Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Displaying items by tag: iasi
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Dimitrie I. Bolintineanu

Dimitrie I. Bolintineanu a fost fiul lui Ianachi Cosmad  (vezi biografie).


El s-a născut în satul Bolintin din Vale, în judeţul Ilfov, situat la 22 km vest de Bucureşti.


A purtat numele mamei sale, Anica Bolintineanu, născută şi ea în Bolintin, în grija căreia a rămas după despărţirea ei de soţ.


Conform documentației Ministerului Educației de la București în anul universitar 2011-2012 au fost prevăzute locuri cu bursă și fără bursă pentru aromânii și românii din Albania, Bulgaria, Macedonia, Serbia și diaspora după cum urmează (în ordinea alfabetică a centrelor universitare):

 

Universitatea Politehnica București: 12 locuri (3 cu bursă)

Universitatea Construcții București: 12 (3)

Universitatea Arhitectură București: 2 (1)

Universitatea București: 3 (1)

ASE București: 7 (2)

Universitatea Muzică București: 4 (1)

Universitatea Arte București: 4 (1)

UATC București: 2 (1)

SNSPA București: 6 (2)

 

Universitatea Arad: 14 (3)

 

Universitatea Brașov: 19 (3)

 

Universitatea Tehnică Cluj: 15 (3)

Universitatea Babeș-Bolyai Cluj: 20 (4)

Universitatea Muzică Cluj: 6 (2)

Universitatea Arte Cluj: 6(2)

 

Universitatea Ovidius Constanța: 19 (3)

 

Universitatea Craiova: 18 (3)

 

Universitatea Tehnică Iași: 18 (4)

Universitatea Iași: 16 (4)

Universitatea Arte Iași: 7 (2)

 

Universitatea Oradea: 3 (1)

 

Universitatea Petroșani: 13 (3)

 

Universitatea Ploiești: 18 (4)

 

Universitatea Reșița: 2 (2)

 

Universitatea Sibiu: 14 (3)

 

Universitatea Suceava: 18 (4)

 

Universitatea Politehnică Timișoara: 10 (3)

USAMV Timișoara: 5 (2)

Universitatea Vest Timișoara: 10 (3)

 

Total: 303 locuri pentru masterat, din care 73 cu bursă, în 29 de universități din 14 orașe.

 

În funcție de opțiunea candidatului din Balcani și diaspora, Ministerul Educației a acordat o bonificație pentru domeniul de studiu: Științe umaniste și Teologie – 10; Științe ale naturii, Științe exacte, Medicină veterinară și Științe agricole și silvice – 9; Științe inginerești, Drept și Științe sociale și politice – 8; Științe economice 7; Sănătate – 5; Arhitectură și urbanism, Educație fizică și sport și Arte – 4 (Anexa 5).



Pentru rezidențiat au fost alocate 102 locuri la 48 de universități.

 


SURSA

Ministerul Educației, Metodologia de școlarizare a cetățenilor de origine etnică română din Republica Moldova, din alte state învecinate şi a etnicilor români cu domiciliul stabil în străinătate în învăţământul din România, în anul şcolar/universitar 2011 – 2012, Anexa 19, București, 19 iulie 2011, http://www.edu.ro/index.php/articles/15476

 

 

 

 

 

 

 

 

 


Conform documentației Ministerului Educației au fost alocate locuri cu bursă și fără bursă pentru doctorat aromânilor și românilor din Albania, Bulgaria, Macedonia și Serbia după cum urmează (în ordinea alfabetică a centrelor universitare):

 

Universitatea Politehnică București: 2 locuri (1 cu bursă)

Universitatea Construcții București: 1 loc (1 cu bursă)

Universitatea Arhitectură București: 1 loc

Universitatea București: 2 locuri (1 cu bursă)

ASE București: 2 locuri (1 cu bursă)

UATC București: 1 loc

SNSPA București: 2 locuri (1 cu bursă)

 

Universitatea Brașov: 1 loc (1 cu bursă)

 

Universitatea Tehnică Cluj: 1 loc

USAMV Cluj: 1 loc

Universitatea Babeș Bolyai Cluj: 2 locuri (1 cu bursă)

Universitatea Muzică Cluj: 1 loc

Universitatea Arte Cluj: 1 loc

 

Universitatea Ovidius Constanța: 2 locuri (1 cu bursă)

 

Universitatea Craiova: 1 loc (1 cu bursă)

Universitatea Tehnică Iași: 1 loc (1 cu bursă)

Universitatea Iași: 2 locuri (1 cu bursă)

 

Universitatea Oradea: 2 locuri (1 cu bursă)

 

Universitatea Ploiești: 2 locuri (1 cu bursă)

 

Universitatea Suceava: 2 locuri (1 cu bursă)

 

Universitatea Târgoviște: 1 loc

 

Universitatea Politehnică Timișoara: 1 loc

USAMV Timișoara: 1 loc

Universitatea Vest Timișoara: 2 locuri (1 cu bursă)

 

Total: 35 de locuri, din care 15 cu bursă, în 24 de universități din 11 orașe.

 

În funcție de opțiunea candidatului din Balcani și diaspora, Ministerul Educației a acordat o bonificație pentru domeniul de studiu: Științe umaniste și Teologie – 10; Științe ale naturii, Științe exacte, Medicină veterinară și Științe agricole și silvice – 9; Științe inginerești, Drept și Științe sociale și politice – 8; Științe economice 7; Sănătate – 5; Arhitectură și urbanism, Educație fizică și sport și Arte – 4 (Anexa 5).

 

 

SURSA

Ministerul Educației, Metodologia de școlarizare a cetățenilor de origine etnică română din Republica Moldova, din alte state învecinate şi a etnicilor români cu domiciliul stabil în străinătate în învăţământul din România, în anul şcolar/universitar 2011 – 2012, București, 19 iulie 2011, http://www.edu.ro/index.php/articles/15476

 

 

În 1868 a fost publicat la Iași un almanah ”de învețătură și de petrecere”. În articolul Începutul creștinătăței și al ierarhiei în Moldova este prezentat istoricul înființării Mitropoliei ortodoxe a Moldovei în Evul Mediu. În acest context se face referire la rolul lui Ioan Asan, primul conducător (1185-1196) al statului creat în urma răscoalei din 1085 a vlahilor și bulgarilor din munții Balcani  împotriva dominației Imperiului Bizantin. Cronicarul bizantin contemporan Nicetas Choniates (1155-1215) îi numea pe aromânii răsculați ”vlahi”, precizând că liderii revoltei, frații Asan și Petru, aparțineau acestui neam.


<La anul 1195, Blagocestivul* între Împărați Ioan Asan, întemeetoriul Imperiului** Român, Bolgar și Serbesc, de preste Dunăre, trecând cu armele la Românii de dincoace de Dunnere, și cucerindui au alungat din țeara aceasta pe misionerii Latini*, și tot-odatăspre a le închide calea pe tot-deauna au opritu pre Români de a mai ceti cărțile Latine, sub amenințarea de a li se tăea limba, dacă ar afla cetindu în limba Latină. Și au introdus în țeara aceasta limba Bulgară**, precum se scrie în cartea ”Țarstvennică”. Cartea este tipărită la Buda, în anul 1844.>

 

SURSA

Alamanac de învețătură și de petrecere pe anul 1868, Iassy, pp. 6-7.

 

 

NOTE M.T.

*Blagocestiv (slavonă) - Credincios, cucernic, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit.(DEX)

**Imperiu – Ioan Asan a întemeiat dinastia Asăneștilor (1185-1258), stat numit de bulgari al doilea țarat (țar / slavonă – cezar / latină – împărat / română), primul fiind cel proclamat în 917 și cucerit de bizantini în 971-1018. După 1258 au urca pe tron țari de origine bulgară, statul fiind cucerit de turcii otomani în 1371-1396.

***Latin – Termen cu care creștinii ortodocși păstoriți de Patrarhia bizantină de limbă greacă din Constantinopol îi denumeau pe creștinii catolicii păstoriți de Papalitatea de la Roma de limbă latină. În 1054 avusese loc Marea Schismă între cele două confesiuni, când papa și patriarhul epocii s-au excomunicat reciproc, situație menținută până în secolul XX.

****Până la tipărirea în 1688 a Bibliei de la București în limba română de către domnitorul Șerban Cantacuzino, în bisericile din Țara Românească și Moldova s-a folosit limba slavonă veche, iar alfabetul chirilic slavon s-a folosit până la Unirea din 1859.

În almanahul revistei ieșene ”Convorbiri literare” din anul 1989, scriitorul și redactorul Lucian Dumbravă (1931-2007) realiza o Retrospectivă „Convorbiri” 89, având ca supratitlu sintagma „oameni, vremuri, cărți”.


Anul 1869 îl începea cu prezentarea unei analize a folcloristului aromân Ioan Caragiani (1841 Avdela*Imperiul Otoman/Grecia – 1921 Iași*România), membru fondator al Academiei Române în 1867, despre poezia populară aromână.


<Profesorul de origine macedoneană Ioan Caragiani, scriind despre poezia populară dialectală în sens larg, apreciază la 1869 în tradiția ideilor sugerate mai înainte de Pouquevill* ori Dimitrie Bolintineanu** că: românii trebuie să se cunoască mai bine întru dînșii, oricît de depărtați ar fi unii de alții, pentru că sunt una și aceeași familie, iar cei mai tari să ajute pe cei mai slabi și cei mai luminați  să lumineze pe cei neluminați. El își alege ca domeniu de cercetare poezia populară pentru că în ea poate ceti cineva în adîncul inimii unui popor și ea este totodată „cartea nescrisă în care poporul își întruchipează secretele inimii sale și cine a suferit simpatizează cu cei ce au avut aceleași suferințe”. Nu-i uită nici pe poeții culți, printre care Riga Velestinul*** sau Zalacosta****, de mai multe ori încoronat cu premii academice ateniene. Important este că de-a lungu vremurilor, dintre conaționalii săi, cei care voiau să învețe ceva își făceau studiile în limba greacă, deoarece de la schisma religioasă dintre orientali și occidentali*****, literele latine au fost proscrise ca eretice de clerul răsăritean, folosirea fiind sinonimă cu capitularea în fața barbariei și asigurarea chinurilor iadului, precum propovăduia călugărul Cosma, „un sfînt viu”, trimis din Fanar****** cu această misie în Rumelia*******: uitarea limbii moștenite de la romani pentru că „Dumnezeu în afară că nu o înțelege, dar nici nu vrea să o audă”. De aici și pînă la punerea la „falangă” (pedeapsă fizică) a învățăceilor „recalcitranți” n-a fost decît un singur pas. Celelalte „metode” să încercăm a le uita, din moment ce un întreg tezaur folkloric s-a păstrat totuși. Ba mai mult, scrie Caragiani, „pînă cînd formele [adică structurile fundamentale] unei limbi sunt neatinse, oricît de multe cuvinte străine ar avea limba este tot națională și poporul tot își păstrează în limbă modul său național de a gîndi”, așa încît, la acea data, țăranii din așezări foarte îndepărtate se puteau înțelege în limba lor strămoșească. Este plină de pitoresc specific  și disocierea în „termenii” general cunoscuți ce autorul face între poezia folclorică și cea cultă. „De aceea poesia populară, născută fără premeditațiune nici calcul, este fidela reflectare a impresiunilor țăranului, icoana expresivă a celor ce se petrec în ei în momentele agitațiunii triste sau vesele, fără nici o exagerațiune și fără nici un décor. / Lucrul se petrece cu totul alminterea la poeții culți; aceștia cu toată inspirațiunea lor , avînd, avînd a publica poezia meditează, mai calculă de unde să înceapă, pe unde să treacă și cum să finească, ca să facă și pe ceilalți să simtă ceea ce ei au simțit, iar cînd, fără să simtă, iau condeiul în mina, trebuie și mai mult să mediteze despre mijloacele ce au a întrebuința pentru a trece de inspirați. Poporul în această privință este mai franc, nici că găndește a trece drept poet, și cînd repetă înaintea altora în mod poetic ceea ce în singurătate simțise personal, se sfiește a se declara de autor, zice că de la alții auzi cîntecul”. Și iată un expresiv „cîntec de amor”, transcris fără fidelitatea fonetică a termenilor, a semnelor diacritice etc., ci în prafrazarea lui Ioan Caragiani: „Noi singuri să ne luăm, singuri să ne iubim, amîndoi o inimă s-avem și mumelor să nu le spunem; pentru că mumele știu multe vorbe, scoboară frunzele din munte, surpă și pe voinici de pe punte. Să fugim departe de această lume, ca să se uite și numele nostru; s-alegem văi cu ape curate sau păduri care sunt necălcate și unde florile sunt neadunate, și acolo să ne facem o colibă și să ne petrecem viața singuri și să nu ne aducem aminte de nimeni; și dacă ar fi să perim, dacă ar fi să murim, singuri noi doi să ne fim”>

 

SURSA

Lucian Dumbravă, Retrospectivă „Convorbiri” 89 / 1869, Almanah ”Convorbiri literare”, Iași, 1989, p. 36.

 

 

 

NOTE M. T.

*Pouquevill = Francois Pouqueville (1770-1838) – Medic, diplomat și istoric francez. Călător la începutul secolului XIX în provinciile balcanice ale Imperiului Otoman, despre care a scris mai multe cărți, în care îi menționează și pe aromâni.

**Dimitrie Bolintineanu (1819/1825 – 1872) – Scriitor și om politic român, al cărui tată a fost negustorul aromân Ianache Cosmad din Ohrid*Macedonia, care s-a căsătorit cu o româncă din satul Bolintin de lîngă București. A efectuat o călătorie în 1854 pe meleagurile natale ale tatălui său, pe care le-a descris mai tîrziu într-o carte, și a fost membru al unui comitet macedo-român înființat în 1863 la București.

*** Riga Velestinul (1757-1798) – Născut la Velestino, a fost autorul imnului Thurios, cântat de patrioții greci antiotomani pe melodia revoluționară franceză Carmagnole, fiind considerat erou al Greciei moderne.

****Zalacosta – Poet născut în satul aromân Săracu (azi Sirakou lângă Ianina, în nord-vestul Greciei)

*****Marea Schismă  – În iulie 1054 papa Leon IX și patriarhul de Constantinopol Mihail Cerularie s-au excomunicat reciproc, împărțind creștinătatea în Occidentul catolic și Orientul orthodox, eveniment care a reprezentat punctul culminant al unor neînțelegeri teologico-politice acumulate după împărțirea Imperiului Roman în 395.

******Fanar – Cartier al Constantinopolului/Istanbulului, în care locuiau după cucerirea otomană din 1453 fostele familii aristocrate bizantine și patriarhul ecumenic al Constantinopolului

Revista ieșeană ”Convorbiri literare” publica în ediția 1989 a almanahului său 5 scrisori adresate de filologul aromân Theodor Capidan (28.041897 Prilep*Imperiul Otoman/Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei – 01.09.1953 București*România). colegului său român Leca Morariu în anii 1924, 1925 și 1936.


T. C. și-a luat doctoratul în filologie romanică (Sufixele nominale în dialectul aromân) cu germanul Gustav Weigand la Leipzig și a fost conferențiar de dialecte transdanubiene la Universitatea din Cluj între anii 1924 și 1937.


Alexandru (Leca) Morariu (25.07.1888 Cernăuți*Imperiul Austro-Ungar/Ucraina – 15.12.1963 Râmnicu Vâlcea*România) și-a luat doctoratul în filologie în 1921 cu Sextil Pușcariu (Morfologia verbului predicativ român) și a fost profesor de limba română la Universitatea din Cernăuți, oraș bucovinean care a aparținut României în 1918-1940.

 

1.)

<C.P. ilustrată

Cluj, 29.8.924

Dragă D-le Colega,

Să nu crezi că am uitat să-ți mulțumesc, felicitîndu-te pentru frumoasa și interesanta lucrare, „Morfologia…”, pe care am primit-o la timp și în care am constatat, nu cu părere de rău, că prea des ai pomenit și de numele meu.Îmi sosise lucrarea tocmai cînd trebuia să plec în vacanță. Nu-ți puteam scrie fără să o fi cetit. Acum după ce o „alepșu”* și am văzut cît de interesantă este, mă grăbesc să-ți exprim sincer expresiunea admirației mele (…) pentru munca ce desfășori.

Să trăiești.

Al D-tale devotat

Capidan>

 

2.)

<Dragă D-le Morar,

Îmi vei face o deosoebită plăcere, dacă vei binevoi să publici în numărul următor din Junimea** alăturata recenzie asupra lucrării din urmă a lui Silviu Dragomir***.

După cîtva timp o să vă trimet un articol asupra celor dintîi cîntece populare aromâne culese aici în Ardeal de către Bărnuț****.

Aș fi vrut să le țin pentru Dacorom*****. IV, însă fiindcă ea va apărea prea tîrziu, m-am gîndit că-i bine să le dau drumul la Junimea.

Cluj, la 9.IX.1924

Rămîn al Dtale cu prietenie,

Capidan>

 

3.)

<Scumpe domnule Coleg,

Am primit „Isopia Brașoveană”******, despre care știam ceva de mai nainte tot de (la) DTa. Îți mulțumesc și te rog să mă ierți dacă nu ți-am trimis articolul trimis pentru Junimea. În timpul din  urmă am fost și continuu să fiu pînă după Crăciun foarte ocupat cu Megleniții******* mei. Academia s-a învrednicit, în fine, să mi-i tipărescă. Sînt în ultima corectură și prepar indicele. După apariția ultimului volum, voi avea plăcerea să-ți trimet un exemplar. Tot Academia mi-a tipărit și lucrarea „Influența slavă asupra dialectului aromân”. Sînt la a doua corectură. Cultura Națională********, unde își tipărește Academia lucrările, are curiosul sistem de a tipări întreaga lucrare, chiar cînd ea este de zeci de coale, și numai după aceea o trimite spre a fi corectată. Îți poți închipui că, în lunile din urmă, săptămîni întregi, de dimineață pînă seara, am petrecut numai corectînd.

După ce voi scăpa de toate acestea – și după Crăciun cred că scap definitiv – m-apuc să fac articolul pentru Junimea.

Pînă atunci te rog să ai puțină răbdare și să crezi în sentimentele mele de frățească prietenie.

Cluj, în 4/XII/924

Al D-tale

Th. Capidan>

 

4.)

<Dragă Domnule Morar,

Îți trimit o mica dare de seamă asupra lucrării lui Weigand*********, Etnographie von Makedonia pe care, te rog să o publici în unul din numerile revistei, dacă cumva nu ai altă recenzie asupra aceleași lucrări. În cazul din urmă, vei așa de bun ca să mi-o trimiți înapoi, căci aș vrea să o public în altă parte.

După cum vei vedea din conținutul recenziei mele, Weigand revine asupra vechii lui concepții cu privire la partea de influență ce Românii au exercitat-o asupra celorlalte popoare din Balcani.

Deoarece ideile lui Weigand fuseseră expuse de mine cu un an înainte, profit de această ocaziune ca să relevez deosebirea ce exista între ce scrie Weigand astăzi și între ceea ce a scris și a învățat de pe catedră,acum douăzeci de ani.

Megleniții și Elementul slav îi vei primi cît de curînd.

Cluj, în 31 ian. 1925

Cu cele mai prietenești salutări,

Al Dtale Capidan>

 

5.)

<C.P.

Iubite Domnule Coleg,

N-am putut răspunde imediat, fiindcă lipseam din Cluj. Tabula gratulatoria este o listă cu numele tuturor colegilor, elevilor și prietenilor d-lui Sextil Pușcariu**********, care se asociază cu comemorarea lui. Ea va fi publicată în fruntea volumului omagial.

Cluj, 9.XII.936>

 

SURSA

Petru Froicu & Eugen Dimitriu, Scrisori inedite, Almanah ”Convorbiri literare”, Iași, 1989, p. 59.

 

 

NOTE M.T.

*alepșu= ales-o (aromână)

**„Junimea literară”=Revistă apărută la Cernăuți și Suceva între 1904-1914 și 1923-1939, la care L.M. va fi secretar de redacție din 1924.

***Silviu Dragomir (1888 Gurasada*Ungaria/România – 1962 București*România)=Teolog, istoric, om politic și academician român din 1928.

****Simion Bărnuțiu (1808 Bocșa*Imperiul Habsburgic/România – 1864 Sânmihaiu Almașului*Imperiul Habsburgic/România)=Preot greco-catolic, doctor în drept (Pavia*Italia), profesor la Universitatea Iași (1855-1864), organizator al revoluției române din 1848-1849 din Transilvania.

*****„Dacoromania”=Revistă fondată și editată la Universitatea din Cluj, de Sextil Pușcariu în perioada 1920-1948 cu subtitlu Buletinul „Muzeului limbei române”.

******Isopia brașoveană din 1784=Studiu filologic despre o veche carte religiuosă, publicat de L.M. în 1924 la Cernăuți

*******Meglenoromânii=Trilogie publicată de T. C. în anii 1925, 1928 și 1935.

********Cultura Națională=Editură înființată la București în 1921, desființată probabil după venirea comuniștilor la putere la 6 martie 1945.

*********Gustav Weigand (1860-1930)=Filolog german. A înființat în 1893 la Leipzig Institutul pentru Studiul Limbii Române. A călătorit în anii 1887-1909 în zonele locuite de aromâni în Balcani. Prin publicarea în 1894-1895 la Leipzig a lucrării Die Aromunen a promovat termenul „aromân”. Din 1892 a fost membru corespondent al Academiei Române. Etnographie von Makedonia a fost publicată în 1924.

**********Sextil Pușcariu (1877 Brașov*Ungaria/România – 1948 Bran*România)=Studii universitare la Leipzig, Paris și Viena. Doctor în filosofie și în filologie. Profesor universitar. Academician din 1905. Continuator al Dicționarului Limbii Române (1913-1948), început de B. P. Hasdeu (1887-1898) și terminat în 2010.

<NO. 1 BUCUREȘTI,  IANUARIE 1921 ANUL LIII

În ziua de 13 ianuarie 1921 a încetat din viață bătrânul profesor de limba și literatura elină la Universitatea din Iași, Ioan Caragiani.

Născut în ziua de 11 fevruarie 1841 i-a lipsit numai o lună ca să împlinească vârsta de 80 de ani. Studiile secundare și superioare Caragiani le-a făcut la Atena și era un bun cunoscător al istoriei și literaturii vechi eline, pentru care avea o dragoste deosebită. Totuși el n-a voit să rămîie în Grecia, ci, bun Român de origine și sentimente, el a emigrat în 1864 în România unde i s-a încredințat catedra care a ocupat-o mai bine de jumătate de secol.

La înființarea Academiei Române în anul 1867, printre membrii din toate provinciile locuite de Români care aveau a reprezenta unitatea culturală și națională a României a fost numit și Caragiani, apoi, ultim supraviețuitor al celor ce compuseseră instituțiunea în 1867, a avut mulțumirea să asiste la serbarea solemnă pe care a organizat-o Academia la împlinirea unei jumătăți de secol.

Așezîndu-se în Iași în 1865, el făcu parte din membrii societății „Junimea”, frecventând regulat ședințele ei hebdomadare timp de 20 de ani; în „Convorbiri literare” Caragiani a publicat un șir de traduceri din Homer, Aristoteles și Theocrit, precum și articole originale despre Românii din Macedonia și poezia lor populară. El a făcut parte și dintre membrii societății „Junimea” care țineau prelegeri populare, filosofice, literare și istorice la Universitatea din Iași.

Caragiani avea un caracter egal, plăcut și totdeauna vesel. Vestit din cauza anecdotelor pe care le povestea cu o artă și un humor extraordinar, chiar pînă la bătrînețe. Caragiani era apreciat de toți cunoscuții săi și lasă o amintire dureroasă în cercul numeroșilor săi prieteni. >

 

SURSA

Al. Tzigara-Samurcaș, Necrologul unui junimist. Ioan Caragiani, Almanah „Convorbiri literare”, Iași, 1981, p. 16.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required