Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Displaying items by tag: picurar
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Celnici fărşeroţi din Albania

Sâmbătă, 30 Aprilie 2011 13:48

Una din cele două ocupaţii principale ale fărşeroţilor din Albania la începutul secolului XX era încă păstoritul. Majoritatea erau picurari ce lucrau pentru o elită de celnici, proprietari de mari turme de oi, visând bineînţeles ca prin muncă să ajungă şi ei celnici.

În 1985 poetul aromân Atanasie Nasta a publicat o antologie de poezie aromână, în care a selectat 9 poezii de Constantin Colimitra (20.03.1912 Pleasa, Albania/Turcia – 2001 SUA ). Din aceste poezii, 4 sunt incluse în antologia H. Cândroveanu - K. Iorgoveanu din 1985 cu versiuni româneşti ale editorilor (vezi articolul de pe blog), iar pentru celelalte 5, versiunile româneşti îmi aparţin.


 

1.S-tind pădzili chilimuri (Se întind pajiştile ca nişte covoare)

 S-tind pădzili chilimuri aua, tu munţili Seţi,

 Lilici, iarbă grasă, cupii di oi ş-birbeţi

 Roiesc şi că si pari-n aistă tahina,

 Că Domnul loclu-l umpli cu beali, nu-alt ţiva!

 (Se întind pajiştile ca nişte covoare aici, în munţii Seci,

 Flori, iarbă grasă, turme de oi şi berbeci

 Roiesc şi că se pare-n această dimineaţă,

 Că Domnul pământul îl umple cu beali, nu altceva!)

 Un picurar le-angană, un altul ca ma-nclo,

 Mult aştiratu acaţă un căntic di caimo,

 Pădurili s’dişteaptă ca ditu un somn mult greu

 Cu un niho di-atumţea cîndu lă cînta Orfeu!

 (Un păcurar le cheamă, un altul mai încolo,

 Foarte liniştit începe un cântec de dor,

 Pădurile se deşteaptă ca dintr-un somn foarte greu

 Cu un ecou de-atunci cân le cânta Orfeu!)

 

La stani, drept căşarlu cu stumb di lemn tut bati

 

Un talar din nă suti ucadzi, ţe om tu ňiati!

 

Cu braţili cilechi, cu măni ţe poţi stricori

 

Şi chiatra sănătoasă şi ploaia dit niori!

 

(La stână, drept căşarul cu pisălog de lemn tot bate

 

O putină de o sută de ocale, ce om tânăr!

 

Cu braţele oţelite, cu mâini ce poţi să strecori

 

Şi piatra sănătoasă şi ploaia din nori!)

 

Ma-nclo un izvur cîntă niho dit altă lume,

 

Mărtie, ca-aist izvur nu-I om ca s’poartă nume.

 

Ma ţe ciudie s-veadi! Mutriţu-l, deadi capu

 

Un Soare belu-areate şe-arsari pisti trapu,

 

S-aducă maşi căldură ş’buneaţă: Hărios

 

S-hii tută eta, Soare, curat şi luninos!

 

Aua birbiļii căntă, ş’ma-nclo, pi fagu un cuc,

 

O,ma s’puteam şi-alantă primveară ca s-apuc!

 

(Mai încolo, un izvor cântă ison din altă lume,

 

Păcat, ca acest izvor nu-I om ca să poarte nume.

 

Dar ce minune se vede! Priviţi-l, apăru

 

Un Soare armăsar bălan ce sare peste vale,

 

S-aducă doar căldură şi binefacere: Bucuros

 

Să fii toată viaţa, Soare,curat şi luminous!

 

Aici privighetoarele cântă, şi mai încolo, pe fag un cuc,

 

O, dacă aş fi putut şi următoarea primăvară s-apuc!)

Uhtîndalui, analtu, tu sarică-alăcsitu

Gri Celnicul cu perlu alghitu, alghitu, alghitu.

Aua, di ună bană tut bagă stania elu

Si-n dzua aistă talie aţel mai graslu nielu

Tri picurari, tri oaspiţi, căşari, ti xeni tri toţi

Cînd trecu să s’fînătească la stăni di fărşeroţi!

…………………………………………………………………….

S’tindu pădzili chilimuri, aua, tu munţili Seţi

Iu, bana ma s’vrei niată ca s’faţ, aclo s-u treţi!

(Suspinând, înalt, în sarică îmbrăcat

Grăi Celnicul cu părul albit, albit, albit.

Aici, de o viaţă tot conduce stâna el

Şi în ziua aceasta taie cel mai gras miel

Pentru ciobani, pentru oaspeţi, căşari, pentru străini, pentru toţi

Când trec să se sature la stâni de fărşeroţi!

.........................................................................

Se întind păşunile, aici, în munţii Seci

Unde, viaţa dacă vrei frumoasă ca s-o faci, acolo să o trăieşti!)


 

2. Cărvanea (Caravana)

 

Di-ahîntă imnari pir padi

 

Cărvanea s’discurmă sub cale

 

E noapti, aveagli un lale,

 

Dorm soţli tu chip di vadi.

 

(De atâta mers pe jos

 

Caravana se odihneşte pe drum

 

E noapte, veghează un cărăuş în vârstă,

 

Dorm tovarăşii într-o livadă.)

 

Cu capu pri trast, pri tisagă

 

Ca foli anvărtiţ tru tîmbare

 

Cădzură ca morţi di curmare,

 

Maş suflitlu-n vis poati-alagă!

 

(Cu capul pe traistă, pe desagă

 

Ca foi înveliţi în manta

 

Căzură ca morţi de oboseală,

 

Doar sufletul în vis poate mai mişcă!)

 

Alasă-ňi-li, Doamne, lă-i seati

 

Scurtaţi sînt di doru şi di vreari,

 

Alghiră mulţi ocli di-aştiptari

 

Tu hoară, la-nveasti mărate!

 

(Lasă-mi-i, Doamne, le e sete

 

În zare sunt priviţi cu dor şi cu dragoste,

 

Albiră mulţi ochi de-aşteptare

 

În sat, ai nevestelor sărmane!)

 

Niurizma dit saţi, dit tisădzi

 

Se-adună cu-aţea di lilici,

 

I noapti; Flurie-nghilici

 

Luţeafiru piste livădzi!

 

(Mirosul din saci, din desagi

 

Se întâlneşte cu cel de flori,

 

E noapte; Auriu-străluceşte

 

Luceafărul peste livezi!)

 

Sub loc, ca la nuntă şi-u loară

 

Chirchinejli tuţi pi nă boaţi,

 

Îļi avid maş luna ţe toarţi

 

Luňina-li ma-nclo, tu muceară!

 

(Sub pământ, ca la nuntă începură

 

Greierii toţi cu o voce,

 

Îi aude doarluna ce toarce

 

Lumina-i ma încolo, în mocirlă!)

 

Mulărli-ncănesc, s’fînătiră

 

Di iarba păstrită şi grasă,

 

Nă livă licşoară ca miră

 

Tut s’primnă, pi aua, nu-ari casă!

 

(Catârii gem, s-au saturat

 

De iarba curată şi grasă,

 

O adiere uşoară ca ursitoare

 

Tot se plimbă, pe aici, nu are casă!)

 

Ma iaua ş-arada dit sone,

 

A treia cum easti curmată

 

Di-auşi, di la prota suţată,

 

U faţi adetea un gione!

 

(Dar iată şi rândul final

 

Al treilea cum este oprit

 

De bătrâni, de la prima tovărăşie

 

Îl face obiceiul un june!)

 

Nu se-avdi, ma, fudzi chirolu,

 

Năhiamă, o, ninca năhiamă,

 

Tuceňli afumă thimneană,

 

Aprinsi ţigarea Miti Dolu.

 

(Nu se aude, dar, fuge timpul,

 

Puţin, o, încă puţin,

 

Tăciunii afumă ca tămâia,

 

Aprinse ţigara Miti Dolu.)

 

Nu că-i di-alanţ ca mai mari,

 

I omu ţe dormi fureaşti,

 

‘Ngătani cărvanea el u-ari

 

- Sculaţi, Gălinuşa nă greaşti!

 

(Nu c-ar fi mai mare ca ceilalţi,

 

E omul ce doarme hoţeşte,

 

În grijă caravan el o are

 

- Sculaţi, Găinuşa ne grăieşte!)

 

Şi soţii dit somn s’diştiptară,

 

Vuţela lă toarnă să-speală,

 

Asboairă măňli-ncărcară,

 

Cunachea armâni dip goală…

 

(Şi tovarăşii din somn se deşteptară,

 

Din găleată îşi toarnă să se spele,

 

Lucrează mâinile, încărcară,

 

Popasul rămâne pe de-a întregul gol…)

 

Ş s’tindi cărvanea mult lungă,

-Pi cale-un soţ făr’ di moarti –

La s’hibă-mpăzarea diparti,

Eli ştiu că lipseaşti s-agiungă!

(Şi se întinde caravana foarte lungă

-Pe cale un prieten fără de moarte –

Las să fie târgul departe,

Ei ştiu că trebuie să ajungă!)

 Tamam cînd da cap dimineaţa,

Şi-s freacă la ocli cîsabălu,

Lă greaşte di sus Dumnidzălu:

Cărvanea v-aduţi buneaţa!

(Exact când vine dimineaţa,

Şi se freacă la ochi oraşul,

Le grăieşte de sus Dumnezeu:

Caravana vă aduce binefacere!)


3.  Stă paplu tu cohiu 

Stă paplu tu cohiu, ninga vatra cu foc,

Li-alghiaştri pri cap, un cair di lînă,

Cu orele lăi ţe treaţi prit mînă

Şi-anumiră anli di căndu-i pri loc.

(Sta bătrânul în colţ, lângă vatra cu foc,

Îi albeşte pe cap, un caier de lână,

Cu mărgelele negre care le trece prin mână

Îşi numără anii de când trăieşte pe pământ.)

 

Cu ňiata-li tricură hareili tuti,

 

Pi psarlu muşat-binec cu-arîvani –

 

Un cal tri ciudie, trăş cănd-avea peani,

 

Cu el cînd triţea pi căliuri di munti!

 

(Cu tinereţea-i trecură bucuriile toate,

 

Pe calul sur frumos-călăuz în buiestru –

 

Un cal minunat, parcă avea aripi,

 

Cu el când trecea pe cărări de munte!)

 

Cu ňiata s’tuchi şi-aumbra lui greauă,

 

Şi sborlu-i scump cît ună flurie,

 

Fă, Doamne, ma s’vrei nă mare ciudie,

 

Şi dă-li giumitate di bană di-ameauă!

 

(Cu tinereţea se topi şi umbra lui grea,

 

Şi cuvântulscump cît un galben,

 

Fă, Doamne, dacaă vrei o mare minune,

 

Şi dă-I jumătate din viaţa mea!)

 

S’lu vedu ca unoară, cu trup scuturat,

 

Mutrita-li di vulture ş’niorļi s’pitrundă,

 

S’li-ascapiră foc ţăruhea cu fundă,

 

Ca s’dzăcă duňiaua: Videm un bărbat!

 

(Să-l văd ca altădată, cu trup viguros,

 

Privirea-i de vulture şi norii îi pătrunde,

 

Să-I scapere foc pantoful cu fundă,

 

Ca să zică lumea: Vedem un bărbat!)

 

Să-li vedu ca altoară; chiusteca, hâmgic,

 

În sus s’lu-anvîrtească cum ştie maş el,

 

Va treambură psarlu, va s’facă dip ňiel,

 

Va treambură ş’ohtlu, va s’facă dip ňicu!

 

(Să-l văd ca altădată; lănţişorul, hîmgic,

 

În sus să-l învârtă cum ştie doar el,

 

Va tremura calul, se va face ca un miel,

 

Va tremura şi dealul, se va face foarte mic!)

 

Ma tuti aisti părmithi-ni si par,

 

Că paplu nu poati măratlu, nu poati,

 

Adiļi cu greu, dit chept, dit hicati,

 

Un nod tu gurmadzu-li si feaţi dip har!

 

(Dar toate acestea basme mi se par,

 

Că bunicul nu poate sărmanul, nu poate,

 

Respiră cu greu, din piept, din ficat,

 

Un nod în grumaz i se făcu chiar moarte!)

 

Nu s’mină trăş cănda-i căciub di cupaciu,

 

Cădzu sumfrăţeaua priochi, li-astupă,

 

Pi-anarga, pi-anarga s’guliaşte-a lui cupă!

 

- Iu eşti, miră-a paplui, cu tine s’mi-ancaciu?

 

(Nu se mişcă de parcă-i buturugă de stejar,

 

Căzu sprânceana pe ochi, îi acoperă,

 

Încet, încet se goleşte a lui cupă!

 

- Unde eşti, soarta bunicului, cu tine să mă lupt?)

 

4. Laclu Mari (Lacul Mare)

Aua, Laclu Mari cu fa'a ghilie.

Tut doarmi, tut doarmi, di c]nd, nu si ;tie,

Pi mardyin[-aveagle un fagu, 'nă fantazmă

Şi umbra şi-u aştearnă sum el, laie sazmă,

S-discurmă lumina cu caplu pi chiatră

Ma-nsus, pi la stani, un cîni alatră,

E oara a prîndzului; pirifan, cu boie

Un gioni cu turma di oi, vruta-li soie,

Dipună pi-anarga dit plaviu ca s-bea apă,

Di-ahântă căldură şi-un spân poati s-creapă;

Şi vine cupia biliuche-ndisată,

Li-aşteaptă el, laclu, cu apa-li curată.

Furutnă va vină urdhia di iapi,

Ma-nclo,  cătră seară şi agra zulapi...

Deapoia, când tuti va doarmă-n sihie,

Pi-aua treaţi ş-luna s-veadă-n lighie.

(Aici, Lacul Mare cu faţa ca oglinda.

Tot doarme, tot doarme, de când, nu se ştie,

Pe mal veghează un fag, o fantasmă

Şi umbra lui şi-o aşterne sub el, negră ţesătură de capră,

Se odihneşte lumina cu capul pe piatră

Mai sus, la stână, un câine latră,

E ora prânzului; mândru, înalt

Un june cu turma de oi, iubita-i familie,

Coboară agale de pe plai ca să bea apă,

De atâta căldură şi un spân poate să moară;)

Şi vine turma în rânduri strânse,

Le-aşteaptă el, lacul, cu apa-i curată.

Ca o furtună va veni herghelia de iepe,

Mai încolo, către seară şi sălbaticele fiare...

Apoi, cânt toate vor dormi-n sihie,

Pe aici trece şi luna să se vadă-n oglindă.)

  

5. Nilioara (Mioriţa)

Pi un plaghiu muşat

cu iarbă-aştirat,

pi-un surin desclis

cohiu di paradis,

pi-anarga dipună

‘nă cupie bună

di oi ş-di ňilioari.

Dininti, ca soari

pi frîntea-ļi di neauă

un birbec cu steauă

şi-nă ňilioară vrută

mînară-acriscută

ş-di nîşi mai tu soni

picurarlu gioni

vine dinăpoi

di ňilia di oi,

cîntînda-li dit fler

di se-avde la ţeru.

Ma că ţe tut zghiară

nilioara mânară

şi a ļiei zgirari

altă soie pari,

nu ca altă oară!

-Moi vrută ňilioară,

caleşe, muşată

ţe stai-nvirinată,

că ţe zghieri a jale

ca rîulu din vale?

-Domn, lăi domnu-a melu

cu suflit di ňielu,

angană-ţi la stani

oili, şi-ngătani

s-ai; pîn’ dimineaţă

somnu s-nu ti-acaţă,

că-aţel Grămustean

şi-lailu sărcăcean

tu minti ş-băgară,

ca pi ninga seară

s-ti vatîmă, frate,

di-ahîntă inate

că eşti mai muşatu,

că ai oi ca steali

surorli-a meali,

dip ca-nveasti nali

mai mult di ‘nă ňiļie

ş-cîni ca ti ciudie

ţe nu ştiu di frică

duşmaňli s-disică

s-nu se-aproache dot

di vîrn fărşerot!

Vruta mea ňilioară,

să-ţi spun doauă sboară:

ma s-hibă ca s-mor

di mina ţîlor

ţe ili ştii maş tini,

ţîne minte ghini,

că vreau s-mi-ngropaţi

sub aţeli trei fadzi

cu frîndza ţe cîntă

dulţe ca la nuntă

şi cu nîşi deadun

frîndza di alun,

izvuru araţe

cu muşata-li boaţe

cînd acaţă s-cîntă,

muşuteaţă-ahîntă

nu se-află iuva,

pi loc, ca aua!

O, ma s-vedzi că vine

şi-ntreabă ti mine

Dada mea mărată

tu lăi adărată,

dză-li

c-aflai’nă feată

Armână muşată

ş-nu-nsurăm, s-nu cheară

Armâneasca fară,

feaţim nuntă mari,

cîntiţe şi giucari,

feaţim nuntă bună

ş-avum luna nună.

Soarili cu hare

nă fu nunlu mare,

prefţi, aţeli trei fadzi

cuscri-amirăradzi,

psalţi, trei chiňi muşaţi,

pistimeni fărtaţi,

lumbărdzi cu tamteali

lu ňinli dit steali,

frîndza dit curii

tu loc di-avghilii,

cu nihou muşat,

ahînt aştirat

cînd trăţea s-u mină

liva-viulină;

cîntic ş-muşuteaţă

pînă dimineaţă;

ş-cîndu apiri,

nunta s-bitisi.

(Pe un plai frumos

Cu iarbă aşternut,

Pe o pajişte însorită

Colţ de paradis,

Încet coboară

O turmă frumoasă

De oi şi mioare.

Înainte, ca soare

Pe fruntea-I de nea

Un berbec cu stea

Şi o mioară dragă

crescută cu blândeţe

şi după ei mai încolo

păcurarul june

vine din spate

după mia de oi,

cântându-le din fluier

de se aude la cer.

Dar de ce tot behăie

Blânda mioară

Şi al behăit

Altfel pare

Nu ca altădată!

-Măi dragă mioară,

Oacheşă, frumoasă

Ce stai supărată

De ce behăi a jale

Ca rîul din vale?

-Domn, măi domnul meu

Cu suflet de miel,

Cheamă-ţi la stână

Oile, şi grijă

s-ai; până dimineaţă

somnul să nu te prindă,

că cel Grămostean

şi nenorocitul sărcăcean

în minte şi-au pus,

ca pe la înserat

să te omoare,frate,

de atâta ciudă

că eşti mai frumos,

cum nu se există altul,

că ai oi ca stele

surorile mele,

ca nişte mirese

ma mult ca o mie

şi câini minunaţi

ce nu ştiu de frică

duşmanii să-i sfîşie

să nu se apropie deloc

de vreun fărşerot!

Draga mea mioară,

Să-ţi două vorbe:

Dac-o fi să mor

De mâna acelora

Pe care îi ştii doar tu,

Ţine minte bine,

Că vreau să mă îngropaţi

Sub acei trei fagi

Cu frunza care cântă

Dulce ca la nuntă

Şi cu ei împreună

Frunza de alun,

Izvorul rece

Cu frumoasa-i voce

Când începe să cânte,

Atâta frumuseţe

Nu se aude nicăieri,

Pe pământ, ca aici!

O, dacă vezi că vine

Şi întreabă de mine

Biata mea mamă

în negru îmbrăcată

zi-i că aflai o fată

Aromâncă frumoasă

şi ne însurăm, să nu se piardă

Neamul Aromânilor

făcurăm nuntă mare,

cântece şi joc,

făcurăm nuntă bună

şi avurăm luna nună,

Soarele cu har

ne fu nun mare,

preoţi, cei trei fagi

cuscri împărăteşti,

psalţi, trei pini frumoşi

credincioşi fîrtaţi,

lumânări cu tamteali

luminile din stele,

frunza din păduri

în loc de viori,

cu ecou frumos,

aşa de liniştit

când trecea să-l împrăştie

vântul călduţ din sud;

cântec şi frumuseţe

până dimineaţă;

şi când veniră zorii,

nunta se termină.)


 

 

 

SURSA:

 

Nasta Atanasie (editor), Ecou de cântec aromânesc, editura Litera, Bucureşti, 1985, pp. 66-79

 

În 1985 poetul aromân Atanasie Nasta (02.11.1912 Grămăticova, Grecia - 1996 România) publica o antologie de poezie aromână, în care a inclus şi 12 poezii ale sale. Dintre acestea 3 sunt incluse în antologia H. Cândroveanu – K. Iorgoveanu (1985), cu transpuneri româneşti ale editorilor, 8 au versiuni româneşti care îmi aprţin, iar versiunea românească a poeziei Stanea aparţine autorului.

 

 

1.Patria (Patria)

Plaiurili a tale sunt ca suratea al Tati

ļiuri şi văļiuri

di trăpulici di lăcriňi săpati,

di bruma a toamnăļei,

di inatea apultusită,

că iar va chindurească la stani

ascherea ori furli,

lăvoasă păgani,

nifănătită di aică, di neļi şi pîră

şi cite unoară lailu dalac,

di armînea măratlu di Tati

fără cupie, dip fucără!

(Plaiurile tale sunt ca faţa Tatii

cărări şi văi

cu văgăuni de lacrimi săpate,

de bruma toamnei,

de supărarea apultusită,

că iar se vor opri la stână

armata ori tâlharii,

nenorocita poteră,

nesăturată de smântână, de miei şi bani

şi câte o dată şi iaurtul,

de rămânea sărmanul de Tata

fără turmă, sărac lipit!)

În 1976 Chiraţa Iorgoveanu Dumitru publica o antologie de poezie populară aromână, în care a inclus şi lirica păstoritului şi cărvănăritului. Cele 18 poezii din această categorie, cărora le-a ataşat versiuni proprii în româneşte, sunt: Bate cuclu s’puil’li tuţ (Cîntă cucul, păsări multe), Tu-albi ş-cu pulasca-n bîrnu (Cu strai alb, cartuşe-n brîu), Tut cu ah, cu suschirare (Tot cu ah şi cu oftări), Ună veară mari,mari (Înt-o vară lungă, lungă), Pi măgulă analtu (Sus pe o colină), Voi, armă’ni di pi nafoară (Voi aromâni din lumea largă), Nic ni-earam şi drac ni-earam (Mic eram,un drac eram), Moi, frîmţeale cundil’iate (Tu, sprîncene-ncondeiate), Ună veară mare,mare (A fost o vară mare, mare), Ma dzîţeţî bobo,bobo (Ci ziceţi bobo, bobo), O,măraţ, măraţ di noi (O, săraci,sărmani di noi), Moartea picurarlui Nica (Moartea ciobanului Nica), Cîntic di Avdela (Cîntec din Avdela), Lea Bachiţa noastră (O, Bachiţa noastră), Lai Ianachi ,s’nu nerdzi la oi (’Nachi, să nu mergi la oi), Negură, nu scoală pulbirile (Neguri, pulberi nu stîrniţi), Cărvănarlu armân vîtîmat de furi (Cărvănarul aromân omorît de furi) şi Cărvănaru mortu-n cărvane (Cărvănar mort în caravană). Titlurile poeziilor sunt reprezentate de primul vers.

În 1985 scriitorii aromâni Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu au publicat Un veac de poezie aromână, antologie în care au inclus şi opt poezii ale lui Constantin Colimitra (1910/1912-2001), transpuse în română de K. I.: Eraţî, Limba, Pistusesc, Şaptili oahti, Vatră astimsă, Cînta un picurar, Stai drept! şi Eminescu, frate.

 

Eraţi(Eraţi)

Eraţi, când bânaţî,
Pârinţî alâvdaţî,
Di tuţî, e, di tuţî
Pârinţl'ii-a mei vruţî!
O, tate analt,
Ca tini, vîr alt
Tu sinur, aua!
Văhi apa durnea
Ma tini, ştiu. Nu!
Lãi tate, cît-iu,
Ntreb: Boia ţ-u porţî?
- Tu lumea di morţî!

(Eraţi, cînd trăiaţi,

Părinţi lăudaţi....

De lume cinstiţii

De mine iubiţi...

O, tată, înalt

Ca tine, nu-i alt

Aci,-n, lumea mea!

Poate apa dormea

Dar tu niciiodată!

Pe unde-acum, tată,

Bioiul ţi-l porţi?

- În lumea de morţi!)


 

O, dadâ livendâ;
Nâ vearâ, nâ tendâ
Scuteai dit râzboi
Ş-multi-alti, ti noi!
La dadâ, sâ ştiu:
Cât-iu, la, cât-iu
Buneaţa ţ-u porţî?
-Tu lumea di morţî!

(O, mama mea dragă,

O vară întreagă

Lucrai la război:

Strai, cergi pentru noi!

Vreau, mamă, să ştiu

În ce loc pustiu

Blîndeţea ţi-o porţi?

- În lumea de morţi!)

 

 

Stai drept! (Stai drept!)

 

Stai drept,analîţă frîmtea,ş-fă percea di nă parti,
Cum feaţiră pîpînil'ii ahîti nil'i di ani.
Sâ ştie lumea tutâ: şi oaspiţî şi duşmani
Că Fara-a tauă ş-Limba, surori sînt fără moarti!

(Stai drept, înalţă-ţi fruntea, dă-ţi părul într-o parte

Cum au făcut străbunii de-atîtea mii de ani,

Să ştie toată lumea: prieteni sau duşmani

Că Neamul tău şi Limba-s surori fără de moarte!)

 

Stai drept, analţă frîmtea şi scoati-u tu lunină,
Ni frică, ni-aruşini! Ca tini vedzî vîr alt?
Pîstreadzâ-ţî pirifania cît muntili di-analt
Ca s-poţî sâ spuni di-apoia: furtuna poati s-vină!

(Stai drept, înalţă-ţi fruntea şi ţine-o în lumină,

N-ai frică, n-ai ruşine! Fii drept cu celălalt!

Păstrează-ţi, dar, mândria cît muntele de nalt

Să poţi să spui apoi: furtuni, griji, pot să vină!)

 

Cu mintea la giuneaţa pîpînilor ţi bînară
Ca vulturil'ii, dip libri ş-cu cheptlu ca di her.
Pîpînil'ii ţi dit etă şi stealili dit ţer
Va s-li-angîna c-un şuir s-li facă niali-ambară,

(Cu gîndul la străbunii care trăiau sub soare,

Ca vulturii de liberi, cu pieptul ca de fier,

Străbunii ce, odată, şi stelele din cer

Puteau să le adune - ca turmă de mioare.)

 

Ascultă ţi va s-dzîcâ a Limbl'ei Dimîndari
Ţi vini di diparti ca apa di fîntîni
Şi l'ia-u s-ti cuminii, va facâ s-arâmîni
Cu iea pîn' la moarti! Ascultâ ş-nu ti-aspari!

(Ascultă ce-ţi grăieşte a limbii dimăndare

Ce vine de departe, ca apa de fîntînă -

Cuminecare-ţi fie! Şi-n veci o să rămînă

Cu tine pîn'  la moarte, şi scut şi apărare!)

 

Las s-dzîcâ ţi vrea xenlu, alasă-l ca s-alatră;
Curată ţîni-ţi limba ş-muşată cum u-aflaş!
Di-apoia s-ai tu minti FUMEAL'IL'EI s-u-alaşi,
Cu iea s-cîntâ, s-plîngâ di-avigîra di Vatră!!

(Să zică dar străinul - ce-o vrea - să clevetească...

Tu să-ţi păstrezi doar limba ta veche şi curată

Copiilor s-o laşi - comoară minunată -

Şi flacăra nestinsă în vatra părintească!)

 

 

Şaptili oahti (Cele şapte coline*)

 

Stau şaptili oahti cu lăi cucuvealii.

Măratli oarbi ş-dip surdi ş-dip muti.

Tu-aistă irnie, di ani două suti,

L-angreacă, ca pissa pişchirlu di jali.

(Stau şapte coline, precum cucuvele

Sărmanele, oarbe, şi surde, şi mute...

În astă pustie - de ani două sute -

Apasă-ntunericul - ca pînza de jele.)

 

Trec ş-noril'ii: mileti cu ţirili-arupti

Şi, fără ca s-nţeară cad chicuti greali.

Di ani două suti pi-aua nu s-ved steali,

Di frica pîngînilor si-ascumsiră tuti.

(Trec norii pe cer cu sitele sparte

Ce ploaie aduc, gînduri triste şi grele...

De ani două sute - pe-aici nu sînt stele -

De frica păgînilor - ascunse-s în moarte - )

 

Nu s-veadi ni luna s-u-ntreb: cîti-iu luară

Râmănil',avearea, Moscopolea-Steauă

D-amallîmă tută? Anathimă greauă

Ţ-arunc Soie-arauă: S-ti ţînă subsoară

Neavearea, lăieţli, să suschiri di-agiună,

La casili xeani s-aladzî-pirpirună!!!

(Nici luna nu este s-o-ntreb: unde-s toate?

Aromânii, averile, Moscopolea - stea

De-argint şi de aur? Ursita-a fost rea!

Te blestem în veci, păgînule neam,

Neajunsuri, suspin să te-ajungă

La case străine copiiii să-ţi plîngă!)

 

 

* N. ed.: Şapte coline, locul unde s-a ridicat Moscopolea.

 

 

Eminescu, frate (Eminescu, frate)

 

L'iau peana ş-trimburarea mi-acaţă, frate bun.

Ard steali, ardi luna ş-tu-avlie cadi-asimi.

Poetlu ţi vîr'n-oară să scrie, s-vrea ti tini,

Să sta, fără di altă, ună stîmînă-agiun!

(Iau pana şi nelinişti mă-ncearcă, dragă frate,

Ard stele, arde luna şi cad raze senine.

Cel ce va vrea vreodată un vers ca să-ţi închine,

Va trebui să stea în rugi fierbinţi, curate.)

 

Di-apoia la Icoana-ţî ţi lunineadză tut

Să-şi frîngă dip dzînucll'i ca s-l'ia cumnicîtură

Şi s-iasă pi nafoară că s-veadă ca chirură

Şi stealili şi luna! Maş un Luţiafir vrut

(Şi la Icoana ta, de dorul tău flămînd,

Genunchii să-şi îndoaie, în rugă adîncit,

Să iasă apoi afară, să vadă c-au pierit.

Şi stelele şi luna! Doar un Luceafăr blînd)

 

E sus: Cîluz di noapti, di dzuă ş-cînd lu vrei!

Alasă-ni heamă peana di la lunina-a tauă

S-s-aprindă (di-avîrliga scuthidhea iasti greauă!)

Ca s-ved ma ghini pluchil'i ş-ma-nclo muşaţl'i Tei,

(Mai străluceşte sus, pe cerul gol. De vrei,

Mă lasă doar o clipă s-aprind, dar, pana mea

De la lumina ta! (Că-n jur e beznă grea!)

Să văd mai bine plopii şi-nmiresmaţii tei!)

 

Ca s-ved Codrul di-aramă cu fadzl'i oarfîni mări,

Cîdzuţî pi minduiari, lăi Eminescu, frate;

Şi-arîuri niţî ţi-alagă ca iade aspîreate

Ş-mîrata Veronica, văhi s-primnă pi cărări.

(Să văd Codrul de-aramă, cu fagii-n zile sure

Căzuţi pe gânduri grele! O, Eminescu, frate!

Izvoarele-alergînd ca ciute speriate

Şi paote Veronica plimbîndu-se-n pădure...)

 

Ca s-ved cum tuti dzenili, aumbrili ş-li-ntind

Că va si-aproache seara ş-tălăndzili va bată.

Tu suflit va-ni pitrundă bîtearea lor curată

Ş-va-ni dzîc: dipună oili dit munti ca tu Pind.

(Să văd cum dealuri - umbre molatice-şi întind,

Amurgul cînd se lasă, tălăngile cînd bat,

Şi-n suflet îmi pătrunde ecoul lor curat

Să spun: coboară turme din munte, ca şi-n Pind...)

 

Aclo, iu dorm pîpînill'ii a tăl'i şi a mel'i mîraţî,

El'i, după ţi pi plaghiuri thimel'iu ti vatră nauă

Bîgară ca: chirură dit etă-a lor sireauă,

Cînd Soarta Tersă, Laie l'i-arupsi di Carpaţi!

(Acolo, unde dorm străbunii mei, ce-s fraţi

Cu-ai tăi, şi pus-au temei de vatră veche,

Îşi pierd, sărmaniii,-ncet originea străveche

Pe cînd o Soartă Crudă îi rupse de Carpaţi!)


 

SURSA:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 369-379.



În 1985 scriitorii aromâni Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu publicau Un veac de poezie aromână, antologie în care au inclus 19 poezii ale lui Marcu Beza (1882-1949), transpuse în română de cei doi editori: Cîntic (H. C.), Minduiri (H. C.), Vruta cătră picurar (K. I.), Cînticlu a neauăl'ei (K. I.), Cloputile... (H. C.), Din casă (K. I.), Prîndzul (K. I.), La tăruşte (K .I.), Loară valea... (H. C.), Iu suntu?... (K. I.).

 


Cîntic (Cîntec)


Da cap luna pisti noapte,

ca 'nă galbină curună.

Dzînile cu chepturi goale

pi la şopute si-adună.

Ş-tu minuta estă dulţe

şi-avdu cărvănari pri cale

cum tot urdină ş-ma cîntă

lăcrămos, cu-ahîntă jeale,

di si ntreabă ş-lail'i munţî

diştiptaţ di-a lor cîntare:

''Ţe au, moi, di 'şi-plîngu-aşiţe

cărvănaril'i-n calea mare?''

(Se iveşte luna-n noapte -

O cunună de argint,

Tocmai cînd - naiade goale

Vin la şipot în alint.

Le petrece cîntec dulce,

Îngînat de cărăuşi

Care-şi plîng dorul de-acasă,

Tot pe drumuri, mereu duşi...

Culmile de munţi, trezite,

Se-nfioară de-al lor cînt.

''Ce păcate trag, sărmanii,

De n-au tihnă pe pămînt?'')

 


Minduiri (Gînduri negre)

Nu-am vîrnu... Toţ muriră,

Maşi pangul sta di s-niră

tu un cornu.

Şi ni-ţase,-arucă-alaţă

cînd ocl'il'i-a mei acaţă

si-şi plîngă.

Ş-di cum îl ved că treaţe

cu pîndza a lui araţe

ca savan,

întreaga bană ni-pare

'nă casă mare, mare

di pangu.

(N-am pe nimeni... Toţi s-au dus,

Doar paingul stă mofluz

De o parte.

Şi tot ţese, trage fire,

Îmi curg lacrimi în neştire,

Şi plîng, plîng.

Urmărindu-l cum tot trece

Peste pînza lui cea rece

Precum giulgiul,

Viaţa-ntreagă mi se pare

Ca o casă goală, mare

De paing.)

Anviţai că taha pangul

easte suflitlu-a vărnui,

care l-poartă cătră mine

vrearea-a lui.

Şi-ună dzuuă: - Pangu frate,

lu ntribai cu ocl'i udzî,

ţe ma deapini? Ţe-s aesti

lăi fărfudzî?

- Ţ-fac un savan. Află-ţ ninga

'nă cutie şi-ună cruţe,

că, vedz, moartea di-avărliga

ma ti-aduţe.

Şi-aplicat, apoia, pangul

pisti caplu-a meu, aproape,

cîte lucre nu ni-aspuse

di la groape!...

(Unii spun c-ar fi paingul

Vreun suflet răposat -

Şi că-l mînă înspre tine

Gînd curat.

Într-o zi, nedumerit,

Îl întreb: - Păianjen, frate,

Ce tot ţeşi bizarerii

Încurcate?

- Mă-ngrijesc să-ţi fac linţoliu;

Tu să-ţi caţi cruce, sicriu -

Că îţi dă tîrcoale moartea,

Încă viu.

Şi mi-a spus paingul multe -

Despre trecerea din viaţă,

De simţeam că-ncheagă-n pieptu-mi

Sloi de gheaţă.)

 

 

Vruta cătră picurar (Iubita către păstor)

Ţe negură! Ţe vimturi!...

Jilos cupiile bat.

Agiumse toamnă greauă,

lai picurar mărat!

(Ce negură! Ce vînturi!

Trec turme ca un nor...

Ajuns-a toamna grea,

sărmanul meu păstor!)

Şi ni-fudzi tine diparte,

nu ni-avdzî plîmtul graiu,

cîndu căşearea goală

s-dirină pisti plaiu.

(Tu ai să pleci departe,

n-auzi jelitu-mi grai...

Rămîne stîna goală,

pustiu e-al nostru plai.)

Ah, singura-a mea vreare,

lăi minduiri ni spun

că, poate, vîrnoară

nu va s-bînăm deadun;

(Iubitul meu păstor,

ce gînduri mă apasă!

Că, poate, niciodată

n-ai să mai vii acasă!)

Va s-crească lundzi schini

pri calea di al oi,

ş-că tine nu va s-vini,

giuneale, nu va s-vini!

(Vor creşte mărăcini

pe drumul de la oi...

Dar mi se pare, mîndre,

n-ai să mai vii-napoi!)

 

 

Cînticlu a neauăl'ei (Cîntecul zăpezii)

Muşeatile plaiuri

az dormu tăcute.

Năval'iuri, năval'iuri

si-aştearnă pri tute.

(Frumoase poiene,

azi dorm în tăcere...

Troiene, troiene

s-aştern peste ele.)

Agalea, ca roiuri

di albe lilice,

cad peane şi-asboară

ş-tu vimtu nvilice.

(Şi cad roiuri-roiuri,

petale de flori

şi vîntul le poartă

spre negrele zări.)

Din ţerlu ţe nu-avde

criparea-nă greauă,

niloasă şi-ambară

s-nă vini, albă neauă.

(Din cerul ce-i surd,

la durerea-ne grea,

cu mare belşug

să vii, albă nea.)

Ş-tu munţî, diparte,

iu fara-a mea s-frîndze,

dipune şi-astupă

cărările di sîndze.

(Departe, în munţi,

unde neamul meu plînge,

aşterne-te, nea,

pe drumuri de sînge.)

 

 

Cloputile... (Clopotele...)

Clopute cu boţi di nilă

plîngu calea tu păduri.

Pisti giuguri trec anarga

lăi năuri.

(Clopote - a jale bat,

În tot codrul răsunînd;

Peste creste - se alungă

Nori, de-a rînd.)

Cloputile, cloputile...

Cum asună vrearea-a lor!

Di-iu lă vine-ahîntă jeale

şi-ahît dor?

(Clopotele, clopotele...

Cum răsună! Ce fior!

Unde ascund atîta jale

Şi-atît dor?!)

Ş-tută noaptea dipun hima,

pi la ermile fîntăni,

ca stihiile - bair, bair

di cărvăni.

(Trec în noapte caravane -

Pe lîngă fîntîni pustii;

Joacă umbre, se-ntretaie,

Ca stafii.)

Ş-cloputile, că him oarfăni

ş-că nă lo cănina spun.

Ş-tută noaptea plîngu, laile,

ş-ma dipun!

(Clopotele! Toate zic

De obida noastră mare,

Că rămas-am fără nici o

Apărare!)

Canda vor s-dişteaptă-anamea

di tu horile-a noastre, moi!

...Dumnidzale, toarnă-ţ ocl'il'i

ş-cătră noi!

Parcă-ar vrea - străvechea cinste

Să ne-o-aducă înapoi...

Doamne, ţi-ai întors privirea

De la noi!)

 

Din casă (Din casă)

 

Vatra-i goală. Di cu seara

nişti paltini tut asună,

ş-ca nivol'ea, umbre groase

ţingu loclu dipriună.

(Vatra-i goală. Iar afară

paltinii se frîng pe grind.

Ca nevoia, umbre dese

tot pămîntul îl cuprind.)

Amînat, chirduş pri căl'iuri,

chirăgiadzl'i-acaţă s-treacă,

di 'şi-astal'e lai vîrcolaţi...

Dîrcea l'i-bate, noapte l'i-neacă.

(Rătăciţi pe drum, tîrziu,

chiragii-ncep să treacă.

Nici o umbră...doar pustiu...

Noaptea, ploaia îi îneacă.)

Tu un cornu sta icoana...

Ţerlu-ascapiră nafoară

ş-mi l'ea frica... - Doamne, Doamne,

iu s-duc nîşi ahtare oară?

(În ungher -  o lumînare...

Totu-afară parcă geme...

Şi mi-e frică... Doamne, Doamne,

unde merg pe-atare vreme?)

 

 

Prîndzul (Amiaza)

Dă-ţ turmile ncoa si-amiridză,

fărtate, că-i fearica vearde.

Ţu-aumbră nu-şi intră zăduhlu,

ni soarile tu-aumbră nu arde.

(Amuşină-ţi turmele-ncoa',

fîrtate, căci feriga-i verde...

La umbră n-ajunge zăduful

şi soarele-n umbră se pierde.)

Pri cale cărvănile-agălescu

şi vrearea-a lor scade şi scade.

Sta munţîl'i, pădurile tăcute

cu percea-a lor pînă di pade.

(Chervane pe drumuri se-opresc...

Nu-i cîntec, nici plîns, nici cuvînt...

Şi-n munţi, pădurile-adînci

ramuri îşi pleacă-n pămînt.)

Aclo maşi iu apile cură,

iu sălţile-adară curună

pri undză, izvur, acloţe

cîntări misticate-arăsună.

(Doar sus, la izvor, unde sălcii

se-apleacă-mpletindu-şi cunună,

din undele limpezi de ape

cîntări minunate răsună.)

Boţi multe şi-arîsuri... Apoia,

da mailu şi si-avde ca toacă.

Pişchire vedză, peatiţe albe,

tu albu lunină că gioacă.

(Apoi... şi maiul se-aude

şi fetele spală şi cîntă...

Cămăşi şi albe năframe

în alba lumină se zvîntă.)

Bilescu mul'erile. Şi stoguri

imnînda tu iarbă, lişoare

şi svelte, părumbile nîse,

la pîndza şi-u tindu la soare.

(Şi pînza-nnălbesc. Iar apoi

în iarbă se-ntind - porumbiţe -

şi-n soarele-amiezii lucesc

şi văluri şi plete-n cosiţe.)

Dă-ţ turmile ncoa si-amiridză,

fîrtate, că-i fearica vearde.

Tu-aumbră nu-şi intră zăduhlu,

ni soarile tu-aumbră nu arde.

(Amuşină-ţi turmele-ncoa',

fîrtate, căci feriga-i verde...

La umbră n-ajunge zăduful

şi soarele-n umbră se pierde.)

 

La tăruşte (La stînă)

Doi picurari aveagl'e

sum neguri di brumar

tăruştea-a lor, iu vimtul

pitrunde ca-n ţilar.

(Doi păcurari veghează

- sînt neguri de brumar -

la stînă, unde vîntul

aleargă ca tîlhar.)

Ş-ma tac. Di oară-oară

cu jeale cînil'i-angană,

Tac şi-oile. Corghi-asboară

şi ntunică pri dzeană.

(Şi tac. Cu jale-n glas

doar cîinii-şi cheamă blînd.

Dorm turmele. Şi corbii

trec, zarea-ntunecînd.)

Ţe nod în cheptu l'i ţîne?

''Fărtate, greaşte unlu,

va s-tradzim cale mîne.''

(Ce gînd îi bate acum?

''Fîrtate, zice unul,

mîine, pornim la drum''.)

Şi-alantu l'i dzîţe: ''Ştiu...

Ma nu va li-află bunlu

cupiile tu-arniu!''

(''Ştiu - spune celălalt,

dar turmele n-or merge

cu bine la iernat!'')

 

Loară valea... (În exod)

Loară valea, valea oile,

pi tu mardzinea di-aluni.

- Iu duţî turma, picurare,

şi-iu dipuni?

(Se scoboară turme-n jos,

Tot prin rarişti de aluni.

- Încotro le tot mînaţi,

Oameni buni?)

- Iu s-mi duc, o lai fîrtate,

că nu ştii ţe-i la căşeri...

Vimtul suflă .-nu si-avd cîntiţi

di flueri.

(- Încotro vedem cu ochii,

Că de-o vreme, pe la stînă,

Numai crivăţul şi jalea

Se îngînă!)

Ş-că fudzim... iarna şi-u greauă,

di nă-alasă-ahînţî ani

fără noatini, fîră neale

ş-gulişeani.

(Vine iarna peste culmi

Şi mioarele ne pier,

De-o rămîne locul gol

Şi stingher!)

Era seara. Pi tu neguri

dipunea cupii di oi.

Ş-ţe jilos plîndzea pădurea

dinăpoi!...

(Amurgeşte. Trec mereu -

Pîlcuri, turmă după turmă;

Le petrece codrul, trist,

De din urmă...)

- Oară bun, cara, du-te,

o lai oarfăn picurar;

ş-Dumnidzău s-li-aducă tute,

tute-ambar!

(- Cale bună, dragi ortaci,

Fie Dumnezeu cu voi -

Şi la vară să vă-ntoarceţi

Iar la noi!)

 

Iu suntu?... (Unde sînt?...)

Iu suntu di nu-asună

cărvănile-auaţe-n vale?...

Ş-încl'ină ş-fadzi la lună

di jeale.

(Pustiu pe drumuri, văi...

Şi unde-s caravane?

Şi fagii lasă umbre, ca negrele

sumane.)

Sta Gramustea tăcută...

Su muril'i gol'i, pit porţî,

trec umbre noaptea tută

di morţî.

(Sta Gramostea* tăcută...

Pe lîngă ziduri, porţi

trec noaptea numai umbre

de morţi.)

Şi-ascultă...Si-avdu la fîntîni,

aproape, mult aproape

fluierile-a noastre ca cîmbăni

pri groape!

(Ascultă... la fîntîni

se-aude-un cînt, departe...

Şi fluierul - un clopot ce sună

parcă-a noapte.)

 

*Gramoste - Mare centru aromânesc în masivul muntos Gramos, în Grecia (n. ed.)

 

 

SURSA:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 200-223.



În 1985 scriitorii aromâni Hristu Cândroveanu (1928 - ) şi Kira Iorgoveanu (1948 - ) au publicat Un veac de poezie aromână, antologie în care au inclus şi 38 de poezii ale lui Nuşi Tulliu (1872-1941), transpuse de ei în română: Nsus tu munte (K.I.), Cilnicamea ş-picuraril'i (H. C.), Cîntic (K. I.), Seară (K. I.), Flueara (K. I.), Trîşi la treile şopute...(K. I.), Blăstem di vrut (K. I.).

 

Nsus tu munte (Sus, la munte)

Jalea cîinilor -

Jalea armânilor

(Jalea îinilor -

Jalea aromânilor)

 

Nsus tu munte-aurlă cînil'i,

Picuraril'i plîng acasă.

Vor si s-aducă tra s-l'i-angană

Ma mul'erile nu-l'i alasă,

Că chirdură oile toate

Şi nu pot tra s-li hrănească -.

S-mută perlu cîndu l'i-avdzî,

Mintea sta si se-alăcească!

Nsus pri dzeană-aşteaptă bacil'i

Cu afărlicele tu mînă,

Ma nu ved iuva, măraţl'i,

Ni cupie, nică stînă;

Şi cînd fug , bătuţ di jale,

Munţîl'i gol'i di oi mutrescu;

După nîşidi foame cînil'i

Piste dzenuri ma zghilescu!

(Sus, la munte, urlă cîinii,

Păcurarii plîng acasă...

Vor să meargă şi să-i cheme,

Dar femeile nu-i lasă,

Căci pierit-au turmele,

Cîinii nu pot săţi hrănească

Se-nspăimîntă cînd i-aud

Mintea să le-nnebunească!

Sus, pe deal, aşteaptă bacii

Cu cîrligele în mînă

Nicăieri nu văd, săracii,

Nici o turmă, nici o stînă.

Cînd se duc, cuprinşi de jale,

Munţii fără oi privesc

După ei, de foame, cîinii

Peste dealuri hăituiesc.)

 

 

Cilnicamea ş-picuraril'i (Celnici* şi păstori armâni)

La turuştile di-n dzeană picuraril'i toţ se-adună,

Di pri Elimbu l'i mutreaşte nvirinată albă lună.

Ma nu ştiu tră care lucru picuraril'i se-adunară

La turuştile di-n dzeană, a lor celniţi iu-l'i cl'imară!

Lumea dzîţe că nîşi canda si zburîră s-nu-nchisească

Anlu-aestu cu cupiile ruga pîn's-nu lă plătească;

Că di dzaţe meşi di dzîle a vîrnui nu l'i-au plătită,

Nu-au ţăruhe tu cicioare şi ţipunea lă-i tuchită.

Ţara-l'i mîcă pri tu munţî, nu-au niţi pîne di sicară.

Cilnicame, cilnicame, pînă ş-cînil'i va lă moară!

Di-agiunaticu ş-dibslăbinţă niţi căţalile nu feată,

Că mărata armâname-agiumsi astădzi dispul'iată.

Picuraril'i?... Oh, lăiţl'i! Tu-an nă oară vin acasă,

Şi niveastile lă plîngu că fărină nu lă-alasă.

Plîng ficioril'i tră bubotă, plîngu corghil'i şi s-dirină -

Te vreţ, celniţî, tu Hasandra picuraril'i tra s-vă vină?

Maşi cărligu cu tămbarea easte ntreaga-a lor aveare;

Ia plătiţ-lă ruga toată, cu tutiputa vă cheare...

Ia plătiţ-lă ma curundu, că va-acaţă munţîl'i neauă

S-va s-vă cheară toţ birbeţl'i ş-nu va-armînă vîrnă neauă!

(Şi se strîng la tîrle, sus, toţi păstorii - la răstimp,

Privegheaţi de luna plină - ca o strajă, pe Olimp.

Dar de ce se tot adună bieţii oameni, cînd şi cînd?

Care pricină-i frămîntă şi îi face numai gînd?

Umblă zvonuri că anume, de la celnici vor să ştie

Că ăst an n-au să trudească iarăşi, făr de simbrie!

A trecut atîta vreme de cînd n-au luat vreo plată -

De-au ajuns ca vai de lume: cerşetori sadea arată...

Nu mai ştiu nici ei de cînd n-au văzut culoarea pîinii;

O, voi, celnici, - pîn şi cînii ni se sting de foame, cînii!

Nici căţelele nu fată... leapădă pe unde-apucă -

Parcă e sfîrşitul lumii, parcă totul e pe ducă...

La un an, păstorii - dacă, pe acasă mai coboară,

Flămînzesc ai lor în vatră, n-au ce măcina la moară...

Se topesc văzînd cu ochii - plozi, femei, bătrîni mereu...

Cum de vă slujim, stăpîni? Nu v-ar răbda Dumnezeu!...

Că doar căţele şi sarici sînt averea noastă toată;

Turmele sînt ale voastre - munţii - cît se vede, roată...

Ci plătiţi-ne simbria, nu vă mai ţineţi semeţi,

C-altfel, vă lăsăm cu ele - să vă-ngropaţi în nămeţi!)

* Celnicul era mare proprietar de turme şi şeful mai multor familii (n. ed.)

 

 

Cîntic (Cîntec)

Murminţî vedzî pit căl'iuri

Şi morţî pit cărări,

Tu case avdzî suschir,

Pri praguri maşi uhtări;

Că moaşile s-dirină

Cîndu torcu tru ubor:

Iu sunt ficiorl'i-a lor?...

Sunt morţî trî mileti

Şi naturile lî plăng

Ca puil'i piste dîrmă,

Cînd mamile ma-şi frîng

Di jale a lor palme

Ş-ţălufrile ş-li scotu.

Nu-i casă tra s-nu plîngă

Un frate, ver, nipotu;

Şi noaptea, cînd dormu

Şi ţeru şi-amare ş-locu,

Ascultă-amarlu plăngu

Şi suschiru di focu

Ţe vine di diparte

Pri aripe di vimt,

Ş-uhteadză corbul suflit

Di-un dor amaru, neastimt!

(Pe drumuri vezi morminte

Şi morţi vezi pe cărări

În case-auzi suspine,

Pe praguri doar oftări;

Bătrînele bocesc

Cînd torc în curtea lor,

Căci unde li-s bărbaţii,

Unde-s feciorii lor?

Murit-au pentru neam...

Copiiii azi le plîng

Ca păsările-n cuiburi

Şi mamele îşi frîng

De jale-ale lor mîini,

Podoabele îşi scot.

Nu-i casă să nu plîngă

Un frate, văr, nepot.

Iar noaptea, cînd dorm,

Cer, mare şi pănînt,

Ascultă-amarul plîns

Suspinul făr' cuvînt

Ce vine de departe

Pe aripe de vînt.

Şi-oftează bietul suflet

De dor amar şi sfînt!)

 

 

Seară (Seară)

Seară!

Muşeat tu munte-asună un cîntic di fluiară,

Cupiile trec în dzare şi dzeana ma şi-u-alină;

Dit chinill'i llăi şi-anălţî arsare luna mplină.

Diparte, la turuşte, se-alumtă picuraril'i,

Cînd laptili şi-l frîngu cîntîndalui căşearil'i.

Doi celniţi trec căvală pri cal'i ţe canda-azboară;

A nia maşi îni plîndze mărata di inioară

Cînd avdu pitpalaclu cum cîntă pri tu grîne,

Ş-la şoputlu dit vale muşeatile armâne

Ţe plîng că oile toate tui Agrafe lă loară...

Ah! ţe muşeată-i seara, ma cît îni pare-amară

Nigritaa-a l'ei dulţeame di lună hrisusită!

Ascultu piturnicl'ia cu inima jilită

Şi moartă-ni para canda luţita primuveară. -

Iu easte Armânamea?... Ţe plîndzî, o, fluiară*

(Seară!

Un fluieraş la munte duios răsună iară.

Urcînd dealul, cuminte, trec turmele în zare

Şi dintre pinii nalţi acum luna răsare.

Se iau la trîntă-acuma, la stînă, păcurarii

În cîntece-şi frămîntă-acum laptele căşarii*.

Doi celnici trec călare pe cai ce parcă zboară

Şi mie doar îmi plînge sărmana inimioară.

Cînd pitpalacu-aud cîntînd în lan de grîne,

La şipotul din vale, frumoase aromâne

Jelesc că turme mîndre la Agrafa** le luară.

Ah! Ce frumoasă-i seara, dar cît este de-amară!

Nespusa ei dulceaţă de luna aurită!

Ascult şi turtureaua cu inima jelită

Şi moartă parcă-mi pare frumoasă primăvara -

Unde-i aromânamea? De ce plîngi, fluier, iară?)

* Ciobanii care fac brînza, caşul. Din lat. casearius (n. ed.)

** Localitate în Tesalia, la sud de Tricala (Tricol) şi la nord de Cîărpeniş, Grecia (n. ed.)

 

 

Flueara (Cavalul)

Pri măghulă, cătră seară,

Bate dulţe nă flueară;

Bate-agalea şi jiloasă

Cînd da luna scîntil'ioasă.

(Înspre seară, pe un deal,

Dulce cîntă un caval;

Cîntă-agale,-ndurerat

Cînd răsare luna-n sat.)

Care-armân îşi plîndze dorlu

Cînd l'ia oile ciorlu-ciorlu

Tra să s-ducă la sărine

Pri tu mardzinea de-avine?

(Care-armân îşi plînge dorul

Cînd îşi mînă-ntreg cioporul

Să le ducă - sute, mii,

Prin cîmpiile cu vii?)

Bair-bair oile-azgheară

Pri măvulă, cătră seară.

Şi flueara jălos bate,

Di-ni mi tal'e tu hicate!

(Şiruri, şiruri, turmazbiară

Pe colină, către seară.

Şi duios cavalul cîntă...

Biata inimă mi-e frîntă!)

 

 

Trîşi la treile şopute... (La cele trei şipote...)

Trăşi la treile şopute

Se-avdu dulţi-aropute,

Canda plîngu clopute...

Plîngu-acolţe izvurile,

Izvurile ş-fîntînile

Iu se-aspeală dzînile,

Dzînile dail'ianile,

Cu muşeate dzeanile!

Plîngu-acloţe şi-frîndzîle.

Frîndzîle nişcatile

Di vimturi - blăstimatile!

Plîngu greu ş-pădurile,

Di lă se-avd murmurile.

Toamna plîngu arinil'i,

Arinil'i şi paltinil'i.

Că tot mor lilicile

Ţe li calcă pricile;

Că se-aspargu stînile

Şi că fug armânile,

Albile ca dzînile;

Că l'i-alasă oile

Şi l'i-alumtă ploile

Ţe-aghunescu verile,

Puil'i ş-prumuverile!

(La cele trei şipote

S-auzeau dulci ropote,

Parcă plîngeau clopote...

Acolo izvoarele

Tot plîng cu fîntînele

Und' se spală zînele

Zînele cu mîndre gene

Cu frumoasele sprâncene.

Acolo plîng frunzele,

Frunzele, mişcatele

De vînt - blestematele!

Freamătă pădurile,

Li se-aud murmurele.

Iar apoi se plîng arinii

Arinii şi cu paltinii

Că se uscă florile -

Le calcă jivinele,

Că se strică stînele

Şi că fug armânele,

Albe ca şi zînele;

Că le pleacă oile

Şi că le bat ploile,

Ce alungă verile

Şi cu primăverile!)

 

Blăstem di vrut (Blestem către iubită)

Ni puil'u di om, ni vimtu graiu dulţe s-nu ţ-aducă.

Şi lăcrinile dit ocl'i durearea s-ţî usucă;

S-nu ştii iu cade truplu-ni, iu groapa va ni-u sapă,

S-te-avină totna-aumbra-ni şi loclu s-nu ti ncapă.

Din cap s-ţî zmuldzi perlu şisomnul s-nu te-acaţă,

Si-ngălbineşti ca moartea tu frîmte şi tu faţă.

Ca ţeara pri murmintu di dor si-ni titucheşti,

Si suschiri bana-ţ toată, cu boaţe si zghileşti.

Si-agiundzi s-ţî urăşti părinţîl'i şi surările,

Se-aladzî prit munţî plîmtă,s-pitrundzî toate-amările.

Iuva s-nu-ni dai di urmă, s-ti deapiri di dureare,

S-ţ-aruchi cu mînile-ţ sinlu, sîndze se-ascuchi di vreare,

Se-arîdă lumea toată di jalea ta ş-di tine,

Si-ţ pară ţerlu chisă, goc stealile sirine.

La moartea-ta ta s-nu hibă ni soră, niţi frate,

Şi corghil'i lăi si-ţ mîcă şi inimă ş-hicate...

Blăstem, blăstem prin tine, muşeata mea armână,

Cu-arîsu muşeat ca anghil, cu suflit di pîngînă.

(Să nu-ţi aducă vîntul şi pui de om grai dulce,

Şi lacrimele toate durerea-ţi le usuce;

Să nu ştii unde-i trupu-mi, nici groapa unde-o sape

Să-mi simţi de-a pururi umbra, pămîntul nu te-ncape.

Din cap să-ţi smulgi şi părul şi somn nu-ţi deie soartea

La frunte şi la faţă să-ngălbeneşti ca moartea.

De doru-mi, ca făclia încet să te topeşti

Şi să suspini întruna, viaţa-ţi s-o urăşti.

S-ajungi să-ţi blestemi casa şi fraţii şi surori,

S-alergi prin munţi plîngînd şi în afund de mări.

Şi urma să nu-mi afla, să taci în neştire,

Să-ţi rupi cu mîna pieptul, nebună de iubire,

Să rîdă lumea toată de jalea-ţi şi de tine,

Să-ţi pară cerul iad, foc - stelele senine.

La moartea ta să n-ai nici soră şi nici tată

Şi corbii să-ţi mănînce mîndreţea ta de fată!

Te blestem azi cu jale, frumoasa mea armână,

Cu zîmbetul de înger, cu suflet de păgînă!)

 

 

Pri un purumbu... (Cu un porumbel...)

Pri-un purumbu-azburător

Ţi-l pitrecu măratlu-ni dor,

Fără carte, fără zbor;

Ca s-vrei tine, ocl'iu laiu,

Ni-l pitreaţe maşi cu-un graiu.

Moi lilice di tru maiu!

Altoară c-un birbil'iu

Va-ţ pitrecu muşeat cundil'iu

Di-ună peană di sirvil'iu:

S-ţî scrii dorlu-a tău curatu

Şi mirăchile ţe-ni ti batu

Cînd ti culţi plîmtă-n patu.

Pînă-atunţi, trandafilă,

Scumpa mea garafilă,

Vearsă-ţ lacrima di dor

Şi-ni pitreaţe-u pri-un nior,

I pri vimtul călător

Tra s-ni-u beau di jale, s-mor.

(Cu porumbul călător

Îţi trimit sărmanu-mi dor,

Fără carte, doar pe nor.

Draga mea, cu ochiul lai*,

Să-mi trimiţi un singur grai,

Floare, tu, din luna mai!

Dacă-ai să mă rogi duios

Îţi trimit condei frumos

Dintr-un lemn de chiparos:

Să-ţi scrii dorul tău curat,

Gîndurile ce te bat,

Plînsă cînd te culci în pat.

Fată dragă, pînă-atunci,

Garofiţă de pe lunci,

Varsă-ţi lacrima de dor,

Şi trimite-mi-o pe-un nor,

Sau cu vîntul călător,

Ca s-o beau, apoi să mor!)

 

SURSA:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 85-133.

Tulliu, poezie, antologie, editor, Cândroveanu, Iorgoveanu, 1985, Cartea, Românească, transpunere, română, păstorit, celnic, Olimp, Dumnezeu, tămbare, veacsarică, cîrlig, neam, Flueara, Cavalul, Cîntic, familie, căşar, Tesalia, Tricala, Cărpeniş, Grecia, Hasandra, Agrafa, şoput, blestem, dragoste

Haide, haide moi – Haide, haide măi SHOPATLU & ANDRA

 

Haide, haide moi
Va negu pãn la oi
Nj’am cali mari
Tãshi pãn la cutari
(Haide, haide măi,

Voi merge până la oi

Am un drum lung

Tocmai la stână.)

Refren - Refren

Doru , doru ta s’negu la cutar
Doru , doru la meu picuraru
Doru , doru ta s’negu la cutar
Doru , doru la meu picuraru
(
Dor, dor ca să merg la stână

Dor, dor la al meu păcurar

Dor, dor ca să merg la stână

Dor, dor, la al meu păcurar)

Haide, haide hop
Tora voi sã’nj giocu
Multu l’am tu vreari
Cã’i multu cu hari
(Haide, haide hop

Acum vreau să joc

Mult îl iubesc

Că-i foarte fermecător.)

Refren - Refren

Picurarlu shtea
Multu s’minduia
ai ei pãrintsã
More nu voru ca s’u da
(Păcurarul știa

Mult se frământa

Că ai ei părinți

Măi nu vor ca să o dea.)

Refren - Refren

Voi , a mei pãrintsã
Adzã s’mi ascultatsã
Cu’a nostru picuraru
Voi s’mi mãrtatsã
(Voi, ai mei părinți

Azi să mă ascultați

Cu al nostrum păcurar

Voi să mă măritați.)

Refren – Refren



SURSA

Maria, SHOPATLU & ANDRA - Haide, haide moi, ”giony”, 12 noiembrie 2009, http://giony.ro/versuri-p/shopatlu---andra---haide--haide-moi/954

 

NOTĂ

Versiunea românească a versurilor îmi aparține.

Lăi tinir picurareMăi tinere păcurar

Lăi tinir picurare, cari`i hoara ta? 
Tinir picurare, cari`i hoara ta.. 

(Măi tinere păcurar, care-i satul tău?

Tinere păcurar, care-i satul tău…)

Ore, tini armâne, muntsâi sh`pâdurea 
Ore, tini armâne, muntsâi sh`pâdurea.. 

(O, tu aromâne, munții și pădurea

O, tu aromâne, munții și pădurea)

Lăi tinir picurare, cari`i mâcarea ta? 
Lăi tinir picurare, cari`i mâcarea ta.. 
(Măi tinere păcurar, care-i mâncarea ta?

Măi tinere păcurar, care-i mâncarea ta..)


Ore, tini armâne, cashlu sh`cu ghiza 
Ore, tini armâne, cashlu sh`cu ghiza.. 

(O, tu aromâne, cașul și cu urda

O, tu aromâne, cașul și cu urda…)

 

SURSA

D!N4MO g!rl, Yioryi & Lupci - Lăi tinir picurare, ”giony”, Versuri,

 30 aprilie 2011, http://giony.ro/versuri-p/all-stars---yioryi---lupci---l--i-tinir-picurare/2672 (Audio)

 

NOTĂ

Versiune românească de Marius Teja.

Gione - June

Gică: 
Featã, cu perlu neali, neali 
Tsi' nj plãndzã mardzina di'amari 
Ma di kirushi, calea featã 
Va' nj ts' aspunu 
N' hoarã va nidzem armãna mea di' adunu 

(Fată cu părul bucle, bucle

Ce-mi plângi la țărmul mării

Dacă ai pierdut calea

Îți voi spune

În sat vom merge aromâna mea împreună)

Elena: 
Tsi ghini, tora' nj ti vidzui 
 io cupia nj' u kirui 
Shi tsi va s'apunu acasã gione cãndu'as negu 
Ma ghini s' moru 
Tu' aestã apã sã' nj mi anec 

(Ce bine acum că te văzui

Că eu turma o pierdui

Și ce voi spune acasă june când voi merge

Mai bine să mor

În această apă să mă înec)

Gică: 
Featã, cu perlu neali, neali 
Tsi zboarã dzãc budzãli a tali 
Ma ghini dã' nj unã bãsheari ta s' tsã aspunu 
Oili a tali 
Cu a meali suntu' li di' adunu 

(Fată cu părul bucle, bucle

Ce vorbe zic buzele tale

Mai bine dă-mi o sărutare ca să-ți spun

Că oile tale

Cu ale mele sunt împreună)

Elena: 
Gione, bãsheri tsã dau  sutã 
Ma s' li vedu unã minutã 
Shi dapoaia doii gione va  adunãm 
Pi mardzina 
Di' amari n' hoarã va nidzem 

(June, sărutări îți dau o sută

Dar să le văd un minut

Și apoi amândoi june ne vom înâlni

Pe țărmul mării și

În sat vom merge)

 

SURSA

giony, Elena Gheorghe & Gica Coada – Gione, ”giony” / Versuri,  5 ianuarie 2010, http://giony.ro/versuri-p/elena-gheorghe---gica-coada---gione/1261 (Audio)

 

NOTĂ

Versiune românească de Marius Teja.





 

Picuraru cu albi oi – Păcurar cu albe oi

Gică

Picuraru cu albi oi 

Percea chiptinatã 
S'yini astarã pi la noi 
Cã'nj ti va  featã 

(Păcurar cu albe oi

Părul pieptănat

Să vii deseară pe la noi

Că te iubește o fată)


Gică: Refren - Refren
Hai lãi gione s'yini acasã 
Sã'nj ti veadã dada 
Hai lãi gione s'yini acasã 
Sã'nj ti veadã dada 

(Hai măi june să vii acasă

Să te vadă mama

Hai măi june să vii acasă

Să te vadă mama)


Elena
Picuraru cu albi oi 
Perlu neali neali 
S'yini astarã pi la noi 
Multu'nj ti'am tu vreari 

(Păcurar cu albe oi

Părul creț. creț

Să vii deseară pe la noi

Mult te mai iubesc)

 

Elena: Refren - Refren

Gică

Vrutã sh'io vream s'yinu la voi 

 mini ti'am tu vreari 
Nu'aveam cari s'alasu la oi 
 oili voru pãshteari 

(Iubito și eu vreau să vin la voi

Că și eu te iubesc

Nu aveam pe cine să las la oi

Că oile trebuie păscute)


Elena: Refren - Refren

 

SURSA

Maria, Elena Gheorghe & Gică Coadă - Picuraru cu albi oi, "Lilicea vreariei" -  2008, ”giony” / Versuri, 22 noiembrie 2009, http://giony.ro/versuri-p/elena-gheorghe---gica-coada---picuraru-cu-albi-oi/998 (Audio)

  

NOTĂ

Versiune românească de Marius Teja.


 




 

Lea mushată armânâ – Tu frumoasă aromână

Lea mushată armânâ, 
La shopatlu din vali, 
Tahinărli trets` 
Fats` mirachi mari! 

(Tu frumoasă aromână

La izvorul din vale

Diminețile când treci

Îmi faci plăcere mare!)

 

Refren -  Refren
Oh` lelele oh, 
Câtu`nhi ti`am tu vreari 
Oh` lelele oh, 
Dă`nhi shi`unâ bâsheari ! 
(Oh lelele oh

Cât te iubesc

Oh lelele oh

Dă-mi și o sărutare!)

 

Mas vrei tini gione 
S`hiu înveasta tau` 
Hai la mini acasâ 
Ca`s adrăm harau`! 

(Dacă vrei tu june

Să fiu nevasta ta

Hai la mine acasă

Ca să facem nuntă!)


Refren - 
Refren

Ah armâna mea, 
Voi s`tsâ dzâc shi`un zbor: 
 tora cu tini 
Mini voi s`mi`nsor! 

(Ah aromâna mea

Vreau să-ți zic și o vorbă

Că acum cu tine

Eu vreau să mă însor!)


Refren - 
Refren

 

SURSA

D!N4MO g!rl, Elena Gheorghe - Lea mushată armânâ, ”giony” / Versuri, 8 noiembrie 2009, http://giony.ro/versuri-p/elena-gheorghe---gica-coada---lea-mushat---arm--n--/923 (Audio)

 

NOTĂ

Versiune românească de Marius Teja.

 

 

Ina, ina gione – Vino, vino june

 

Gică

Cum s`adar lea featã 
Shed mi minduiescu 
Cum s`adar lea featã 
Sani ti isusescu 

(Cum să fac tu fată

Șed și mă gândesc

Cum să fac tu fată

Să ne logodim)

Elena
Ina ina gione 
Ina isuseami 
Ina ina gione 
Inveast ã tini iami 

(Vino, vino june

Vino să ne logodim

Vino, vino june

Să mă iei de nevastă)

Gică
Cum s`adar lea featã 
Imshatã pirusheana 
Cum s`adar lea featã 
Sani ti ved niheama 

(Cum să fac tu fată

Mândră frumusețe

Cum să fac tu fată

Să te văd puțin)

Elena
Ina ina gione 
Ina tu livadi 
Ina ina gione 
Dada nu ni veadi 

(Vino, vino june

Vino în livadă

Vino, vino, june

Mama nu ne vede)


Gică
Cum s`adar lea featã 
Pirusheana meau 
Cum s`adar lea featã 
Inveasta sa`ni ti iau 

(Cum să fac tu fată

Frumoasa mea

Cum să fac tu fată

Nevastă să te iau)

Ina ina gione 
Noi doii s`nã lomo 
Ina ina gïone 
Cãruna s`na bãgãmo 

(Vino, vino june

Noi amândoi să ne luăm

Vino, vino june

Cununa să ne-o punem)

 

SURSA

Mary lena,  Elena Gheorghe & Gică Coadă - Ina ina gione, ”giony” / Versuri, 3 septembrie 2009, http://giony.ro/versuri-p/elena-gheorghe---gica-coada---ina-ina-gione/293 (Audio)

 

NOTĂ

Versiune românească de Marius Teja.





 

Ma cum vini eta – Dar cum a venit vremea
 

Elena
Ma cum vini eta 
Eta tseaua shkreta 
Armãnji tuts di  arãspãndim 
Armãnj dit Armãnie 
Sh'ditu Makidonie 
Canã oarã di'adunu nu va s'himu 

(Dar cum a venit vremea

Vremea aceea nenorocită

Toți aromânii de ne-am răspândit

Aromâni din România

Și din Macedonia

Niciodată împreună nu vom fi)

 

Elena: Refren  - Refren
Armãnj dit Armãnie 
Sh'ditu Makidonie 
Di daima armãnj 
Noi  him fratsã 

(Aromâni din România

Și din Macedonia

Din totdeauna aromâni

Noi suntem frați)

 

Gică
Un zboru n'azburãmu 
Un stranj  purtamu 
La un lucru va s'nã minduim 
S'him di'adunu nu s'poati 
Haidits s'nã harsimu , 
Haidits tuts un canticu s'ahurhimu 

(Aceeași limbă noi vorbim

Aceeași haină noi purtăm

La un lucru să ne gândim

Să fim împreună nu se poate

Haideți să ne bucurăm

Haideți toți un cântec să începem)

 

Gică: Refren  - Refren
 

Elena & Gică
Ma cum vini eta 
Eta tseaua shkreta 
Armãnji tuts di  arãspãndim 
Armãnj dit Armãnie 
Sh'ditu Makidonie 
Canã oarã di'adunu nu va s'himu 

(Dar cum a venit vremea

Vremea aceea nenorocită

Toți aromânii de ne-am răspândit

Aromâni din România

Și din Macedonia

Niciodată împreună nu vom fi)

 

Elena & Gică: Refren  - Refren
 

SURSA

Maria, Elena Gheorghe & Gică Coadă - Ma cum vini eta, "Lilicea vreariei" – 2008, ”giony” / Versuri,  2 august 2009, http://giony.ro/versuri-p/elena-gheorghe---gica-coada---ma-cum-vini-eta/118 (audio)

 

NOTĂ

Versiune românească de Marius Teja.




 

Msheatã lilici – Frumoasă floare

Gică
Tu'nã dzuuã'n cali, vruta mea shidea 
Msheata mea perlu ea andridzea 
Cãftai s'u mutrescu ma s'mi veadã ea 
Msheata mea la mini nu s'mutrea. 
(Într-o zi în cale iubita mea ședea

Frumoasa mea părul își aranja

Căutai s-o privesc ca să mă vadă ea

Frumoasa mea la mine nu se uita)

 

Gică: Refren - Refren
Msheatã lilici ditr'un mai 
Tsi stai mi mutreshtsã, dzã'nj mashi un graiu 
La shopatu va s'yinu , io va'nj ti'ashteptU 
Ta s'ts'aspunu vrearea tsi'u'am tu keptu 
(Frumoasă floare din mai

Ce stai și mă privești, zi-mi doar o vorbă

La izvor voi veni,eu te voi aștepta

Ca să-ți spun iubirea pe care o am în piept)

 

Elena
Lasã'mi lãi gione , lasã'mi s'ts'aspunu 
Lasã'mi la shopatu ta s'mi ducu 
 hiu multu njcã nu voi s'mi mãritu 
Lasã'mi apã acasã s'aducu 

(Lasă-mă măi june, lasă-mă să-ți spun

Lasă-mă la izvor să mă duc

Că sunt foarte mica, nu vreau să mărit

Lasă-mă acasă apă s-aduc)

 

Elena: Refren - Refren

Gică
Va ti'ashteptu featã , tutu io va ti iau 
Cu tini tutã bana a  stau 
Cãndu a s'yinã arada doii ta s'nã luãm 
Mari gimbushi noi va nã'adramu 

(Te voi aștepta fată, tot eu te voi lua

Cu tine toată viața o să stau

Când va veni momentul amândo să ne luăm

Mare petrecre noi vom face)


Gică: Refren - Refren

 

SURSA

Maria, Elena Gheorghe & Gică Coadă - Msheatã lilici, Lilicea vreariei" – 2008, ”giony” / Versuri, 31 iulie 2009, http://giony.ro/versuri-p/elena-gheorghe---gica-coada---msheat---lilici/112 (Audio)

 

 

NOTĂ

Versiune românească de Marius Teja.


Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required