răpirea copiilor mici pentru armată’’ < gr. Παιδομαζωμα

(6)  fîţea γlendi vb. III, imp. pers. III pl. ‘’a se distra’’ < gr. Χλέντι

(7)  bańi s. f. ‘’baie’’ < gr. Μπανιο

(8)  axiumatico s.m. ‘’ofiţer’’ < gr. αζιωματικίς

(9)  spuδîxea vb. IV, imperf., pers. III, sg.; spuδîxescu ‘’ a studia’’ < gr. σπωβάζω

(10)               γaloni s.n. ‘’galon’’ < gr. γαλόνι

(11)               luhia s. m. (gr.) ‘’sergent’’ < gr. λοχίας

(12)               anθipuluhaγo ‘’sublocotenent’’ < gr. ανθυπολοχαγός

(13)               ala conj. ‘’dar’’ < gr. Αλλά

 

(1)  omus adv. ‘’de fapt’’ < gr. ομως

(2)  caka ora (gr.) ‘’ceasul rău’’ < gr. κακιά ωρα

(3)  γituńauî s. f. ‘’vecinătate’’ < gr. γειτονιά

(4)  kiniγo s. m. ‘’vînător’’ < gr. κυνηγός

(5)  γlindisimu vb. IV, ind. Prez., pers. I pl.; γlindisescu ‘’a se distra’’ < gr. γλεντύ

(6)  provl’imî s.f. ‘’problemă’’ < gr. πρόβλήα

(7)  sinametaxi mas (gr.) ‘’între noi’’ < gr. συναμεταξη μας

(8)  lipon conj. ‘’aşadar, deci’’ < gr. λοιπόν

 

Notă: Sublinierile din text, parantezele drepte şi notele de subsol aparţin editorilor. Pentru litera ’’d cu sedilă’’, pe care nu am găsit-o în fontul Arial, am folosit grupul de consoane ’’dz’’: dzăsi.

 

Versiunea românească îmi aparţine:

’’Eu, fata tatei, am trecut prin multe furtuni în viaţă. Eu eram mic atunci, eram băiat, eram de vreo zece ani şi eram patru fraţi. Şi atunci cu situaţia din saranda ina, în patruzeci şi nouă, veniră partizanii. Partizanii n eluară. Îl luară pe frate-miu mai mare Harili, unchiul tău, mătuşa Ritula, Lambri care este în străinătate, în Rusia, acum. Şi în acea seară au avut loc lupte, eram […] jos, acolo spre Pălămă, şi veniră tancurile din Kardiţa, veniră tancuri din Kardiţa şi-au început acolo frontal partizanii şi […] cavaleristul Gazilu şi când trecu Gazilu, i-au strâns toţi băieţii mai mici, mai mari, pe toţi cei care i-au găsit în drum. Nu lăsară pe nimeni; veniră înăuntru, noi eram afară […] Şi mama mea mă pusese să dorm că eram mic şi veni o partizană,mă dezveli şi-mi zise: - Scoală-te. Zise mama: - Îmi luaşi trei, îl iei şi pe Tache? eu ce să fac? nu-mi lăsaşi niciun băiat, îi luaşi pe toţi. Pleacă de aici bătrâno partizană, îmi luaşi pe Ritula, îl luaşi pe Harili, îl luaşi şi pe Lambri, zise. Plecă partizana apoi şi […] noi apoi rămasem cu mama. Eu eram mic, […] Şi în ’50 apoi ne întoarserăm în sat. Alţii se duseră acolo, alţii se angajară, alţii plecară, unul Lambri rămase acolo în Rusia. Acela mergea la gimnaziu acolo, se făcuse de vreo douzeci de ani să fi fost, când ne veni ştire despre aventura lui, mergea la gimnaziu acolo pentru că-l răpiseră de mic să-l ia în armată. Şi apoi acela merse la distracţia ce o aveau ei acolo în Rusia şi aveau o sărbătoare grea ei acolo atunci, stătură, se făcu sărbătoarea, şi apoi merseră să mănânce […] şi merseră să facă baie băieţii toţi, el era […] erau destinaţi pentru asta, cum îi zic în armată, ofiţer, învăţa. Şi din armată apoi el primise şi galoane, era sergent, învăţa pentru sublocotenent, cum spunem noi în aromână, dar el, de fapt, în ceasul rău, se înecă apoi, căzu în râu şi nu se bucură de viaţă.

Ei, acum noi suntem bine, eu mă însurai, luai nevastă din sat. Făcui patru copii, trei fete şi un băiat, învaţă toţi, suntem bine; acum rămânem în Tricala, nu suntem departe de sat, suntem bine. Am vecini buni, am una şi ea, cu familie mare aici, are trei copii, este foarte bună şi îmi este verişoară […]

Are un soţ bun, este aromân , dar mă-sa era grecoaică şi nu ştie aromâna, însă, ne avem foarte bine. Suntem vânători amândoi. Şi mergem la vânătoare, vânăm iepuri, ne avem foarte bine, ne distrăm, ne avem foarte bine, nu avem problem între noi doi,aşadar, astea vi le-am zis, nu am altceva să vă zic. Haide sănătate, să fiţi bine şi noi şi mai bine.’’


Notă.: Evenimentele relatate de tatăl autoarei aveau loc în timpul războiului civil din Grecia din 1944-1949, în care s-au înfruntat forţele guvernamentale prooccidentale şi partizanii comunişti prosovietici. Unul din fraţii subiectului, copil fiind, a fost răpit de partizanii comunişti, care l-au trimis în URSS pentru instrucţie şi îndoctrinare.


SURSA

Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp. 13-15.


Texte aromâne 4: KOKKA IRINI

Joi, 22 Decembrie 2011 20:04

În 1986-1987, Maria Kokka, aromâncă originară din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o anchetă de teren în cadrul pregătirii lucrării de diplomă la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti.

Unul dintre subiecţi a fost Kokka Irini, funcţionară de 46 de ani, vorbitoare de aromână şi greacă, absolventă a şcolii generale în limba greacă.

Ţi s-ţî dzăcu h’il’e-ali dadi. Tu unî ńil’i nauî suti şaidzăţ căndu mi mîrtai mini, prin (1) trei ani,earam susitî. Avea socru-ńu unî ńil’I di nîmal’i, unî ńil’i di oi. Primveara nîiseamu tu munti, ncîrcamu cal’i cu hîrarili (2), arucamu mutafea-roşi pisuprî. Pi altă mulari ĉorgă-roşi. Avea unî mari hari (3) căndu

nkiseai di fudzeai tu munti. Nidzeamu tu munti veara tutî. Dapoia nkiseamu, γineamu tu cămpu iara. Bîgamu, fîţeamu măndzărli, ş-nidzeamu noi mul’eri sinehea (4) la oi. Duţeamu păni, duţeamu gelî, duţeamu pîlvukil’i (5) la căni. Tutî iara u bînamu la oi.

Dapoia căndu mi mîrtai di neşu la scoru-ńu, vreamu s-aliximu bana: s-vindemu oili, s-ancupîrămu tracteri (6), s-ancupîrămu ctimati (7) s-bînămu bana al’os (8). Mini vream s-mi facu cama modernî, til’ai perili, feĉu permanent. Soacrî-mea di multî meraki ńi dzăsi: - Lelele! La nveatî vrutî cum s-ti veadî soacra sutî? Cî nu vrea tas m-adaru modernî, soacrî-mea, vrea s-estu ca di ma ninti. Socru-ńu vrea s-legu ţipî cu tamtelî, s-estî arîmănî di ma ninti. Dapoia noi, afu (9) tricurî niscănţi ańi, nu vrea s-bîneadzî cu oili bărbaţl’I, vrea s-diupunî tu poli (10). Fumeal’a a noastî ţi feaţimu u spuδÎximu (1) tutî. Mini aveamu trei feati şi unu fiĉor. Trei li spuδÎxii: unî scoşu caδiγitrii (2), unî u scoşu δasuloγu (3), alantî u scoşu nusucomî (4), fiĉoru u scoşu ilictruloγu (5). Alîxi bana. Ţi cara u alîximu bana omus:noi arîmănl’I tuţi ţi stau aua n-Tricolu ş-periferia tutî d-avriγîra, n-adunămu tuţi dadunu ş-feaţimu siloγu (6) şi nĝocu arîmănl’i tuţi, s-ĝioacî featili, fiĉorl’i. Feaţirî stolii (7) di rîmăni di ma ninti, cu fustăńi di stofî lungî, cu şulovări fiĉorl’I, cu cîĉuli n-capu, cu ţîruhi, cu fundi (8), s-nĝoacî, s-adunî tuţi rîmănl’I di locu tutu di negu di i vedu. Ĝoacî cu violii, ş-hîrisescu noaptea tutî. S-bînămu […] Aţa va s-u avemu panda (9) nu va s-u alîximu vroarî, limba noastî arîmîneascî. Ş-iţi nidzemu, limba arîmîneascî u zburămu.

 

(1)    prin adv. ‘’înainte’’ < gr. πρίν

(2)    hîraru s.n., ‘’sac mare de lînă ţesut în casă’’ < tc. kharar

(3)    hari s.f. ‘’graţie, farmec’’ < gr. χάρη

(4)    sinehea adv. ’’continuu’’ < gr. συνέχεια

(5)    pîlvoku s. m. ’’pîine de tărîţe pentru cîini’’ < gr. ?

(6)    tracteri s.n. ‘’tractor’’ < gr. Τρακτερυ < fr. tracteur

(7)    ctimî s.f. ‘’proprietate, moşie’’ < gr. κτήμα

(8)    al’os adv. ‘’altfel’’ < gr. αλλοιώς

(9)    afu conj. ‘’după ce, dacă’’ < gr. αφού

(10)  poli s.f. ‘’oraş’’ < gr πόλή

(1) spuδÎximu vb. IV, ind. Prez., pers. I pl.; spuδÎxescu ‘’a studia’’ < gr. σπουδάζω

(2) caδiγitrii s.f. ‘’profesoară’’ < gr. καθηγήτρια

(3) δasuloγu s(f/m) ‘’silvicultor’’ < gr. δασολόγς

(4) nusucomî s.f. ‘’soră medicală’’ < gr. νοσοκόμα

(5) ilictruloγu s.m. ‘’electrician’’ < gr. ήλεκτρολόγος

(6) siloγu s.m. ‘’asociaţie’’ < gr. σύλλογος

(7) stolii s.f. ‘’costum popular’’ < gr. στολή

(8) fundî s.f. ‘’ciucure’’ < gr. φούντα

(9) panda adv. ‘’totdeauna’’ < gr. Πάντα

 

 

Notă: Sublinierile din text, parantezele drepte şi notele de subsol aparţin editorilor. Numărul de ordine al notelor de subsol se repetă pentru că apar pe pagini diferite. În locul literei ‘’d cu sedilă’’, pe care nu am găsit-o în fontul Arial, am folosit grupul de consoane ‘’dz’’: dzăcu.

 

Versiunea românească îmi aparţine:

‘’Ce să-ţi zic fata mamei. În o mie nouă sute şaizeci, când mă măritai eu, înainte cu trei ani, eram logodită. Avea socru-miu o mie de animale, o mie de oi. Primăvara ieşeam pe munte, încărcam caii cu sacii de lână , aruncam cuvertură roşie pe deasupra. Avea un mare farmec momentul când porneam la munte. Stăteam pe munte vara toată. Apoi porneam , veneam la câmpie iarna. Pregăteam baniţele şi mergeam mereu noi femeile la oi. Duceam pâine, duceam mâncare, duceam pîine de tărâţe la câini. Toată iarna o petreceam la oi.

Apoi când m-am măritat de m-am mutat la socru-miu, doream să schimbăm modul de viaţă: să vindem oile, să cumpărăm tractoare, să cumpărăm teren agricol ca să trăim altfel. Eu doream să fiu modernă, mă tunsei, îmi făcui părul permament. Soacră-mea cu mult drag îmi zise: - Vai! tu, noră dragă cum să te vadă soacra sutî? Cî nu vrea ca să fiu modern, soacră-mea, dorea să fiu tradiţională. Apoi noi, dacă trecură câţiva ani, nu doreau bărbaţii să mai lucreze cu oile, doreau să coboare în oraş. Familia noastră, cum am făcut, i-am trimis la şcoală pe toţi. Eu avem trei fete şi un băiat. Trei le-am trimis la şcoală: una am făcut-o profesoară, una am făcut-o silvicultoare, cealaltă am făcut-o soră medical, băiatul l–am făcut electrician. S-a schimbat modul de viaţa. Şi ce dacă ne-am schimbat astfel modul de viaţă: noi, aromânii, toţi cei care stau aici, în Tricala şi-n periferia toată de jur-împrejur, ne-am strâns toţi împreună şi am făcut club şi joacă toţi aromânii, ca să joace fetele şi băieţii. Făcură costume aromâneşti tradiţionale, cu rochii de stofă lungă, băieţii cu şalvari, cu căciuli pe cap, cu opinci, cu ciucuri, să joace, se strâng toţi aromânii de peste tot ca să-i vadă. Joacă cu violii, petrec toată noaptea. Să trăim […] Vom avea totdeauna datoria să nu schimbăm niciodată limba noastră aromânească. Şi oriunde vom merge, limba noastră aromână o vom vorbi.’’

 

SURSA

Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp. 16-17.

Texte aromâne 4: Kokka Irini

În 1986-1987, Maria Kokka, aromâncă originară din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o anchetă de teren în cadrul pregătirii lucrării de diplomă la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti.

Unul dintre subiecţi a fost Kokka Irini, funcţionară de 46 de ani, vorbitoare de aromână şi greacă, absolventă a şcolii generale în limba greacă.

Ţi s-ţî dzăcu h’il’e-ali dadi. Tu unî ńil’i nauî suti şaidzăţ căndu mi mîrtai mini, prin (1) trei ani,earam susitî. Avea socru-ńu unî ńil’I di nîmal’i, unî ńil’i di oi. Primveara nîiseamu tu munti, ncîrcamu cal’i cu hîrarili (2), arucamu mutafea-roşi pisuprî. Pi altă mulari ĉorgă-roşi. Avea unî mari hari (3) căndu

nkiseai di fudzeai tu munti. Nidzeamu tu munti veara tutî. Dapoia nkiseamu, γineamu tu cămpu iara. Bîgamu, fîţeamu măndzărli, ş-nidzeamu noi mul’eri sinehea (4) la oi. Duţeamu păni, duţeamu gelî, duţeamu pîlvukil’i (5) la căni. Tutî iara u bînamu la oi.

Dapoia căndu mi mîrtai di neşu la scoru-ńu, vreamu s-aliximu bana: s-vindemu oili, s-ancupîrămu tracteri (6), s-ancupîrămu ctimati (7) s-bînămu bana al’os (8). Mini vream s-mi facu cama modernî, til’ai perili, feĉu permanent. Soacrî-mea di multî meraki ńi dzăsi: - Lelele! La nveatî vrutî cum s-ti veadî soacra sutî? Cî nu vrea tas m-adaru modernî, soacrî-mea, vrea s-estu ca di ma ninti. Socru-ńu vrea s-legu ţipî cu tamtelî, s-estî arîmănî di ma ninti. Dapoia noi, afu (9) tricurî niscănţi ańi, nu vrea s-bîneadzî cu oili bărbaţl’I, vrea s-diupunî tu poli (10). Fumeal’a a noastî ţi feaţimu u spuδÎximu (1) tutî. Mini aveamu trei feati şi unu fiĉor. Trei li spuδÎxii: unî scoşu caδiγitrii (2), unî u scoşu δasuloγu (3), alantî u scoşu nusucomî (4), fiĉoru u scoşu ilictruloγu (5). Alîxi bana. Ţi cara u alîximu bana omus:noi arîmănl’I tuţi ţi stau aua n-Tricolu ş-periferia tutî d-avriγîra, n-adunămu tuţi dadunu ş-feaţimu siloγu (6) şi nĝocu arîmănl’i tuţi, s-ĝioacî featili, fiĉorl’i. Feaţirî stolii (7) di rîmăni di ma ninti, cu fustăńi di stofî lungî, cu şulovări fiĉorl’I, cu cîĉuli n-capu, cu ţîruhi, cu fundi (8), s-nĝoacî, s-adunî tuţi rîmănl’I di locu tutu di negu di i vedu. Ĝoacî cu violii, ş-hîrisescu noaptea tutî. S-bînămu […] Aţa va s-u avemu panda (9) nu va s-u alîximu vroarî, limba noastî arîmîneascî. Ş-iţi nidzemu, limba arîmîneascî u zburămu.

 

(1)    prin adv. ‘’înainte’’ < gr. πρίν

(2)    hîraru s.n., ‘’sac mare de lînă ţesut în casă’’ < tc. kharar

(3)    hari s.f. ‘’graţie, farmec’’ < gr. χάρη

(4)    sinehea adv. ’’continuu’’ < gr. συνέχεια

(5)    pîlvoku s. m. ’’pîine de tărîţe pentru cîini’’ < gr. ?

(6)    tracteri s.n. ‘’tractor’’ < gr. Τρακτερυ < fr. tracteur

(7)    ctimî s.f. ‘’proprietate, moşie’’ < gr. κτήμα

(8)    al’os adv. ‘’altfel’’ < gr. αλλοιώς

(9)    afu conj. ‘’după ce, dacă’’ < gr. αφού

(10)  poli s.f. ‘’oraş’’ < gr πόλή

(1) spuδÎximu vb. IV, ind. Prez., pers. I pl.; spuδÎxescu ‘’a studia’’ < gr. σπουδάζω

(2) caδiγitrii s.f. ‘’profesoară’’ < gr. καθηγήτρια

(3) δasuloγu s(f/m) ‘’silvicultor’’ < gr. δασολόγς

(4) nusucomî s.f. ‘’soră medicală’’ < gr. νοσοκόμα

(5) ilictruloγu s.m. ‘’electrician’’ < gr. ήλεκτρολόγος

(6) siloγu s.m. ‘’asociaţie’’ < gr. σύλλογος

(7) stolii s.f. ‘’costum popular’’ < gr. στολή

(8) fundî s.f. ‘’ciucure’’ < gr. φούντα

(9) panda adv. ‘’totdeauna’’ < gr. Πάντα

 

 

Notă: Sublinierile din text, parantezele drepte şi notele de subsol aparţin editorilor. Numărul de ordine al notelor de subsol se repetă pentru că apar pe pagini diferite. În locul literei ‘’d cu sedilă’’, pe care nu am găsit-o în fontul Arial, am folosit grupul de consoane ‘’dz’’: dzăcu.

 

Versiunea românească îmi aparţine:

‘’Ce să-ţi zic fata mamei. În o mie nouă sute şaizeci, când mă măritai eu, înainte cu trei ani, eram logodită. Avea socru-miu o mie de animale, o mie de oi. Primăvara ieşeam pe munte, încărcam caii cu sacii de lână , aruncam cuvertură roşie pe deasupra. Avea un mare farmec momentul când porneam la munte. Stăteam pe munte vara toată. Apoi porneam , veneam la câmpie iarna. Pregăteam baniţele şi mergeam mereu noi femeile la oi. Duceam pâine, duceam mâncare, duceam pîine de tărâţe la câini. Toată iarna o petreceam la oi.

Apoi când m-am măritat de m-am mutat la socru-miu, doream să schimbăm modul de viaţă: să vindem oile, să cumpărăm tractoare, să cumpărăm teren agricol ca să trăim altfel. Eu doream să fiu modernă, mă tunsei, îmi făcui părul permament. Soacră-mea cu mult drag îmi zise: - Vai! tu, noră dragă cum să te vadă soacra sutî? Cî nu vrea ca să fiu modern, soacră-mea, dorea să fiu tradiţională. Apoi noi, dacă trecură câţiva ani, nu doreau bărbaţii să mai lucreze cu oile, doreau să coboare în oraş. Familia noastră, cum am făcut, i-am trimis la şcoală pe toţi. Eu avem trei fete şi un băiat. Trei le-am trimis la şcoală: una am făcut-o profesoară, una am făcut-o silvicultoare, cealaltă am făcut-o soră medical, băiatul l–am făcut electrician. S-a schimbat modul de viaţa. Şi ce dacă ne-am schimbat astfel modul de viaţă: noi, aromânii, toţi cei care stau aici, în Tricala şi-n periferia toată de jur-împrejur, ne-am strâns toţi împreună şi am făcut club şi joacă toţi aromânii, ca să joace fetele şi băieţii. Făcură costume aromâneşti tradiţionale, cu rochii de stofă lungă, băieţii cu şalvari, cu căciuli pe cap, cu opinci, cu ciucuri, să joace, se strâng toţi aromânii de peste tot ca să-i vadă. Joacă cu violii, petrec toată noaptea. Să trăim […] Vom avea totdeauna datoria să nu schimbăm niciodată limba noastră aromânească. Şi oriunde vom merge, limba noastră aromână o vom vorbi.’’

 

SURSA

Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp. 16-17.

Texte aromâne 6: KOKKAS HARILAOS

Sâmbătă, 24 Decembrie 2011 04:20

În 1986-1987 Maria Kokka, aromâncă orginară din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o anchetă de teren în localitatea natală, în cadrul pregătirii lucrării de diplomă pentru absolvirea Facultăţii de Litere din Universitatea Bucureşti.


Unul dintre subiecţi a fost KOKKAS HARILAOS, 65 de ani, cioban şi cărăuş, vorbitor de aromână şi greacă, absolvent a patru clase în limba greacă.


Molis (4) apirî caθi (5) tahina, mi scolu dit somu, negu mi lau. Afu (6) mi lau dapoia l’au mi keptimu. Mi vîrγeasti maia: - Caθi dzuî ti keptińi, caθi dzuî ti udz tu capu, ńi faţi, nu ti udî, n-adarî cî va s-arucuredzî, cî eşti papu. Mini nu avdu, voi s-mi lau, voi s-mi keptimu. Dapoia l’-aĝutu, negu s-l’au leami, aprindemu soba. Afu aprindemu soba, ia l’a di faţi ĉai, ia faţi ĉai aco, mîcăm ĉai. Dapoia l’-aĝutu, ta s-fiţemu prăndzu, poti fakii (7), poti fîsul’u, iţi avemu aco, patati. L’aĝutu ali mai, l’i curu aco, pînî ti prăndzu. Γini prăndu, mîcăm aidi poti, ni luomu cîtî heamî cu maia aco, nî virγimu cîtî heamî ca nî nkidicămu unu cu alantu. Aidi xana (1) pali (2) dapoia γini mirindea. Etimusimu ta iδγia (3) pali.Tîmîsim pali ti mîcari, ta s-fîţemu ti seara ţinî, ti seara. Aidi, xana pali seara bîgămu tiliorasi (4), videmu, e; treaţi heamî di oarî γini ş-un nipotu aco, caθi (5) dzuî avem un nipotu, trîţemu oara şi cu elu aco, pînî ntunearicî. Ĉorgili n-capu, dapoia somu pînî tahina. Tahina ahurhimu pali ta iδγia (6).


(4) molis conj. ‘’cînd’’ < gr. Μόλις

(5) caθi pron. ‘’fiecare’’ < gr. Κάθε

(6) afu conj. ‘’cînd’’ < gr. Αφού

(7) fakii s.f. ‘’linte’’ < gr. Φακή

(1) xana adv. ‘’din nou’’ < gr. ζανά

(2) pali adv. '’iarăşi’’ < gr. πάλι

(3) ta iδγia ‘’aceleaşi’’ < gr. τα ίδία

(4) tiliorasi s.f. ‘’televizor’’ < gr. τηλεόραση

(5) caθi pron. ‘’fiecare’’ < gr. Κάθε

(6) pali ta iδγia ‘’iarăşi aceleaşi’’ < gr. Πάλι τα iδγia

 

Notă: Sublinierile din text şi notele de subsol aparţin editorilor.


Versiunea românească îmi aparţine:

‘’Când se face lumină în fiecare dimineaţă, mă scol din somn, merg mă spăl. Când mă spăl, apoi mă piepten. Mă ceartă bunica: - În fiecare zi te piepteni, în fiecare zi te uzi pe cap, nu e bine, nu te uda, nu fă asta, că vei răci, că eşti bătrân. Eu nu aud, vreau să mă spăl, vreau să mă piepten. Apoi o ajut, merg să iau lemne, aprindem soba.Când aprindem soba, ea se apucă să facă ceai, ea face ceai acolo, bem ceai.Apoi îi ajut ca să pregătim prânzul, poate linte, poate fasole, orice avem acolo, cartofi. O ajut pe bunica, îi curăţ acolo, până la amiază. Vine amiaza, mâncăm, ne înţepăm puţin cu bunica acolo, ne certăm puţin pentru că ne împiedicăm unul de celălalt. Haide din nou aceleaşi, apoi vine gustarea. Pregătim aceleaşi din nou. Pregătim din nou mâncare ca să facem cina pentru seară. Haide, din nou seara dăm drumul la televizor, ne uităm, ei; trece puţin timp, vine şi un nepot acolo, în fiecare zi ne vine un nepot, petrecem timpul şi cu el acolo, până se întunecă. Cergile peste cap, somn până dimineaţa. Dimineaţa o luăm de la capăt.’’

 


SURSA

Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp.20-21

Texte aromâne 7 : KOKKAS HARILAOS

Duminică, 25 Decembrie 2011 07:34

În 1986-1987 Maria Kokka, aromâncă din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o anchetă ştiinţifică de teren pentru pregătirea lucrării de diplomă la Facultatea de litere a Universităţii Bucureşti.


Unul dintre subiecţi a fost KOKKAS HARILAOS, 65 de ani, cioban şi cărăuş, vorbitor de aromână şi greacă, absolvent de patru clase în greacă.


Cît apirî tahina miscolu, mi lau, mi tîmîsestu (7), măcu heamî pîni, aşe di culaţio, ş-negu naparti la stavlu (8). Aco la stavlu amu dzaţi mulări. Negu, li scotu. Li scotu nafoarî, l-adapu, li bagu nuntu, li hîrestu, li xanascotu, dapoia arestu stavlu şi l-alasu pînî searî, pînî searî nafoarî. Mi toru d-aco dapoia, γinu acasî. Acasî amu vărî dzaţi – γingiţ mînari, dzaţi oi, dzaţi căpri. Li hîrestu şi eali dapoia l-arucu apî cî l-amu cl’asi stavlisi, nu li scotu nafoarî tora cî easti iarî. Li tîmîsestu (7) dapoia ş-l-alasu. Stau ti prăndzu, mi discurmu heamî di oarî. Xanamăcu tu prăndzu păni şi mini. Negu vărî voltî (9) la mîγîzii heamî, stau vărî sati-dau aco, mi aĝocu vărî culţinî (10) aco cu alţi parei (11) ca mini. Aidi xana pali mi scolu, ti mirindi negu la cal’i, ndregu stavlu, bagu cal’i nuntu l’i ncl’idu, mi scolu, γinu acasî. Γinu acasî, ahurhestu pali cu mînarili ţi amu. Li hîrestu, li dau apî aco ş-xana pali γini seara dapoia. Şideari cu Polixenea.

 

(7) tîmîsestu vb. IV, pers. I sg. Ind. Prez. ’’a pregăti’’ < gr. ετοιμαζω

(8) stavlu s.m. ’’grajd’’ < gr. σταυλος

(9) voltî s.f. ’’plimbare’’ < gr. βολτα

(10) culţinî s.f. ‘’joc de cărţi; cărţi de joc’’ < gr. κολτσίνα

(11) parei s.f. ‘’companie’’ < gr. παρεα

 

Notele de subsol aparţin editorilor.

 

 

Versiunea românească îmi aparţine:

’’Cum se face lumină dimineaţa mă scol, mă spăl, mă pregătesc, mănânc puţină pâine, aşa ca gustare, şi merg dincolo la grajd. Acolo la grajd am zece catâri. Merg, îi scot. Îi scot afară, îi adap, îi bag înăuntru, le dau de mâncare, îi scot din nou, apoi mătur grajdul şi îi las până seara afară. Mă întorc apoi, vin acasă. Acasă am vreo zece-douăzeci de miei îmblânziţi, zece oi, zece capre. Le dau şi lor de mâncare, apoi le dau apă, pentru că le-am închis în grajd, nu le scot afară acum că e iarnă. Le pregătesc, apoi şi le las. Stau la amiază, mă odihnesc puţin timp. Mănânc din nou pâine la prânz şi eu. Fac o plimbare până la prăvălie, stau acolo vreo oră-două, joc o carte cu alţi cunoscuţi de vârsta mea. Apoi din nou mă scol, pe la chindie merg la cai, aranjez grajdul, bag caii înăuntru, închid grajdul, vin acasă. Vin acasă, încep din nou cu mieii pe care îi am acolo. Le dau de mâncare, le dau apă şi din nou vine seara apoi. Stau cu Polixenia.’’

 

SURSA

Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp. 21-22.

Texte aromâne 5: KOKKA IRINI

Vineri, 23 Decembrie 2011 08:32

În 1986-1987, Maria Kokka, aromâncă originară din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o anchetă ştiinţifică de teren în localitatea natală, în cadrul pregătirii lucrarii de diplomă de la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti.


Unul dintre subiecţi a fost KOKKA IRINI, 46 de ani, funcţionară, absolventă a şcolii generale în limba greacă, vorbitoare de aromână şi greacă:


Unî oarî şi unu kiro, eara unu vasil’é ţi avea unî featî multu muşatî. Vrea s-u mîritî, s-u da la ma bunu ti craturli (10) tuti. Ş-acîţă un biducl’u, lu hîri tu cumaşu (11), s-feaţi mari. U til’é biducl’u i scoasi kalea, ş-kalea u spîndzură tu platei (12) ş-dzăsi, bîgă doi oamini ta s-veagl’i aco, şi cai fiorudi craturli tuti va s-cunoştea di ţi eara kalea, aţîlui va s-dîdea h’il’i-sa. Trîcurî dit craturli tuti ş-nu putu văru. Altu dzîţea di porcu, altu dzîţea di zarcaδi (1), altu dzîţea di oaii, altu dzîţea di caprî, nu ştia văru di ţi eara kalea. Un altu omus ţi vini s-mitamfilisi (2) muşatu, multu muşatu, palicaru (3), ş-dzăsi oti că: - Mini ştiu di ţi easti aţa kali. – Di ţi easti? Dzăsiră el’i. – Kalea aţa easti dii biducl’u. Ş-dzăsi vasil’élu: - Aţăia va s-u dau feata. U deadi feata, feaţi numtî, u ncurună, şi u lo feata. Di u lo feata omus (4) u deadi şi trei peristeri (5). An (6) nu va s-trîţea feata gini aco iu va nidzea, va s-pitriţea acasî pi piristeri ş-va s-avdza tati-su. Va s-u δγivisea (7) cartea va s-cunoştea tatî-su cî nu triţea ģini feata. Aţelu omos nu eara omu. Aţelu eara dracu di s-feaţi muşatu ş-nesi di cunoscu kalea di biducl’u. U lo di-arumina feata, fudzi, fudzi, fzdzi, fudzi. – Iu easti? dzîţea ia. – Iu easti casa? – Aua tora va nidzemu. - Iu–i casa? – Aua, tora va nidzemu. Aĝumsi la unî guvicî, multi strimtî guvî. Intră nuntu elu,ia s-alahtîrsi, i-dzăsi: - Iu va negu aua tora? (8) şi u supsi elu cu anasa (9) –l’ ş-u trapsi nuntu tu guvî. Căndu neasi di ĝos tu guvî vidzu mă-sa a dracului durńa, ş-tu keptu avea unî nîpîrticî. Ş-ia di multî stinuhurii (10) nu ştia cum s-facî. Fudzi dracu unî dzuî nafoarî ş-acîţă γrîpsi (11) unî carti di deadi ali piristeri şi piristerea u dusi la tatî-su. Ş-dzăsi tatî-su: - Ţi s-fîţemu ml’ari? Dzăsi, feata nu treaţi ģini, aţel ţi u lo eara dracu. Cum va s-fîţemu? – D-iu ştiu cum s-fîţemu ta s-nidzemu s-u luomu feata, dzăsi. Ş-eara unî ml’ari ţi avea nauî fiĉori. Aţel’i naul’i fiĉori nidzea la lucuru dzua ş-dzăsi unî moaşi tu γitonau (1) ţi ştia ahtări lucre, dzăsi: - Mini, dzăsi, fiĉoril’i a mel’i va ţi s-u aflî guva di dracu iu easti, ta s-nidzeţi s-luaţi feata. Şi lu ia unî păndzî zaharia ta s-coasî unî cîmeaşi. Neasi protu: - La cui u coşi aţa cîmeaşi, mana? U cosu, dzăsi, aţilui, dzăsi, ţi ştii iu easti guva a dracu. Δefteru (2) dzăsi: - A cui u coşi aţa cîmeaşi, mana? Mini dipunu zu guvî ş-nu mi adukeşti dracu. Tritu (3) dzăsi: - A cui u coşi aţa cîmeaşi, mana? Dzăsi, mini, dzăsi, scolu nîpîrtica di pi keptu ş-nu mi adukeşti dipu. Tetartu (4) dzăsi: - A cui u coşi aţa cîmeaşi, mana? – U cosu aţilui, dzăsi, ţi va s-adukascî, dzăsi. – Mini estu, dzăsi, ţi adukestu, u l’au feata di arumina ş-fugu ş-nu m-acaţî văru. Pemptu (5) dzăsi: A cui coşi aţa cîmeaşi? – Aţilui ţi va s-scapî feata! – Mini, dzăsi, dau buşiru di padi, s-facî palate di γilii s-ancl’idu nuntu. Ectu (6) dzăsi: - Arucu keptini di dinipoi, s-faţi pîduri?. Şaptili dzăsi: - Mini, dzăsi, arucu, dzăsi, unî bucali di untulemu s-faţi θalasî (7) Aţelu di optulea, dzăsi: - Mini u l’au di arumina s-trecu tu θalasî. Şi aţelu di naulea u u paradeadi la tatî-su. Ş-intrarî naul’i fiĉori tu unî cali ş-neasirî acoţi, neasirî aco u luarî feata nu u adukirî dipu, n-cali omos l’i aĝumsi dracu, aco iu l’-aĝumsi dracu deadi buşiru di padi s-feaţi palate di γilii (1). U ncl’isirî nuntu feata, dzîţea dracu: -Heamî, heamî, unî guvicî s- ńi fîţeţi. U feaţirî unî guvicî, cît guva di acu cu acu. Cît vidzu elu cî u feaţirî, u supsi feata d-aco şi u lo pali, dusi alantu omos l-u dislike di pi keptu alui di nîpărticî ş-u xanalo pali d-arumina ş-fudziră, ş-fudzirî, ş-l-aĝumsi dracu pali n-cali şi arucă keptinu aţelu dinîpoi. S-feaţi unî păduri mari. Tu pîduri nuntu s-minti dracu, ala pali (2) l- aĝumsi. Aco iu l- aĝumsi, arucă alantu bucalea di untulemu, s-feaţi θalasî.U lo feata aţelu ş-u tricu di θalasî nclo di arumina ş-neasi alantu dapoia şi u lo d-aco di mardzinea di θalasî şi u paradeadi (3) a tati-su. Şi aţelu ma ńicu ţi u paradeadi a tati-su i-u deadi mul’ari vasil’élu.Bînarî el’i ma ģini şi noi ma ģini di el’i.

 

(10) cratu s.m. ‘’stat’’ < gr. κράτος

(11) cumaşu s.m. ‘’coteţ’’ < gr. κωμασι

(12) platei s.f. ‘’piaţă’’ < gr. πλατεία

(1) zarcaδî s.f. ‘’căprioară’’ < gr. ζαράδι

(2) s-mitamfilisi vb. IV, pf. s., pers. II sg. Mi mitamfiisestu ‘’a se schimba’’ < gr. Μεταμφιεζομαι

(3) palicaru s.m. ‘’viteaz’’ < gr. παλληκάρι

(4) omus adv. ‘’de fapt’’ < gr. ομως

(5) peristerî s.f. ’’porumbel’’ < gr. περιστέρι

(6) An conj. ‘’dacă’’ < gr. αν

(7) δγivisea vb. IV, imp., pers. III sg.; δγivisestu ‘’a citi’’ < gr. διαβάστε

(8) tora adv. ‚’acum’’ < gr. τώρα

(9) anasî s.f. ‚’’respiraţie’’ < gr. ανάσα

(10) stinuhurii s.f. ‘’supărare’’ < gr. στενολωμα

(11) γrîpsi vb. IV, pf. pers. III sg; γrîpsescu ‘’a scrie’’ < gr. γράφω

(1) γitonauî s.f. ‘’vecinătate’’ < gr. γετονιά

(2) Δefteru num. ord. ‘’al doilea’’ < gr. Δεύτερος

(3) Tritu num. ord. ‘’al treilea’’ < gr. τριτος

(4) Tetartu num. ord. ‘’al patrulea’’< gr. τέταρτης

(5) Pemptu num. ord. ‘’al cincilea’’ < gr. πέμπτης

(6) Ectu num. ord. ‘’al şaselea’’ < gr. έκτος

(7) θalasî s.f. ‘’mare’’ < gr. θάλασα

(1) γilii s.f. ‘’sticlă’’ < gr. γυαλί

(2) ala pali ‘’dar, iarăşi’’< gr. αλλά πάλι

(3) paradeadi vb. IV, pf s., pers III sg; paradau ‘’a preda’’ < gr. Παρα + dau

 

 

Sublinierile din text şi notele de subsol aparţin editorilor. Numărul de ordine al notelor se repetă pentru că se află pepagini diferite. În locul literei ‘’d cu sedilă’’, pe care nu am găsit-o în fontul Arial, am folosit grupul de consoane ‘’dz’’: dzăsi.

 

Versiunea românească îmi aparţine:

‘’Cândva, într-o vreme, era un basileu care avea o fată foarte frumoasă. Dorea să o mărite, s-o mărite în ţara cea mai importantă. Şi a prins un păduchi, l-a hrănit în coteţ, s-a făcut mare. A tăiat pduchiul, i-a scos pielea şi a agăţat-o în piaţă, a pus doi slujitori să o păzească acolo, şi care flăcău din toate ţările arr fi ghicit cui aparţinuse pielea, aceluia i-ar fi d at-o pe fata sa de soţie. Au venit din toate ţările şi nimeni nu a ghicit. Unul zicea că pielea ar fi de porc, altul că e de căprioară, altul că e de oaie, altul zicea de capră, nu ştia nimeni cui aparţinuse pielea. Unul se schimbă frumos, foarte frumos, viteaz. Şi zise oti că: - Eu ştiu din ce este această piele. – Din ce este? ziseră ei. – Pielea aceea este de păduchi. Şi zise basileul: - Ţie îţi voi da fata. Îi dădu fata, făcu nuntă, o cunună, şi luă fata. Când a plecat fata, i-a dat şi trei porumbei. Dacă nu i-ar fi mers fetei bine, ar fi trimis acasă porumbeii să ştie atică-su. Acela de fapt nu era om. Acela era dracul, care se transformase într-un flăcău frumos şi a ghicit că era piele de păduchi. Aruncă pe umăr fata, fugi, fugi, fugi, fugi. - Unde ste? zicea ea. – Unde este casa? – Aici, acum vom ajunge. – Unde-i casa? – Aici, acum vom ajunge. Ajunse la o gaură mică, foarte strâmtă. Intră el înăuntru, ea s-a speriat, îi zise: - Unde voi ajunge aici acum? şi o aspiră el şi o trase în gaură. Când a intrat în gaură, a văzut-o pe mama dracului, care dormea cu o năpârcă pe piept. Şi de multă supărare nu ştia ce să facă. Plecă dracul într-o zi afară şi scrise o scrisoare pe care o dădu porumbelului şi acesta o duse tatălui ei. Şi zise tatăl ei: - Ce să facem nevastă? Zise, fetei nu-i merge bine, acela care a luat-o era dracul. Ce vom face? – De unde să ştiu ce să facem ca să mergem să luăm fata, zise. Şi era o femeie care avea nouă feciori. Cei nouă feciori mergeau la lucru ziua şi zise o bătrână vecinilor care ştiau povestea, zise: - Eu, zise, feciorii mei vor găsi unde este gaura dracului, ca să mergeţi să luaţi fata. Şi luă ea o pânză ca să coasă o cămaşă. Veni primul băiat: - Cui coşi acea cămaşă, mamă? – O cos, zise, celui, zise, care ştie unde ste gaura dracului. Al doilea zise: - Cui coşi acea cămaşă, mamă? Eu cobor în gaură şi nu mă simte dracul. Al treilea zise: - Cui coşi acea cămaşă, mamă? Zise, eu, zise, ridic năpârca de pe piept şi nu mă simte deloc. Al patrulea zise: - Cui coşi acea cămaşă, mamă? – O cos aceluia, zise, celui abiş, zise. – Eu sunt, zise, cel abil, iau fata pe umăr şi fug să nu simtă nimeni. Al cincilea zise: - Cui coşi acea cămaşă? – Celui care va salva fata! – Eu, zise, dau cu pumnul de pământ, să se facă palat din sticlă ca s-o închid înăuntru. Al şaselea zise: - Arunc pieptenele înapoi ca să se facă pădure. Al şaptelea zise: - Eu, zise, arunc, zise, o cană de untdelemn ca să se facă o mare. Cel de-al optulea zise: - Eu o voi lua p eumărs-o trec marea. Şi cel de-al nouălea a predate-o tatălui ei. Şi porniră cei nouă feciori pe acelaşi drum şi merseră acolo, merseră acolo, luară fata, nu simţiră nimic, dar dracul îi ajunse pe drum, acolo unde îi ajunse dracul , dădu cu pumnul de pământ şi se făcu un palat de sticlă. O închiseră înăuntru pe fată, zicea: - Puţin, puţin, o găurică să-mi făceţi. Făcură o găurică, cât gaura de ac, cu acul. Cum văzu el că o făcură, o aspiră fata de acolo şi o luă din nou, se duse celălalt, i-a dezlipit-o de pe pieptul lui de năpârcă şi o puse din nou pe umăr şi fugiră, fugiră şi ia-ajunse dracul din nou pe drum şi aruncă pieptenul acela dinapoi. Se făcu o pădure mare. În pădure se rătăci dracul, dar iar îi ajunse. Acolo unde îi ajunse, aruncă celălalt cana de ulei, se făcu o mare. Acela luă fata şi o trecu marea dincolo pe umăr şi merse celălat apoi şi o luă de acolo, de la marginea mării, şi o duse tatălui ei. Şi cel mai mic, care a adus-o tatălui, i-o dădu de soţie basileul. Trăiră ei mai bine şi noi mai bine ca ei.’’

 

SURSA:

Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud, Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp. 17-20.

 

 

 

 

 

Texte aromâne 8: KOKKAS HARILAOS

Luni, 26 Decembrie 2011 20:24

În 1986-1987, Maria Kokka, aromâncă originară din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o cercetare ştiinţifică de teren în localitatea natală, în cadrul pregătirii lucrării de diplomă la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, supervizată de profesor Liliana Ionescu Ruxăndoiu.


Unul dintre subiecţii a fost KOKKAS HARILAOS, 65 de ani, cioban şi cărăuş, vorbitor de aromână şi greacă, absolvent a patru clase în limba greacă:
Tu hil’a eńacosa trianda  ena (1), to hil’a eńacosea saranda (2), i Γermania kirixe  (3) pangozmiu polemu (4). Noi aua nu n-agudi, ala vini Italia, n-agudi Italia tu hil’a eńacosea saranda – saranda ena. Vini tu Alvanii, ş-di Alvanii vrea s-intrî tu Elaδî. Elaδa s-andistîsi (5) u turămu nîpoi, ala ap-tu δeca (6) Apriliu hil’a eńacosea saranda ena (7) viniră γermanadzil’i. L-arupsirî γirmanadzil’i, u cutruvuirî Elaδa. Cîdzu mari foami. Multî duńauî murirî. Anθina poati s-murirî vărî patrudzăţi di ńil’i di oameni, murirî Anθina  di foami. Şi pandu, elinicolu lao (8) apufurasa multu. Cu aţa ţi s-fîţea dapoia işe, işe andarticu şi mini iδγiu nu puteamu s-aravdu aţeali ţi trîţea cu γermanolu, işei şi mini andartu. Nesu tu ena triandaohto sintaγmatos evzonon (9) tu munţil’i Aγrafî s-unumusestu (10) munţil’i aţel’i. Feĉu aco trei-patru meşi. Aveamu epihirisea (11) – agudeamu di Lamia pînî Meţova. Agudeamu siδiruδrumikascî (12) γramii (13), s-fîţeam sabutaz (14) la cal’uri ţi triţea aftukinatli. Avem aguditî multi falăndzi di γermanadzi, am datî multi măhi (1).
(1) Tu hil’a eńacosa trianda  ena ’’1939’’ < gr. το χίλια εννιακόσια τριάντα εννα
(2) to hil’a eńacosea saranda ‘’1940’’ < gr. το χίλια εννιακόσια σαράντα
(3) kirixe  vb. (gr.) pf. s. pers. III sg;. Kiriso ‘’a proclama’’ < gr. κηρυξει
(4) pangozmiu polemu ‘’război mondial’’ < gr. παγκόσμιο πόλεμο
(5) s-andistîsi vb. IV pf. s pers III sg; mi andistitestu ‘’a se opune’’ < gr. αντιστεκομαι
(6) δeca num. card. ‘’zece’’ < gr. δέκα
(7) hil’a eńacosea saranda ena ‘’1941’’ < gr. χίλια εννιακόσια  σαράντα ενα
(8) pandu, elinicolu lao ‘’pretutindeni, poporul grec’’ < gr. παντου ο ελληνικοσ λαο
(9) ena triandaohto sintaγmatos evzonon ‘’un regiment de evzoni (nr.) 38’’ < gr. ενα τριαντα οχτώ συντάγματος εβξωνων
(10) s-unumusestu vb. IV ind. prez. pers. III pl. unipers. ‘’a se denumi’’ < gr. ονομαζονται
(11) epihirisea s.f. ‘’tentativa’’ < gr. επιχειρησε
(12) siδiruδrumikascî adj. f. ‘’feroviară’’ < gr. σιδηροδρομικη
(13) γramii s.f. ‘’linie’’ < gr. γραμμη
(14) sabutaz s.n. ‘’sabotaj’’ < gr. σαμποταζ
(1) mahi s.f. ‘’luptă’’ < gr. μαχη
Sublinierile din text şi notele de subsol aparţin editorilor.

 

Versiunea românească îmi aparţine:
‘’În 1939, în 1940 Germania a declarat războiul mondial. Pe noi nu ne-a atacat, dar veni Italia, ne-a atacat Italia în 1940-41. Veni în Albania, şi din Albania vroia să intre în Elada. Elada a opus rezistenţă şi am respins-o, dar la 10 Aprilie 1941 veniră germanii. Îi zdrobiră germanii, ocupară Elada. Se întâmplă atunci o mare foamete. Multă lume muri. La Atena poate că muriră vreo patruzeci de mii de oameni, muriră în Atena de foame. Şi pretutindeni pooporul elen suferea mult. Apoi începu mişcarea de partizani şi eu, de asemenea, nu puteam să rabd suferinţeşe pricinuite de germane  şi m-am făcut şi eu partisan. Am intrat în regimentul de evzoni nr. 38 în munţii Agrafî, aşa se numeau munţii aceia. Am stat acolo trei—patru luni. Aveam acţiuni  - atacam din Lamia pînă la Meţova.  Atacam liniile de cale ferată, şi făceam sabotaje pe drumurile ce treceau aftukinatli. Am atacat multe unităţi germane, am dat multe lupte.’’

 

SURSA:
Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp. 22-23.

Texte aromâne 9: KOKKAS HARILAOS

Marţi, 27 Decembrie 2011 02:48

În 1986-1987, Maria Kokka, aromâncă originară din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o cercetare ştiinţifică de teren în localitatea natală, în cadrul pregătirii lucrării de diplomă la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti.


Unul dintre subiecţi a fost KOKKAS HARILAOS, 65 de ani, cioban şi cărăuş, vorbitor de aromână şi greacă, absolvent a patru clase în lima greacă:
Unî oarî şi unŭ kirό (2), tu ańi vecl’i, Hristolu pîn-s-amintî, duńaua cu priţili, cu pravdzili zbura. Avea unî limbî, zbura dadunŭ. Şi tu aţelŭ kirό eara unî hoarî rîmîneascî, şi unî dzuî sî scularî featili s-neagî s-adunî tu munti urdzăţi. Acό iu neasirî featili s-adunî urdzăţi, e! dzărirî, afuoarî bunî dapoia, ca sî scoalî s-neagî casî, s-facî ş-cîtî unî sarţinî di leami, cî leamili li purta pi pultări tu aţelu kirό duńaua, no-avea prădzi, no-avea aftukinati, no-avea ta mesa (3) astumţina, ş-li duţea pi pultări acasî. Aco iu s-cîrcarî festili s-neagî, eara ş-unî nveastî nauî, nveasta aţa omos (4) eara greauî şi cum s-arîspîndirî caθi unî s-afcî leami, şi dzăsirî va ni turămu. S-adunarî ş-fudzirî, ş-nveasta u agîrşerî aco. Nveasta s-cîrcă, dîdea s-scoalî, ki epiδis (5) eara greauî, nu putea să-s-scoalî. Dă, dă sî-s-scoalî, arîmasi aco. Nî heamî di oarî pînî s-facî aşe, na! trîţea un lupŭ. Al lupu i dzîţea lali-Cola. Îl’gri nveasta cît îlvidzu: - Lali-Cola, lali-Cola, si s- ńi dai heamî măna. Căndu vidzu lali-Cola mutri cîtî ia şi i-ndzăsi: - Caţe nu poţi s-ti scoli? Dzăsi. – Na, dzăsi, amŭ sarţina greauî di leami. – Nu ai. Eşti tini greauî, dzăsi, ohi sarţina greauî, dzăsi elŭ. Ala va s-ţî dzăcu unŭ zborŭ, ama s-ibî fiĉorŭ s-ţî bîneadzî, s-ibî a tălu. Ama s-ibî featî omos va ń-o dai a ńia. Că şi mini nu amŭ, s-facu ş-mini unî featî di oamińi. – Ma, dzăsi, mini nu amŭ, …! – Ohi, endaxi, ma nu ai dzăsi, ş-nu va s-ai featî, nu ţi u l’au, ama s-ibî featî va s-ibî a mea.
Vrea nu vrea dapoia, mveasta, dapoia s-arîmănî aco, dzăsi a lupu, al lali-Cola: - E! va ţi-u dau an s-ibî featî a ta, dzăsi. El deadi măna, s-asculă.
Pitricu, s-dusi acasî. Trîcu kirolu, trîcu trei-patru meşi. Vini kirolu, amintă mveasta, feaţi featî. Lupu nviţă. Hîrîsi (1) cî feaţi featî. Acriscu feata di trei ańi, patru, neasi, u cîftă. Iia dzîţea, mutrea s-u apufugî, ta s-nu l’-u da: - E lăngită, easti aşe, nu poati s-bîneadzî, nu avea fapti strańi. – Va-l’i facŭ di tuti mini, nu ti miliseaşti (2) tini, dzăsi lupu, monu (3) s-ńi dai feata, zboru ţi avemu. Afu nu putea s-scoatî naparti cu elŭ, duńaua astunţina eara […], ma dziţea unŭ zboru prindea s-u facî, nu si-arîdea unŭ cu alantŭ.
U deadi feata. U lo lupu, u adusi tu mireauî (4), ndzeanî. Aco avea limerea (5) nuntu tu cunaki elŭ, feaţi kîlivî analtî, t as-nu poatî s-fugî feata şi l’-dzăsi a featil’ei: - Iţi cai va z-inî, iţi cai va z-greascî nu va z-discl’idi la văru, mini va z-γinŭ va s-ţi zdăcŭ, ali feati u dzîţea Marinî, va s-dzăcu: ‘’Marinî, Marinî, dă-ń măna ta s-mi alinŭ’’, astumţina va s-adukeşti cî estŭ mini, va s-ńi discl’idzi uşa tini, ta s-γinŭ n-casî, la altŭ nu va z-discl’idzĭ dipŭ. E! trîcurî vărî niscănţĭ ańi, mă-sa aco sî stinuhursea di u lo feata lupu. Avea ş-fiĉorĭ, avea trei-patru fiĉorĭ. Dapoia dzăsi a fiĉorĭ: -  Voi fiĉorĭ aveaţĭ unî sorî, dzăsi. Sora aţa aşe şi aşe pîţă, neşŭ tu pîduri […], nu puteamŭ […] ala tora nu putemŭ s-u lomŭ, ţi dziţeţĭ voi? Sî sinoisirî (1) fiĉorl’i: - dadu, va nidzemŭ noi doi fraţĭ s-u lomŭ […]; s-scularî, z-dusirî fiĉorl’i. Neasirî aco, grirî, ştia cî l’i dzăcu ale feati Marinî: Marinî! Marinî! – Cai h’iţĭ voi? – H’im fraţil’ĭ atăl’I, ni pitrecu dada ta s-ti lomŭ. Nu vî cunoscŭ, dzăsi Marina, uti (2)  v-am vidzutî, uti (2) vî ştiu. Ma h’iţi fraţil’i a mei, di vrea  dada s-mi veadî, z-inî dada s-mi l’a, ta z-inu cu voi. Z-iniţĭ, z-iniţĭ măni ti mirindi, tu patruli oara, cî tati lupu va neagî tu unŭ locŭ diparti […] va s-fugî, s-mi luaţĭ, ta s-nu n-acaţî, pînî s-fudzimŭ. Sî  scularî fiĉorl’i, s-turarî nîpoi, z-dusirî acasî, u luarî mă-sa, u adusirî ş-mă-sa aco dapoia. Aco i grirî: - Marinî, Marinî, ai z-vedzĭ dada. Marina căndu vidzu dada, u cunoscu, discl’isi, arsîru mpadi, u luarî ş-fudzirî. Ma ninti cît neasirî aco avea şi alti  priţĭ aco, avea găl’ińĭ, avea cunel’ĭ (3), avea di tuti soili, căńĭ avea aco, ohi cî u mîva căńi, a ! nu s-mîca astumţina, ne (4). S-lu deadi cîti unî lingurî di ńari, s tulor (?) di mîcarî. Eara şi unu pul’ŭ. Aţelu trîdzea ti moarti, feaţi: - Elŭ nu bîneadzî pînî z-γinî lupu. Aţa l’i dîdea ńari ta s-nu apunî căndu va z-γinî lupu, şi aţîlui nu-i deadirî.
Ti mirindi oarî s-tură lupu nîpoi, veadi aco. Gri: - Marinî, Marinî! Marinî, Marinî! nu Marinî iuva, Marinî, Marinî! ţiva. Arsari, mutreaşti tu δumatiu (5) nuntu n-cas-aco, ţiva Marina. Dîpunî mpadi, treabî ţi pîţă Marina. Trîbă cucotlu, trîbă gîl’ińili, maţili aco, ţiva dipŭ, nu spunea văru dipŭ. Eara ndulţiţĭ cu ńari ş-nu spunea ş-aţeali. Aţelŭ nicŭ pul’ŭ omos ne-avea mîcatî ńari, di inati: - Adi ua, adi ua, dzăcu mini. – Dă-i, dzăsi lupu, ţi easti? – vini dada, vini faşiu (1) di u luarî, di u dusi casile. – A! aşe, dzăsi lupu, a! – Şi tuţĭ mîcarî ńari, ńia nu deadi ńari, dzăsi pul’ŭ nicŭ.
Cudalaga lupu aţia, faţi nclo di himî, cali alasî, cali l’a, l’aĝiumsi, neadzi dupî el’ĭ.
Ţi s-facî tora el’ĭ? Va s-fîţea polimu (2), va s-acîţa […] Arucî unî kaptinî şi dzăsi: - E! dumidzale, fă unî pîduri ta s-scîpămŭ, şi s-feaţi pîduri. Ş-fudzirî, u luarî fiĉorl’I, cîrcarî pali s-fugî. Ala (3) lupu d-aua, d-aco, u frămsi pali, frămsi lemi, s-h’ipsi prigos, pi aua, pi aco, u rupsi pîdurea. Z-dusi, l’aĝiumsi pali. Aco dapoia s-aprikarî, s-aprikaşti hoara, nu […] hoara aco, ţi s-facî, ţi s-facî, arucarî unŭ di untulemŭ şi dzăsirî: - E! dumidzale!, fă un rău s-neacî lupu. Şi aco s-feaţi rău dapoia. Aco lo s-treacî nuntu tu rău… s-nică lupu. Şi u luarî ş-Marina acasî dapoia şi bînarî el’i ma ģini şi noi cama ģini.
(2) kirό s.m. ‘’vreme’’ < gr. καιρο
(3) ta mesa ‘’mijloacele’’ < gr. τα μεσα

(4) omos adv. ‘’de fapt’’< gr. ομως
(5) ki epiδis ‘’şi pentru că’’< gr. κι επειδη
(1) Hîrîsi vb. IV pf. s., pers. III sg.; hîrîsestu ‘’a se bucura’’< gr.
(2) ti miliseaşti vb. unipers. ‘’te interesează’’< gr. χαιρομαι
(3) monu adv. ‘’numai’’ < gr. μονο
(4) mireauî s.f. ‘’parte’’ < gr. μερiά
(5) limeri s.f. ‘’culcuş’’ < gr. λημερι
(1) sinoisirî vb. pf. s. pers. III pl. mi sinoisestu ‘’a se înţelege’’< gr. συνεννοούμαι
(2) uti…uti, conj. ‘’nici…nici’’< gr. ουτε...ουτε
(3) cunel’u s.m. ‘’iepure’’ < gr. κουνελι
(4) ne ‘’da’’ < gr. ναι
(5) δumatiu s.n. ‘’cameră’’ < gr. δωματιο
(1) faşiu formă folosită de puiul bolnav (neştiutor), pentru fraţi
(2) polimu s.n. ‘’război’’ < gr. πολεμος
(3) Ala conj. ‘’dar’’ < gr. αλλα

Sublinierile din text, notele de subsol şi parantezele drepte aparţin editorilor. Notele de subsol explică grecismele din aromână. În locul literei ‘’d cu sedilă’’, pe care nu am găsit-o în fontul Arial, am folosit grupul de consoane ‘’dz’’: dzăsi.


Versiunea românească îmi aparţine:
‘’ Odată, într-o vreme, în anii de demult, înainte de naşterea lui Hristos, oamenii cu priţili, vorbeau cu animalele. Era o singură limbă, vorbeau la fel. Şi în acea vreme era un sat aromânesc şi într-o zi se pregătiră fetele să meargă pe munte să strângă urzici. Acolo unde merseseră fetele să strângă urzici, e! ziseră, când veni timpul să se pregătească să meargă acasă, să facă şi câte  o sarcină de lemne, că lemnele le purtau pe umeri în acea vreme oamenii, nu aveau animale, nu aveau aftukinati, nu aveau mijloacele atunci şi le duceau pe umeri acasă. În locul unde îşi pregăteau fetele sarcinile de lemne, era şi o tânără nevastă, care era gravidă, şi când se răspândiră fiecare să strângă lemne ziseră că se vor întoarce la ea. Se strânseră din nou şi plecară şi tânăra nevastă o uitară acolo. Ea luă sarcina de lemne, încercă să se ridice, şi pentru că era gravidă nu putea să se ridice.  Încercă să se ridice, dar rămase acolo. Puţin timp după aceea, na! trecu şi un lup. Lupul se numea nea Cola. Îl chemă tânăra când îl văzu: - Nea Cola, nea Cola, dă-mi puţin mâna. Când văzu nea Cola privi către ea şi-i zise: - De ce nu poţi să te scoli? Zise.  – Na, zise, am o sarcină de lemne grea.  – Nu ai. Eşti gravidă, zise, nu sarcina de lemne e grea, zise el. Dar îţi zic ceva, dacă va fi băiat să-ţi trăiască, să fie al tău. Dar dacă dacă va fi fată să mi-o dai mie. Că nici eu nu am, vreau să am şi eu o fată de om. – Dar,zise, nici eu nu am…! – Nu, bine, dar dacă nu, zise, şi nu vei avea fată, nu ţi-l iau, dar dacă va fi fată va fi a mea.
Vrea, nu vrea, apoi tânăra nevastă decât să rămână acolo zise lupului, lui nea Cola: - E! ţi-o voi da dacă va fi fată să fie fata ta, zise. E! dădu mâna, se ridică.
Se duse acasă. Trecu vremea, trecură trei-patru luni. Veni vremea, născu femeia, făcu fată. Lupul află. Se bucură că născu fată. Crescu fata de trei-patru ani, merse, o ceru. Mama zicea, se gândea că lupul va pleca până la urmă, ca să nu-i da fata: - E bolnavă, este aşa, nu va trăi, nu are haine pregătite. – Îi voi face eu de toate, nu te preocupa tu, zise lupul, numai să-mi dai fata, aşa cum am vorbit. Dacă nu putu să o scoată la capăt cu el, oamenii atunci erau […], dacă ziceau o vorbă trebuia să o respecte, nu se înşelau unul pe altul.
Îi dădu fata. O luă lupul, o aduse la sălaşul lui, pe un deal. Acolo îşi avea vizuina, făcu o casă ca să nu poată fata să fugă şi îi zise: -  Oricine va veni, oricine îţi va vorbi, să nu deschizi la nimeni, eu când voi veni îţi voi spune, fata se numea Marina, îi voi zice: ’’Marino, Marino, dă-mi mâna să mă urc’’, atunci vei şti că sunt eu, îmi vei deschide uşa ca să intru în casă, la altul nimeni să nu deschizi.E! trecură vreo câţiva ani, maică-sa era mâhnită de când luase fata lupul. Avea băieţi, avea trei-patru băieţi. Apoi zise băieţilor: - Voi feciori aveaţi o sră, zise. Sora aceea aşa şi aşa se întâmplă cu ea, am mers în pădure […], nu avem putere […], dar acum nu putem să o luăm, ce ziceţi voi? S-au vorbit băieţii: - Mamă, vom merge noi amândoi să o luăm […]; se pregătiră, se duseră băieţii. Merseră acolo, ziseră, ştiau că pe fată o cheamă Marina: - Marino! Marino! -  Cine sunteţi voi? – Suntem fraţii tăi, ne-a trimis mama să te luăm. – Nu vă cunosc, zise Marina, nici nu v-am văzut vreodată, nici nu vă cunosc. Dacă sunteţi fraţii mei, dacă vrea mama să mă vadă, să vină mama să mă ia, ca să vin cu voi. Să veniţi, să veniţi mâine la chindie, pe la ora patru,că tatăl lup va merge într-un loc departe […] va pleca, şi mă veţi lua ca să nu ne prindă când vom pleca. Se pregătiră băieţii, se întoarseră, se duseră acasă, o luară pe mama lor, o aduseră şi pe ea apoi. Acolo îi spuseră; - Marino, Marino, haide să o vezi pe mama. Marina când o văzu pe mama ei, o recunoscu, , deschise, sări jos, o luară şi fugiră. Dar pe lângă sălaşul lupului erau şi alte animale, erau găini, erau iepuri, erau de toate rasele, erau câini acolo, nu că o mâncau cîinii, a! nu mâncau atunci, da. Şi le dădu câte o lingură de miere, tuturor de mâncară. Era şi o pasăre. Aceea trăgea să moară, aşa că zise: - Ea nu va trăi până se va întoarce lupul. Le dădură tuturor miere ca să nu dezvăluie  fuga când se va întoarce lupul, şi pasării nu-i dădură.
Pe la chindie se întoarse lupul. Spuse: - Marino, Marino! Marino, Marino! nu era Marina nicăieri, Marino! Marino! nimic. Sare, se uită în cameră, înăuntru în casă, nicăieri Marina. Coborî, întrebă ce s-a întâmplat cu Marina. Întrebă cocoşul, întrebă găinile, pisicile, nimic, nu vorbea nimeni. Erau îndulciţi cu miere şi nu dezvălui nimeni nimic. Acea pasărică care nu mâncase miere, de ciudă zise:  - Hai aici, hai aici, îţi zic eu. – Zi, zise lupul, ce este? – Veni mama, veniră fraţii de o  luară, de o duseră acasă. – A! aşe, zise lupul, a! – Şi toţi mâncară miere, mie nu-mi dădură miere, zise pasărica.
Cudalaga lupul aici, plecă de acolo, lăsă cale, luă cale, îi ajunse, merse după ei.
Ce să facă ei acum? urma să lupte, urma să înceapă […]. Aruncă un pieptene şi zise: - E! Dumnezeule, fă o pădure ca să scăpăm şi se făcu o pădure. Şi fugiră, o luară băieţii, porniră din nou la fugă. Dar lupul pe-aici, pe-acolo, rupse lemne, se băgă pe jos, pe-aici, pe-acolo, distruse pădurea. Se duse, îi ajunse din nou. Acolo apoi s-aprikară, s-aprikaşti hoara, nu […] satul acolo, ce să facă, ce să facă, aruncară o cană de untdelemn şi ziseră: - E! Dumnezeule, fă un râu să se înece lupul. Şi acolo se făcu râu apoi. Acolo încercă să treacă râul… se înecă lupul. Şi u luarî ş-Marina acasî apoi şi trăiră ei mai bine şi noi şi mai bine.’’


SURSA
Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp. 23-26.

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Pagina 1 din 4

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required