Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Displaying items by tag: moscopole
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Caratana Nicolae – Aşteptu soarile / 1985

Luni, 19 Septembrie 2011 09:08

În 1985 poetul aromân Nicolae Caratana (14.07.1914 Horopani, Grecia - 19.10.1992 Constanţa, România) a publicat volumul de versuri aromâne Aşteptu soarile.


Având subtitlul poeme în dialectul aromân, lucrarea a apărut ’’în regia autorului’’, conform notei de final a editurii Litera din Bucureşti.


Cele 72 de pagini ale cărţii cuprind 42 de poezii (titlurile în română îmi aparţin): Limba-a noastră, Boţ (Voci), Cătră părintele Averchie, Fărţăroţîli, Ligendă, Cum s’ ti agârşescu (Cum să te uit), Plângute tri Muscopule (Plângerea Moscopolei); Macidonie, mi ’mviscui cu tine (Macedonie, m-am împodobit cu tine); Alexandriadă; Dumnidzale, Dumnidzale; Dor, Când va s’ creapă topa Avlona, Nvis, Vine oara tra să ’nviaţ (A venit timpul să înviaţi), Rugăciune către mama, Cătră munte, Horopani, Muntile, Expatriare, Vin să seamin (Vin să semăn), ’Nă dzuă va s’işim ş’ noi tu pade (Într-o zi vom ieşi la liman), Voi s’ ţî hiu hiliu (Vreau să-ţi fiu fiu), Rădăcină, Tri tine nu bănaşi vîrnă oară (Pentru tine nu ai trăit niciodată), Nice ’nă limbă nu-ţ deade arihate (Nici o limbă nu ţi-a dat linişte), Calu, Fără trup, Nu ai lipsă di trup (Nu ai nevoie de trup), Sfinxul, Masturlu Manoli (Meşterul Manole), Plângute tri şcoalile armâneşti înclise (Plângerea şcolilor aromâne închise), Alumta al Iacov cu anghilu (Lupta lui Iacov cu îngerul), Suflit-a meu tu pădure (Sufletul meu în pădure), Di aua pîn’didinde (De aici până dincolo), Tine soare ş’mine lună (Tu soare şi eu lună), Cântic di vreare (Cântec de dragoste), Foame şi seate, Îli zburam un zbor di iarbă (Îi ziceam un cuvânt de iarbă), Cântic, Cânticul al Gârguţa, Cântic fărşirotesc, Blisteame tri aceli ce şi-alasă limba (Blesteme asupra acelora care îşi uită limba).


În final, autorul a redactat următoarea Notă explicativă:

‘’Ç – Se citeşte ţ. Provine dintr-un c latin. Cînd provine dintr-un t latin, a fost redat prin ţ. Etimologizarea nu am putut-o menţine la sfârşitul cuvintelor, cînd consoana suferă alternanţă. Ex. boaçe, plural boţ, Çe faţ? (Ce faci?)

ļ – Se citeşte ca în italiană gli.

ň – Se citeşte ca în italiană campagna. Provine dintr-un n latin sau ň neogrec.

m cu căciuliţă – Se citeşte tot moale. Provine dintr-un m latin.

ĭ – În poziţie intersilabică este mut. Ex. Armânĭļi.

ŭ – În poziţie finală este semivocalic. Ex. hiliŭ, în poziţie intersilabică este mut.Ex. graiŭlu.

dz – Se pronunţă ca în neogreacă tz.

gh – De provenienţă neogreacă, se pronunţă ca în neogreacă γ (gama). Ex. aghre, Vérghia, Stérghia.

th – Se pronunţă ca în engleză think.

ATENŢIE!

Orice i final se pronunţă semivocalic, ca în daco-română. Ex. găini. Se pronunţă vocalic cînd joacă rolul de desinenţă la nominative plural, şi este precedat de un ĭ (mut) sau ŭ (mut). Ex. Armânĭļi, hiļŭlu.

La substantivele terminate în consoană, exceptîbnd pe l şi r, articularea s-a făcut prin l, ca în daco-română. Acest gen de articulare se întîlneşte în unele regiuni din Macedonia. Ex. chieptul, omul. Cele terminate în diftong, prin articolul lu. Ex. boŭlu, arâŭlu. La fel cele terminate în r. Ex. Zborlu. Cele terminate în l, u final rol şi de articol. Ex. calu.

Vocala cu apertură închisă anterioară, cînd provine dintr-un a latin, a fost redat ă prin â, cînd provine din i latin prin î. Cele din fondul limbilor balcanice, tot prin î.

Prin această scriere, oarecum etimologizată, am căutat să demonstrez, cel puţin visual, provenienţa din acelaşi trunchi al celor două dialecte, aromâna fiind rămasă într-un stadiu arhaic.’’

Laura Armeanu provine dintr-o familie de aromâni originari din Grecia și Bulgaria, care s-au stabilit în România în 1928.


Absolvă Colegiul Național de Artă ‘’Regina Maria’’ din Constanța în 2008.


Din anul următor participă la expoziții de grup: ‘’Conexiuni’’ la Muxeul de Artă Constanța și Tulcea (2009), Galeria Universității Creștine ‘’Dimitrie Cantemir’’ (2009), Galeria Căminul Artei București (2010), Galeria Universității de Vest Timișoara / Facultatea de Arte (2010).


În august 2010 a organizat și a expus la expoziția de grup ‘’Artiști aromâni din tot cuprinsul Balcanic’’ a Galeriei de Artă din Korcea (Albania), în cadrul unui amplu eveniment desfășurat la Moscopole (Albania).


În 2011-2102 urmează cursurile masterului ‘’Strategii de creație prin Pictură’’ la Facultatea de Arte Plastice a Universității Naționale de Artă București.

 


SURSA

Alice Dinculescu, Catalog de expoziție ‘’Buei di primuvearâ / Culori de primăvară’’. Artiști plastici aromâni, Proiectul Avdhela ‘’Pagini vii de cultură aromână’’, Constanța, 26-29 aprilie 2012, p. 7.

Poezii de N. Babu în antologia lui A. Nasta

Sâmbătă, 18 Iunie 2011 16:36

În 1985 poetul aromân Atanasie Nasta publica o antologie de poezie aromână, în care a selectat 6 poezii de Nicolae Babu (26.1011. Dişniţa, Albania otomană - ), ale căror versiuni româneşti îmi aparţin.


1. Avdză-ni plăngu-a meu, o Doamne! (Ascultă-mi plânsul meu, o Doamne!)

Scăpiraţi voi niori din dzeană!

Scăpiraţi! Bumbunidzaţi!

Cu rufeili-a voastri, rană

Pisti loc voi alăsaţi!

Pe-a mea hoară, tiş ca şoput

Lăsaţi lacrimle s-vă cură,

Că di cănd nu si-avdi cloput

Giocu ş-cănticu chirură.

(Scăpăraţi voi nori de sus!

Scăpăraţi! Tunaţi!

Cu fulgerele voastre, rană

Pe pământ lăsaţi!

Pe-al meu sat, la fel ca un izvor

Lăsaţi lacrimile să curgă,

Că de când nu se aude clopot

Dansul şi cântecul pieriră.)

În 1985 poetul aromân Atanasie Nasta a publicat o antologie lirică aromână, în care a selectat 10 poezii de Nicolae Caratana (12.02.1914 Horopani, Grecia – 19.10. 1992. România). Dintre acestea, 4 au fost incluse în antologia H. Cândroveanu şi K. Iorgoveanu (1985) cu transpunerile editorilor (vezi articol sait) şi 5 în volumul Aşteptu soarili al autorului (vezi articol sait cu versiunile mele româneşti).


Fă-ne patrie şi-a noauă (Fă-ne patrie şi nouă)

Toamnă. Brumă. Livă-araţe.

Turmele dipună 'nghios.

Chiprile canda da boaţe,

Cântic ca dit chiatră scos.

(Toamnă. Brumă. Adiere rece.

Turmele coboară în jos.

Talăngile parcă prind glas,

Cântec ca din piatră scos.)

Muntile, patria-analtă

s-başe cu lumea-alantă?

Tut ma-analtu, tut ma-analtu

lia vîr dumnidză cu-asaltu?

(Muntele, patria înaltă

se sărută cu lumea cealaltă?

Tot ma înalt, tot mai înalt

ia vreun Dumnezeu cu asalt?)

Nghios tu câmpul di Sărună

poate anghili va dipună.

Poate vîrnă Stămărie

fără hiļiu şi fără hiļie

cafră vîrnă cătăndie

tri mărata armâniļie.

(În jos pe câmpia din Salonic

poate îngeri vor coborî.

Poate vreo Sfântă Marie

fără fiu şi fără fiică

caută vreun noroc

pentru biata armâname.)

Treaţe un nior ma spes.

Secul laiu, secul astes,

trâmba-li cade piste oi,

fă-o flambură tri noi.

(Trece un nor mai spes.

Secul nefericit, secul nenorocit,

pânza-i cade peste oi,

fă-o steag pentru noi.)

Dumnidză, lăi Dumnidzale,

prinde s-ni disclidz ’nă cale!

Grea un zbor tăliat în doauă

fă-ne patrie şi-a noauă!

(Dumnezeu, Dumnezeule,

începe să ne deschizi o cale!

Grăieşte un cuvânt tăiat în două

fă-ne patrie şi-a noauă!)

 

 

 

SURSA:

Nasta Atanasie (editor), Ecou de cîntec aromânesc, editura Litera, Bucureşti, 1985, pp. 92-111.

Poezia Voshopole de N. Boga

Sâmbătă, 03 Septembrie 2011 09:50


În 1985 scriitorii aromâni Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu puiblicau Un veac de poezie aromână, în care au inclus şi capodopera lui Nida Boga, Voshopole. Această epopee în sonete având ca subiect istoria oraşului aromânesc Moscopole din Albania otomană a secolului XVIII a fost transpusă în română de H. C. Acesta preciza că a fost exclus un număr mic de sonete ''tributare teologismului''. Sonetul este format din două strofe de câte patru versuri şi două de cîte trei versuri.

 

Epopeea este structurată în 13 capitole formate din 126 sonete:

 

I.Thimell'ilu ali Voishopole (Voshopole se-ntemeiază tîrg)

II. Voshopolea sum nioiri (Voshopole în furtună)

III. Pănăvirlu di Voshopole (La tîrgul din Voshopole)

IV. Dzuua di Pănăvir (Şi - iată tîrgul!)

V. Voshopolea aplucusită di arbineşti (Voshopolea strivită de arnăuţi)

VI. Alumta di tu măhăladzi (Cum s-au luptat în mahalale)

VII. La palatea al Gojdu (În castelul lui Gojdu)

VIII. După furtună (După furtună)

IX. Adunarea auşlor (Sfatul bătrînilor)

X. Aprindi di angrupăciune (Ajun de îngropăciune)

XI. Dzua di angrupăciune (În ziua despărţirii de cei dragi)

XII. Voshopoleanle şi-plîngu morţăl'i (Voshopolencele îşi plîng morţii dragii)

XIII. După ruire (Dezrădăcinaţii)


Capitolul I este alcătuit din 32 de sonete: Thimel'iu (Începutul), Cupiile crescu (Se înmulţesc turmele), Voshopolea agiundze hoară (Voshopole ajunge sat), Cărvănarl'i aduc flurii (Chervangii vin cu galbeni), Voshopolea s-faţe pulitie (Voshopole-i de acum oraş), S-adună furnigame di oamini (Un furnicar de omenire), S-analţă biseariţi (Se nalţă mănăstiri), Voshopolea lucreadză (Oraşul fără tihnă), Sarmacheşl'i (Mătăsarii), Cuiumgeadzl'i (Giuvaergiii), Vise de asime (Vise de argint), Băcăladzl'i (Băcăniile), Căldărarl'i (Căldărarii), Tufecciadzl'i ş-cuţutairl'i (Armurierii), Arafţăl'i (Croitorii), Chiurcciadzl'i (Blănarii), Sărahil'i (Zarafii), Cum lucreadză sărahil'i (Zarafii, la lucru), Sărahi armâni cunuscuţi ş-tu xinitie (Bancheri aromâni în lume), Isnăhiile (Isnafurile), Isnaf-başlu (Mai marele breslei), Voshopolea fără turţî (Tîrg fără turci), Voshopolea s-chiverniseaşte singură (Voshopolea se cîrmuieşte însăşi), Un giuvair di munte (Un giuvaier de munte), Nă ţitate di lunină (Cetate de lumină), Academia Nauă. Theodor Caval'ioti (Noua Academie. Theodor Cavalioti), Biserica şi grailu armânescu (Biserica şi graiul armânesc), Ifhie ti eupatridzi (Predici pentru oameni însemnaţi), Cartea armânească (Cartea armânească), Voshopolea pare 'nă sculie (Voshopole învaţă întruna), Lunină armânească (Lumină armânească), Anveadză grailu părintescu tu cărţă (Învie grailu părintesc în cărţi).



Thimel'ilu (Începutul)


Voshopole thimel'ilu că-l băgară

Uiaril'i, ş-numa-l'i poate ca s-nă spună;

Aclo lă vinită fu scriata si-s adună,

Şi-a lor vinită s-lă hibă ambară.

(Voshopolei că-i fură începători

Oierii doar - şi numele-i ne-o spune;

Acolo fu menit să se adune

Şi să prospere, neamul de păstori.)

Tuţi cu tămbarea viniră pi-anumiri,

Ş-cu pîne sumulaie tu tisagă,

Tu mînă cu vîrtoasă nă ciumagă,

Cu căpri şi-oi dzeadzite s-li-anumiri.

(Veniră toţi, cu zeghele pe umeri

Şi pîine neagră în desagi de lînă;

Aveau - drept arme, bîtele în mînă,

Iar oi - pe degete să li le numeri...)

Vahi nu era puiată niţi stane,

Apanghiu n-avea omlu, pravda, cînil'i,

Sirinlu, ţer era a lor tăvane.

(Şi n-au găsit o streaşină cruciş,

Nici adăposturi - pentru oameni, vite;

Cerul boltit le-a fost acoperiş.)

Hirbea pădurile-mpline di aghrime,

Di frică ma nu para ştiu Armînil'i,

Nu vor să ştibă niţi di cingrime.

(Doar fiare peste tot - şi loc stingher.

Ci au descins, cu inimi oţelite,

Şi n-au fugit - de spaimă, nici de ger.)

 

Capitolul II este alcătuit din 12 sonete: Buhil'i ''avi'' (''Cucernicele'' buhe), Dhisputaţil'i greţi cad piminduire (Biserica grecească-n frămîntare), S-tindu scîndil'e (Păienjeniş de curse), Cum ''lucreadză'' dhisputadzil'i (Lucrează straşnic cei arhierei), Greaca chira Vasilichii (Metresa lui Ali), Alte minciuni ali Chira Vasilichi (Scorneşte Vasilke, mereu), Chira Vasilichi-theatrină (Curtezana joacă teatru), Ali Păşelu - lup (Paşa e un lup), Ali Păşelu - nel (Paşa e miel...), Chirirea a Voshopolei (Pieiriea Voshopolei), Hăbarea laie (O veste neagră), S-dimîndă călcarea ali Voshopole (Porunca paşei).


Capitolul III este alcătuit din 6 sonete: Voshopolea să-ndreadze ti pănăghir (Se pregătesc voshopolenii pentu tîrg), Tihniţl'i lucreadză ti pănăghir (Se-ndeamnă şi cei meşteri), Vin armînnil'i di pi tu munţă (Coboară aromânii de prin munţi), Vin ş-geambaşil'i di Muzăchia (Vin şi geambaşii de prin Muzăchia), Vin ş-ţiritoril'i (Milogi la tîrg...), Voshopolea aprindu di pănăghir (Voshople-n ajun de sărbătoare).


Capitolul IV este alcătuit din 5 sonete: Dimneaţa a pănăghirlui (În dimineaţa tîrgului), Vin beianil'i arbineşi şi-amânil'i celniţi (Bei arnăuţi şi celnici aromâni), Amarea di oamini (O mare de oameni), Muştereadzl'i amînă s-vină (Se lasă muşteriii aşteptaţi), Chesate şi-m-păzare (Tot tîrgu-i mort).


Capitolul V este alcătuit din 10 sonete: Voshopolea cade pi minduire (Voshopolenii intră la păreri), Aniurdzeaşte pi bărute (Miroase-a praf de puşcă), Pleaşca nu para-i lişoară (Nu-i pleaşca la-ndemînă chiar), Acaţă s-cură sîndze (Sînge, şiroaie), S-dişteaptă Voshopolea (Voshopolea îşi vine în fire), Arsar auşli, mul'erile ş-featile (Bătrîni, femei şi fete - la arme!), Ahurheaşte alumta (Începe lupta), S-fură părmătia (Război şi jaf), Tiniramea s-tradze tu măhăladzi (Se trag cei tineri înspre mahalale), Cîrşia s-neacă tu fleacă (E tîrgul tot în flăcări).


Capitolul VI este alcătuit din 16 sonete: Vişterile di tu măhăladzi (Comorile din mahalale), Arbineşil'i tu măhăladzi (Iată-i, aci), ''Obura!'' (''Pe ei!''), Voshopole s-alumtă armânamea tută (Se bat armânii toţi, ca leii), Urdia s-adună ti iuruşe (Hoardele mai pregătesc un iureş), Canda e bitisita lumil'ei (E ca-n sfîrşitul lumii), Noaptea blăstimată (O noapte de blestem), Urghia ş-Dumnidză s-u veadă! (Urgia, cerul însuşi s-o priveacă), Pleaşca di tu case (Jaful prin case), S-alumtă ş-nă lihoană (Se luptă şi-o lăuză), La Stămăria (În biserica Sînta-Măria), Mul'erile să-nclină (Bătînd mătănii), Ciuda de la Stămăria (Minunea de la Stămăria), Arde Naua Academie (E-n flăcări şi Academia Nouă), La stampă (La stampă), Arde stampa şi cărţăle armâneşti (Pojar de cărţi).


Capitolul VII este format din 18 sonete: Tu palatea al Gojdu (În castelul lui Gojdu), Palatea are analtu gardu di her (Castelul e îngrădit cu fier forjat), Un di beiani zburaşte cu nubetea (Un bei viclean), Beianil'i s-aurnescu tu ubor (Dau buzna beii), Armânil'i pliguiescu maşi cal'i (Armânii trag în cai cu osebire), Beianil'i suntu ursiţi tu palate (Beii s-poftiţi în palat), Huzmichiaril'i aduc tutune, narghiulei (Slujitorii îi cinstesc pe bei), Beianil'i şed ca pi schini (Stau beii ca pe spini), Vin hăbări lăi di nafoară (veşti negre), Mitropolea aplucusită (Mitropolia asaltată), Urdia s-aproache di palate (S-apropie hoarda de palat), Hăbarea adusă di un tinir (Un străjer, c-o veste), Urdia să-ndreadze ti iuruşe (Se pregăteşte hoarda de atac), Ascăparea di iuruşe (Iureşul oprit), Urdia isihăsită (Hoarda domolită), Urdia să-ndreadze ti-nchisire (Bandele se pregătesc de ducă), Să-ndreg şi beianil'i ti ducă (Şi beii se pregătesc să plece), Voshopolea armîne ca moarte (Voshopole rămîne pustiită).

Capitolul VIII este alcătuit din 23 de sonete: Hărvie di jale şi cănină (Dimineaţă de jale şi obidă), Tu uborlu al Gojdu (Acasă, la Gojdu), Zburaşte Gojdu auşlu (Bătrînul Gojdu deapănă povestea...), Nă carte gărţească (Scrisoare, în greceşte), Cartea e scriată Ianina (Scrisoare din Ianina), Lăeţle scriate tu carte (Ce mai zicea-n scrisoare), Academia nauă şi stampa s-hibă arse (Să ardă Stampa şi Academia), Lumea armîne limnusită (Ascultătorii sînt înmărmuriţi), Criştinamea cade pi dzînucl'i (Mulţimea îngenunche, uluită), Dzua di mîne (Ziua de mîine), Voshopoleanil'i Dumnidză l'i-agiută (Voshopolenilor le-ajută Dumnezeu), Urghia ţi-l aşteaptă (Pîndindu-i nenorocul), Va mutare agonea (Ci nu vă pierdeţi vremea), Mul'erile lăcrineadză (Şi plîng femei), Urăciunea a mitropolitului (Binecuvîntarea mitropolitului), Mitropolitlu armîne Voshopole (Mitropolitul rămîne în Voshopole), Armîne şi Caval'ioti (Rămîne şi Cavalioti), Zborlu dadil'ei cu trei hil'i morţă aseară (Cuvîntul unei prea cernite mame), Oara ciudiilor (Ceasul minunilor), Sîndzele aloat di nauă bană (Sîngele, izvor de viaţă nouă), Morţăl'i ti Voshopole (Eroii Voshopolei), Mărşele a pîngînilor (Hoituri de păgîni), Lumea s-arăspîndeaşte (Roiesc armânii).


Capitolul IX este alcătuit din 3 sonete: Părererea a mitropolitlui (Părerea mitropolitului), Să-ndreadze ruirea (Gata de drum), Uminitatea voshopoleană (Omenia voshopoleană).


Capitolul X este alcătuit din 2 sonete: S-adună morţăl'i (Sînt strînşi cei morţi), S-adară chivurile (Se fac sicrie).


Capitolul XI este alcătuit din 3 sonete: Bair lungu di chivuri (Şir de coşciuge), Zborlu al Caval'ioti (Panegericul lui Cavalioti), Mitropolitlu alavdă giuneţa a morţălor (Omagiul mitropolitului).


Capitolul XII este alcătuit din 8 sonete: Plîngu ti un hil'iu tinir (Bocet pentru un tînăr fecior), Plîngu ti ună hil'e nimărtată (Bocet pentru o fecioară), Plîngu ti un nicuchir aleptu (Bocet pentru omul drag), Plîngu ti un cărvănar (Bocet pentru-un chervangiu), Plîngu ti un picurar (Bocet pentru un păstor), Plîngu ti căldărari şi ghunusari (Bocet pentru căldărari şi spoitori), Plîngu ti un hil'iu di săraf (Pentru un fiu de zaraf), Plîngul a ţerlui (Plînge şi cerul).


Capitolul XIII este alcătuit din 10 sonete: Cale greauă ş-lungă (Drum greu şi lung), Anchisescu şi sărahil'i (Pornesc şi zarafii), Voshopoleanlu va s-află nă lume nauă (Voshopolenii şi-caută zări noi), Anamea a voshopoleanilor (Faima-le, mare), Sina, Gojdu, Dumba, Mocioni... (Sina, Gojdu, Dumba, Mocioni...), Eta voshopoleană (Văleat voshopolean), Voshopoleanil'i agiută amirălu afstrichescu (Voshopolenii sprijină chezaro-craii), Grailu părintescu (Graiul părintesc), Roja, Boiagi, Ucuta (Roja, Boiagi, Ucuta), Ciudia cu Voshopolea (Miracolul Voshopolei).



Ciudia cu Voshopolea (Miracolul Voshopolei)


Ca nividzută iară nă ciudie,

Voshopolea-aţea arsă şi surpată,

L'ia ca s-arsară multu ma muşată

Tu mintea-armânilor di tu xinitie.

(Ca un miracol - chiar în diaspora,

Voshopolea cea mîndră, spulberată,

Nepieritor, în spirit e-ntrupată, -

Al băjenarilor, al tuturora!)

Tu marmar anviscută, nu-are seară

Di pi iconile-aduse s-nu s-dipună

Ş-tu măghipsite vise s-lă si spună,

Că ş-dzua faţa-l'i nu putea s-lă cheară.

(Că o visează armânii-n orice seară -

În murii ei de marmoră clădită,

Şi-o poartă toţi în suflete zidită,

Icoana ei de-a pururi să nu piară!)

Acaţă dimîndările s-l'i aleagă,

Di vruta fără s-lă si-aprindă dorlu,

Di bana di acasă s-lă si-ncl'eagă.

(Şi îi aud poruncile de-a rînd -

S-o ţină vie-n inimi, necurmat,

Ca o statuie înălţată-n gînd...)

Cu-aistă nividzută nă ciudie

Ş-Voshopolea şi-pitreaţe agiutorlu

S-armînă fara armânească vie.

(Miracol straniu, nemaipomenit, -

Voshopolea nu numai s-a luptat,

Ci va lupta mereu, la nesfîrşit!)

 

Editorul a realizat următoarele note de subsol:

beii ghegi - bogătaşi turciţi, asupritori ai populaţiilor nemahomedane

Beci - Viena (la aromâni)

Valide- Sultan - Mama Sultanului

isnafurile - Erau cele 14 corporaţii, reprezentînd marile categorii industriale şi comerciale: aurarii, argintarii, arămarii, armurierii, croitorii, băcanii, cizmarii, constructorii, zugravii etc. Şefii corporaţiilor formau un consiliu care desemna Tribunalul de pace.

Tomorul - Unul din cei mai înalţi munţi ai Albaniei.

Gojdu - Emanoil Gojdu, moscopolean, prieten cu Andrei Şaguna, pe care l-a ajutat, ca membru în casa Magnaţilor. Ca avocat la Pesta şi foispan al Caraş-Severinului, a decretat limba română ca limbă oficială şi a avut iniţiativa întemeierii unui gimnaziu românesc la Lugoj. După moarte, 1870, a lăsat uriaşa averepentru acordarea de stipendii tinerilor talentaţi şi ajutoare.

Sina -  Familia Sina, după distrugerea Moscopolei, s-a stabilit în imperiul austro-ungar (ca şi alte familii aromâne: Gojdu, Mocioni, Dumba, Şaguna, Darvari, Desanfalva etc.) Gheorghe Simeon Sina (1782-1856), ''adevărat geniul comercial'', a dat mare dezvoltare relaţiilor comerciale cu Orientul. Împăratul Francisc I l-a ridicat, în 1818, la rangul de Cavaler. Familia Sina a avut relaţii bune cu Cuza.

Protopiria - Tricupa Gheorghe Cosminski, faimoasă familie aromânească moscopoleană, stabilită în Polonia. Gheorghe Tricupa Cosma a îndemnat pe Theodor Cavalioti să scrie prima carte aromânească - Protopiria.

Ianina - Ianina, oraş în Epir, Grecia, aşezat la intersecţia marilor drumuri comerciale.

Avlona - Port la Adriatica, în Albania.

Vlăhia - România (Valahia)

Durazzo - Vechiul Dyrrahium. De la Durazzo la Constantinopol se întindea marele drum roman - Via Egnatia.

Muzăchia - Cîmpia care se întinde de-a lungul Mării Adriatice, Albania. Aici se aflau aproape 40 de sate aromâneşti.

Aminciu - Aminciu sau Meţovo, localitate aşezată la 1145 m în munţii Pind. Este întemeiată prin sec. al X-lea de o colonie de păstori megalovlahi.

ghiume - Vas de aramă, cilindric, cu gît înalt.

Săruna -  Salonic.

Dumba - Nicolaus Dumba a fost protectorul societăţii ''Junimea'' de la Viena, un sprijinitor al tuturor întreprinderilor culturale şi sociale ale românilor.

Mocioni - Familia Mocioni (Mocsonyi) este ''una din cele mai considerabile din Budapesta''. A intrat în istoria Ardealului cu cei patru Mocioni (Petru, Andrei, Antoniu, Alexandru).

Roja, Boiagi, Ucuta - scriitori aromâni.



SURSA:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 250-342


Poezii de N. Caratana

Marţi, 20 Septembrie 2011 08:56

În 1985 poetul aromân Nicolae Caratana (12.02.1914 Horopani, Grecia - 19.10.1992 România) a publicat volumul de versuri aromâne Aşteptu soarile. Din cele 42 de poezii am selectat 35, ale căror versiuni româneşti îmi aparţin, celelalte 7 apărând cu transpuneri în română în antologia H. Cândroveanu - K. Iorgoveanu din 1985 (vezi articolul).


1. Limba-a noastră (Limba noastră)

Limba-a noastrã-i 'nă ghişteare
aduncoasã, ahîndoasã
bair di flurii, cântare,
ghinicuvîntarie 'n casã.
(Limba noastră-i o comoară
adâncă, profundă
salbă de galbeni, cântec,
binecuvântare-n casă.)
Limba-a noastrã-i primuvearã,
candilă di bană iaste,
mulţ duşmaňi vor s' nî u chiarã,
ma u 'nghiadză gioňi şi 'nveaste.

(Limba noastră-i primăvară,

candelă de viaţă este,

mulţi duşmani vor să ne-o piardă,

dar o înviază tinerii căsătoriţi.)

Limba-a noastrã iaste cântic,
cântic di jale ş' di numţî,
zboarã veacļi di discântic,
fuldzir çe taļie doi munţî.

(Limba noastră-i cântec,

cântec de jale şi de nunţi,

vorbe vechi de descântec,

fulger ce despică doi munţi.)

Limba-a noastrã iaste, armâne,
avrã çe u-aduçe seara,
Roma nî u deade pâne,
di la ea nî tradzim fara.

(Limba noastră-i, aromâne,

răcoarea ce-o aduce seara,

Roma ne-o dădu ca pâine,

de la ea ne tragem neamul.)

Di la nîsă-avem căsmete,
di la nîsă-avem fumeaļie.
Ete ponde, eti şcrete
nu u-au scoasă dit thimeaļie.

(De la ea avem noroc,

de la ea avem familie.

Timpuri blestemate, timpuri nenorocite

nu au scos-o de la temelie.)

Limba-a noastră poartă flamburi,
ari izvure ş' fântâňi,
când u cânţi ti cutreamburi,
cânticul şi-acreaşte mâňi.

(Limba noastră poartă stegauri,

are izvoare şi fântâni,

când o cânţi te cutremuri,

cântecul îşi creşte mâini.)

Limba-a noastră caftă braţă
ca s-u apãrã di-açeļi
çe u pliguiesc tu faţă
ş' li-arăchescu di fumeļi.

(Limba noastră cere braţe

ca s-o apere de aceia

ce o rănesc pe faţă

şi o răpesc din familii.)

Limba-a noastră ş' caftã soia,
ş' caftã limba şi duvletea.
S-u apãrãm sã-sh aflã boea,
S-u-apãrãm sã-sh afla vetea*.

(Limba noastră îşi caută neamul,

îşi caută limba şi statul.

S-o apărăm ca să-şi găsească mărirea,

s-o apărăm ca să-şi găsească tăria.)

Prin amabilitatea domnului profesor de istorie Dinu Barbu (1951 Timişoara -) am intrat în posesia lucrării sale Mic atlas al judeţului Timiş. Din capitolul Brestovăţ am extras articolul Sina, baronul aromân de Hodoş şi Chizdia:


’’Familia baronilor aromâni Sina a făcut o carieră deosebită în Europa Centrală a secolelor XVIII şi XIX. Originară din Moscopol (Albania), familia Sina părăseşte oraşul după distrugerea acestuia de către otomani. Se stabileşte mai întâi în Croaţia, apoi la Viena, unde se ocupă cu negoţul tutunului, bumbacului şi bunurilot alimentare.

Întemeietorul Casei Sina, Simon (născut la Moscopol în 1753, decedat la Viiena în 1822, foto stânga) dezvoltă afacerile familiei şi devine cea de-a doua putere financiară la Viena (după Banca Rotschild). Simon Sina era în relaţii cu Ali Tebelin, paşa din Ioanina, iar legenda spune că o parte din averea familiei Sina ar fi provenit din fondurile depuse de paşă în seifurile familiei Sina şi asasinării sale de către un ofiţer francez (eveniment descris de scriitorul Alexandre Dumas în romanul ’’Contele de Monte Cristo’’).

Mulţumită relaţiilor strânse pe care le avea la Sankt Petresburg, Sina a fost depozitarul averilor aristocraţiei ruse – între care şi cea a familiei Kiseleff – şi a reprezentat timp de ani de zile o contrapondere economică a familiei Rotschild, finanţînd, între altele, propaganda ţaristă în Balcani.

Simon Sina a fost consul şi ministru al Greciei la Viena, Munchen şi Berlin, membru al Camerei magnaţilor din Ungaria, consilier intim austriac, Cavaler al Ordinului Coroanei de Fier cl. I, membru al Senatului, responsabil cu Academia imperială de Ştiinţe. Sina a dăruit mulţi bani statului grec, construind Academia din Atena şi fiind considerat ’’everget’’ – binefăcător al Naţiunii Elene – iar o stradă din Atena îi poartă astăzi numele.

Printre construcţiile finanţate de Simon Sina se numără primul pod construit peste Dunăre la Budapesta, Institutul orbilor, Palatul Academiei Ungare de Ştiinţe, Conservatorul din Budapesta. Faima fiului său G-Georg-Simon Sina (n. Viena 1782 – d. 1856) a fost la fel de mare (foto sus dreapta). A primit titluri de nobleţe de la împăratul Francisc II în anul 1818, în urma cumpărării moşiilor de la Hodoş şi Chizdia (Kizdia), devenind baron. Nepotul, Simon-George (1810-1876) a continuat opera tatălui şi a bunicului său, mărind averea familiei şi reputaţia ei internaţională.

Scriitoarea Constanţa Marcu întreprinde în prezentr un demers interesant. Domnia sa doreşte să restiutie publicistic celor din Hodoş şi Coşarii, şi nu numai, istoria unei faimoase familii de aromâni care a marcat civilizaţia Europei în secolele XVIII-XIX.’’

 

SURSA:

Dinu Barbu, Mic atlas al judeţului Timiş. Caleidoscop, ediţia a IV a revăzută şi adăugită, Artpress, Timişoara, 2011, p. 149.

Dinu Barbu - Sărbătoare mare la Moscopole

Miercuri, 08 Februarie 2012 09:01

Prin amabilitatea domnului profesor de istorie Dinu Barbu din Timișoara am intrat în posesia unui număr din 2010 al revistei ’’Agora’’, din care am extras articolul său Sărbătoare mare la Moscopole:


’’Comunitatea internațională a Aromânilor a chemat la mijlocul lunii august 2010, în vechea capitală a machedonilor de la Moscopole, în Republica Albania, marea întâlnire a aromânilor de pretutindeni, întru slava așezării care în secolul al XVII lea era cel mai mare oraț din Balcani și centru cultural și comercial al aromânilor, aici apărând prima tipografie din Balcani.

Pentru bănățeni, istoria vechii așezări Moscopole (azi locuită de doar 800 de aromâni și 200 de albanezi) are o semnificație aparte. Aici s-a născut Simon Sina, unul dintre cei mai bogați oameni oameni din Imperiul habsburgic, considerat pentru darurile pe care le-a făcut statului elen ’’everget’’ – binefăcător al Națiunii Elene – pe cheltuiala sa fiind construită Academia din Atena. Fiul său, Georg Simeon Sina, a devenit baron de Hodoș și Chindia (Coșarii de azi) în urma cumpărării acestor moșii la anul 1818.

Tot din Moscopole a venit și o ramură a familiei Mocioni (Moceanu, Muciană), parte a valului de familii macedoromâne care s-a așezat în Ungaria, la Viena sau la Pesta în secolul al XVIII lea. Marea majoritate a acestor familii aromâne au fost asimilate cultural și religios nobilimii maghiare, dar familia Mocioni a fost printre puținele care a făcut excepție și și-a păstrat caracterul ortodox și românesc. În 1747 a venit din Macedonia în Ungaria preotul Constantin Mocioni (numit și Popovici) care a avut cinci fii. Ajunși în timp mari negustori la Buda, au făcut avere și au primit titluri nobiliare. Unul dintre cei cinci fii, Andrei, a întemeiat linia de Foeni, după ce a obținut domeniul de la Foeni în anul 1780.

Alte familii de aromâni faimoase care au marcat istoria secolului al XVIII lea în Banat au fost cea a negustorului Macri la Timișoara (Casa cu Atlanți), Naco la Sânnicolau mare (Conacul Nako) sau Dadani de Giulvaz. În prezent, cea mai puternică comunitate de ’’machidoni’’ din Banat este considerată cea de la Dudeștii Noi (Besenova Nouă) din județul Timiș, dar și de la Variaș.

Așadar, la mijlocul lunii august 2010, în zilele de 14 și 15 august, prin granița dintre Macedonia și Albania, aflată pe malul lacului Ohrid, nu departe de mănăstirea închinată Sfântului Naum , protectorul armânilor din Balcani, treceau mașini și autocare pline ochi care se îndreptau spre capitala de altădată a machidonilor, Moscopole, așezare din apropierea orașului albanez Korce.

La Moscopole, pe un platou aflat între munți, la 15 august, de Sfânta Maria Mare, s-au adunat mii de armâni (machidoni) pentru a asista la un moment special din viața lor. Aici, în prezența reprezentanților comunităților armânești din Albania, Grecia, România, Fosta Republică Yugoslavă Macedonia, Serbia și Bulgaria, Consiliul Armânilor a adoptat următoarea


REZOLUȚIE:

Consiliul Armânilor solicită tuturor statelor din Balcani unde trăiesc Armânii (Albania, Grecia, România, Republica Macedonia, Serbia, Bulgaria) ca factorii decizionali, constituționali și autoritățile publice cu atribuții în materia drepturilor omului să intervină pentru a asigura respectarea, protejarea și afirmarea sistemului de valori și a identității etnice, culturale, lingvistice și religioase a Armânilor; Consiliul Armânilor solicită recunoașterea Armânilor ca popor regional și autohton în Balcani; Consiliul Armânilor solicită tuturor statelor din Balcani unde trăiesc Armânii să adopte o hotărâre în acord cu normele europene și internaționale care asigură drepturile ce li se cuvin Armânilor ca etnie distinctă; Consiliul Armânilor solicită un dialog deschis, democratic, cu toate guvernele statelor balcanice unde trăiesc Armânii, pentru a găsi soluții pentru viitorul limbii și culturii armânești , respectiv introducerea limbii în școli, mass-media și biserică. Prezenta Rezoluție a fost adoptată astăzi, 15.08.2010, la Moscopole, la Marea Adunare a Armânilor. 15 august 2010, Moscopole, Albania.


Președintele Comunității Armânilor din România, dl. Steriu Samara, a precizatcă machidonii răspândiți în Balcani sunt fideli și recunoscători țărilor în care s-au născut, trăiesc și muncesc ți că demersul Comunității este acela ca armânii să-și poată păstra limba și cultura pe care o au din moși-strămoși. Au ajuns la Marea Adunare de la Moscopole europarlamentarul George Becali și deputatul constănțean Constantin Canacheu, iar din Timiș o delegație condusă de Stelian Toza, președintele Comunității Armâne din Banat, delegație din care au făcut parte, printre alții, Gheorghe Duma și Stere Duma din Sânandrei, Caxi Veronica, Mihaela Sabău și Atanase Muși din Dudeștii No, Marius Manca, Ștefan Poța și familia Ferestrăoaru din Jimbolia. Din partea Institutului Intercultural Timișoara a fost prezent la adunare Eugen Gherga, manager de proiecte, iar din partea Consiliului Județean Timiș consilierul superior Dinu Barbu.

 


ADUNAREA ATSEA MARI A ARMÂNJILORU

15-li di Agustu 2010, Muscopoli

DIMÂNDARI

Noi,

Armânjiljii ditu tuti carturli di iu bânămu, tsi himu vinits la Adunarea Atsea Mari di Muscopoli, dizvârtitâ tu dzuua di Stâ-Mârii, 2010, tra s-yiurtusimu unâ aleaptâ dzuuâ pisimâ sh-tu idyiulu kiro turnarea a noastâ tu aestu locu simbolicu, thimiljisitu di strâpâpânjilji-a noshtâ,

Ma s-luyursimu câ anamisa di veclijli populi evropeani, autohtonji tu Balcanu, Armânjilji suntu paradhiymâ di continuitati istoricâ sh-unâ urnechi di bânaticu deadunu cu alanti populi,

Cândâsits câ adzâ, mashi noi, Armânjilji, putemu sâ spunemu dinintea a lumiljei cari sh-tsi himu sh-câ purtămu unâ ahoryea fortumâ ti ascâparea tsivilizatsiljei a noastâ,

Minduindalui câ Armânjilji au trâ prota oarâ tu istoria loru modernă, shansa tra sâ s-aspunâ a lumiljei cu identitatea a loru dealihea,

Avândalui tu videalâ câ Armânjiloru lâ si pricadi tra sâ s-hârseascâ di tuti ndrepturli siyurâpsiti di nomurli evropeani shi internatsiunali tri va li tritsemu pi-aradâ: Conventsia Evropeanâ ti Ndrepturli a Omlui (1950); Cundrata ONU tu ligâturâ cu Ndrepturli Tsivili sh’ Polititsi (1966); Cundrata-cadru trâ Avigjlarea a Minoritâtsloru Natsiunali (1994); Carta Evropeanâ a Limbilor Reghionali icâ Minoritari (1992); Declaratsiunea Universalâ ti Ndrepturli a Omlui (1948);

Declaratsiunea ONU tu ligâturâ cu Ndrepturli a inshiloru tsi tsânu di minoritătsli natsionali icâ etnitsi, di pisti sh’ lingvistitsi (1992),

Ti tuti aesti itii, Consillu Armânjiloru apufuseashti aestâ

DIMÂNDARI

  • Consillu Armânjiloru caftâ la tuti craturli ditu Balcanu, iu bâneadzâ Armânjilji (Arbinishia, Gârtsia, Rumânia, Ex Ripublica Iugoslavâ Makidunia, Sârbia, Vâryâria) ca factorilji detsizionali, constitutsionali shi autoritătsli publitsi tsi au tu borgi dumenea ti ndrepturli a omlui s-cilâstiseascâ tra s-asiyuripseascâ tinjisearea, avigljearea shi acrishtearea a yishterilor shi a identitatiljei etnicâ, culturalâ, lingvisticâ shi di pisti a Armânjiloru.
  • Consillu Armânjiloru caftâ pricânushterea a Armânjiloru ca populu reghionalu tsi easti autohtonu tu Balcanu.
  • Consillu Armânjiloru caftâ la tuti craturli ditu Balcanu, iu bâneadzâ Armânjilji, s-ljia unâ apofasi tu noima a nomuriloru evropeani sh-internatsiunali cari siyurâpsescu ndrepturli tsi li si pricadu Armâjiloru ca etnii ahoryea.
  • Consillu Armânjiloru caftâ unu dialogu dishcljisu, dimucraticu, ca tuti guvernili a craturli balcanitsi, iu bâneadzâ Armânjili, tra sâ s-aflâ căljiuri trâ yinitorlu a limbâljei sh-a culturâljei armâneascâ, va s-dzâcâ bâgarea a limbiljei tu sculii, mass-media shi bâsearicâ.

Dimândarea apufusitâ adzâ, 15-li di Agustu 2010, Muscopuli, cu furnija Adunariljei Atsea Mari a Armânjiloru.

tu 15-li di Agustu 2010 / Muscopuli, Arbinishii.’’

 


SURSA

Dinu Barbu, Sărbătoare mare la Moscopole , ’’Agora’’, Timișoara, nr. 2, 2010, pp. 65-67.

ADUNAREA ATSEA MARI A ARMÂNJILORU

15-li di Agustu 2010, Muscopoli

DIMÂNDARI

Noi,

Armânjiljii ditu tuti carturli di iu bânămu, tsi himu vinits la Adunarea Atsea Mari di Muscopoli, dizvârtitâ tu dzuua di Stâ-Mârii, 2010, tra s-yiurtusimu unâ aleaptâ dzuuâ pisimâ sh-tu idyiulu kiro turnarea a noastâ tu aestu locu simbolicu, thimiljisitu di strâpâpânjilji-a noshtâ,

Ma s-luyursimu câ anamisa di veclijli populi evropeani, autohtonji tu Balcanu, Armânjilji suntu paradhiymâ di continuitati istoricâ sh-unâ urnechi di bânaticu deadunu cu alanti populi,

Cândâsits câ adzâ, mashi noi, Armânjilji, putemu sâ spunemu dinintea a lumiljei cari sh-tsi himu sh-câ purtămu unâ ahoryea fortumâ ti ascâparea tsivilizatsiljei a noastâ,

Minduindalui câ Armânjilji au trâ prota oarâ tu istoria loru modernă, shansa tra sâ s-aspunâ a lumiljei cu identitatea a loru dealihea,

Avândalui tu videalâ câ Armânjiloru lâ si pricadi tra sâ s-hârseascâ di tuti ndrepturli siyurâpsiti di nomurli evropeani shi internatsiunali tri va li tritsemu pi-aradâ: Conventsia Evropeanâ ti Ndrepturli a Omlui (1950); Cundrata ONU tu ligâturâ cu Ndrepturli Tsivili sh’ Polititsi (1966); Cundrata-cadru trâ Avigjlarea a Minoritâtsloru Natsiunali (1994); Carta Evropeanâ a Limbilor Reghionali icâ Minoritari (1992); Declaratsiunea Universalâ ti Ndrepturli a Omlui (1948); Declaratsiunea ONU tu ligâturâ cu Ndrepturli a inshiloru tsi tsânu di minoritătsli natsionali icâ etnitsi, di pisti sh’ lingvistitsi (1992),

Ti tuti aesti itii, Consillu Armânjiloru apufuseashti aestâ

DIMÂNDARI

  • Consillu Armânjiloru caftâ la tuti craturli ditu Balcanu, iu bâneadzâ Armânjilji (Arbinishia, Gârtsia, Rumânia, Ex Ripublica Iugoslavâ Makidunia, Sârbia, Vâryâria) ca factorilji detsizionali, constitutsionali shi autoritătsli publitsi tsi au tu borgi dumenea ti ndrepturli a omlui s-cilâstiseascâ tra s-asiyuripseascâ tinjisearea, avigljearea shi acrishtearea a yishterilor shi a identitatiljei etnicâ, culturalâ, lingvisticâ shi di pisti a Armânjiloru.
  • Consillu Armânjiloru caftâ pricânushterea a Armânjiloru ca populu reghionalu tsi easti autohtonu tu Balcanu.
  • Consillu Armânjiloru caftâ la tuti craturli ditu Balcanu, iu bâneadzâ Armânjilji, s-ljia unâ apofasi tu noima a nomuriloru evropeani sh-internatsiunali cari siyurâpsescu ndrepturli tsi li si pricadu Armâjiloru ca etnii ahoryea.
  • Consillu Armânjiloru caftâ unu dialogu dishcljisu, dimucraticu, ca tuti guvernili a craturli balcanitsi, iu bâneadzâ Armânjili, tra sâ s-aflâ căljiuri trâ yinitorlu a limbâljei sh-a culturâljei armâneascâ, va s-dzâcâ bâgarea a limbiljei tu sculii, mass-media shi bâsearicâ.

Dimândarea apufusitâ adzâ, 15-li di Agustu 2010, Muscopuli, cu furnija Adunariljei Atsea Mari a Armânjiloru.

tu 15-li di Agustu 2010 / Muscopuli, Arbinishii.

 


SURSA

 

‘’Agora’’, Timișoara, nr. 2 / 2010, p. 67.

 

 

 


Versiunea românească de mai jos îmi aparține:

 

MAREA ADUNARE A AROMÂNILOR

 

15 august 2010, Moscopole

 

PETIȚIE

 

Noi, Aromânii din toate statele în care trăim, participanți la Marea Adunare de la Moscopole desfășurată în ziua de Sfânta Marie a anului 2010 pentru a sărbători o importantă și solemnă zi și în același timp întoarcerea noastră în acest loc simbolic, întemeiat de străbunii noștri,

 

Considerând că între vechile popoare europene, autohtoni în Balcani, Aromânii sunt un exemplu de continuitate istorică și un model de conviețuire cu celelalte popoare,

 

Convinși că azi, doar noi, Aromânii, putem să spunem lumii cine și ce suntem și că avem imporatanta sarcină a salvării civilizației noastre,

 

Conștienți că Aromânii au pentru prima dată în istoria lor modernă șansa de a-și afirma adevărata identitate în fața lumii,

 

Având în vedere că Aromânii trebuie să se bucure de toate drepturile prevăzute în legile europene și internaționale, după cum urmează: Convenția Europeană pentru Drepturile Omului (1950); Pactul ONU cu privire la drepturile civile și politice (1966); Convenția-cadru pentru Protecția Minorităților Naționale (1994); Carta Europeană pentru Limbile Regionale sau Minoritare (1992); Declarația Universală a Drepturilor Omului; Declarația ONU cu privire la Drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale sau etnice, religioase și lingvistice (1992),

 

Din toate aceste motive, Consiliul Aromânilor adoptă această

 

CERERE

 

Consiliul Aromânilor solicită tuturor statelor din Balcani în care trăiesc Aromânii (Albania, Grecia, România, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Serbia, Bulgaria) ca factorii decizionali, constituționali și autoritățile publice care au datoria de a proteja drepturile omului să insiste asupra asigurării respectării, protejării și dezvoltării patrimoniului și identității entice, culturale, religioase și lingvistice a Aromânilor.

 

Consiliul Aromânilor solicită recunoașterea Aromânilor ca popor regional autohton în Balcani.

 

Consiliul Aromânilor solicită tuturor statelor din Balcani în care trăiesc Aromânii să ia o decizie în sensul legilor europene și internationale care asigură drepturile ce le revin Aromânilor ca etnie distinctă.

 

Consiliul Aromânilor solicită un dialog deschis, democratic cu toate guvernele statelor balcanice în care trăiesc Aromânii, în scopul de a se stabili modalitățile de protejare a limbii și culturii aromâne, adică de a se introduce limba în școală, mass-media și biserică.

 

Cerere adoptată azi, 15 August 2010, Moscopole, cu ocazia Marii Adunări a Aromânilor.

 

15 August 2010 / Moscopole, Albania

 

 


 

Dinu Barbu – Țara lui Tache Culina

Duminică, 12 Februarie 2012 10:59

Prin amabilitatea domnului profesor de istorie Dinu Barbu din Timișoara am intrat în posesia articolului său Țara lui Tache Culina, în care se referă la serbarea zilei Sfintei Marii de către aromâni în anul 2010 la Moscopole, în Albania, și în anul 2011 la Livadia, în Grecia.

 


15 August 2010. De Sfânta Maria Mare, la Moscopole, străveche așezare armânească aflată nu departe de orașul Korcea, în munții Albaniei, mii de oameni s-au strâns într-o Mare Adunare a Consiliului Armânilor din Balcani pentru a-și revendica identitatea pe cale de a se pierde în următoarele generații. Au venit atunci la Moscopole armâni din Grecia, Serbia, Bulgaria, România, Macedonia (Skopjie), urmași ai grămoștenilor din Munții Gramosta, ai fărșeroților cu rădăcini în satul Frașari, dacă nu cumva din orașul grecesc Farsala, acolo unde Caius iulius Cezar l-a învins pe Pompei. Ai megleniților din munții Megleniei, Pajik și Caraciov (după războiul civil din Grecia 1946-1949 ’’unele comune meglenoromâne au fost incendiate, o bună parte din populația meglenoromână a luat drumul exilului, stabilindu-se în aproape toate fostele țăroi socialiste europene, ba chiar și în fosta Uniune Sovietică’’).

Să nu-i uităm pe urmașii olimpianilor din Săruna (Salonic), Veria, Pretori, Caterino-Cochinoplo, care locuiau ’’pe plaiurile muntelui Olimp și ramurile sale’’, despre care munte Olimp istoricul D. Nenițescu scria la anul 1912 că ’’a încetat de mult de a mai fi lăcașul zeilor mitologiei grecești’’, asta poate și datorită faptului că acolo armânii erau pe atunci tare mulți, cu toții creștini, nu păgâni închinători la chip cioplit.

Ori descendenți ai arnăuchenilor (arvaniților) de pe coasta albaneză a Adriaticii, din Tirana, Scutari, Kavaia (așezare altădată pur armânească), Niucastru (Elbasan), Valona (Avlona), Vilardi (Berat). Apoi cei ai epiriaților, armânii din Epir, din Albania de Sud, din Zagori, ori din munții Pindului, din Ianina, Metzovo, Săracu, Furca, Privoli, Cuci etc.

Cei mai mulți au fost urmașii voscopolenilor, ai celor plecați din Moscopole, 60 000 de armâni răsfirați prin Balcani și în tot restul Europei , aceasta dup distrugerea marelui oraș armânesc de hoardele pașei din Ioanina, Ali Tebelin, în veacul al XVIII lea. Moscopole, mare oraș armânesc care ni l-a dat pe Andrei Șaguna, Mitropolitul Ardealului, cel de la care ’’ne-au rămas școli răspândite în toată Transilvania, societatea Astra, gândirea că unirea poporului român se face prin cultură și educație’’. Marele Andrei Șaguna, canonizat de BOR la 29 octombrie 2011 la Catedrala Mitropolitană din Sibiu. Sfântul Andrei Șaguna!

S-au adunat în marginea satului Moscopole, de Sfânta Maria anului 2010 descendenții voscopolenilor ajunși la Scopia (Skopje), Bitule (Monastir), Gheorghea, Kornița, Ohrida, Crușova, Magarova etc. Iar din Banatul românesc, din județul Timiș, a făcut cale lungă pînă la Moscopole (Voscopole) o delegație condusă de Steriu Toza, președintele Comunității Armâne din Fălcarea Banat, delegație în care s-au aflat, printre alții, grămoștenii Gheorghe Duma și Stere Duma din Sânandrei, fărșeroții Caxi Veronica, Mihaela Sabău și Atanase Muși din Dudeștii Noi, megleniții Marius Manca, Ștefan Poța și familia Ferestrăoaru (mamă și fiu) din Jimbolia.

 

15 august 2011. Satul armânesc Livadia, la câțiva kilometri de orășelul grecesc Polikastro, nu departe de granița Republicii Macedonia de la Gevgelja cu cea a Republicii Elene de la Evzoni). Livadia se află așezată pe un platou întins, la peste 1500 de metri altitudine. E slujbă la biserica ’’Sfântul Nicolae’’ din sat și se află acolo numeroși credincioși. De altfel, de la Polikastro, aflat la poalele muntelui, și până sus, la Livadia, zeci de autoturisme și autobuze pline ochi au urcat pantele abrupte dis-de dimineață. A fost una din acele zile frumoase când fiii satului grămoștean se adună la biserică, apoi, spre prânz, petrec în centrul așezării cu cântece și dansuri tradiționale, cu batal la proțap, cu uzo, rezina și cafe în fața tavernei ’’Moskopole’’, cea mai veche clădire din sat.

Iar cel mai important fiu al Livadiei este vărul lui Gheorghe Duma din Sânandreiul timișan: Take Culina. Născut la 18 aprilie 1947 la Livadia (Kăliva, cum îi spune satului grămoștean Steriu Toza), Take Culina, un bărbat nu prea înalt, smead, liniștit, a făcut carieră politică. La 41 de ani, în 1978, a fost ales primar al orășelului Polikastro (oraș în care s-a născut și Anton Tanev Dontcho Yugov, prim-ministru al Bulgariei între anii 1956-1962). Municipiul Polykastro, cu cele 23 de sate aparținătoare acestuia, are 12 000 de locuitori dintre care doar câteva sute sunt armâni (grămoșteni și megleniți). Tuturora, greci și armâni, le-a fost primar Tache Culina mulți ani, iar în vara anului 2011 l-am găsit viceprimar la Polikastro.

Viceprimarul Culina e invitat să vorbească la ceremonia din centrul satului Livadia, satul său natal. El, dar și alte oficialități, unele venite în creierul munților taman de la Salonic, de pe malul Mării Egee, pentru a onora sărbătoarea Livadiei. Discursurile sunt ținute în limba greacă. Doar în greacă... Abia mai târziu, când s-a terminat falnicul dans al junilor armâni, la mesele de pe terasa restaurantului Moscopole se aud gratulări între băștinași ’’La mulți ani! Sânteți ghini?’’ Acolo, la masa din taverna cea bătrână, Take Culina începe, încet-încet, să vorbească cu noi armânește, uneori vorbele lui fiind aproape românești, așa că le înțelegi ’’din prima’’. Altele sunt mai greu de priceput, dar reușim cu răbdare să ghicim sensul cuvântului atât de vechi. Nevasta domnului Tache, Elena, o armâncă mândră, și eleganta fiică a viceprimarului, domnișoara Gheorghia, se așează la o masă învecinată, alături de alte doamne grămoștene. Conversează în grecește, așa că renunți să tragi cu urechea la cele ce vorbesc și asculți povestea loculu rostită de viceprimarul Culina. Ce a auzit de la părinți, și anume faptul că în anul 1944, cu doar trei ani înainte ca el să se nască, satul Livadia a fost bombardat cumplit de nemți. ’’Au dat cu bombe! Din Stukasuri!’’, povestește Tache Culina. Satul a fost distrus, au fost morți și răniți și lumea, grămoștenii, adică, s-a risipit care încotro, așa au mai rămas în picioare două sau trei case...

’’Apoi...’’, dă să povestească mai departe viceprimarul din Polikastro, însă e întrerupt de prieteni, neamuri, de consăteni care țin să dea mâna cu cel mai important fiu al Livadiei din acel moment. Se oprește la masa noastră și părintele Mihail, născut și el la Livadia, dar cu casa la Polikastro și parohie la... Livadia. Se bucură sincer când aude că suntem din România și că venim din partea lui Steriu Toza care, iată, aflăm că e nepotul său de sânge! ’’Eu sunt armân!’’ se mândrește pe față părintele Mihail.

Părintele ne binecuvântează și ne lasă mai departe în grija viceprimarului Tache Culina. Care își amintește de anul 1970, atunci când satul a renăscut. Cu bani adunați cu trudă și cu sprijin de la trapeza, banca grecească, au fost înălțate în Livadia 60 de case, făcute din piatră și lemn. Apoi numărul lor a crescut. Nu a stat elsă numere averea celor din Livadia și împrejurimi, dar crede că în urmă cu 30-40 de ani pe culmile munților de acolo pășteau peste 250 000 de oi de-ale grămoștenilor. Se ținea pe atunci la Livadia târg mare de două oriu pe săptămână și se vindeau de toate: caș, telemea, lână, fructe, mai ales cireșe.

Acum, lucrurile stau altfel. Oamenii rămân la Livadia cam ține școala copiilor, din 15 martie și pînă la 15 octombrie. ’’Iarna cade neauă multă’’, continuă domnul Culina și ne bucurăm că am reușit să pricepem așa de bine armâneasca grămoștenului. Iar peste iarnă rămân la Livadia doar trei-patru palicari, înarmați cu puști, nu că s-ar teme ei de lotri, ci ca să oprească mistreții să facă prăpăd prin gospodăriile sătenilor lăsate în grija lor...

Pe scurt, fragmente din povestea Țării lui Tache Culina, viceprimarul din Policastro, vărul grămoșteanului Gheorghe Duma din satul timișan Sânandrei...

 

SURSA

Dinu Barbu, Țara lui Tache Culina, Agora, Timișoara, nr. 3 / 2011, pp. 77-79.


Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Pagina 1 din 2

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required