Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Items filtered by date: Septembrie 2011
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Sterie Diamandi se numără printre oamenii de cultură puțin sau deloc cunoscuți generațiilor formate după 1944. Cărțile sale nu au fost reeditate până în 1991, iar numele i-a trecut într-o nedreaptă uitare.


S-a născut la 22 august 1897 la Mețova-Aminciu, în Epir.


Tatăl său a fost militantul aromân Vasile Diamandi- Aminceanul.


A învățat în școal primară din comuna natală. Începe studiile medii la Liceul Român din Salonic și le continuă la Ianina / Grecia, Bitolia / Macedonia și București. În 1919-1922 absolvă Facultatea de Litere și Filozofie la Universitatea din București cu mențiunea ’’Magna cum laudae’’.


A urmat o lungă carieră didactică în diverse orașe din România: Drobeta Turnu Severin (1923-1924), Roman (1924), Iași (1925-1936 la Școala Normală ’’Vasile Lupu’’) și București (din 1936 la Liceul ’’Aurel Vlaicu’’).


La Iași a fost o periaodă de timp și membru al Consiliului Municipal.


În paralel a avut și activitate scriitoricească.

Din 1921 publică note, recenzii și articole despre aromâni și despre cultură în revistele: „Buletinul Institutului de Literatură", „Anuarul Şcolii Normale «V. Lupu»", „Adevărul", „Cuvânt dăscălesc" , „Gândul vremii", „Cuget moldovenesc", „Minerva", „Peninsula Balcanică", „Săgetă­torul", „Porunca vremii", „Vremea" şi „Vremea şcolii". La ‘’Cuvânt dăscălesc’’ este și redactor în 1924-1925.


A publicat în ordine cronologică volumele de biografii: Galeria oamenilor politici / 1935, Eroii revoluției ruse / București / 1937, Galeria dictatorilor / 1938, Oameni și fapte din istoria aromânilor / București / 1940, Fiul lui Dumnezeu – Fiul Omului, Iisus Mântuitorul / I-III / București / 1943. Ultima carte antumă a lui Sterie Diamandi este volumul de eseuri intitulat Arca lui Noe.


Eroii revoluției ruse îi prezintă pe bolșevicii V.I. Lenin, L. Troțki și I .V. Stalin, iar în Galeria dictatorilor sunt prezentați polonezul Pilsudski, italianul B. Mussolini, germanul A. Hitler, turcul K. Attaturk și portughezul A. Salazar.


A încetat din viață la București, la 11 iunie 1981.


Galeria oamenilor politici a fost reeditat în 1991 cu note și fotografii pe baza unui exemplar din 1935 adnotat și corectat de autor, pus la dispoziția editurii bucureștene Gesa de către fiica autorului, doamna profesor Bîrlea. S. D. a creionat biografiile a 12 mari oameni politici români din prima jumătate a secolului XX: Regele Ferdinand, Ionel Brătianu, Take Ionescu, Vintilă Brătianu, Ion G. Duca, Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, Constantin Stere, Ion Mihalache, A.C. Cuza, Constantin Argetoianu și Mihail Manoilescu.

 


SURSE

Sterie Diamandi, Galeria oamenilor politici, editura Gesa, București, 1991, Notă asupra ediției, p. 2.

***, http://www.crispedia.ro/Sterie_Diamandi

***, Enciclopedia României: Sterie Diamandi, http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Sterie_Diamandi


Versiunile românești îmi aparțin:


1.Adră guva tu pită! – A făcut gaură în plăcintă!

2.Armânlu s-frăndzi, ma nu s-apleacă! – Aromânul se frânge, dar nu se pleacă!

3.Fără di măcari shi beari, d-iu s-ansară laia vreari! – Fără mâncare și băutură, cum să apară dragostea!

4.Cu zboari păntica nu s-umpli! – Cu vorbe stomacul nu se umple! / Foamea nu se potolește cu vorbe!

5.T-iu tinseshi hirlu ca curcubeta shi u umplushi lumea di castravets! – Ce-ai întins firul ca dovleacul și ai umplut lumea de castraveți!

6.Pri atsel tsi vrei s-lu pălăcrshesti s-nu-l nărăeshti! – Pe cel care vrei să-l rogi ceva să nu-l superi!

7.Shedz, pită s-ti măcu! – Șezi, plăcintă să te mănânc!

8.Doauă nu va pots s-li-ascundz: ună – bearea, altă vrearea! –Două lucruri nu vei puteai să le ascunzi: unul – băutura, altul – dragostea!

9.Lingura goală azgrămă gura! – Lingura goală zgârâie gura!

10.Tutiputa bună s-vindi ditu muntsă! – Oaia/Capra bună se vinde de pe munte!

11.Frati, frati ama corlu-i cu păradz! – Frate, frate, dar jucatul în horă este pe bani!

12.Nu ari ma greau lăngoari ca urfanja! – Nu există boală mai grea ca sărăcia!

13.Na părălu shi dănji căvgălu! – Ia banul și dă-mi scandalul!

14.Nu chiari nă păduri fidănjili anda cresc! – Nu piere o pădure când îi cresc vlăstare!

15.Alavdă fisuilu shi măcă carni! – Laudă fasolea și mănâncă carne!

16.Acats un oaspi nău, vecljilu s-nu lu agărshestsă! – Primește un oaspete nou, pe cel vechi să nu-l uiți!

17.Zborlu zboru adutsi! – Vorba vorbă aduce!

18.Cu darea trets amarea! – Cu darul treci marea!

19.Armănlu shi oarfăn s-hibă, tutu pi celnic shi adutsi! – Aromânul și orfan să fie, tot ca celnic va semăna! (celnic – conducătorul unui grup de familii cu mari turme de oi)

20.Agiunlu cumătsi anyiseadză! – Flămândul mâncare visează!

21.Njelu bunu sudzi di la doauă oi! – Mielul bun suge de la două oi!

22.Oala avigleată nu s-vearsă pri focu! – Oala cu mâncare supravegheată nu se varsă pe foc!

23.Cându measa easti goală, oaspetsli lia di s-ascoală! – Când masa este goală, oaspeții încep să se ridice!

24.Muntili nu s-aspari di neauă! – Muntele nu se sperie de nea!

25.Vrearea are ahăts caimadz, cătsi suntu tu lumi ahmadz! – Dragostea area atâtea supărări, câți proști sunt pe lume!

26.Atsel tsi sh-ari aleaptă un bun oaspi, da semnu că ari minti bună! – Cel care și-a ales un bun oaspete, dă semn că are înțelepciune!

27.Pri iu iasi zborlu, iasi shi suflitlu! – Pe unde iese vorba, iese și sufletul!

28.Vrearea ajută s-treacă oara, oara ajută s-treacă vrearea! – Dragostea ajută să treacă timpul mai ușor, timpul ajută să treacă dragostea!

29.Coaja di himunicu nu s-alicheaști di bricu! – Coaja de pepene nu se lipește de buric!

30.S-arcuti tingirelu shi shi-află căpachia! – Se rostogoli oala șiși găsi capacul!

31.Gălina a vitsinulu – totna – easti cama grasă di a ta! – Găina vecinului este întotdeauna mai grasă ca a ta!

32.Pesculu tu amari shi tiyanea pi focu! – Peștele în mare și tigaia pe foc! / A vinde pielea ursului din pădure!

33.Gortsul sum gortsu cadi! – Para sub păr cade!

34.Bagă apa tu avlakiu! – Toarnă apă în brazdă!

35.Cu tuti că arăvdarea easti amară, poamili a lei suntu dultsă! – Cu toate că răbdarea este amară, fructele ei sunt dulci!

36.Căti milets, ahăts Dumnidzadz! – Câte popoare, atâția Dumnezei!

37.Iu-i vreari easti shi Dumnidză tu mesi! – Unde e dragoste, e și Dumnezeu la mijloc!

 

SURSA

Mihaela Bajdechi & Ioana Corduneanu, Mâncați pe limba voastră, București, 2011, 76 p.

Poezii de N. Caratana

Marţi, 20 Septembrie 2011 08:56

În 1985 poetul aromân Nicolae Caratana (12.02.1914 Horopani, Grecia - 19.10.1992 România) a publicat volumul de versuri aromâne Aşteptu soarile. Din cele 42 de poezii am selectat 35, ale căror versiuni româneşti îmi aparţin, celelalte 7 apărând cu transpuneri în română în antologia H. Cândroveanu - K. Iorgoveanu din 1985 (vezi articolul).


1. Limba-a noastră (Limba noastră)

Limba-a noastrã-i 'nă ghişteare
aduncoasã, ahîndoasã
bair di flurii, cântare,
ghinicuvîntarie 'n casã.
(Limba noastră-i o comoară
adâncă, profundă
salbă de galbeni, cântec,
binecuvântare-n casă.)
Limba-a noastrã-i primuvearã,
candilă di bană iaste,
mulţ duşmaňi vor s' nî u chiarã,
ma u 'nghiadză gioňi şi 'nveaste.

(Limba noastră-i primăvară,

candelă de viaţă este,

mulţi duşmani vor să ne-o piardă,

dar o înviază tinerii căsătoriţi.)

Limba-a noastrã iaste cântic,
cântic di jale ş' di numţî,
zboarã veacļi di discântic,
fuldzir çe taļie doi munţî.

(Limba noastră-i cântec,

cântec de jale şi de nunţi,

vorbe vechi de descântec,

fulger ce despică doi munţi.)

Limba-a noastrã iaste, armâne,
avrã çe u-aduçe seara,
Roma nî u deade pâne,
di la ea nî tradzim fara.

(Limba noastră-i, aromâne,

răcoarea ce-o aduce seara,

Roma ne-o dădu ca pâine,

de la ea ne tragem neamul.)

Di la nîsă-avem căsmete,
di la nîsă-avem fumeaļie.
Ete ponde, eti şcrete
nu u-au scoasă dit thimeaļie.

(De la ea avem noroc,

de la ea avem familie.

Timpuri blestemate, timpuri nenorocite

nu au scos-o de la temelie.)

Limba-a noastră poartă flamburi,
ari izvure ş' fântâňi,
când u cânţi ti cutreamburi,
cânticul şi-acreaşte mâňi.

(Limba noastră poartă stegauri,

are izvoare şi fântâni,

când o cânţi te cutremuri,

cântecul îşi creşte mâini.)

Limba-a noastră caftă braţă
ca s-u apãrã di-açeļi
çe u pliguiesc tu faţă
ş' li-arăchescu di fumeļi.

(Limba noastră cere braţe

ca s-o apere de aceia

ce o rănesc pe faţă

şi o răpesc din familii.)

Limba-a noastră ş' caftã soia,
ş' caftã limba şi duvletea.
S-u apãrãm sã-sh aflã boea,
S-u-apãrãm sã-sh afla vetea*.

(Limba noastră îşi caută neamul,

îşi caută limba şi statul.

S-o apărăm ca să-şi găsească mărirea,

s-o apărăm ca să-şi găsească tăria.)

 

În 1985 scriitorii aromâni Hristu Cândroveanu (1928 - ) şi Kira Iorgoveanu (1948 - ) publicau Un veac de poezie aromână, antologie în care au inclus şi 17 poezii ale lui Constantin Belimace (1848-1934), cu transpuneri în română ale editorilor: Dimândarea părintească (K. I. şi H. C.), Picurarlu (H. C.), Picurarlu cătră vruta lui (H. C.), Toamna tu-arniu (H. C.), Un cîntic (H. C.), Auşlu cărvănar (H. C.), Cucotlu (H. C.), Codrughionlu (H. C.), Hoara (K. I.), Păreare di-arău (K. I.), Muluviştea (K. I.), .

 

 


 

Dimîndarea părintească (Diată părintească) (Diată veche)


 

Părintesca dimîndare
sprigiură cu foc mare,
Fraţ
di mumă şi di-un tată,
Noi, Armâni
di eta toată.

 

Constantin Belimace s-a născut în 1848 în satul aromânesc Mulovişte, situat la poalele muntelui Peristera (2600 m), în Macedonia otomană.


Tatăl său era Taşcu Belimace, un ''gospodar harnic'' (cf. Hristu Cândroveanu) al satului.


C. B.a învăţat carte în localitatea natală cu dascălul grec Pipi, ''un ins pitoresc şi bonom, drăgăstos cu copilul '' (cf. H. C.). Încă din copilărie C. B. era ''melancolic, înclinat spre visare'' (cf. H. C.).


În 1868 urmează la Belgrad o şcoală deschisă de Rusia pentru formarea luptătorilor pentru eliberarea popoarelor balcanice de sub dominaţia otomană. Tot aici efectuează serviciul militar în armata sârbă.


În 1873, la Bucureşti, începe cursurile la Şcoala  de la Sfinţii Apostoli condusă de părintele Averchie, unde se formau învăţători aromâni pentru şcolile româneşti din Balcani deschise încă din timpul domniei lui A.I. Cuza (1859-1866).


Lucrează ca logofăt al domeniilor statului, la Cotroceni. Apoi cu economiile sale deschide un birt pe strada Şelar, frecventat de aromânii din Bucureşti şi de socialişti: ''Din birtul acesta a plecat întîia pornire zisă socialistă - cu Paul Scorţeanu şi cu Spiroiu'' (cf. Constantin Bacalbaşa). Dar favorurile financiare pe care le făcea susţinătorilor acestei ideii s-au dovedit ruinătoare pentru afacerea sa. Pe de altă parte, la localul său veneau cărturarii aromâni Andrei Bagav, C. Cairetti, Ştefan Mihăileanu, poeţii Taşcu Iliescu şi V. Petrescu, Apostol Mărgărit (inspector general al şcolilor din Balcani), I. Caragiani de la ''Convorbiri literare'' etc.


Îl cunoaşte pe ''mesianicul'' Andrei Bagav, ''întrupare a spiritului redeşteptării naţionale a aromânilor'' (cf. H. C.). Acesta îi publică poezia Cucotlu (''versuri erotice scăldate într-o caldă ironie'' - cf. H. C.) în ziarul ''România'', pe care C. B. o citise la restaurantul studenţesc de pe strada Academiei, freventat de conaţionali ai săi aflaţi la studii în Bucureşti. Acelaşi A. B. îi include alte poezii în Cartea de alegere, un abecedar-crestomaţie pentru aromâni.


În acest context, este vizitat  la Bucureşti de mama sa, care-i aduce veşti proaste despre situaţia aromânilor de acasă. Ca urmare scrie faimosul poem Dimândarea părintească. Din timiditate i-l prezintă lui A. B. ca versuri folcorice: ''Dacă-i adevărat că-i din popor, apoi ai dezgropat o comoară; dacă-i făcută de tine, aceasta-ţi face osul neuitat, frate Costache''. În acest sens, criticul literar H. C. (1928 - ) compară poemul cu imnul naţional francez Marseillaise.


În 1893 se întoarce în Macedonia încă otomană pentru a participa la lupta pentru supravieţuire naţională, fiind numit intendent al liceului românesc din oraşul Bitolia. Colaborează la revistele ''Macedonia'', ''Frăţil'ea'', ''Lumina'' (publicaţia liceului din Bitolia), ''Graiu bun'', ''Peninsula Balcanică''.


În 1914 s-a întors în România.


În 1916, după intrarea României în primul război mondial (1914-1918) este luat prizonier de trupele bulgare invadatoare. A fost închis timp de doi ani într-o fortăreaţă în Bulgaria pentru lupta sa pentru ''cauza culturală'' (cf. H. C.) a aromânilor din Balcani. În acest context i-au fost distruse multe manuscrise cu poezii, pe care nu le-a mai putut reface. Se pare că şi-a descris detenţia într-un poem de 2500 de versuri, păstrat în arhiva familiei.


În 1918, la încheierea războiului, s-a întors în Bitolia, ce aparţinea acum Iugoslaviei, dar şcolile româneşti vor fi închise.


A încetat din viaţa în 1934, fiind înmormântat în Cimitirul Românesc al oraşului.


Poeziile Picurarlu, Toamna tu-arniu, Cucotlu şi Auşlu cărvănar au apărut pentru prima dată în Carte de alegere de Andreiulu alu Bagavu, în 1877.

Poeziile Dimândarea părintească, Codrughionlu şi Albile şi muşatile au fost publicate pentru prima dată în revista ''Macedonia'', an I, 1888.

Poezia Picurarlu cătră vruta lui a fost publicată în Primul almanah macedo-român, Constanţa, 1900.

Poezia Călgăriţa, scrisă la 8 noiembrie 1888, a apărut în revista ''Frăţil'ea'', an I, 1901.

Poezia Un cîntic a apărut în revista ''Lumina'', an I, 1906.

Poezia Curnicea a fost inclusă de Pericle Papahagi în antologia Din literatura populară a aromânilor, 1900.

Poezia Hoara, scrisă la 9 decembrie, în Bitolia, a fost inclusă în Calendarul aromânesc pe anul 1911.

Poezia La munte... a fost publicată în Almanahul aromânesc din 1928.

În antologia publicată în 1985 de H. C. şi Kira Iorgoveanu (1948 - ) au fost incluse aceste 13 poezii şi următoarele 4 patru poezii inedite: Tră ţi caftu eu tăţeare..., Păreare di-arău, Dorlu şi Muluviştea.


Cu excepţia poeziilor Curnicea, Albile şi muşatile şi La munte, celelalte 14 sunt postate pe saitul aromân ''Giony''. Aici Auşlu cărvănar are 5 strofe faţă de 3 în antologie, strofa III fiind diferită.


Subiectele poeziilor sale sunt transhumanţa păstorilor, pustiirea satelor prin emigrări cauzate de agresiuni, gloria străbună din trecut. H. C. consideră că, la bătrîneţe, ''melancolizează sfîşietor, deşi fără spaime existenţiale şi exacerbări, apreciind Auşlu cărvănar ca ''un emoţionant poem al senectuţii''. Discreta sa lirică de dragoste a fost pusă pe note într-o manieră de neuitat de compozitorul şi cântăreţul aromân George Marcu în cazul  poeziei Picurarlu cătră vruta lui.

 

SURSE:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 19-22, 480.

Constantin Bacalbaşa, Bucureştii de altădată, editura ziarului ''Universul'', Bucureşti, 1935, p. 323.



În 1985 scriitorii aromâni Hristu Cândroveanu (1928 - ) şi Kira Iorgoveanu (1948 - ) publicau Un veac de poezie aromână, antologie în care au inclus şi poezii ale lui George Murnu (1868-1957), cu transpuneri în română ale editorilor: Grailu armânescu (K. I.), Tră armâname (K. I.), Ti vruta (K. I.), Acl'imare (K. I.), Dor di vruta (H. C.), Bana (K. I.), Păruguria (K. I.)

 


Grailu armânescu (Graiul aromânesc)


Grailu-a meu di mumă, grailu a meu di tată,

Vatra mea iu ni-ardu anl'i ţe-am bănată.

(Graiul meu de mamă, graiul meu de tată,

Vatra-i unde ars-anii, viaţa-mi toată.)

 

Graiu picurărescu di păduri şi plae,

 

Zbor ţi-avdzîi dit gura-a paplui şi ali mea,

Zbor di budză vrută, dumnidzască nilă,

Niurismă di frangă şi di trandafilă.

(Grai păcurăresc de păduri şi stîni,

Auzit din gura bunilor bătrîni...

Grai din gura dragei, preacerească milă,

Mireasmă de fragă şi de trandafilă.)

Lavă di căşare, boaţe di călivă,

Suflă vindicare a ta dulţe livă.

Adil'iat di moscu, duh di primuveară

Bana ni-u cutreamburi ca ună flueară

Ţi di dor pitrunde noaptea tu pundie,

Inima-ni ti cîntă, mîna-ni tut ti scrie.

(Larmă de la stînă, vorbă de durere,

Vindecare-aduce dulcea-ţi adiere...

Boare ca de mosc, duh de primăvară,

Viaţa mi-o cutremuri ca un fluier iară

Ce de doruri umple noaptea cea pustie...

Inima-mi te cîntă, mîna mea te scrie...)

Stau, ţi-ascultu plîngul, jalea şi niholu,

Ved ancruţil'ată Soia-ni ca Hristolu

Şi mizie l'i-si-avde zborlu au tău dit gură.

(Ascultîndu-ţi plînsul, cîntul tău jelit

Neamu-mi văd pe drumuri trist şi rătăcit

Şi abia-i se-aude grai şoptit din gură!)

Scumpa mea fîntînă ţe anarga cură,

Mîne, poate mîne, di duşmani biută,

Va si-armîni tu etă pondă şi tăcută.

(Scumpa mea fîntînă ce agale cură,

Mîine, poate mîine, de duşmani băută,

Veşnic vei rămîne seacă şi tăcută.)

 

Tră armâname (Pentru aromânime)

Si-ni armîneare 'nă minută

Maşi ună chicută di bană

U dau tră tine, Soie-ni vrută.

(Un minut de-mi e sortit

Să trăiesc, îl dau cinstit,

Pentru neamul meu iubit.)

Cum boaţea-ni nu-i ună cîmbană

Ca picurar ţe turma-ngană

Si-ni u-avdă Armânamea tută!

(Să-mi fie glasul clopot ce răsună,

Ca un cioban ce turma-şi mînă,

S-audă neamul meu dorit!)

S-veadă cheamezea di păgană

Ţe tut u-nţearcl'ă, lamne mută,

Si-arsară ea di-iu sta dzăcută,

Dit somnu alipidată aslană,

(Să ştie potera păgînă

Ce stă la pîndă; adormit

E neamul meu, dară trezit,

E leu flămând de-o săptămînă!)

Si-s-facă bluche si si-agiută!

O, Doamne, barim tini niluia-nă,

Nu-alasă soia mea chirută,

Fă-ni boaţea s-hibă 'nă cîmbană!

(Armânii-s toţi - popor unit!

O, Doamne, scapă-ne de la furtună,

Şi neamu-mi fie izbăvit,

Fă-mi glasul clopot ce răsună!)

 

Ti vruta (Iubitei)

Lunină scumpă, a ta mutrită

Mi-astal'ă ca ună-apirită

Di muşuteaţă şi di hare

Ţi-ni mută negura dit cheare,

Di-ni faţe noaptea mea gălită

Di-aumbre şi nioare.

(Lumină scumpă,-a ta privire

Mă arde ca zorii-n ivire

Ce-n frumuseţe mă răsfaţă

Şi-alungă negura-mi din viaţă

Şi-mi aduc noaptea liniştită,

Fără de nori şi ceaţă.)

O, cum ni-u dor să-ni hii aoaţe,

Hărzita-ţi budză,a ţerlui pae,

Si-ni grească şoput di sivdae,

Si-ni cură malamă di boaţe

Şi malamă di grae!

(O, cît aş vrea să fii cu mine,

Din gura-ţi dragă, curgă-alai

Vorbele dragi - izvor pe plai -

Ce-mi susură şoapte divine,

Din auritu-ţi grai.)

Ca tu grădină di măghie

Ţi stau tu-aumbra di măril'ă

Şi bana-ni trandafilă adil'ă

Şi canda-ni moarte tu milie

Di dulţe ambităţil'ă.

(Ca-ntr-o grădină stau vrăjit

În umbra ta ce mă mîngîie,

Iar viaţa-mi, - trandafir ce-adie,

Ce parcă moare, obosit,

În dulcea lui beţie.)

 

Acl'imare (Chemare)

Vedzi noaptea harismă nă steauă

Ma scoate-a l'ei zăvon di nor?

Aşi tu vislu-a meu di dor

Ni ti-alinceşti cîteanor,

Di-ni vine s-plîngu di harauă.

(Vezi noaptea strălucind o stea,

Ce-şi scoate vălul dintr-un nor?

La fel în visul meu de dor

Mi te arăţi de-atîtea ori

Şi plîng, iubita mea!)

O, vrută, a noaptiei cîndilă.

Cum nu dai soare ditru chisă

Di xeane lăi iu ni-eşti 'ncl'isă,

Si-ni eşi cu budza dulţe-arîsă,

Cu ocl'i lăcrimaţi di nilă;

(Iubito, candelă în noapte,

Trimite-mi soare de-unde zaci,

Din lumea-n care-nchisă taci

Să ieşi zîmbind şi semn să-mi faci

Cu ochii-nlăcrimaţi de moarte...)

S-ţi aprochi cu-a zborlui scumpă dhoară,

S-ni-aruţi pi-anumir ca un laţ

Arocutlu di moale braţ

Şi eu di mese si-ni ti acaţ,

S-ti ţîn ghitrie pi inăoară!

(Să vii, căci glasu-ţi mi-e comoara...

Pe umăr să-mi arunci, ca laţ,

Rotundul, moalele tău braţ...

Şi eu de mijloc să te-acaţ...

Să-mi vindeci inimioara!)

 

Dor di vruta (Dor de draga)

Ni-adunai tu xeane

Bair di mirdzeane,

Jarlu-ni dit cinuşă,

Şi-ali piruşane

Feciu ună ghiordane,

Stolismă di guşă.

(Dorurile mele

Mi le fac de mărgele

Tot de jar sclipind,

Să le porţi - inele,

Şir de peruzele,

Draga mea, din Pind...)

Ună cîte ună

Mîna mea ni-adună

Steale după steale,

Hrisusite beale,

Tra s-l'i adar curună

S-u-ncurun cu eale,

Malamă ţe-asună

Tu cîntările a meale.

(Şi stele culeg

De pe ceru-ntreg,

Şi le tot înşir

Ţesute cu fir,

Salbă să-ţi încheg

Numai din safir,

Numai din cîntări,

A mele chemări...)

Tra si-ni vindic pondu

Măghipsit di lună

Disvălii dit sprună

Foc di pirpirună

Şi-l'i ţăsui zăvonlu,

Dorlu-ni ţe ca ghionlu

Noaptea dipriună

Suschiră sum lună.

(Ca să-mi vindec dorul,

Cel vrăjit de lună,

Dezvelii în vatră

Jar de mătrăgună,

Şi-ţi ţesui eu, iată,

Dorul meu cel crunt -

Ghionoi bolînd,

Suspinînd sub lună.)

 

Bana (Viaţa)

Treaţe arîulu, treaţe,

Nu-şi are hăbare

El că mi pitreaţe,

Gl'eţ di apă araţe,

Tra s-mi nec tu-amare.

(Trece rîul, trece,

Şi habar nu are

Că el mă petrece,

Val de apă rece

Să mă-nece-n mare.)

Sultă, vrută-ni Sultă,

Alba mea vişteare,

Boţi di moarte ascultă,

Greu niho ţe doare,

Bana mea ţe cheare

Di-a ta vreare multă.

Singura-ni aveare,

Ahte ş-vindicare,

Doauă dulţi zboare,

Budza ta di neare.

(Sultă, dragă Sultă,

Scumpa mea comoară,

Voci de moarte-ascultă,

Cînt de jale-amară...

Viaţa mea ce zboară

De iubirea-ţi multă.

Singura-mi avere:

Dor şi înviere,

Vorba-ţi adiere,

Buzele-ţi de miere.)

 

Păriguria (Mîngîiere)

Eta tută arauă

Ca ună uheauă

Alatră nă căţauă,

Nu-are soţ di-arauă,

Tihea mea ţea greauă,

Că nu-ni deade arpe

Si-alas locuri stearpe

Şi cărări di şcarpe,

Si-aleg altă steauă,

Lampă di harauă;

S-nu ma ni-avdu şarpe,

Boaţe di căţauă

Fărmăcoasă, arauă.

Sultă, vrută-ni Sultă,

Albă ca nă neauă,

Inima-ni ţe moare

Di virin ascultă,

Maş nă vindicare,

Doauă dulţi zboare,

Budza ta di neare.

(Toată vremea rea

Precum vipera,

Latră o căţea

N-are soţ de rea.

Blestem soarta-mi grea

Că nu-mi dete aripi

Să las locuri sterpe

Şi cărări de şerpe

S-aleg altă stea

Ce m-o lumina;

Să n-aud de şarpe,

Nici glas de căţea

Veninoasă, rea.

Sultă, dragă Sultă,

Albă ca o nea,

Inima-mi ce moare

De venin, ascultă

Doar un leac mai are:

Vorba-ţi adiere,

Buzele-ţi de miere.)

 

Mirache (Dor)

Noaptea nu-ni durnii,

Plîmse a mea inioară.

Mi sculai hîrghii,

Mi-alinai diunoară

'Nsus pi-ngucilie,

Cîmpul tut mutrii

Nupu-ni vine-n hoară

Dorlu dit Vlăhie.

(Nopatea nu dormii,

Plînsul m-a-necat.

Şi-n zori mă trezii,

Mă urcai îndat',

Pe dealul cu vie,

Cîmpul de-l privii,

Poate-mi vine-n sat

Dor din Românie.)

Apa-ntreb dit vale,

Puilu di pi cale,

Vimtul fur ţe treaţe:

Vine soarle aoaţe?

Apa fudze troară,

Vimtul, puilu zboară

Şi ţiva nu-ni oară.

Plasea tută-şi taţe,

Mută ni-mi pitreaţe

Şi-ni mi-ngroapă-n hoară

Moartă di fîrmaţe.

(Apa-ntreb, din vale,

Rîul cu-apă rece,

Vîntul hoţ ce trece:

Dragu mi-i pe cale?

Apa-aleargă iute,

Vîntul nu s-aude,

Toate parcă-s mute.

Doar tăcere grea...

Mă întorc plîngînd

Anii, soarta mea,

Dragă aşteptînd.)

 


SURSA:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea, Românească, Bucureşti, 1985. pp. 50-81.


George Murnu s-a născut la 1 ianuarie 1868, în cătunul Brazi din Macedonia otomană, azi în Grecia.


Brazi se află în apropiere de râul Bistriţa şi oraşul Veria, într-o zonă compactă de localităţi aromâneşti: Maruşea, Sel'ea de Sus, Sel'ea de Jos, Xirulivad. Spre nord-vest se continuă către muntele Caimaccealan cu un alt grup de localităţi aromâneşti: Neaguşte, Grămăticova, Cândrova, Fetiţa, Paticina. Spre nord şi est se învecinează cu câmpia Sărunei (Salonic), iar spre vest şi sud-vest cu munţii Veriei şi apoi cu cei ai Olimpului, lăcaşul zeilor grecilor antici.


A studiat la Veria, Bitolia (oraş în Macedonia otomană, azi în Republica Macedonia), Budapesta, Bucureşti şi Munchen (Germania).


A fost profesor titular al catedrei de Arheologie a Universităţii din Bucureşti.

A fost ales membru al Academiei Române.


A efectuat călătorii de studii în Dobrogea, la Roma şi la Atena, în urma cărora a publicat lucrări de istorie veche: Vlahia Mare (aromânii în Evul Mediu), Istoria Românilor din Pind, Noi săpături în cetatea Tropaeum (Adamclisi, Dobrogea), Monumente antice din Roma, Arheologie clasică, Atena şi ruinele ei, Aromânii în primejdie, Pentru Românii din Peninsula Balcanică etc.


Dar renumele în cultura română şi l-a cucerit prin ''magistrala traducere'' (cf. criticului literar aromân Hristu Cândroveanu ) în română a epopeilor Iliada şi Odiseea ale poetului antic grec Homer. Criticul literar român George Călinescu aprecia că aceste traduceri ''constituie un moment fundamental în evoluţia limbii literare (corespunzător Iliadei lui Gnedici în literatura rusă)''. G. C. le considera ''capodopere superioare'' Eneidei în versiunea Annibale Caro, Iliadei lui V. Monti, Iliadei şi Odiseei lui I. V. Voss. A mai tradus şi alţi autori antici greci: Pindar, Eschil, Sofocle, Euripide.


De asemenea, scrie poezii în română, publicate în volume: Gînduri şi vise, Alme Sol, Altare, Ritmuri pentru sine etc. H. C. observa că aceste creaţii lirice se remarcă prin ''euforia lor transparentă, prin tonul sacerdotal al emisiei, decît prin profunditatea gîndului''.


În aromână a publicat în 1931 un ''seducător'' (cf. H. C.) volum de versuri, întitulat Bair di cîntic armânescu (Salbă de cîntec aromânesc cf. H. C.). Subîntitulat Ritmuri macedonene, volumul reuneşte, aşa cum arată autorul în prefaţă, armonii din adolescenţă, tinereţe şi maturitate. Tematica acestor poezii include subiecte specifice autorilor aromâni ca apărarea limbii străbune, păstoritul, cărăuşia, înstrăinarea, haiducia, dragostea. Criticul literar caracterizează poemul Grailu armânescu ca ''un cutremurător recviem pentru o limbă ce piere sub ochii noştri, de fapt pentru o etnie ce se stinge'': Scumpa mea fîntînă ţe anarga cură,/Mîne, poate mîne, di duşmani biută,/Va si-armîni tu etă pondă şi tăcută (Scumpa mea fîntînă ce agale cură,/Mîine, poate mîine, de duşmani băută,/Veşnic vei rămîne seacă şi tăcută). Cunoscutele balade Chita şi Bură sau Miha şi furlu sunt apreciate de H. C. ca fiind ''un excelent poem epico-eroic'' şi, respectiv, ''o micro-tragedie specifică existenţei în furtună a aromânilor din Peninsula Balcanică''. În ceea ce priveşte lirica de dragoste, aceasta este ''învăluitor sentimentală, discretă, metaforică''.

În acest volum au apărut următoarele 26 poezii, preluate de scriitorii aromâni H. C. şi Kira Iorgoveanu (1948 - ) în antologia publicată de ei în 1985, cu transpunerile lor în română: Grailu armânescu (Graiul aromânesc), Tră armâname (Pentru aromânime), Ti vruta (Iubitei), Nu plîndze (Nu plînge), Acl'imare (Chemare), Dorlu a gionilui (Dorul flăcăului), Dor di vruta (Dor de draga), Bana (Viaţa), Păriguria (Mîngîiere), Mirache (Dor), Măraze (Alean), Sîmbăta a morţilor (Sîmbăta morţilor), Vruta al Gioga (Alesul meu), Veria (Veria), Picurarlu (Ciobănaşul), Sirma (Sirma), Toamna, cînd fug Rumânil'i tu arniu (Toamna, cînd pleacă aromânii la iernat), Flambura noastră (Flambura noastră), Plîngute tră soia noastră (Lacrimi pentru neamul nostru), Sghic di moarte (Strigăt de moarte), Jalea di xinitie (Jalea străinătăţii), Lîndura (Rîndunica), Miha şi furlu (Mihu şi lotrul), Aumbra (Stafia), Cînticlu al Done (Cîntecul lui Done), Chita şi Bură (Chita şi Bură).


H. C. l-a cunoscut pe G. M. în 1950, când l-a vizitat la domiciliul din strada Louis Blanc din Bucureşti.Îl compara cu bătrânul înţelept Nestor din Iliada şi-l descria astfel: ''Mic, tuciuriu, fizionomie pronunţat mediteraneană, caracteristică aromânilor, volubil şi afectuos, povestea cu şart, ca înţelepţii''. I-a subliniat în conversaţia avută că graiul aromân ''nu trebuie lăsat să piară'': ''Să-ţi aduci şi d-ta obolul, pentru aceasta, să faceţi toţi, voi tinerii, cîte ceva, ca să nu piară!''. Îi plăcea apelativul străbun lale Ghiorghi (unchiule Gheorghe), aromânii neavând în limba lor pronume de reverenţă şi apelative de distincţie. Nu-i plăcea formula ''maestre'', H. C. explicând acest lucru astfel: ''Maeştrii adevăraţi nedorind să li se amintească ceea ce, oricum, ştiu că sînt''.

 

 

SURSE:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 47-49, 480.

George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, 1941.



În 1985 scriitorii aromâni Hristu Cândroveanu (1928 - ) şi Kira Iorgoveanu (1948 - ) au publicat Un veac de poezie aromână, antologie în care au inclus şi 38 de poezii ale lui Nuşi Tulliu (1872-1941), transpuse de ei în română: Nsus tu munte (K.I.), Cilnicamea ş-picuraril'i (H. C.), Cîntic (K. I.), Seară (K. I.), Flueara (K. I.), Trîşi la treile şopute...(K. I.), Blăstem di vrut (K. I.).

 

Nsus tu munte (Sus, la munte)

Jalea cîinilor -

Jalea armânilor

(Jalea îinilor -

Jalea aromânilor)

 

Nsus tu munte-aurlă cînil'i,

Picuraril'i plîng acasă.

Vor si s-aducă tra s-l'i-angană

Ma mul'erile nu-l'i alasă,

Că chirdură oile toate

Şi nu pot tra s-li hrănească -.

S-mută perlu cîndu l'i-avdzî,

Mintea sta si se-alăcească!

Nsus pri dzeană-aşteaptă bacil'i

Cu afărlicele tu mînă,

Ma nu ved iuva, măraţl'i,

Ni cupie, nică stînă;

Şi cînd fug , bătuţ di jale,

Munţîl'i gol'i di oi mutrescu;

După nîşidi foame cînil'i

Piste dzenuri ma zghilescu!

(Sus, la munte, urlă cîinii,

Păcurarii plîng acasă...

Vor să meargă şi să-i cheme,

Dar femeile nu-i lasă,

Căci pierit-au turmele,

Cîinii nu pot săţi hrănească

Se-nspăimîntă cînd i-aud

Mintea să le-nnebunească!

Sus, pe deal, aşteaptă bacii

Cu cîrligele în mînă

Nicăieri nu văd, săracii,

Nici o turmă, nici o stînă.

Cînd se duc, cuprinşi de jale,

Munţii fără oi privesc

După ei, de foame, cîinii

Peste dealuri hăituiesc.)

 

 

Cilnicamea ş-picuraril'i (Celnici* şi păstori armâni)

La turuştile di-n dzeană picuraril'i toţ se-adună,

Di pri Elimbu l'i mutreaşte nvirinată albă lună.

Ma nu ştiu tră care lucru picuraril'i se-adunară

La turuştile di-n dzeană, a lor celniţi iu-l'i cl'imară!

Lumea dzîţe că nîşi canda si zburîră s-nu-nchisească

Anlu-aestu cu cupiile ruga pîn's-nu lă plătească;

Că di dzaţe meşi di dzîle a vîrnui nu l'i-au plătită,

Nu-au ţăruhe tu cicioare şi ţipunea lă-i tuchită.

Ţara-l'i mîcă pri tu munţî, nu-au niţi pîne di sicară.

Cilnicame, cilnicame, pînă ş-cînil'i va lă moară!

Di-agiunaticu ş-dibslăbinţă niţi căţalile nu feată,

Că mărata armâname-agiumsi astădzi dispul'iată.

Picuraril'i?... Oh, lăiţl'i! Tu-an nă oară vin acasă,

Şi niveastile lă plîngu că fărină nu lă-alasă.

Plîng ficioril'i tră bubotă, plîngu corghil'i şi s-dirină -

Te vreţ, celniţî, tu Hasandra picuraril'i tra s-vă vină?

Maşi cărligu cu tămbarea easte ntreaga-a lor aveare;

Ia plătiţ-lă ruga toată, cu tutiputa vă cheare...

Ia plătiţ-lă ma curundu, că va-acaţă munţîl'i neauă

S-va s-vă cheară toţ birbeţl'i ş-nu va-armînă vîrnă neauă!

(Şi se strîng la tîrle, sus, toţi păstorii - la răstimp,

Privegheaţi de luna plină - ca o strajă, pe Olimp.

Dar de ce se tot adună bieţii oameni, cînd şi cînd?

Care pricină-i frămîntă şi îi face numai gînd?

Umblă zvonuri că anume, de la celnici vor să ştie

Că ăst an n-au să trudească iarăşi, făr de simbrie!

A trecut atîta vreme de cînd n-au luat vreo plată -

De-au ajuns ca vai de lume: cerşetori sadea arată...

Nu mai ştiu nici ei de cînd n-au văzut culoarea pîinii;

O, voi, celnici, - pîn şi cînii ni se sting de foame, cînii!

Nici căţelele nu fată... leapădă pe unde-apucă -

Parcă e sfîrşitul lumii, parcă totul e pe ducă...

La un an, păstorii - dacă, pe acasă mai coboară,

Flămînzesc ai lor în vatră, n-au ce măcina la moară...

Se topesc văzînd cu ochii - plozi, femei, bătrîni mereu...

Cum de vă slujim, stăpîni? Nu v-ar răbda Dumnezeu!...

Că doar căţele şi sarici sînt averea noastă toată;

Turmele sînt ale voastre - munţii - cît se vede, roată...

Ci plătiţi-ne simbria, nu vă mai ţineţi semeţi,

C-altfel, vă lăsăm cu ele - să vă-ngropaţi în nămeţi!)

* Celnicul era mare proprietar de turme şi şeful mai multor familii (n. ed.)

 

 

Cîntic (Cîntec)

Murminţî vedzî pit căl'iuri

Şi morţî pit cărări,

Tu case avdzî suschir,

Pri praguri maşi uhtări;

Că moaşile s-dirină

Cîndu torcu tru ubor:

Iu sunt ficiorl'i-a lor?...

Sunt morţî trî mileti

Şi naturile lî plăng

Ca puil'i piste dîrmă,

Cînd mamile ma-şi frîng

Di jale a lor palme

Ş-ţălufrile ş-li scotu.

Nu-i casă tra s-nu plîngă

Un frate, ver, nipotu;

Şi noaptea, cînd dormu

Şi ţeru şi-amare ş-locu,

Ascultă-amarlu plăngu

Şi suschiru di focu

Ţe vine di diparte

Pri aripe di vimt,

Ş-uhteadză corbul suflit

Di-un dor amaru, neastimt!

(Pe drumuri vezi morminte

Şi morţi vezi pe cărări

În case-auzi suspine,

Pe praguri doar oftări;

Bătrînele bocesc

Cînd torc în curtea lor,

Căci unde li-s bărbaţii,

Unde-s feciorii lor?

Murit-au pentru neam...

Copiiii azi le plîng

Ca păsările-n cuiburi

Şi mamele îşi frîng

De jale-ale lor mîini,

Podoabele îşi scot.

Nu-i casă să nu plîngă

Un frate, văr, nepot.

Iar noaptea, cînd dorm,

Cer, mare şi pănînt,

Ascultă-amarul plîns

Suspinul făr' cuvînt

Ce vine de departe

Pe aripe de vînt.

Şi-oftează bietul suflet

De dor amar şi sfînt!)

 

 

Seară (Seară)

Seară!

Muşeat tu munte-asună un cîntic di fluiară,

Cupiile trec în dzare şi dzeana ma şi-u-alină;

Dit chinill'i llăi şi-anălţî arsare luna mplină.

Diparte, la turuşte, se-alumtă picuraril'i,

Cînd laptili şi-l frîngu cîntîndalui căşearil'i.

Doi celniţi trec căvală pri cal'i ţe canda-azboară;

A nia maşi îni plîndze mărata di inioară

Cînd avdu pitpalaclu cum cîntă pri tu grîne,

Ş-la şoputlu dit vale muşeatile armâne

Ţe plîng că oile toate tui Agrafe lă loară...

Ah! ţe muşeată-i seara, ma cît îni pare-amară

Nigritaa-a l'ei dulţeame di lună hrisusită!

Ascultu piturnicl'ia cu inima jilită

Şi moartă-ni para canda luţita primuveară. -

Iu easte Armânamea?... Ţe plîndzî, o, fluiară*

(Seară!

Un fluieraş la munte duios răsună iară.

Urcînd dealul, cuminte, trec turmele în zare

Şi dintre pinii nalţi acum luna răsare.

Se iau la trîntă-acuma, la stînă, păcurarii

În cîntece-şi frămîntă-acum laptele căşarii*.

Doi celnici trec călare pe cai ce parcă zboară

Şi mie doar îmi plînge sărmana inimioară.

Cînd pitpalacu-aud cîntînd în lan de grîne,

La şipotul din vale, frumoase aromâne

Jelesc că turme mîndre la Agrafa** le luară.

Ah! Ce frumoasă-i seara, dar cît este de-amară!

Nespusa ei dulceaţă de luna aurită!

Ascult şi turtureaua cu inima jelită

Şi moartă parcă-mi pare frumoasă primăvara -

Unde-i aromânamea? De ce plîngi, fluier, iară?)

* Ciobanii care fac brînza, caşul. Din lat. casearius (n. ed.)

** Localitate în Tesalia, la sud de Tricala (Tricol) şi la nord de Cîărpeniş, Grecia (n. ed.)

 

 

Flueara (Cavalul)

Pri măghulă, cătră seară,

Bate dulţe nă flueară;

Bate-agalea şi jiloasă

Cînd da luna scîntil'ioasă.

(Înspre seară, pe un deal,

Dulce cîntă un caval;

Cîntă-agale,-ndurerat

Cînd răsare luna-n sat.)

Care-armân îşi plîndze dorlu

Cînd l'ia oile ciorlu-ciorlu

Tra să s-ducă la sărine

Pri tu mardzinea de-avine?

(Care-armân îşi plînge dorul

Cînd îşi mînă-ntreg cioporul

Să le ducă - sute, mii,

Prin cîmpiile cu vii?)

Bair-bair oile-azgheară

Pri măvulă, cătră seară.

Şi flueara jălos bate,

Di-ni mi tal'e tu hicate!

(Şiruri, şiruri, turmazbiară

Pe colină, către seară.

Şi duios cavalul cîntă...

Biata inimă mi-e frîntă!)

 

 

Trîşi la treile şopute... (La cele trei şipote...)

Trăşi la treile şopute

Se-avdu dulţi-aropute,

Canda plîngu clopute...

Plîngu-acolţe izvurile,

Izvurile ş-fîntînile

Iu se-aspeală dzînile,

Dzînile dail'ianile,

Cu muşeate dzeanile!

Plîngu-acloţe şi-frîndzîle.

Frîndzîle nişcatile

Di vimturi - blăstimatile!

Plîngu greu ş-pădurile,

Di lă se-avd murmurile.

Toamna plîngu arinil'i,

Arinil'i şi paltinil'i.

Că tot mor lilicile

Ţe li calcă pricile;

Că se-aspargu stînile

Şi că fug armânile,

Albile ca dzînile;

Că l'i-alasă oile

Şi l'i-alumtă ploile

Ţe-aghunescu verile,

Puil'i ş-prumuverile!

(La cele trei şipote

S-auzeau dulci ropote,

Parcă plîngeau clopote...

Acolo izvoarele

Tot plîng cu fîntînele

Und' se spală zînele

Zînele cu mîndre gene

Cu frumoasele sprâncene.

Acolo plîng frunzele,

Frunzele, mişcatele

De vînt - blestematele!

Freamătă pădurile,

Li se-aud murmurele.

Iar apoi se plîng arinii

Arinii şi cu paltinii

Că se uscă florile -

Le calcă jivinele,

Că se strică stînele

Şi că fug armânele,

Albe ca şi zînele;

Că le pleacă oile

Şi că le bat ploile,

Ce alungă verile

Şi cu primăverile!)

 

Blăstem di vrut (Blestem către iubită)

Ni puil'u di om, ni vimtu graiu dulţe s-nu ţ-aducă.

Şi lăcrinile dit ocl'i durearea s-ţî usucă;

S-nu ştii iu cade truplu-ni, iu groapa va ni-u sapă,

S-te-avină totna-aumbra-ni şi loclu s-nu ti ncapă.

Din cap s-ţî zmuldzi perlu şisomnul s-nu te-acaţă,

Si-ngălbineşti ca moartea tu frîmte şi tu faţă.

Ca ţeara pri murmintu di dor si-ni titucheşti,

Si suschiri bana-ţ toată, cu boaţe si zghileşti.

Si-agiundzi s-ţî urăşti părinţîl'i şi surările,

Se-aladzî prit munţî plîmtă,s-pitrundzî toate-amările.

Iuva s-nu-ni dai di urmă, s-ti deapiri di dureare,

S-ţ-aruchi cu mînile-ţ sinlu, sîndze se-ascuchi di vreare,

Se-arîdă lumea toată di jalea ta ş-di tine,

Si-ţ pară ţerlu chisă, goc stealile sirine.

La moartea-ta ta s-nu hibă ni soră, niţi frate,

Şi corghil'i lăi si-ţ mîcă şi inimă ş-hicate...

Blăstem, blăstem prin tine, muşeata mea armână,

Cu-arîsu muşeat ca anghil, cu suflit di pîngînă.

(Să nu-ţi aducă vîntul şi pui de om grai dulce,

Şi lacrimele toate durerea-ţi le usuce;

Să nu ştii unde-i trupu-mi, nici groapa unde-o sape

Să-mi simţi de-a pururi umbra, pămîntul nu te-ncape.

Din cap să-ţi smulgi şi părul şi somn nu-ţi deie soartea

La frunte şi la faţă să-ngălbeneşti ca moartea.

De doru-mi, ca făclia încet să te topeşti

Şi să suspini întruna, viaţa-ţi s-o urăşti.

S-ajungi să-ţi blestemi casa şi fraţii şi surori,

S-alergi prin munţi plîngînd şi în afund de mări.

Şi urma să nu-mi afla, să taci în neştire,

Să-ţi rupi cu mîna pieptul, nebună de iubire,

Să rîdă lumea toată de jalea-ţi şi de tine,

Să-ţi pară cerul iad, foc - stelele senine.

La moartea ta să n-ai nici soră şi nici tată

Şi corbii să-ţi mănînce mîndreţea ta de fată!

Te blestem azi cu jale, frumoasa mea armână,

Cu zîmbetul de înger, cu suflet de păgînă!)

 

 

Pri un purumbu... (Cu un porumbel...)

Pri-un purumbu-azburător

Ţi-l pitrecu măratlu-ni dor,

Fără carte, fără zbor;

Ca s-vrei tine, ocl'iu laiu,

Ni-l pitreaţe maşi cu-un graiu.

Moi lilice di tru maiu!

Altoară c-un birbil'iu

Va-ţ pitrecu muşeat cundil'iu

Di-ună peană di sirvil'iu:

S-ţî scrii dorlu-a tău curatu

Şi mirăchile ţe-ni ti batu

Cînd ti culţi plîmtă-n patu.

Pînă-atunţi, trandafilă,

Scumpa mea garafilă,

Vearsă-ţ lacrima di dor

Şi-ni pitreaţe-u pri-un nior,

I pri vimtul călător

Tra s-ni-u beau di jale, s-mor.

(Cu porumbul călător

Îţi trimit sărmanu-mi dor,

Fără carte, doar pe nor.

Draga mea, cu ochiul lai*,

Să-mi trimiţi un singur grai,

Floare, tu, din luna mai!

Dacă-ai să mă rogi duios

Îţi trimit condei frumos

Dintr-un lemn de chiparos:

Să-ţi scrii dorul tău curat,

Gîndurile ce te bat,

Plînsă cînd te culci în pat.

Fată dragă, pînă-atunci,

Garofiţă de pe lunci,

Varsă-ţi lacrima de dor,

Şi trimite-mi-o pe-un nor,

Sau cu vîntul călător,

Ca s-o beau, apoi să mor!)

 

SURSA:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 85-133.

Tulliu, poezie, antologie, editor, Cândroveanu, Iorgoveanu, 1985, Cartea, Românească, transpunere, română, păstorit, celnic, Olimp, Dumnezeu, tămbare, veacsarică, cîrlig, neam, Flueara, Cavalul, Cîntic, familie, căşar, Tesalia, Tricala, Cărpeniş, Grecia, Hasandra, Agrafa, şoput, blestem, dragoste

 

Nuşi Tulliu s-a născut la 23 aprilie 1872 în comuna aromânească Avdela din munţii Pindului, în Macedonia otomană.


Avdela, unde s-a născut douăzeci de ani mai târziu filologul Tache Papahagi (1892-1977 Bucureşti), este situată într-o regiune compact aromânească. Această regiune cuprinde satele Perivole, Breaza, Băiasa, Baia, Cireşi, Samarina, Furca, Amer, Aminciu (Meţovo), Săracu, Coturi, Călarl'i, Cornu. Aceste sate sunt înşirate de-a lungul râului Băiasa şi a râului Alb, ce străbat culmile Pindului, uneori trecînd de 2500 m, aşa cum sunt Zmolcul şi Oul. Scriitorul aromân Hristu Cândroveanu (1928 - ) observa în 1985 că în această zonă se vorbeşte din ce în ce mai puţin aromâna, la 40 de ani de la închiderea şcolilor româneşti.


Învaţă la şcoala românească din Clisura şi la liceul românesc din Bitolia, oraş în Macedonia otomană. În România urmează şi absolvă Facultatea de Litere în 1894-1899 şi studiază în paralel doi ani la Drept. Între 1905-1908 studiază în oraşul german Leipzig.


În 1892, la absolvirea liceului, lucrează un an la gimnaziul român din Ianina, în Epir, cu economiile realizate plecând în România. În perioada 1899-1902 funcţionează ca revizor şcolar în Epir şi Tesalia, departamente adminsitrative ale Greciei. Apoi a revenit în România, unde lucrează ca jurnalist şi publică în periodicele aromâneşti. Din Germania a revenit ca inspector al şcolilor româneşti din Grecia şi apoi ca profesor în comuna natală între 1908-1912. După primul război mondial (1914-1918) a revenit în România, după 1919, ca profesor de liceu la Silistra (Durostor, Cadrilater), Chişinău şi Bucureşti.


Debutează în publicistică în 1894 cu un articol în revista „Peninsula Balcanică".

Între 15 noiembrie 1898 şi 30 septembrie 1899 scoate pe propria cheltuială revista ''Pindul''.

Colaborează cu poezii în aromână şi română la numeroase publicaţii: „Lumea nouă literară şi ştiinţifică", „Epoca", „Ecoul Macedoniei" (director între 1903 şi 1906), „Noua revistă română", „Revista poporului", „Lumina" (Bitolia), „Grai bun", „Foaia literară" (Ploieşti), „Moldova de la Nistru", „Graiul", „Apărarea" etc.


Poeziile Nsus tu munte, Cilnicamea ş-picuraril'i, Cătră vimtu, Ravdă, inimă, Cîntic di iarnă, Seară, Toamnă, Cătră munte, Sărcăceana, La fîntîna dit vuloagă, Blăstem di vrut au apărut în ''Revista Pindul'', an I/1898, nr. 1,2,3,6,9,10, 11.

Poeziile Tru muntile di Zmolca, Plîngul aromânului, Loai cârliglu, Noapte de veară, A cuclui, pri un purumbu..., Pleacă-ţ fesea..., Feata şi gionile, Tu pădure, Lilicea a vrearil'ei, Frundză vearde, Nane-nane au apărut în ''Frăţil'ea'', an I/nr. 1,2,3,5,9 şi an II/nr.14,15,16, 17,18.

Poeziile Costa şi Cătră oaspiţ au apărut în ''Ecoul Macedoniei'', an II/1904, nr. 4 şi 6.

Poeziile Graiu di jale, Auşlu şi Orsa au fost publicate în ''Lilicea Pindului'', an I, nr. 3, 2,5.

Poeziile Cîntic şi Ghioclu-a meu au apărut în ''Graiu bun'', an I, nr. 2 şi 4-5.

Poeziile A unui ''Cîntic di jale'' şi Cîntiţe di jale au fost publicate în ''Lumina'', an IV, nr.4 şi 6.

Poezia Maruşea a fost inclusă în Antologia aromânească a lui T. P., publicată în 1922.

Poeziile Munte vrut şi Trîşi la treile şopate... au fost publicate în ''Peninsula balcanică'', an II/1924, nr.17-18.

Poeziile Flueara, Agalea-agalea... şi Maia au apărut în volumul Poezii din 1926.

Aceste 38 de poezii au fost incluse şi în antologia publicată în 1985 de H. C. şi Kira Iorgoveanu, care au ataşat şi propriile transpuneri în română.


Prima carte, Poezii lirice-eroice, cu peste 150 de titluri, i-a apărut în 1907. Criticul literar român Mihail Dragomirescu (1868-1942) remarca în acest volum ''simple pastişe'' după M. Eminescu, G. Coşbuc, D. Bolintineanu, V. Alecsandri, Al. Vlahuţă, Duiliu Zamfirescu, Şt. O. Iosif, poezia populară, dar şi ''anumite bucăţi elegiace pline de un adevărat simţământ poetic''.

A scris în aromână şi un roman, Murminţ fără cruţe, apărut în foileton în ziarul ''Ecoul Macedoniei'' în 1903.

Alte două romane, Tragedia unei idile (1928) şi Calvarul neamului (Exodul aromânilor) (1931), au ca temă tot soarta aromânilor din munţii Pind, ''grefând elemente mitologice, istorice şi etnografice pe structuri de melodramă'', cf. descrierii saitului ''Crispedia''.

În limba română a scris Poezii, apărute în 1907, şi File rupte din viaţa aromânilor, publicate în 1919, creaţii care sunt, în opinia lui H. C., ''fără pregnanţa'' de care a dat dovadă în scrierile în aromână.


Este inclus de T. P. în Antologia aromânească publicată în 1922. De asemenea, filologul îi publicăi în 1926 şi volumul Poezii cu transpuneri în română, în cadrul ''Bibliotecii Naţionale a aromânilor'', iniţiată şi condusă de el.


A încetat din viaţă la 8 aprilie 1941, la Bucureşti.


Postum este inclus de H. C. în Antologie lirică aromână, publicată în 1975, şi în Antologie de proză aromână, publicată în 1977.

În SUA, la Syracuse i-au apărut următoarele volume în aromână: Puizii în 1989(prefaţă de Dina Cuvata), Murmintsă fără crutsi în 1993 (ediţie îngrijită de Eva Catrinescu şi Dina Cuvata), Golgota-a Farăljei în 2002 (ediţie îngrijită de Tiberius Cunia şi Dina Cuvata).

Pe saitul aromân ''Giony'' sunt postate poeziile Noapti di veară şi Loai cârliglu.

. (http://agonia.ro/index.php/poetry/13936645/Fata_%C5%9Fi_fl%C4%83c%C4%83ul) (12.04.2010)


T. P. îl caracteriza ca fiind ''cel mai mare liric al aromânilor''.


Dintre scriitorii români, H. C. îl raporta la Vasile Alecsandri. Criticul considera ''poeme de mare adâncime'' următoarele creaţii ale lui N. T.: Plîngul aromânului, Grai di jale, Cîntiţe di jale, Auşlu, Lilicea a vrearil'ei, Loai cîrligu, Cilnicamea şi-picurall'i, Costa. Tematica lor include transhumanţa păstorilor cu familiile lor, haiducia şi cărăuşia, care ţin de ''patriarhalitatea unei existenţe parcă după legi arhetipale, tulburată cînd şi cînd de vicisitudini ale istoriei frământate a aromânilor trăind într-o regiune-mozaic al popoarelor''. Preeminenţa liricii sale a explicat-o H.C. prin ''plasticitatea expresiei lui poetice'', definind-o cu versul germanului J. W. Goethe (1749-1832): Ich singe wie der Vogel singt (Eu cânt cum cântă pasărea). El a exemplificat în acest sens cu versurile: Oi-lele şi oi-bobo, / Plîngu ocl'il'i di caimo, / Plîndzi ş-inima-ni di dor, / Ca birbiilu tu nior (Oi-lele şi oi-bobo, / Plâng ochii de obidă-dor-durere-speranţă, /Plînge şi inima de dor,/ Ca privighetoarea în nor).


Saitul enciclopedic românesc ''Crispedia'' îi caracterizează astfel opera poetică: ''În versul lui străbate îngrijorarea pentru pierderea graiului strămoşesc şi a etniei înseşi. Ameninţarea vine de la un duşman în faţa căruia totul se prăbuşeşte („Că ardu-a noastre case / Şi moare lailu-armân"). Fie balade, fie idile, fie cântece de dor, stihurile lui Tulliu sunt expresia, dramatică, a stingerii unei lumi ancestrale, a pierderii speranţelor, de unde şi tonalitatea adesea apocaliptică. Prozodia, bogată şi variată, adaptează tradiţia cultă la specificul expresiei folclorice dialectale.'' l

 

SURSE:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 82-84.

***, ''Crispedia'', http://www.crispedia.ro/Nusi_Tulliu

***,, ''Profesoru'', http://www.profeso.ru/scriitori-biografii/147-nusi-tulliu-biografie



În 1985 scriitorii aromâni Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu publicau Un veac de poezie aromână, antologie în care au inclus şi 19 anecdote în versuri ale umoristului aromân Nicolae Batzaria (1874-1952), transpuse în română de H. C.: Lucru di chirut, Nu spuneţ la mul'eri.

 

Lucru di chirut (Gînd de nebun)

 

Un tinir - cum sun şi-alţî -

Cu zigha ma nafoară,

Di-aţel'i ţe lă si pare

Că s-mîcă tot ţe-azboară,

'Nă dzuuă să nveaţă

Ghumarlu-l'i să zburască.

''Va s-fac - îşi dzîse singur,

Ca lumea s-ciudusească''.

Avdzîţ-lu cum tot strigă:

''Ascultă, uricl'eate:

S-mi scoţ cu faţa albă,

S-mi-alavdă horile toate.

Dişcl'ide ghine gura

Şi dzî

S-nu zgheri, ma să zburăşti...

Nu-aşi - s-ti l'ea lăiaţa!''

Şi spune, şi-iara spune;

Asudă şi s-năireaşte.

Ma tute sun chirute:

Ghumarlu nu zburaşte.

(Un ins - cum sînt atîţia -

Într-o ureche-bine,

Credea că tot ce zboară

Se papă, - vai de mine!

Şi hotărî să facă

Măgarul a vorbi.

''Să vezi - îşi spuse prostul -

Pe toţi i-oi ului!''

''Auzi, măi urecheat -

Spre dobitoc a zis,

Ajută-mă, să vadă

O lume, cine mi-s!''

Ia seama, cască botul

Şi: Mneaţa zi, pe loc -

Dar făr' să ragi! Ca omul,

Nu ca un dobitoc...''

Şi-i turuie el vorbe,

Se-nfurie, asudă,

Însă în van cu vita, -

Păcat de-atîta trudă!)


Ia, treaţe-un om cu minte;

Ş-cînd veade-ahtare glar,

Cu stînga 'şi faţe cruţe

Şi-l'i dzîţe: ''Pri ghumar

S-lu nveţ ca să zburască

Nu s-poate - iţi s-faţî;

Ma, di la nîsu nveaţă,

Chirute, cum s-faţi''.

(Pîn' trece într-o vreme,

Pe-aci, un om cu duh.

Stă ăla, se cruceşte

Şi zice, cu năduh:

''Măgarul, măi netoate,

Bineţe vrei să-ţi dea?

Ci mai degrabă însuţi

Învaţă a răgea!'')

 

Nu spuneţ la mul'eri (Femeia şi secretul)

Un om vrea ca s-cunoască ţe-i mintea di mul'eare.

Lu-ascunde ma lu spune un graiu ţe va tăţeare?

S' 'nă noapte, niapirită: ''Înveastă, dzîţe, mor''!

Un ou feciu! Dumnidzale, va s-crep; murii di dor.

Ia vedz-lu cîtu i-mare! S-nu spuni ţiva năfoară.

Va-ni dzîcă toţ , nu-am faţă s-esu în hoară''.

Mul'earea, ca-agimită, nu veade că-i minciună;

Şi 'şi-giură ţerlu ş-loclu la vîrnu ca s-nu-aspună.

Ş' nihita, cît să scoală, nu s-la niţi tu faţă;

Alagă la viţină: ''Lea soră'', nîsă-acaţă,

''S-nu spuni la vîrnă altă, ni-u frică s-nu mi bată.

Bărbat-niu feaţe noaptea ou mare di pată.

Aţia s-moară zborlu''. Şi-u giură şi-u sprigiură.

''Aşi s-ţ-ai toţ din casă; nu scoate graiu din gură''.

''Ţ-arîdz? Nu mi cunoşti? Nu-ai frică, du-te acasă:

Mărmintul cîndu s-grească din gură-ni graiu va s-iasă''.

(Un om a vrut să ştie, pe undeva, odată -

Cum ţine jumătatea-i, o vorbă-ncredinţată.

Trezind-o dar el, noaptea în putere:

''Ouai un ou - îi zice -, în sînge şi-n durere!

Ci, vezi, să n-afle nimeni, de ce s-a întîmplat,

Că mi-o zicea găină - şi nu mai ies în sat!''

Femeia, minte slabă, o ia aşa, de bună -

Şi jură că minunea, nici vorbă, n-o s-o spună...

Dar, ce crezi? Blestemata, nici ochi nu face bine,

Şi - glonţ, la o vecină, prietenă, vezi-bine:

''Al meu ouă azi noapte un ou - cît cel de raţă...

Dar - mîlc, să taci, de nu vrei necazul să mă paţă!

Mormînt să fii!'' Şi-i cere... să jure c-o tăcea...

O-ncredinţează asta, că ar' să fie-aşa!

''Glumeşti, vecină dragă? Nici moartă nu vorbesc!!

Eu, un secret ca ăsta, ştiu bine să-l păzesc...'')

Ş-nu trec ni dau minute, nu-şi află loc mul'earea:

U mîcă limba, creapă s-nu spună ş-ea hăbarea.

Şi s-duţe la 'nă soaţă: ''Nu ştii, ahar' viţină!

Bărbatlu ţe lo Zaha mea 'şi-oauă ca găl'ină.

Ia, noaptea feaţe doauă. Vidzui cu ocl'il'i-a mei''.

Alantă iar adavdze şi scoate zbor ti trei

Şi cari patru ş-care optu - criscură laile oauă.

(Dar, uite, n-are stare... O zgîndăre cumplit

Minunea cea cu oul, ce tocmai s-a zvonit!

Şi-avînd şi ea vecină, nici una şi nici două:

''Tu ştii că al lu' Zaha a început să ouă?!

De două ori, azi noapte... Văzui cu ochii mei...''

O alta-ntinde vorba, zvonindă chiar de trei...

De patru-apoi, de opt, ba se făcură nouă...)

Pîn' seara văsil'elu avdzî noauă-dzaţi-noauă.

''Ţe lucru! Cum poa' s-hibă?'' Pitreaţe un şi l-cl'eamă.

(Spre seară, Vodă află c-ar fi chiar nouă-ş-nouă:

''Măi, lume, ce mai veste!'' Şi-l cheamă deîndat':)

''Di-alihea, bre creştine, fiţeşi ahtare thamă?

Ia lumea ţe zburaşte, ţe ştie hoara tută,

Că taha tine noaptea uaşi ca vîrnă sută''.

''Nu, doamne'', dzîţe omlu: '' 'nă sută i-lucru greu...''

''Ori ma puţîne-atumţea, că un lu-adapşu eu''.

Nîs iara  l'i-toarnă zborlu: ''Ascultă-me să spun:

Vidzui ca ţe-i mul'earea. Nu-am faptă niţi un.

Că multe lucre s-greale; ma theamina ca s-tacă

Şi s-ţînă-ascumtu zborlu, ma greu nu va si s-facă''.

(''E-adevărat, creştine, ce-aud: că te-ai ouat?

Ştii, lumea, dacă află, nu prea rămîne mută...

Cică făcuşi, se spune, la ouă - peste sută!''

''Nu, Doamne - zice omul... O sută-i prea de tot...''

''Mă rog, unul, acolo, l-oi fi pus eu, socot...''

Ci omul meu zîmbeşte şi zice-apoi, din nou:

''Nici vorbă, preamărite, să fi...ouat vr-un ou!

Vrusei să văd de este, ceva mai greu pe lume,

Decît secret femeii să-i ceri să ţină-anume...'')



SURSA:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 138-175.


Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Pagina 1 din 3

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required