Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Displaying items by tag: epsicop
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

INTRODUCERE:

Sfântul Nicola Velimirovici (1880 Serbia – 1956 SUA) a fost episcop ortodox al Ohridei și Jicei. În 2005 editura Predania din București a publicat traducerea românească a lucrării sale Tâlcuire la Tatăl nostru, care cuprinde comentarii ale versurilor rugăciunii creștine fundamentale. Pe baza acestei traduceri, poetul aromân contemporan Yioryi (Gheorghe) Vrana a publicat la aceeași editură versiunea aromână a cărții înaltului prelat sârb.

În volumul traducerii lui Y. V. paragraful marcat cu ? lipsește, versiunea din paranteză aparținându-mi.

 

 

Si si-adarâ vrearea a Ta, Cumu tu țeru, acși și pristi locu – Facă-se voia Ta, Precum în cer, așa și pre pământ

 

Țerlu ș-loclu suntu agrili a Tali, Tatâ.

Cerul şi pământul sânt ţarinile Tale, Tată.

 

Tu unu agru seamińi steali și-anghil’i, iara tu alantu schińi și-oamińi.

Pe una din­tre ţarini semeni stele şi îngeri, iar pe cealaltă – spini şi oameni.


Stealili s-minâ unâ uidhie cu vrearea a Ta.

Stelele se mişcă potrivit voii Tale.

 

Anghil’i cântâ la steali, ca la nâscânti harfi, unâ uidhie cu vrearea a Ta.

Îngerii cântă la stele ca la nişte harfe, potrivit voii Tale.

 

Ma omlu andâmuseaști altu omu și-ntreabâ: „Ți easti vrearea alu Dumnidză?”

Dar omul întâlneşte alt om şi întreabă: „Ce este voia lui Dumnezeu?”

 

Pânâ cându nu va să știbâ omlu vrearea a Ta?

Până când n-are să ştie omul voia Ta?

 

Pânâ cându va-și chearâ tińia dinintea schińiloru di la cicioarli a lui?

Până când se va înjosi înaintea spinilor de la picioarele sale?

 

Tini lu-adrași s-hibâ dipriunâ cu anghilil’i ș-cu stealili, ma, mea, și schińili suntu ma-ndzeanâ di elu.

Tu l-ai făcut ca să fie deopotrivă cu îngerii şi cu stelele, dar, iată, şi spinii sânt mai presus de el.

 

Ma mea, câ omlu, cara va, poati s-greascâ numa a Ta ma ghini di schińi, unâ luyie cu anghilil’i ș-cu stealili.

Dar iată că omul, dacă vrea, poate să rostească numele Tău mai bine decât spinii, deopotrivă cu îngerii şi cu stelele.

 

Tini, Dătătoru a duhlui ș-Dătătoru a vrearil’ei, dă-l’i a omlui vrearea a Ta.

Tu, Dătătorule al duhului şi Dătătorule al voii, dă-i omului voia Ta.

 

? (Vrearea a Ta easti mintimenâ și limpidi și sântâ. Aestâ vreari mina țerurili: câ-țe n-ar mina și loclu, cari cu țeru easti ca unâ chicutâ tu un okeanu?)

Voia Ta este înţeleaptă şi limpede şi sfântă. Această voie mişcă cerurile: de ce n-ar mişca şi pământul, care faţă de cer e ca o picătură într’un ocean?

 

Vrearea Ta easti mintimenâ.

Voia Ta este înţeleaptă.

 

Ascultu pirmithulu a populiloru ți furâ, mutrescu la țeru și știu câ stealili s-minâ acși cumu s-minarâ ńili di ańi, daima dupâ idyhiulu nomu, și câ aducu iarna ș-veara atumțea cându prindi.

Ascult povestea neamurilor trecute, privesc spre cer şi ştiu că stelele se mişcă aşa cum s-au mişcat mii de ani, întotdeauna după aceeaşi lege, şi că aduc vara şi iarna atunci când trebuie.

 

Cu mintimińil’i lucrândalui Tini nu hii vârnoarâ apustusitu, Tatălu a nostru.

Cu înţelepciune lucrând, Tu nu eşti niciodată ostenit, Tatăl nostru.

 

Vârnu lucru zurlescu nu-și aflâ locu vârnoarâ tu planlu a Tău.

Nici un lucru nebunesc nu‑şi află loc vreodată în planul Tău.

 

Tini hii unâ turlie crehtu tu mintimińil’i ș-buneațâ tora dipu ca tu prota dzuâ a Adraril’ei, iara mâni va hii dipu ca azâ.

Tu eşti la fel de proaspăt în înţelepciune şi bunătate acum ca şi în cea dintâi zi a Facerii, iar mâine vei fi la fel ca astăzi.

 

Vrearea a Ta easti sântâ, câ easti mintimenâ ș-crehtâ.

Voia Ta este sfântă, fiindcă e înţeleaptă şi proaspătă.

 

Ayisirea easti nimpârțâtâ di Tini cumu himu noi nimpârțâț di-airu.

Sfinţenia este nedespărţită de Tine cum sântem noi nedespărţiţi de aer.

 

Ițido nu easti sântu prindi si si-alinâ la țeru niheamâ câti niheamâ, ma țiva nisântu nu dipunâ vroarâ di-tru țeru , di la scamnulu a Tău, Tatâ.

Tot ce nu este sfânt trebuie să suie la cer treptat, însă nimic nesfânt nu se pogoară vreodată din cer, de la tronul Tău, Tată.

 

Noi ti pâlâcârsimu Tini, Sânte Tatâ a nostru, si-adari si-apirâ câtu cama-ntroarâ dzua cându vrearea a tuturoru oamińiloru va hibâ mintimenâ, crehtâ și sântâ has vrearea a Ta, ș-cându tuti yiețili di pristi locu va s-minâ tu unâ deadunu – griri cu stealili di tru țeru, ș-cându planeta a noastrâ va cântâ tu choru cu tuti stealili a Tali ciudii: Doamne, nveațâ-ne! Dumnidzale, câlâuzea-ne! Tatâ, ascapâ-ne!

Noi ne rugăm Ţie, Sfinte Tată al nostru, să faci să răsară cât mai degrabă ziua când voia tuturor oame­nilor va fi înţeleaptă, proaspătă şi sfântă ca voia Ta, şi când toate făpturile de pe pământ se vor mişca în împreună-glăsuire cu stelele de pe cer, şi când planeta noastră va cânta în cor cu toate minunatele Tale stele: Doamne, învaţă-ne! Dumnezeule, călăuzeşte-ne! Tată, mântuieşte-ne!

 

 

SURSA

Ayiulu Nicola Velimirovici Dispothi ali Ohridâ și ali Jici, Exiyisiri la Tatălu a nostru, aprideuțeari Yioryi Vrana, editura Predania, București, 2012, pp. 24-27.

Ș-putearea – Și puterea

Miercuri, 28 Martie 2012 11:07

INTRODUCERE:

Sfântul Nicola Velimirovici (1880 Serbia – 1956 SUA) a fost episcop sârb al Ohridei și Jicei. În 2005 editura Predania a publicat traducerea românească a lucrării sale Tâlcuire la Tatăl nostru, care cuprinde comentariul fiecărui vers al rugăciunii creștine fundamentale ‘’Tatăl nostru’’. Pe baza acestei traduceri, poetul aromân contemporan Yioryi (Gheorghe) Vrana a publicat la aceeași editură versiunea aromână a lucrării prelatului sârb.

 



Ș-putearea – Și puterea


A Ta easti putearea, câ ţe, a Ta easti Amirâriľea.

A Ta este puterea, fiindcă a Ta este Împărăţia.

 

Aţeľiţi taha si-acľeamâ amiradz suntu niputuţ.

Aşanumiţii împăraţi sunt neputincioşi.

 

Singura a loru puteari amirâreascâ sta tu titlurili a loru amirâreşti ţi suntu maşi titlurili a Tali.

Singura lor putere împărătească stă în titlurile lor împărăteşti, ce sânt de fapt doar titlurile Tale.

 

Eli cheru pritu ţarâ ş-ţara neadzi iu va vimtulu.

Ei rătăcesc prin ţărână, şi ţărâna merge unde vrea vântul.

 

Himu hulandari, aumbri ş-ţarâ ţi s-minâ.

Sântem pribegi, umbre şi ţărână mişcătoare

 

Ama ş-cându chiremu pri-aoa, pri-aclo, ş-nâ minămu, tut’ pritu putearea a Ta u-adrămu.

Dar şi când rătăcim şi ne mişcăm, tot prin puterea Ta o facem.

 

Pritu putearea a Ta bânămu ş-pritu putearea a Ta va-nyiemu.

Prin puterea Ta fiinţăm şi prin puterea Ta vom viia.

 

Macâ omlu u-adarâ ghineaţa u-adarâ cu putearea a Ta,pritu Tini; ş-macâ lu-adarâ arăulu, lu-adarâ cu putearea a Ta, ama pritu elu işişi.

Dacă omul face binele, îl face cu puterea Ta, prin Tine; iar dacă face răul, îl face cu puterea Ta, însă prin sine.

 

Tuti ţi si-adarâ si-adarâ cu putearea a Ta, ufilisitâ trâ-bunu, i trâ-arău, trâ achicâseari, i fârâ achicâseari.

Tot ce se face, se face cu puterea Ta, folosită bine sau rău, întru înţelegere sau fără de înţelegere.

 

Macâ omlu u ufiliseaşti putearea a Ta dupâ vrearea a Ta, Tatâ, atumţea putearea a Ta easti a Ta; ş-macâ omlu u ufiliseaşti putearea a Ta dupâ vrearea a lui, atumţea putearea a Ta si-acľeamâ a lui şi easti arauâ.

Dacă omul foloseşte puterea Ta după voia Ta, Tată, atunci puterea Ta este a Ta; iar dacă omul foloseşte puterea Ta după voia sa, atunci puterea Ta se cheamă a lui, şi este rea.

 

Io dzâcu Dumnidzale, câ atumţealui cându adari ţi vrei cu putearea a Ta, ea easti bunâ, ama cându dhicunearľi ţi u-mprumutarâ putearea di la Tini, s-fudulescu adrândalui

iţi voru cu putearea a Ta, di cara easti a loru, ea easti arauâ.

Eu zic, Doamne, că atunci când Tu faci ce vrei cu puterea Ta, ea este bună, însă când cerşetorii, care au împrumutat putere de la Tine, se trufesc făcând ce vor cu puterea

Ta ca şi cum ar fi a lor, ea este rea

 

Şi acşi ari maşi unu nicuchiru, ama suntu oamińi ţi u ufilisescu cu zorea putearea a Ta, e, ufilisescu cumâtici di-tu putearea a Ta, ţi cu ńilâ mari u dai mprumutu di la measa a Ta aţea avuta aiştoru muritori ftohi di pristi locu.

Şi astfel, există un singur stăpân, dar sânt şi oameni ce întrebuinţează în chip samavolnic puterea Ta, da, întrebuinţează părticele ale puterii Tale, pe care cu milostivire o dai cu împrumut de la masa Ta cea bogată acestor muritori săraci de pe pământ.

 

Caftâ câtrâ noi Tatâ Putute, caftâ câtrâ noi ş-nu ti-ayuńisea s-pitreţ putearea a Ta a ţarâľei, pânâ nu va si-ndreagâ doi udadz ta s-ti-ncapâ: bunâvrearea ş-tâpińiusirea – bunâvrearea ta s-hibâ ufilisitâ trâ-bunu, dhoara mprumutatâ di la Dumnidză ş-tâpińiusirea ta si ş-thimiseascâ totna câ tutâ putearea di-tu lumi easti a Ta, Mari Dhurusitoru di puteari.

Caută spre noi, Puternicule Tată, caută spre noi şi nu te grăbi să trimiţi puterea Ta ţărânii pământeşti până ce nu va pregăti două odăi ca să Te încapă: bună-voirea şi smerenia – bună-voirea ca să întrebuinţeze spre bine darul împrumutat de la Dumnezeu şi smerenia ca să-şi aducă aminte întotdeauna că toată puterea din lume este a Ta, Mare Dătătorul de putere.

 

A Ta easti putearea sântâ ş-mintimenâ – ama cându si-aflâ tu mâńili a noastri, putearea a Ta easti tu piricľiu si s-mâryeascâ şi si si-adarâ nisântâ şi zurleascâ.

A Ta este puterea sfântă şi înţeleaptă – dar când se află în mâinile noastre, puterea Ta este în primejdie să se spurce şi să ajungă ne-sfântă şi nebunească.

 

Tatâ Cari hii tu ţeruri, agiutâ-nâ s-cunuştemu ş-cathiunâ dzuâ si-adrămu maşi unu lucru: si ştimu câ tutâ putearea easti maşi a Ta şi si-u uflisimu putearea a Ta dupâ vrearea a Ta.

Tată, Care eşti în ceruri, ajută-ne să cunoaştem şi în fiecare zi să facem un singur lucru: să ştim că toată puterea este a Ta şi să întrebuinţăm puterea Ta după voia Ta.

 

 

Mutrea, himu nihârsiţ câ ţe mpârţâmu aţea ţi easti ti nimpârţâri la Tini: u-mpârţâmu

putearea di luńinâ, şi u-mpârţâmu putearea di vreari, şi u-mpârţâmu putearea di pisti – şi-aestâ easti itia aţea di prota ti câdearea a noastrâ – u-mpârţâmu putearea di

tâpińiusiri.

Iată, sântem nefericiţi, fiindcă am despărţit ceea ce-i de nedespărţit la Tine: am despărţit puterea de lumină, şi am despărţit puterea de dragoste, şi am despărţit puterea de credinţă, şi în cele din urmă – iar asta este pricina cea dintâi a căderii noastre – am despărţit puterea de smerenie.

 

Tatâ, adarâ unâ, Ti pâlâcârsimu, aţea ţi hiľiľi a Tăľi cu zurleaţâ mpârţârâ.

Tată, uneşte, rugămu-Te, ceea ce fiii Tăi nebuneşte au despărţit.

 

Ti pâlâcârsimu: analţâ la tińia di prota, putearea a Ta ţi fu alâsatâ tu-apâryisiri şnitińisitâ:

câ ţe, cum’ ţi s-himu, himu ficiuriţľi a Tăľi.

Ne rugăm Ţie: ridică la cinstea cea dintâi puterea Ta, care a fost lăsată în părăsire şi necinstită: fiindcă, iată, oricum am fi, sântem copiii Tăi.

 

 

 

SURSA

Ayiulu Nicola Velimirovici Dispothi ali Ohridâ și ali Jici, Exiyisiri la Tatălu a nostru, aprideuțeari Yioryi Vrana, editura Predania, București, 2012, pp. 46-49.

INTRODUCERE:

Sfântul Nicola Velimirovici (1880 Serbia – 1956 SUA) a fost episcop sârb al Ohridei și Jicei. În 2005 editura Predania a publicat traducerea românească a lucrării sale Tâlcuire la Tatăl nostru, care cuprinde comentariul fiecărui vers al rugăciunii creștine fundamentale ‘’Tatăl nostru’’. Pe baza acestei traduceri, poetul aromân contemporan Yioryi (Gheorghe) Vrana a publicat la aceeași editură versiunea aromână a lucrării prelatului sârb.

 


Și doxa, tu eta etiloru – Și slava, în veci


A Ta easti doxa aţea trâ etâ deadunu cu Tini, Tatălu a nostru Amirărescu.

A Ta e slava cea împreună-veşnică cu Tine, Tatăl nostrum Împărătesc.

 

Doxa easti ligatâ di usia a Ta ş-nu ascalnâ di noi.

Ea ţine de fiinţa Ta şi nu atârnă de noi.

 

Nu easti doxa di-tu zboarâ ca doxâ a muritoriloru, ama easti di idhyea usie, ţi nu treaţi, has’ Tini.

Nu este slavă din vorbe ca slava muritorilor, ci este din aceeaşi esenţă netrecătoare ca şi Tine.

 

E, ea easti nimpârţâtâ di Tini cumu easti nimpârţâtâ luńina di soarli apresu.

Da, ea este nedespărţită de Tine cum e lumina nedespărţită de soarele fierbinte

 

Cari u vidzu mesea şi mardzina a doxâľei a Tali?

Cine a văzut centrul şi periferia slavei Tale?

 

Cari agiumsi duxusitu fârâ s-da di Doxa a Ta?

Cine a ajuns slăvit fără să atingă Slava Ta?

 

Doxa a Ta aţea lumbrusitâ nâ anvârligheadzâ di tuti părţâli ş-nâ mutreaşti tu tâţeari, unâ parti hamuarâdzânda, unâ parti ciudisinda-si di frimtărli şi cârtearea a noastrâ

umineascâ. Iara cându tâţemu, vârnu nâ ciuciurâ mistiryiosu: hiţ ficiuriţľi a Tatâlui duxusitu.

Slava Ta cea strălucitoare ne înconjoară din toate părţile şi ne priveşte în tăcere, parte zâmbind, parte mirânduse de frământările şi de cârtirea noastră omenească.

 

Iara cându tățemu, vârnu nâ cicuciurâ mistiryiosu: hiț ficiurițl’i a Tatâlui duxusitu.

Iar când tăcem, cineva ne şopteşte în taină: sânteţi copiii ai Tatălui slăvit.

 

O, ţi dulţi easti aestâ duxusitâ ciuciurari!

O, cât este de dulce această slăvită şoaptă!

 

S-himu ficiuriţľi a doxâľei a Tali, ţi mirachi ma mari si-avemu?

Ce am putea dori mai mult decât să fim copiii slavei Tale?

 

Nu easti duri!

Nu e aceasta îndeajuns?

 

Sigura, duri easti trâ unâ banâ alithea.

Fără îndoială, este îndeajuns pentru o viaţă adevărată.

 

Ama, mea, oamińiľi voru s-hibâ taţi a doxâľei.

Dar, iată, oamenii vor să fie taţi ai slavei.

 

Şi-aestâ easti apârńita ş-cima a lâeaţâľei a loru.

Iar acesta e începutul şi culmea nenorocirii lor.

 

Eľi nu suntu ifhâristisiţ s-hibâ ficiuriţ a doxâľei a Tali, şi si-scumânicâ cu doxa-Ţ, eľi voru s-hibâ taţi ş-purtâtori a doxâlei a Tali.

Ei nu se mulţumesc să fie copiii şi părtaşi ai slavei Tale, ei vor să fie taţi şi purtători ai slavei Tale.

 

Ama, ţi cara, Tini hii singurlu Tatâ şi singurlu purtâtoru ti tutâ doxa.

Şi totuşi, Tu eşti singurul Tată şi singurul purtător a toată slava.

 

Suntu mulţâ ţi u-ufilisescu doxa-Ţ trâ arău şi suntu mulţâ ţi si-arâdu singuri.

Mulţi sânt cei ce folosesc în chip rău slava Ta şi mulţi sânt cei ce se amăgesc pe sine.

 

Nu ari piricľiu ma mari di doxa tu mâńili a muritoriloru.

Nimic nu e atât de primejdios ca slava în mâinile muritorilor.

 

Tini u-aspuńi doxa a Ta, iara oamińiľi si-ncaci di-avârligaľi.

Tu arăţi slava Ta, iar oamenii se ceartă în jurul ei.

 

Doxa a Ta easti factu iara doxa a oamińiloru easti zboru.

Slava Ta este fapt, iar slava omenească este cuvânt.

 

Doxa a Ta, totna hamuarâdi şi hăidhipseaşti, iara doxa a oamińiloru mpârţâtâ di Tini lâhtârseaşti ş-vatâmâ.

Slava Ta zâmbeşte şi mângâie totdeauna, slava omenească despărţită de Tine înfricoşează şi ucide.

 

Doxa a Ta îľi hrâneaşti ftohľi ş-da urnimie ti aţeľi imiri, doxa a oamińiloru disparti di Tini.

Slava Ta hrăneşte pe cei săraci şi îndrumă pe cei blânzi, slava omenească desparte de Tine.

 

Doxa a oamińiloru easti nai ma buna hâlati a sâtânălui.

 

Ea este cea mai bună unealtă a satanei.

Ti hazi suntu oamińiľi ţi si-ampulisescu si şi-u-adarâ doxa ahoryea di Tini!

Ce caraghioşi sânt oamenii când încearcă să-şi facă slavă afară de Tine şi despărţiţi de Tine!

 

Fu unu zurlu ţi lu-aura soarli ş-câfta si-aflâ unu locu afiritu di luńina a soarilui, ţi s-hibâ a lui.

Fost-a un nebun care ura soarele şi încerca să afle un loc ferit de lumina soarelui, care să fie al lui.

 

Elu şi-adră unâ câlivâ scutidhoasâ şi nu adră firidz, şi intră tu ea, şi şidea tu chisâ, şi s-hârsea câ ascâpă di marli izvuru a luńinâľei.

El a clădit o colibă întunecoasă şi n’a făcut ferestre, şi a intrat în ea, şi stătea în beznă, şi se bucura că s’a izbăvit de marele izvor al luminii.

 

Unu ahtari zurlu şi-unu ahtari ţitâţeanu a scutidhâľei easti aţelu ţi cilistiseaşti si şi-u-adarâ doxa ahoryea di Tini şi-mpârţâtu di Tini, Athanate, izvuru a Doxâľei.

Astfel de nebun şi astfel de cetăţean al întunericului este cel ce se străduie să-şi facă slavă afară de Tine şi despărţit de Tine, Nemuritorule Izvor al Slavei!

 

Nu ari doxâ a oamińiloru acşi cumu nu ari puteari a oamińiloru.

Nu există slavă omenească, la fel cum nu există putere omenească.

 

A Ta easti putearea şi a Ta easti doxa, Tatâlu a nostru.

A Ta este puterea şi a Ta este slava, Tatăl nostru.

 

Macâ nu li-mprumutămu di la Tini, nu ľiavemu, ş-mârânyisimu dipu ca frîndzâli uscati mpârţâti di pomu şi scrupsiti dupâ chefea a vimtului.

Dacă nu le împrumutăm de la Tine, nu le avem, şi ne ofilim ca frunzişul uscat despărţit de pom şi împrăştiat după bunul plac al vântului.

 

S-himu ifhâristisiţ, ta s-nâ-acľimămu ficiuriţľi a Tăľi.

Să fim mulţumiţi, ca să ne numim copii ai Tăi.

 

Nu ari tińie ma mari di-aestâ, tu ţeru i pristi locu.

Nu este cinste mai mare în cer sau pe pământ decât aceasta.

 

Ľea di la noi amirâriili a noastri, putearea a noastrâ ş-doxa a noastrâ.

Ia de la noi împărăţiile noastre, puterea noastră şi slava noastră.

 

Ľea di la noi aţea ţi eara a Tău di-tu arhiusitâ.

Ia de la noi ce era al Tău dintru început.

 

Tutâ isturia a noastrâ fu unâ cilistiseari zurleascâ ta si-u-bâgămu pri cali amirâriľea a noastrâ, putearea a noastrâ ş-doxa a noastrâ.

Întreaga noastră istorie a fost o străduinţă nebunească de a făuri împărăţia noastră, puterea noastră şi slava noastră.

 

 

Tot ce am numit vreodată al nostru zace în ruine.

Tuti ţi ľi-acľimămu unâoarâ a noastri, dzâcuti şedu tu urvăľi.

 

Ncľidi-u troarâ isturia a noastrâ aţea veacľea, tu cari nâ-ampulisimu s-nâ-adrămu nicuchiri tu casa a Ta, ş-dişcľidi unâ isturie noauâ tu cari va cilistisimu s-nâ-adrămu huzmichiari tu casa ţi easti a Ta.

Încheie grabnic vechea noastră istorie, unde ne-am luptat să ajungem stăpâni în casa Ta, şi deschide o istorie nouă, unde ne vom trudi să ajungem slugi în casa care

este a Ta.

 

Mea, ma bunu ş-ma duxusitu lucru easti s-himu huzmicheari tu Amirâriľea a Ta di s-himu nai ma mărľi amiradz tu amirâriľea a noastrâ.

Iată, mai bun şi mai slăvit lucru este a fi slugă în Împărăţia Ta decât a fi cel mai mare dintre împăraţi în împărăţia noastră.

 

Trâ-aţea adarâ-nâ, Tatâ, huzmichearľi a Amirâriiľei a Tali, a puteariľei a Tali şi-a-doxâľei a Tali, tu tutâ eta a noastrâ ş-tu eta a etiloru.

Drept aceea, fă-ne, Tată, slugi ale Împărăţiei Tale, puterii Tale şi slavei Tale, în neam şi în neam şi în toţi vecii.

 

Aminu!

Amin!

 

 

.

 

SURSA

Ayiulu Nicola Velimirovici Dispothi ali Ohridâ și ali Jici, Exiyisiri la Tatălu a nostru, aprideuțeari Yioryi Vrana, editura Predania, București, 2012, pp. 50-53.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required