Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Displaying items by tag: latină
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

În 1994 profesorul universitar de limba română Matilda Caragiu Marioţeanu (1926-2009) a publicat volumul de versuri Stihuri armâneşti. Di nuntru şi-di nafoară / Stihuri aromâne. Din năuntru şi din afară, în aromână şi română.


Volumul l-am găsit în biblioteca mătuşii mele Eugenia Pitu, iar pe Internet este postat pe saiturile ‘’Scribd’’ şi ‘’Biblioteca Culturală a Aromânilor’’, fiind înregistrat la secţiunea Literatură a saitului meu.


Cartea are următorul motto din gândirea microbiologului francez Louis Pasteur (1822-1895): ‘’Je ne demande pas quelle est ta race, ta nationalite ou ta religion, mais quelle ta souffrance’’. În traducerea mea: ‘’Eu nu te întreb care-ţi este neamul, cetăţenia sau religia, ci care-ţi este durerea’’.


Urmează Precizări în aromână şi română din partea autoarei:

30 di aesti poezii li scoşu întânea oară tu padi tu disculu Di nuntru şi-di nafoară, ELECTRECORD, Bucureşti, 1991. Suntu nali: Scară, Adil’iu, Bârni, Muzică tu amurdzită, Omega, Ghini vinişi!, Toma-Apostallu, Disicatu.

Tu aduţearea tu limba literară, ţânui multu si s-veadă latinitatea şi unitatea a limbil’ei străromâneşti, chirăndalui, di multi ori, muşuteaţa versului armânescu.

Scriarea:

l’ – gl, di-tu italiană (ex.: famiglia)

ń – gn, di-tu italiană (ex.: legno)

ţ – zz, di-tu italiană (ex.: pazzo)

dz – z, di-tu italiană (ex.: zinco)

y – γ, di-tu greacă (ex: γinaika)

th – θ, di-tu greacă (ex.: θeatron)

dh – δ, di-tu greacă (ex.: δramion)

 

‘’30 din aceste poezii au apărut prima oară în discul cu acelaşi titlu, Di nuntru şi-di nafoară, ELECTRECORD, Bucureşti, 1991. Sunt noi: Scară, Adil’iu, Bârni, Muzică tu amurdzită, Omega, Ghini vinişi!, Toma-Apostallu, Disicatu.

În transpunerea în limba literară, am preferat să fiu fidelă litinităţii şi unităţii străromânei, sacrificând, îb acest fel, adeseori, frumuseţea versului aromânesc.’’

 

O notă de subsol a editurii arată că: ‘’Dinraţiuni tipografice se notează prin dz africata dentală sonoră în loc de d + semn diacritic dedesubt, ca în cazul consoanei surde corespunzător ţ.

 

Cele 40 de poezii ale volumului sunt structurate în 6 capitole: Adil’eri / Respirări, Praguri /Praguri, In memoriam / In memoriam, Natlu / Natul, Patru yisi cu ocl’i-ncl’işi / Patru vise cu ochii închisşi, Trei blâsteami (ti şicali) / Trei blesteme (de şagă) şi, separat, Cânticu ti ginta latină / Cântul gintei latine (de Vasile Alecsandri).

 

Adil’eri include 10 poezii: Dhyeată ti hil’i-mea / Diată pentru fie-mea, Adil’iu / Respir, Datlu / Datul, Oara a-Nsirăril’ei / Ora Înserării, Adamlu şi Eva /Adam şi Eva, Căpăchi di ocl’I / Pleoape, Venus / Venus, Cruţi maltezi / Răscruci malteze, Muzică tu amurdzită / Muzică în amurg, Omega / Omega. Poezia Omega are următoarea dedicaţie: Ti omlu a meu, Noi şi Omega, tu budză di bană, Măgura, 1987 / Pentru soţul meu, Noi şi OMEGA, Măgura, 1987.

 

Praguri include 9 poezii: Praguri, Mardzini / Margine, Giocu şuţătu / Joc invers, Doru di bană / Dor de viaţă, Zvici / Bice, Scară / Scară, Frică / Frică, Bărni / Brâie (Generaţii), Ghini vinişi! / Bine-ai venit!.

 

In memoriam cuprinde 7 poezii: Cupacilu / Stejarul, Disicatlu / Despicatul, Toma-Apostallu / Toma-Apostolul, Iu-i guşa mea di lelicu? / Unde-i guşa mea de cocor?, Orchestra a munţăloru / Orchestra munţilor, Unu omu / Un om, Caprili di Santorin / Caprele din Santorin. Capitolul are următorul motto din Toma Caragiu, Pome şi alte confesiuni: ‘’Morţii lipsesc de la o vreme dintre noi’’. Poezia Cupacilu are următoarea dedicaţie: Ti fratili a meu, actorlu Toma Caragiu, faptu Hrupişti tu Eladhă, tu 21 di avgustu 1925, tricutu tu bana alantă Bucureşti, tu 4 di marţu 1977, cându s-cutrimbură loclu… / Fratelui meu, actorul Toma Caragiu, născut la Hrupişte, în Grecia, la 21 august 1925, trecut în cealaltă viaţă, la 4 martie 1977, când s-a cutremurat pământul… Poezia Iu-I guşa mea di lilecu are următoarea notă: Mama, ‘’lelicu’’ a meu, nu-I, ma zboarâli aesti a l’ei eara, tu auşaticu: ‘’Oi-i , featili-a meali, iu-I guşa mea di lilecu? / Mama, ‘’cocorul’’ meu, nu mai este, dar aceste cuvinte ale ei sunt, (spuse) la bătrâneţe: ‘’Vai, fetele mele, unde-i guşa mea de cocor?’’ Poezia Orchestra a munţăloru are următoarea notă-dedicaţie: Lucru ţi si-ari faptă, isturisită di tată- ńiu, Nico Caragiu. A lui l’i-u-ncl’inu aestă simfonie / ‘’Lucru real, istorisit de tatăl meu, Nico Caragiu. Lui îi închin această simfonie’’. Poezia Unu omu are următoarea dedicaţie: Ti George Zima. / ‘’Pentru George Zima’’. Poezia Caprili di Santorin are următoarea dedicaţie: Ti Cola Ceara / ‘’Pentru Cola Ceara’’. Aceeaşi poezie are următoarea notă: SANTORIN (gr. THERRA), di-tu Eladhă, locu avdzâtu ti picturili di pi muril’I di piştirei. Ună di eali ari numa ‘’Căprili di Santorin’’. / SANTORIN (gr. THERRA), din Grecia, loc celebru pentru frescele sale rupestre. Una dintre ele este cunoscută sub numele de ‘’Antilopele de la Santorin’’.

 

Natlu cuprinde 6 poezii: Cheatra treaţi, apili armânu / Piatra trece, apele rămân, Imnu ti mumili armâni / Imn pentru mamele aromâne, Apa yie / Apa vie, Si-ncurună zboarâli / Se cunună cuvintele, Merlu şi ńedzlu a loclui / Mărul şi miezul pământului (morcovul şi cartoful), Luna şi-meslu / Luna şi ‘’mes’’-ul (luna calendaristică). Poezia Cheatra treaţi, apili armânu are următoarea notă: Optuli versuri din capu suntu turnati di mini tu grailu a nostru după poezia ’’Pe glob’’, di Mihai Codreanu (1876-1957) / ’’Aceste opt versuri sunt din Mihai Codreanu (1876-1957), poezia ’’Pe glob’’’’.

 

Patru yisi cu ocl’i-ncl’işi cuprinde 4 poezii: Yisu di primâveara / Vis de primăvară, Yisu di veara / Vis de vară, Yisu di toamna / Vis de toamnă, Yisu di iarna / Vis de iarnă.

 

Trei blâsteami (ti şicae) cuprinde3 poezii: Blăsteami di mumă ţi u creapă ficiorili / Blesteme de mamă pe care o necăjesc copiii, Blăsteami di-nveastă ţi-l’I fudzi bărba-su tu Amirichie / Blesteme de nevastă căreia i-a plecat bărbatul în America, Blăstemu di dadă ţi-l’I fudzi ficiorlu si s-facă yeatru / Blestem de mamă căreia i.a plecat băiatul să se facă doctor.

 

Cânticu ti ginta latină are următoarea notă în aromână: Poezia aestă fu scriată di Vasile Alecsandri tu maiu, 1878. Poetlu u dzâsi la ‘’Concursul Felibrilor’’, di Montpellier, Franţa, la ‘’Societatea limbilor romanice’’. Năsu fu încurunatu aclo cu premiulu ti ma buna şi ma muşata poezie încl’inată ti latinitati. CÂNTUL GINTEI LATINE fu adusu tu limbili: latină, franceză, italiană (1878), provensală (1885), retoromană (1896), spaniolă, portugheză (1978, tu 100 di ani), şi după 110 ani u aduşu-şi mini tu limba a noastră (si-avdză-ntâńea oară tu 1989, la VI-lu Congresu a Armâńiloru di Bridgeport, U.S.A.). Redau eu în româneşte: Această poezie a fost scrisă de Vasile Alecsandri în mai 1878. Poetul a citit-o la ‘’Concursul Felibrilor’ din Montpellier, Franţa, la ‘’Societatea limbilor romanice’’. El a fost încununat acolo cu premiul pentru cea mai bună şi mai frumoasă poezie închinată latinităţii. CÂNTUL GINTEI LATINE a fost tradus în limbile: latină, franceză, italiană (1878), provensală (1885), retoromană (1896), spaniolă, portugheză (1978, la aniversarea a 100 de ani), şi după 110 ani am tradus-o în limba noastră (a fost citită prima dată în 1989, la cel de-al VI-lea Congres al Aromânilor de la Bridgeport, SUA).

 

Gheorghe Vrană, Matilda Caragiu Marioţeanu şi poezia polimorfă / Alexandru Gica, Carti di vreari trâ Matilda, Editura Sammarina, Bucureşti, 2003 (Biblioteca Culturii Aromâne, pp. 1-12)

 

Gheorghe Vrană, Poezia aromână între tradiţie şi modernitate / Istorie şi civilizaţie românească, Fundaţia Culturală Andrei Şaguna, 1998 (Biblioteca Culturii Aromâne).

 



SURSA:

Matilda Caragiu Marioţeanu, Stihuri armâneşti. Di nuntru şi-di nafoară / Stihuri aromâne. Din năuntru şi din afară, Cartea Românească, Bucureşti, 1994, 120 p.

 


 

În 1868 a fost publicat la Iași un almanah ”de învețătură și de petrecere”. În articolul Începutul creștinătăței și al ierarhiei în Moldova este prezentat istoricul înființării Mitropoliei ortodoxe a Moldovei în Evul Mediu. În acest context se face referire la rolul lui Ioan Asan, primul conducător (1185-1196) al statului creat în urma răscoalei din 1085 a vlahilor și bulgarilor din munții Balcani  împotriva dominației Imperiului Bizantin. Cronicarul bizantin contemporan Nicetas Choniates (1155-1215) îi numea pe aromânii răsculați ”vlahi”, precizând că liderii revoltei, frații Asan și Petru, aparțineau acestui neam.


<La anul 1195, Blagocestivul* între Împărați Ioan Asan, întemeetoriul Imperiului** Român, Bolgar și Serbesc, de preste Dunăre, trecând cu armele la Românii de dincoace de Dunnere, și cucerindui au alungat din țeara aceasta pe misionerii Latini*, și tot-odatăspre a le închide calea pe tot-deauna au opritu pre Români de a mai ceti cărțile Latine, sub amenințarea de a li se tăea limba, dacă ar afla cetindu în limba Latină. Și au introdus în țeara aceasta limba Bulgară**, precum se scrie în cartea ”Țarstvennică”. Cartea este tipărită la Buda, în anul 1844.>

 

SURSA

Alamanac de învețătură și de petrecere pe anul 1868, Iassy, pp. 6-7.

 

 

NOTE M.T.

*Blagocestiv (slavonă) - Credincios, cucernic, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit.(DEX)

**Imperiu – Ioan Asan a întemeiat dinastia Asăneștilor (1185-1258), stat numit de bulgari al doilea țarat (țar / slavonă – cezar / latină – împărat / română), primul fiind cel proclamat în 917 și cucerit de bizantini în 971-1018. După 1258 au urca pe tron țari de origine bulgară, statul fiind cucerit de turcii otomani în 1371-1396.

***Latin – Termen cu care creștinii ortodocși păstoriți de Patrarhia bizantină de limbă greacă din Constantinopol îi denumeau pe creștinii catolicii păstoriți de Papalitatea de la Roma de limbă latină. În 1054 avusese loc Marea Schismă între cele două confesiuni, când papa și patriarhul epocii s-au excomunicat reciproc, situație menținută până în secolul XX.

****Până la tipărirea în 1688 a Bibliei de la București în limba română de către domnitorul Șerban Cantacuzino, în bisericile din Țara Românească și Moldova s-a folosit limba slavonă veche, iar alfabetul chirilic slavon s-a folosit până la Unirea din 1859.

<(…)

Vechiul Țarat al Asăneștilor

Arbănași este o așezare rurală, întemeiată de albanezii și grecii emigrați în zona Veliko Târnovo*, Bulgaria, în urma victoriei de la Clocotnița (Klokotnița, în bulgară), repurtată de Ioan Asan al II lea** în anul 1230, împotriva armatei conduse de despotul Epirului***, Teodor Anghelos Duca Comnenul, spune istoricul Nicolae Petrescu de la Muzeul Național de Istorie a României. Considerăm că este important să vorbim despre această regiune în care se află Arbănași, deoarece ea a făcut parte în secolul al XII lea d. Hr., din Țaratul*** vlaho-bulgar, denumit și Țaratul româno-bulgar de naționaliștii români și al Doilea imperiu bulgar**** de naționaliștii bulgari. În realitate, acesta a fost un stat multinațional, apărut în sudul Dunării, în 1186, odată cu victoria vlahilor (proto-românilor) răsculați împotriva Imperiului Bizantin și dispărut în 1258, prin înlocuirea dinastiei vlahe cu suveran cumani***** și bulgari. Sigur, în ciuda toponimiei locale, caracterul multinațional este negat de naționaliștii bulgari care afirmă că acest stat a fost ”bulgăresc” în sensul actual al cuvântului. Însă, slavii, se știe, au pătruns în bazinul Dunării de Jos începând cu secolul VI d. Hr., când s-au amestecat cu populațiile trace romanizate din Balcani, evoluând împreună, fapt demosntrat de lingvistică, toponimie și istoria bisericii. Vlahii (romanii, cum îi denumește împăratul Constantin al VII lea******, 905-959) adoptaseră deja creștinismul după introducerea sa în Imperiul Roman de Constantin cel Mare (325)******* și limba latină ca limbă religioasă. După creștinarea bulgarilor, limba bisericească și cea de stat a fost cea slavonă. Întemeietorii statului, vlahii Petru și Asan, au fost asasinați de boieri în 1196 și 1197, iar fratele lor, Ioniță Caloian******* s-a urcat pe tron și a consolidat granițele de la Carpații Meridionali până la râul Marița*********, de la Marea Neagră până aproape de Albania și obținând de la papă recunoașterea de rege al bulgarilor și românilor.

(...)>

 

SURSA

Maria Oprea, Arbănași: satul de piatră vechi de 500 de ani. Urmele unei populații albaneze stabilite în Bulgaria, ”Prietenul albanezului”, București, an XI, nr. 115, mai 2011, pp. 21-22.

 

 

NOTE M.T.

*Veliko Târnovo=Capitala țaratului Asăneștilor.

**Ioan Asan al II lea=Fiul lui Asan, în timpul domniei sale dintre anii 1218-1241 statul atingând maxima expansiune și putere în Peninsula Balcanică.

***Epir=Țară balcanică antică, a cărei parte nordică aparține azi Albaniei, iar cea sudică Greciei. În perioada 1205-1479 a constituit un principat, despotat în greacă, succesor al Imperiului Bizantin, ale cărui posesiuni europene fuseseră cucerite în 1204 de cavalerii catolici occidentali ai Cruciadei IV. Dinastiile Ducas, Comnenilor și Anghelilor au condus imperiul între 1059-1081, 1081-1185 și 1185-1204.

***Țar=Termen care reprezintă slavizarea cuvântului latin caesar, care desemna pe împărații romani și apoi bizantini.

****Primul Imperiul Bulgar= A fost proclamat în 917 de cneazul Simeon cel Mare și a fost cucerit de Imperiul Bizantin în 1018.

*****Cuman=Popor turcic care a preluat, în a doua jumătate a sec. XI, de la pecenegi dominația asupra teritoriilor viitoarelor state Moldova și Țara Românească, pe care o va pierde în favoarea tătarilor în secolul XIII.

******Constantin VII Porfirogenetul= Împărat bizantin între 912-959. Autor a patru lucrări politico-istorice, i-a menționat pe vlahi în De administrando imperio.

*******Constantin I cel Mare = Împărat roman între 306-337. A emis la Milano  în 313 Edictul de toleranță a religiei creștine. În 325 a convocat la Niceea (Turcia) primul din cele concilii ecumenice al bisericii creștine, unde s-au pus bazele sale dogmatice.

********Ioniță cel Frumos (Caloian în greacă) = A domnit între 1197-1207. A corespondat cu papa Innocențiu III, inițiatorul cruciadei IV în Țara Sfântă, care a fost deturnată spre cucerirea capitalei bizantine în 1204. A negociat cu papa trecerea la catolicism, solicitând acordarea titlui imperial, dar acesta l-a recunoscut doar ca rex Bulgarorum et Blachorum.

*********Râul Marița = Izvorăște din muntele Rila din sudul Bulgariei și se varsă în Marea Egee prin nordul Greciei. 

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required