Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Displaying items by tag: editor
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Nasta Atanasie (editor) - Ecou de cîntec aromânesc / 1985

În 1985 apărea la editura Litera din Bucureşti antologia Ecou de cîntec aromânesc, realizată de Atanasie Nasta. Pe ultima pagină se preciza: ‘’lucrare apărută în regia autorului’’. A. N. semna şi Cuvîntul înainte, Nota şi ‘’portretele’’ poeţilor selectaţi, Postfaţa fiind semnată de Valeriu Rus.


În ‘’Cuvânt înainte’’, editorul începe prin a remarca faptul că ‘’Dintre toate dialectele graiului românesc, cel aromân îşi dovedeşte şi în prezent vitalitatea şi dîrzenia în a supravieţui.’’ În aceste sens, este citat marele filolog român Alexandru Philippide, care explica ‘’atîta vigoare’’ prin faptul că deşi aromânii au fost înconjuraţi de ‘’străini mulţi şi influenţi’’, ei au format ‘’un bloc numeros şi compact’’ la care ‘’limba şi cultura specific românească să fi prins cele mai adânci rădăcini’’.


A.N. explică vitalitatea lor şi prin tradiţia cântecelor specific, cu o ‘’linie melodică de origine orfeică’’.


Filologul german Gustav Weigand (1893) şi colegul său aromân Tache Papahagi (1922) constatau că în cazul aromânilor <Poeziile sunt aproape fără excepţie destinate cântecului> şi,respectiv, că poeziile poartă denumirea de ‘’cîntece’’.


Specificul acestor cântece, acompaniate doar de fluier şi cimpoi, s-a păstrat datorită faptului că ‘’nu convertesc muzical decât o anumită formă prozodică, în care predomină riguros ritmul pentru armonizarea polifoniei’’. Poezia este cântată de doi solişti susţinuţi prin ison de un numeros grup vocal, lirismului melodic dându-i-se prioritate în detrimentul fondului narativ al poeziei. ‘’Poetizarea obiceiurilor, cenzura morală şi simţul estetic au creat o lirică pastorală şi erotică deosebită, tradiţionalizând o moştenire traco-ilirică autentică’’, considera editorul.


În privinţa ritmului, T.P. observa: <Ca şi la daco-români şi aromânii au cunoscut un singur fel de vers şi anume trohaicul de două lungimi de 5-6 silabe şi 7-8 silabe>.


A.N. aprecia că unele aspectele pur estetice din imagini, comparaţii şi metafore din lirica populară aromână sunt la nivelul literaturii române şi universale: ‘’s-mistica noaptea cu dzua’’ (se amesteca noaptea cu ziua).


Apoi, în a doua jumătate a secolului XIX , ’’dialectul şi-a făurit o expresie cultă lirică şi epică de prestigiu’’ prin operele lui Mihail Nicolescu, Constantin Belimace, George Murnu, Nuşi Tuliu, Marcu Beza, Nicolae Batzaria, Leon Boga, Zicu Araia, George Perdichi.


Urmaşii acestor pionieri ‘’omagiază trecutul, închinându-i această modestă antologie, pornită dintr-o conştiinţă moral-patriotică, pentru a nu se aşterne ingratitudinea şi uitarea peste idealul lor de frumos şi poezie’’.


Prin îmbogăţirea vocabularului cu neologisme din ‘’poezia cultă naţională’’, ‘’poezia dialectală’’ a ajuns să cuprindă toate genurile de poezie. În acest sens este citat traducătorul homerid G. Murnu: <Dialectul posedă calităţi remarcabile, o tonalitate viguroasă, original de o profundă rezonanţă interioară>. Un   exemplu este sonetul său Tră Armăname (Pentru aromâni).


A.N. concluzionează că ’’poeţii dialectali contemporani se remarcă printr-o poezie în care reflecţia şi erotismul îmbracă o formă şi tonalitate influenţate de poezia naţională, fără ştirbirea originalităţii lor condiţionată de circumstanţe sociologice specifice’’. Ei au în comun ’’nostalgia plaiurilor natale, motivul mioritic, sentimentul originii şi al necesităţii luptei pentru păstrarea nealterată a structurii etnice.’’

 

În ’’Notă’’, A. N. explică adoptarea ortografiilor propuse de T.P. în 1922 şi de G.M. în 1931 prin lipsa unor norme oficiale şi prin ’’lipsa unui consens al filologilor dialectali’’. El preciza că în funcţie de ortografia adoptată de poeţii antologaţi, aceştia ’’şi-au făurit ritmul şi rima’’, fără a influenţa lectura poeziilor, deoarece ’’deosebirile nu sînt esenţiale’’.


Folosirea alfabetului latin a fost îndreptăţită, în opinia lui A.N., de tendinţele din scrierile lui Gheorghe Constantin Roja (1809, Budapesta) şi Mihail Boiagi (1813, Viena), împrumuturile din vocabularul grecesc fiind ulterioare ’’formării graiului românesc comun’’, care le-a asimilat.


Editorul îl citează pe Mihai Eminescu ’’în ceea ce priveşte rolul scrisului în dialect’’: <Limba română de aceea s-a depărtat şi s-a muiat aşa de tare pentru că aşa de lungă vreme nu a fost scrisă. CONSISTENŢA unei limbi începe cu scrierea ei.>


A.N. precizează că ’’Pentru facilitarea receptării valorii artistice, la unii poeţi am alăturat transpuneri în limba literară (română – n.n.)’’. De asemenea, ’’s-a impus folosirea unui glosar numai la poeziile în dialectul meglenit’’, iar ’’pentru unele cuvinte specifice din dialectul aromân, cititorul are la dispoziţie dicţionarul acestui dialect, opera lui Tache Papahagi.’’


În final, editorul îşi exprimă mulţumirea pentru faptul că ’’greutăţile materiale întâmpinate sînt recompensate de împlinirea unei îndatoriri faţă de unii înaintaşi care nu şi-au putut tipări frământările poetice’’.

 

Antologia cuprinde portrete şi creaţii a zece poeţi: Mihail Nicolescu (1835-1865) (3), Vasile Muşi (1895-1961) (5), Nicolae Babu (1901-1967) (6), Nicolae Caraiscu (1911-1969) (5), Theodor Minda (1911-1982) (7), Dumitru Pariza (1908-?) (7), Constantin Colimitra (1910-2001) (9), Atanasie Nasta (1912-1996) (12), Nicolae Caratana (1914-1992) (10), Costa Guli (1916-1985) (10), Chira Iorgoveanu (1948-) (9).

 

În postfaţă scrisă în septembrie 1984, V.R. observa ca ’’evident’’ faptul că în ultimele decenii aromânii ’’participă cu o ambiţie generoasă la viaţa ştiinţifică şi culturală generală românească’’ din România, ţările balcanice ’’în care trăiesc de secole’’ sau în alte ţări ’’unde i-a dus nestinsa lor sete de peregrinări, hrănită de drumurile de transhumanţă de odinioară’’.


În acest sens, sunt menţionate numele unor ’’distinse personalităţi’’ ale ştiinţei şi culturii româneşti: George Murnu, Elie Carafoli, Athanasie Joja, Th. Capidan, Pericle Papahagi, Valeriu Papahagi, Tache Papahagi, Toma Caragiu etc.


În particular este amintită şi editarea postumă a unor lucrări ale ’’eruditului’’ profesor al universităţii bucureştene Tache Papahagi, ’’unul dintre cei mai distinşi’’ elevi ai lui Ovid Densuşianu: Micul dicţionar folcloric (Minerva, 1979) şi volumele IV şi V din ’’Biblioteca naţională a aromânilor’’.


De asemenea, este menţionată activitatea Studioului de istorie şi literatură dialectală ’’George Murnu’’ de pe lângă Casa de cultură a sectorului 1 Bucureşti, condusă cu ’’pasiune, competenţă şi aleasă discreţie’’ de A.N. Acesta a avut ’’fericita idee’’ de a alcătui acest ’’florilegiu’’ de poezie aromânească din producţia literară a Studioului.


V.R. încheie subliniind că ’’POEZIA a fost una dintre cele mai durabile şi frumoase CETĂŢI ale românismului, prin care ne-am afirmat între popoarele lumii şi în constelaţia culturii şi civilizaţiei universale’’.

 

 

SURSE:

Nasta Atanasie (editor), Ecou de cîntec aromânesc, editura Litera, Bucureşti, 144 p.

Murnu George, Bair di cântic Armânescu, 1931, p. 6.

Papahagi Tache, Antologie aromânească

Papahagi Tache, Poezia lirică populară, E.P.L., 1967, p. 460.

Philippide Alexandru, Originea Românilor, vol. II, p. 564.

Weigand Gustav, Die Aromunen, Leipzig, 1894, vol. I, p. XII.

În 1985 Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu publicau la editura Cartea Românească din Bucureşti volumul Un veac de poezie aromână.

Cele 496 de pagini ale antologiei cuprind o Introducere de H.C., o Notă asupra ediţiei de K.I., poeziile a 23 de poeţi aromâni cu biografiile lor, Note bibliografice şi o Bibliografie selectivă.

În Introducere, H.C. precizează că prima publicaţie aromânească a apărut în regiunile balcanice de baştină ale aromânilor în 1880, fiind urmată de altele care au apărut şi în România, unde tineri aromâni se aflau la studii. Din acel moment, s-au format generaţii de poeţi aromâni, unii dintre ei remarcându-se şi în literatura română, aşa cum au fost traducătorul homerid G. Murnu sau umoritstul Nicolae Batzaria, cunoscut ca Moş Nae în literatura pentru copii.
Un subcapitol al Introducerii este intitulat Cultură şi literatură aromână.
Ultimul subcapitol al Introducerii se întitulează Un veac de poezie aromână.

Cei 23 de poeţi aromâni antologaţi sunt: Constantin Belimace (1848-1934) (17 poezii), George Murnu (1868-1957) (26), Nuşi Tulliu (1872-1941) (38), Nicolae Batzaria (1874-1952) (19), Zicu A. Araia (1877-1948) (9), George Ceara (1880-1939) (3), Marcu Beza (1882-1949) (19), Nicolae Velo (1882-1924) (3), Tache Caciona (1885-1971) (4), Nida Boga (1886-1974) (1), Ion Foti (1887-1946) (3), Nacu D. Scrima (1900-1941) (7), Nicolae Babu (1901-1967) (3), Constantin Colimitra (1910-2001) (8), Atanasie Nasta (1912-1996) (10), George Perdichi (1913-1957) (7), Nicolae Caratană (1914-1992) (8), Costa Guli (1916-1985) (9), Teohar Mihadaş (1918-1996) (7), Ioan Cutova 1919-1992) (12), Hristu Cândroveanu (1928-) (21), Kira Iorgoveanu (1948-) (18), Vasile Tode (1958-) (6). Cele 258 de poezii au ataşate ''transpuneri'' româneşti realizate de H.C. sau K.I. De asemenea, creaţiile fiecărui poet sunt precedate de biografia acestuia realizuată de H.C.

În Notă asupra ediţiei, K. I. arată că volumul cuprinde creaţii reprezentative ale tuturor poeţilor aromâni clasici şi contemporani. Au fost cercetate publicaţii aromâne publicate începând cu 1880 şi volume de poezie cultă aromână. Notele de subsol oferă explicaţii asupra localităţilor şi personalităţilor aromâne. Editorii au încercat o unificare a ortografiilor autorilor. Pentru transcrierea unor sunete specifice ''graiului aromân'' s-au folosit următoarele semne grafice: dh - pronunţat ca englezul th; dz -pronunţat ca românescul dziuă sau italianul mezzo; th - pronunţat ca grecescul fi; gh - pronunţat ca grecescul gamma pentru cuvintele de origine latină şi greacă; ni - pronunţat ca italianul gn ca în cuvântul signore; l' - pronunţat ca italianul gli în cuvântul cogliere. Textele autorilor mai noi au fost uşor adaptate tradiţiei autorilor mai vechi, contribuindu-se astfel la ''unificarea graiului aromân''.

La Note bibliografice se precizează prima publicare a fiecărei poezii.

Bibliografia selectivă cuprinde patru categorii de autori: istorici, călători-cerceători în locurile de origine ale aromânilor, filologi şi antologii de literatură aromână scrisă.
În categoria istorici au intrat următorii autori în ordine alfabetică::
Ion Arginteanu, Istoria Românilor Macedoneni, Bucureşti, 1904.
Victor Berard, La Turquie et l'Hellenisme Contemporain, Paris, 1893.
Ami Boue, La Turqie d'Europe, Paris, 1840.
Ion Caragiani, Studii istorice asupra Românilor din Peninsula Balcanică, Bucureşti, 1929.
Vasile Diamandi Aminceanul, Românii din Peninsula Balcanică, Bucureşti, 1938.
Sterie Diamandi, Oameni şi aspecte din istoria Aromânilor, Bucureşti, 1940.
Sergiu Georgiade, Cercetări despre Românii de dncolo de Dunăre, Craiova, 1867. (trad. din lb. greacă).
Anastase Hâciu; Aromânii. Comerţ, industrie, arte, expansiue, cicvlizaţie, Bucureşti, 1936.
N. Iorga, Istoria Românilor din Peninsula Balcanică, Bucureşti, 1919.
G. Murnu, Istoria Românilor din Pind  ''Vlahia Mare'', Bucureşti, 1913.
Victor Papacostea, Civilizaţie românească şi civilizaţie balcanică, Eminescu, Bucureşti, 1983,
Pericle Papahagi,, Scritori aromâni în secolul al XVII lea (Cavalioti, Ucuta, Daniil), Bucureşti, 1922.
Tache Papahagi, La Românii din Albania, Bucureşti, 1920.
Valeriu Papahagi, Aromânii moscopoleni şi comerţul veneţian, Bucureşti, 1935.
D. I. Popovici, Despre aromâni, Bucureşti, 1934 (trad. din lb. sîrbă).
Gh. C-tin Roja, Cerceări despre Românii de dincolo de Dunăre, Pesta, 1808 (trad. din lb. germană, Craiova, 1867).
St. Romansky, Macedoromânii, Sofia, 1925 (trad. din lb. bulgară, Bucureşti, 1943).
Virgiliu Stoicescu, Românii din Macedonia, Bucureşti, 1901.
Johann Thunmann, Untersuchungen uber die Geschichte des ostichlen europaischen Volker, Leipzig, 1774.
S. Ţovaru, Problema şcoalei româneşti din Balcani, Bucureşti, 1934.
G. Weigand, Die Aromunen, Leipzig, 1895.
În categoria călătorilor-cercetători au fost incluşi următorii autori în ordinea alfabetică:
C.N. Burileanu, I Romeni di Albania, Bologna, 1912.
Th. Capidan, Macedoromânii, Bucureşti, 1942.
Th. Capidan, Românii nomazi, Cluj, 1926.
E. M. Cousinery, Voyage dans la Macedoine, I, II, Paris, 1831.
N. Iorga, În Serbia de după război, Bucureşti, 1927.
William Martin-Leake, Travels in Northern Greece, I-IV, London, 1835.
Vintilă Mihăilescu, Excursia Societăţii regale române de geografie prin Jugoslavia şi Albania, Bucureşti, 1940.
Guşu Papacostea Goga, În zilele redeşteptării macedo-române, Bucureşti, 1927.
E.G.H.L. Pouqueville, Voyage dans la Grece, II, Paris, 1820.
A.I.B. Wace and M.S. Thompson, The nomads of the Balkans, London, 1913.
În categoria filologi au fost incluşi următorii autori în ordine alfabetică:
Th. Capidan, Aromânii, Bucureşti, 1932.
Th. Capidan, Fărşeroţii, Bucureşti, 1931.
Th. Capidan, Romanitatea balcanică (în Discursuri de recepţie la Academia Română, Bucureşti, 1980)
William Martin-Leake, Researches in Greece, London, 1814.
Matilda Caragiu Marioţeanu, Compendiu de dialectologie română, Bucureşti, 1975.
Matilda Caragiu Marioţeanu, Fono-morfologie aromână, Bucureşti, 1968.
C. Recatas, L'etat actuel du bilinguisme chez les Macedo-Roumains du Pinde et le role de la femme dans le language, Paris, 1934.
Gh. C-tin Roja, Măiestria ghiovăsirii româneşti cu litere latineşti care sunt literele Românilor ceale vechi, Buda, 1809.
Nicolae Saramandu, Cercetări asupra aromânei vorbite în Dobrogea, Bucureşti, 1972.
Elena Scărlătoiu, Relaţii lingvistice ale aromânilor cu slavii de sud, Bucureşti, 1980.
G. Weigand, Die Sprache der Olympo-Walachen, Leipzig, 1888.
În categoria antologii aromâne scrise au fost incluse următoarele patru volume:
Tache Papahagi, Antologie aromânească, Bucureşti, 1922.
Hristu Cândroveanu, Antologie lirică aromână, Univers, Bucureşti, 1975.
Hristu Cândroveanu, Antologie de proză aromână, Univers, Bucureşti, 1977.
Chiraţa Iorgoveanu, Antologie de poezie populară aromână, Minerva, Bucureşti, 1976.

SURSA:
Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, 496 p.

 

 



În 1985 poetul aromân Atanasie Nasta publica o antologie de poezie aromână, în care a selectat 5 poezii de Vasile Muşi (15.03.1895 Pleasa, Albania otomană – 29.11.1961 România), ale căror versiuni româneşti îmi aparţin.

 

1. Tră amurgiş (În amurg)

Soarli cald şi-nghilicios

S-duse şi-el ca s'ţină,

Chipurli se-avd sus şi-nghios,

Picurarlu hărios

Angană oili să ghină!

(Soarele cald şi strălucitor

Se duse şi el la cină,

Talăngile se aud sus şi în jos,

Păcurarul bucuros

Cheamă oile să vină!)

Poezii de N. Babu în antologia lui A. Nasta

Sâmbătă, 18 Iunie 2011 16:36

În 1985 poetul aromân Atanasie Nasta publica o antologie de poezie aromână, în care a selectat 6 poezii de Nicolae Babu (26.1011. Dişniţa, Albania otomană - ), ale căror versiuni româneşti îmi aparţin.


1. Avdză-ni plăngu-a meu, o Doamne! (Ascultă-mi plânsul meu, o Doamne!)

Scăpiraţi voi niori din dzeană!

Scăpiraţi! Bumbunidzaţi!

Cu rufeili-a voastri, rană

Pisti loc voi alăsaţi!

Pe-a mea hoară, tiş ca şoput

Lăsaţi lacrimle s-vă cură,

Că di cănd nu si-avdi cloput

Giocu ş-cănticu chirură.

(Scăpăraţi voi nori de sus!

Scăpăraţi! Tunaţi!

Cu fulgerele voastre, rană

Pe pământ lăsaţi!

Pe-al meu sat, la fel ca un izvor

Lăsaţi lacrimile să curgă,

Că de când nu se aude clopot

Dansul şi cântecul pieriră.)

În 1985 poetul aromân Atanasie Nasta a publicat o antologie de poezie aromână, în care a selectat 7 poezii ale meglenitului Theodor Minda (28.01.1911 Lugunţa/Meglen – 12.09.1982 Bucureşti, România), ale căror versiuni româneşti îmi aparţin, cu execepţia poeziei Muntili Zoana, a cărei versiune românească aparţine autorului.


1. Muntili Zoana (Muntele Zoana)

Multi vrouri vrouroasi

Pri disupră si ănşară;

Si pucată pănă-n vali

Omu fără di dzărdzali,

Pristi coampuri, pristi dealuri

Mirudită multă-n voal'uri

Si ardică.

(Multe vîrfuri vîrfuroase

pînă-n ceruri se ridică,

vede pînă-n fundul văii

omul fără de ocheane,

peste dealuri, peste cîmpuri

şi din văi mireasma tare

se ridică!)

Glosarele meglenite ale lui Theodor Minda

Miercuri, 22 Iunie 2011 17:35

În 1985 Atanasie Nasta publica o antologie de poezie aromână, printre poeţii selectaţi aflându-se şi meglenitul Theodor Minda. Acesta ataşase la poeziile sale câte un glosar de cuvinte meglenite. Am unificat aceste şapte glosare într-unul singur, în ordinea alfabetică a cuvintelor.


aura - răcoare


ăi – este

ăn – în

 

beg – boier, beiu

bistră - limpede

breastu - ulm

bucoari – vuiet

bură – torent

În 1985 poetul aromân Atanasie Nasta a publicat o antologie de poezie aromână, în care a selectat 7 poezii de Dumitru Pariza (17.01. 1908 Grămăticova, Macedonia otomană - ), ale căror versiuni româneşti îmi aparţin.


1. Flambura părnăsită (Steagul abandonat)

Grămedz di lăi niori azvom dit fund di dzare;

dit cheplu-a lor rufeile, cu frondu greu se-aspargu,

văzduhlu tot si umple di albe-azburătoare,

cu peanile disfapte ca pîndzî di catargu.

(Grămezi de negri nori apar din nemărginita zare;

din ei fulgerele, cu răsunet greu scapără,

văzduhul tot se umple de albe zburătoare,

cu aripi desfăcute ca pânze de catarg.)

În 1985 poetul aromân Atanasie Nasta a publicat o antologie de poezie aromână, în care a selectat 9 poezii de Constantin Colimitra (20.03.1912 Pleasa, Albania/Turcia – 2001 SUA ). Din aceste poezii, 4 sunt incluse în antologia H. Cândroveanu - K. Iorgoveanu din 1985 cu versiuni româneşti ale editorilor (vezi articolul de pe blog), iar pentru celelalte 5, versiunile româneşti îmi aparţin.


 

1.S-tind pădzili chilimuri (Se întind pajiştile ca nişte covoare)

 S-tind pădzili chilimuri aua, tu munţili Seţi,

 Lilici, iarbă grasă, cupii di oi ş-birbeţi

 Roiesc şi că si pari-n aistă tahina,

 Că Domnul loclu-l umpli cu beali, nu-alt ţiva!

 (Se întind pajiştile ca nişte covoare aici, în munţii Seci,

 Flori, iarbă grasă, turme de oi şi berbeci

 Roiesc şi că se pare-n această dimineaţă,

 Că Domnul pământul îl umple cu beali, nu altceva!)

 Un picurar le-angană, un altul ca ma-nclo,

 Mult aştiratu acaţă un căntic di caimo,

 Pădurili s’dişteaptă ca ditu un somn mult greu

 Cu un niho di-atumţea cîndu lă cînta Orfeu!

 (Un păcurar le cheamă, un altul mai încolo,

 Foarte liniştit începe un cântec de dor,

 Pădurile se deşteaptă ca dintr-un somn foarte greu

 Cu un ecou de-atunci cân le cânta Orfeu!)

 

La stani, drept căşarlu cu stumb di lemn tut bati

 

Un talar din nă suti ucadzi, ţe om tu ňiati!

 

Cu braţili cilechi, cu măni ţe poţi stricori

 

Şi chiatra sănătoasă şi ploaia dit niori!

 

(La stână, drept căşarul cu pisălog de lemn tot bate

 

O putină de o sută de ocale, ce om tânăr!

 

Cu braţele oţelite, cu mâini ce poţi să strecori

 

Şi piatra sănătoasă şi ploaia din nori!)

 

Ma-nclo un izvur cîntă niho dit altă lume,

 

Mărtie, ca-aist izvur nu-I om ca s’poartă nume.

 

Ma ţe ciudie s-veadi! Mutriţu-l, deadi capu

 

Un Soare belu-areate şe-arsari pisti trapu,

 

S-aducă maşi căldură ş’buneaţă: Hărios

 

S-hii tută eta, Soare, curat şi luninos!

 

Aua birbiļii căntă, ş’ma-nclo, pi fagu un cuc,

 

O,ma s’puteam şi-alantă primveară ca s-apuc!

 

(Mai încolo, un izvor cântă ison din altă lume,

 

Păcat, ca acest izvor nu-I om ca să poarte nume.

 

Dar ce minune se vede! Priviţi-l, apăru

 

Un Soare armăsar bălan ce sare peste vale,

 

S-aducă doar căldură şi binefacere: Bucuros

 

Să fii toată viaţa, Soare,curat şi luminous!

 

Aici privighetoarele cântă, şi mai încolo, pe fag un cuc,

 

O, dacă aş fi putut şi următoarea primăvară s-apuc!)

Uhtîndalui, analtu, tu sarică-alăcsitu

Gri Celnicul cu perlu alghitu, alghitu, alghitu.

Aua, di ună bană tut bagă stania elu

Si-n dzua aistă talie aţel mai graslu nielu

Tri picurari, tri oaspiţi, căşari, ti xeni tri toţi

Cînd trecu să s’fînătească la stăni di fărşeroţi!

…………………………………………………………………….

S’tindu pădzili chilimuri, aua, tu munţili Seţi

Iu, bana ma s’vrei niată ca s’faţ, aclo s-u treţi!

(Suspinând, înalt, în sarică îmbrăcat

Grăi Celnicul cu părul albit, albit, albit.

Aici, de o viaţă tot conduce stâna el

Şi în ziua aceasta taie cel mai gras miel

Pentru ciobani, pentru oaspeţi, căşari, pentru străini, pentru toţi

Când trec să se sature la stâni de fărşeroţi!

.........................................................................

Se întind păşunile, aici, în munţii Seci

Unde, viaţa dacă vrei frumoasă ca s-o faci, acolo să o trăieşti!)


 

2. Cărvanea (Caravana)

 

Di-ahîntă imnari pir padi

 

Cărvanea s’discurmă sub cale

 

E noapti, aveagli un lale,

 

Dorm soţli tu chip di vadi.

 

(De atâta mers pe jos

 

Caravana se odihneşte pe drum

 

E noapte, veghează un cărăuş în vârstă,

 

Dorm tovarăşii într-o livadă.)

 

Cu capu pri trast, pri tisagă

 

Ca foli anvărtiţ tru tîmbare

 

Cădzură ca morţi di curmare,

 

Maş suflitlu-n vis poati-alagă!

 

(Cu capul pe traistă, pe desagă

 

Ca foi înveliţi în manta

 

Căzură ca morţi de oboseală,

 

Doar sufletul în vis poate mai mişcă!)

 

Alasă-ňi-li, Doamne, lă-i seati

 

Scurtaţi sînt di doru şi di vreari,

 

Alghiră mulţi ocli di-aştiptari

 

Tu hoară, la-nveasti mărate!

 

(Lasă-mi-i, Doamne, le e sete

 

În zare sunt priviţi cu dor şi cu dragoste,

 

Albiră mulţi ochi de-aşteptare

 

În sat, ai nevestelor sărmane!)

 

Niurizma dit saţi, dit tisădzi

 

Se-adună cu-aţea di lilici,

 

I noapti; Flurie-nghilici

 

Luţeafiru piste livădzi!

 

(Mirosul din saci, din desagi

 

Se întâlneşte cu cel de flori,

 

E noapte; Auriu-străluceşte

 

Luceafărul peste livezi!)

 

Sub loc, ca la nuntă şi-u loară

 

Chirchinejli tuţi pi nă boaţi,

 

Îļi avid maş luna ţe toarţi

 

Luňina-li ma-nclo, tu muceară!

 

(Sub pământ, ca la nuntă începură

 

Greierii toţi cu o voce,

 

Îi aude doarluna ce toarce

 

Lumina-i ma încolo, în mocirlă!)

 

Mulărli-ncănesc, s’fînătiră

 

Di iarba păstrită şi grasă,

 

Nă livă licşoară ca miră

 

Tut s’primnă, pi aua, nu-ari casă!

 

(Catârii gem, s-au saturat

 

De iarba curată şi grasă,

 

O adiere uşoară ca ursitoare

 

Tot se plimbă, pe aici, nu are casă!)

 

Ma iaua ş-arada dit sone,

 

A treia cum easti curmată

 

Di-auşi, di la prota suţată,

 

U faţi adetea un gione!

 

(Dar iată şi rândul final

 

Al treilea cum este oprit

 

De bătrâni, de la prima tovărăşie

 

Îl face obiceiul un june!)

 

Nu se-avdi, ma, fudzi chirolu,

 

Năhiamă, o, ninca năhiamă,

 

Tuceňli afumă thimneană,

 

Aprinsi ţigarea Miti Dolu.

 

(Nu se aude, dar, fuge timpul,

 

Puţin, o, încă puţin,

 

Tăciunii afumă ca tămâia,

 

Aprinse ţigara Miti Dolu.)

 

Nu că-i di-alanţ ca mai mari,

 

I omu ţe dormi fureaşti,

 

‘Ngătani cărvanea el u-ari

 

- Sculaţi, Gălinuşa nă greaşti!

 

(Nu c-ar fi mai mare ca ceilalţi,

 

E omul ce doarme hoţeşte,

 

În grijă caravan el o are

 

- Sculaţi, Găinuşa ne grăieşte!)

 

Şi soţii dit somn s’diştiptară,

 

Vuţela lă toarnă să-speală,

 

Asboairă măňli-ncărcară,

 

Cunachea armâni dip goală…

 

(Şi tovarăşii din somn se deşteptară,

 

Din găleată îşi toarnă să se spele,

 

Lucrează mâinile, încărcară,

 

Popasul rămâne pe de-a întregul gol…)

 

Ş s’tindi cărvanea mult lungă,

-Pi cale-un soţ făr’ di moarti –

La s’hibă-mpăzarea diparti,

Eli ştiu că lipseaşti s-agiungă!

(Şi se întinde caravana foarte lungă

-Pe cale un prieten fără de moarte –

Las să fie târgul departe,

Ei ştiu că trebuie să ajungă!)

 Tamam cînd da cap dimineaţa,

Şi-s freacă la ocli cîsabălu,

Lă greaşte di sus Dumnidzălu:

Cărvanea v-aduţi buneaţa!

(Exact când vine dimineaţa,

Şi se freacă la ochi oraşul,

Le grăieşte de sus Dumnezeu:

Caravana vă aduce binefacere!)


3.  Stă paplu tu cohiu 

Stă paplu tu cohiu, ninga vatra cu foc,

Li-alghiaştri pri cap, un cair di lînă,

Cu orele lăi ţe treaţi prit mînă

Şi-anumiră anli di căndu-i pri loc.

(Sta bătrânul în colţ, lângă vatra cu foc,

Îi albeşte pe cap, un caier de lână,

Cu mărgelele negre care le trece prin mână

Îşi numără anii de când trăieşte pe pământ.)

 

Cu ňiata-li tricură hareili tuti,

 

Pi psarlu muşat-binec cu-arîvani –

 

Un cal tri ciudie, trăş cănd-avea peani,

 

Cu el cînd triţea pi căliuri di munti!

 

(Cu tinereţea-i trecură bucuriile toate,

 

Pe calul sur frumos-călăuz în buiestru –

 

Un cal minunat, parcă avea aripi,

 

Cu el când trecea pe cărări de munte!)

 

Cu ňiata s’tuchi şi-aumbra lui greauă,

 

Şi sborlu-i scump cît ună flurie,

 

Fă, Doamne, ma s’vrei nă mare ciudie,

 

Şi dă-li giumitate di bană di-ameauă!

 

(Cu tinereţea se topi şi umbra lui grea,

 

Şi cuvântulscump cît un galben,

 

Fă, Doamne, dacaă vrei o mare minune,

 

Şi dă-I jumătate din viaţa mea!)

 

S’lu vedu ca unoară, cu trup scuturat,

 

Mutrita-li di vulture ş’niorļi s’pitrundă,

 

S’li-ascapiră foc ţăruhea cu fundă,

 

Ca s’dzăcă duňiaua: Videm un bărbat!

 

(Să-l văd ca altădată, cu trup viguros,

 

Privirea-i de vulture şi norii îi pătrunde,

 

Să-I scapere foc pantoful cu fundă,

 

Ca să zică lumea: Vedem un bărbat!)

 

Să-li vedu ca altoară; chiusteca, hâmgic,

 

În sus s’lu-anvîrtească cum ştie maş el,

 

Va treambură psarlu, va s’facă dip ňiel,

 

Va treambură ş’ohtlu, va s’facă dip ňicu!

 

(Să-l văd ca altădată; lănţişorul, hîmgic,

 

În sus să-l învârtă cum ştie doar el,

 

Va tremura calul, se va face ca un miel,

 

Va tremura şi dealul, se va face foarte mic!)

 

Ma tuti aisti părmithi-ni si par,

 

Că paplu nu poati măratlu, nu poati,

 

Adiļi cu greu, dit chept, dit hicati,

 

Un nod tu gurmadzu-li si feaţi dip har!

 

(Dar toate acestea basme mi se par,

 

Că bunicul nu poate sărmanul, nu poate,

 

Respiră cu greu, din piept, din ficat,

 

Un nod în grumaz i se făcu chiar moarte!)

 

Nu s’mină trăş cănda-i căciub di cupaciu,

 

Cădzu sumfrăţeaua priochi, li-astupă,

 

Pi-anarga, pi-anarga s’guliaşte-a lui cupă!

 

- Iu eşti, miră-a paplui, cu tine s’mi-ancaciu?

 

(Nu se mişcă de parcă-i buturugă de stejar,

 

Căzu sprânceana pe ochi, îi acoperă,

 

Încet, încet se goleşte a lui cupă!

 

- Unde eşti, soarta bunicului, cu tine să mă lupt?)

 

4. Laclu Mari (Lacul Mare)

Aua, Laclu Mari cu fa'a ghilie.

Tut doarmi, tut doarmi, di c]nd, nu si ;tie,

Pi mardyin[-aveagle un fagu, 'nă fantazmă

Şi umbra şi-u aştearnă sum el, laie sazmă,

S-discurmă lumina cu caplu pi chiatră

Ma-nsus, pi la stani, un cîni alatră,

E oara a prîndzului; pirifan, cu boie

Un gioni cu turma di oi, vruta-li soie,

Dipună pi-anarga dit plaviu ca s-bea apă,

Di-ahântă căldură şi-un spân poati s-creapă;

Şi vine cupia biliuche-ndisată,

Li-aşteaptă el, laclu, cu apa-li curată.

Furutnă va vină urdhia di iapi,

Ma-nclo,  cătră seară şi agra zulapi...

Deapoia, când tuti va doarmă-n sihie,

Pi-aua treaţi ş-luna s-veadă-n lighie.

(Aici, Lacul Mare cu faţa ca oglinda.

Tot doarme, tot doarme, de când, nu se ştie,

Pe mal veghează un fag, o fantasmă

Şi umbra lui şi-o aşterne sub el, negră ţesătură de capră,

Se odihneşte lumina cu capul pe piatră

Mai sus, la stână, un câine latră,

E ora prânzului; mândru, înalt

Un june cu turma de oi, iubita-i familie,

Coboară agale de pe plai ca să bea apă,

De atâta căldură şi un spân poate să moară;)

Şi vine turma în rânduri strânse,

Le-aşteaptă el, lacul, cu apa-i curată.

Ca o furtună va veni herghelia de iepe,

Mai încolo, către seară şi sălbaticele fiare...

Apoi, cânt toate vor dormi-n sihie,

Pe aici trece şi luna să se vadă-n oglindă.)

  

5. Nilioara (Mioriţa)

Pi un plaghiu muşat

cu iarbă-aştirat,

pi-un surin desclis

cohiu di paradis,

pi-anarga dipună

‘nă cupie bună

di oi ş-di ňilioari.

Dininti, ca soari

pi frîntea-ļi di neauă

un birbec cu steauă

şi-nă ňilioară vrută

mînară-acriscută

ş-di nîşi mai tu soni

picurarlu gioni

vine dinăpoi

di ňilia di oi,

cîntînda-li dit fler

di se-avde la ţeru.

Ma că ţe tut zghiară

nilioara mânară

şi a ļiei zgirari

altă soie pari,

nu ca altă oară!

-Moi vrută ňilioară,

caleşe, muşată

ţe stai-nvirinată,

că ţe zghieri a jale

ca rîulu din vale?

-Domn, lăi domnu-a melu

cu suflit di ňielu,

angană-ţi la stani

oili, şi-ngătani

s-ai; pîn’ dimineaţă

somnu s-nu ti-acaţă,

că-aţel Grămustean

şi-lailu sărcăcean

tu minti ş-băgară,

ca pi ninga seară

s-ti vatîmă, frate,

di-ahîntă inate

că eşti mai muşatu,

că ai oi ca steali

surorli-a meali,

dip ca-nveasti nali

mai mult di ‘nă ňiļie

ş-cîni ca ti ciudie

ţe nu ştiu di frică

duşmaňli s-disică

s-nu se-aproache dot

di vîrn fărşerot!

Vruta mea ňilioară,

să-ţi spun doauă sboară:

ma s-hibă ca s-mor

di mina ţîlor

ţe ili ştii maş tini,

ţîne minte ghini,

că vreau s-mi-ngropaţi

sub aţeli trei fadzi

cu frîndza ţe cîntă

dulţe ca la nuntă

şi cu nîşi deadun

frîndza di alun,

izvuru araţe

cu muşata-li boaţe

cînd acaţă s-cîntă,

muşuteaţă-ahîntă

nu se-află iuva,

pi loc, ca aua!

O, ma s-vedzi că vine

şi-ntreabă ti mine

Dada mea mărată

tu lăi adărată,

dză-li

c-aflai’nă feată

Armână muşată

ş-nu-nsurăm, s-nu cheară

Armâneasca fară,

feaţim nuntă mari,

cîntiţe şi giucari,

feaţim nuntă bună

ş-avum luna nună.

Soarili cu hare

nă fu nunlu mare,

prefţi, aţeli trei fadzi

cuscri-amirăradzi,

psalţi, trei chiňi muşaţi,

pistimeni fărtaţi,

lumbărdzi cu tamteali

lu ňinli dit steali,

frîndza dit curii

tu loc di-avghilii,

cu nihou muşat,

ahînt aştirat

cînd trăţea s-u mină

liva-viulină;

cîntic ş-muşuteaţă

pînă dimineaţă;

ş-cîndu apiri,

nunta s-bitisi.

(Pe un plai frumos

Cu iarbă aşternut,

Pe o pajişte însorită

Colţ de paradis,

Încet coboară

O turmă frumoasă

De oi şi mioare.

Înainte, ca soare

Pe fruntea-I de nea

Un berbec cu stea

Şi o mioară dragă

crescută cu blândeţe

şi după ei mai încolo

păcurarul june

vine din spate

după mia de oi,

cântându-le din fluier

de se aude la cer.

Dar de ce tot behăie

Blânda mioară

Şi al behăit

Altfel pare

Nu ca altădată!

-Măi dragă mioară,

Oacheşă, frumoasă

Ce stai supărată

De ce behăi a jale

Ca rîul din vale?

-Domn, măi domnul meu

Cu suflet de miel,

Cheamă-ţi la stână

Oile, şi grijă

s-ai; până dimineaţă

somnul să nu te prindă,

că cel Grămostean

şi nenorocitul sărcăcean

în minte şi-au pus,

ca pe la înserat

să te omoare,frate,

de atâta ciudă

că eşti mai frumos,

cum nu se există altul,

că ai oi ca stele

surorile mele,

ca nişte mirese

ma mult ca o mie

şi câini minunaţi

ce nu ştiu de frică

duşmanii să-i sfîşie

să nu se apropie deloc

de vreun fărşerot!

Draga mea mioară,

Să-ţi două vorbe:

Dac-o fi să mor

De mâna acelora

Pe care îi ştii doar tu,

Ţine minte bine,

Că vreau să mă îngropaţi

Sub acei trei fagi

Cu frunza care cântă

Dulce ca la nuntă

Şi cu ei împreună

Frunza de alun,

Izvorul rece

Cu frumoasa-i voce

Când începe să cânte,

Atâta frumuseţe

Nu se aude nicăieri,

Pe pământ, ca aici!

O, dacă vezi că vine

Şi întreabă de mine

Biata mea mamă

în negru îmbrăcată

zi-i că aflai o fată

Aromâncă frumoasă

şi ne însurăm, să nu se piardă

Neamul Aromânilor

făcurăm nuntă mare,

cântece şi joc,

făcurăm nuntă bună

şi avurăm luna nună,

Soarele cu har

ne fu nun mare,

preoţi, cei trei fagi

cuscri împărăteşti,

psalţi, trei pini frumoşi

credincioşi fîrtaţi,

lumânări cu tamteali

luminile din stele,

frunza din păduri

în loc de viori,

cu ecou frumos,

aşa de liniştit

când trecea să-l împrăştie

vântul călduţ din sud;

cântec şi frumuseţe

până dimineaţă;

şi când veniră zorii,

nunta se termină.)


 

 

 

SURSA:

 

Nasta Atanasie (editor), Ecou de cântec aromânesc, editura Litera, Bucureşti, 1985, pp. 66-79

 

În 1985 poetul aromân Atanasie Nasta a publicat o antologie lirică aromână, în care a selectat 10 poezii de Nicolae Caratana (12.02.1914 Horopani, Grecia – 19.10. 1992. România). Dintre acestea, 4 au fost incluse în antologia H. Cândroveanu şi K. Iorgoveanu (1985) cu transpunerile editorilor (vezi articol sait) şi 5 în volumul Aşteptu soarili al autorului (vezi articol sait cu versiunile mele româneşti).


Fă-ne patrie şi-a noauă (Fă-ne patrie şi nouă)

Toamnă. Brumă. Livă-araţe.

Turmele dipună 'nghios.

Chiprile canda da boaţe,

Cântic ca dit chiatră scos.

(Toamnă. Brumă. Adiere rece.

Turmele coboară în jos.

Talăngile parcă prind glas,

Cântec ca din piatră scos.)

Muntile, patria-analtă

s-başe cu lumea-alantă?

Tut ma-analtu, tut ma-analtu

lia vîr dumnidză cu-asaltu?

(Muntele, patria înaltă

se sărută cu lumea cealaltă?

Tot ma înalt, tot mai înalt

ia vreun Dumnezeu cu asalt?)

Nghios tu câmpul di Sărună

poate anghili va dipună.

Poate vîrnă Stămărie

fără hiļiu şi fără hiļie

cafră vîrnă cătăndie

tri mărata armâniļie.

(În jos pe câmpia din Salonic

poate îngeri vor coborî.

Poate vreo Sfântă Marie

fără fiu şi fără fiică

caută vreun noroc

pentru biata armâname.)

Treaţe un nior ma spes.

Secul laiu, secul astes,

trâmba-li cade piste oi,

fă-o flambură tri noi.

(Trece un nor mai spes.

Secul nefericit, secul nenorocit,

pânza-i cade peste oi,

fă-o steag pentru noi.)

Dumnidză, lăi Dumnidzale,

prinde s-ni disclidz ’nă cale!

Grea un zbor tăliat în doauă

fă-ne patrie şi-a noauă!

(Dumnezeu, Dumnezeule,

începe să ne deschizi o cale!

Grăieşte un cuvânt tăiat în două

fă-ne patrie şi-a noauă!)

 

 

 

SURSA:

Nasta Atanasie (editor), Ecou de cîntec aromânesc, editura Litera, Bucureşti, 1985, pp. 92-111.

Poezii de C. Guli în antologia lui A. Nasta

Duminică, 26 Iunie 2011 19:07

În 1985 poetul aromân Atanasie Nasta a publicat o antologie de poezie aromână, în care a selectat 10 poezii de Costa Guli (21.02. 1916 Livezi, Macedonia - 1985 Bucureşti, România). Dintre aceste 10, 3 sunt incluse în antologia H.Cândroveanu - K. Iorgoveanu cu transpuneri româneşti ale editorilor (vezi articolul pe sait), iar versiunile româneşti ale celorlalte 7 îmi aparţin.

 

1.Curbani (Sacrificiu)

Ti lumi, lea dado, ş-ti eta-ali eti,

Va ļi-dau, ta s-ti-alvdî, a zborlui ibreti,

Ş-dit nilili-aleapti, maşi unlu-a l-scot fora

S-ti cîntî cum can-nu cîntă pînă tora.

(Pentru lume, tu mamă, şi pentru veacul veacului,

Îi voi da, ca să te laude, a cuvântului groază,

Şi din milele alese, doar unul îl voi scoate făţiş

Să te cânte cum nimeni nu cântă până acum.)

Aşi, c-a ta pîni, va s-hibî-a mel cînticu

Adrat cu mirachi tu-a foclui discînticu

Şi-pi ţer ţes zîvon di buiaui ş-lunini

Di hiilu-a tăl, dado, aumbri ţi-avini...

(Aşa,că a ta pâine, va fi al meu cântec

Compus cu pasiune în al focului descântec

Şi pe cer ţes covoare de culoare şi lumini

De fiul tău, mamă, umbre ce alungi...)

Ş-dit caldul cireap, tu işita di noapti,

Cîrveļi, tu pirmith maşi cum vedz, scuteai coapti

Şi-arumini ş-cît un arcothar di mări,

Cî măghi pîrea fapti di mşatili-ţ hări.

(Şi din caldul cuptor, la sfârşitul nopţii,

Pâini, doar cum în basme vezi, scoteai coapte

Şi rumene şi cât un arcothar di mări,

Că vrăji păreau făcute de frumoasele-ţi graţii.)

Aşi, c-a ta pîni, va s-hibî-a mel cînticu

Adrat cu mirachi tu-a foclui discînticu

Şi-pi ţer ţes zîvon di buiauî ş-luňinî

Di hiilu-a tăl, dado, aumbri ţi-avinî…

(Aşa, c-a ta pâine, va fi al meu cântic

Compus cu pasiune în descântecul focului

Şi pe cer ţes voal de culori şi lumini

De fiul tău, mamă, umbre ce vânează…)
 

2. Poetlu

Aţel ţi plîndzi cîndu di pi pom

Cad frîndzili di vintu-ascuturati,

Aţel ţi poartî n suflet adunati

Durerli ş-vrerli-a cathiunui om;

Acel ce plânge când din pom

Cad frunzele de vânt scuturate,

Acel ce poartă-n suflet adunate

Durerile şi iubirile fiecărui om;

 Aţel ţi ari minduiri curati

 Ca apili dit izvur cîndu zvom,

 Aţel ţi-alumtî s-nu-aibî n lumi trom

 Ş-mîxîňili-a loclui s-creascî cu-arîhati;

 (Acel ce are gânduri curate

 Ca apele izvorului când ţâşnesc

 Acel ce luptă să nu existe în lume nenorociri

 Şi mîxîňili pământului să crească în linişte;)

 Aţel ţî ţîni braţîli dişclisi

 Ca un apanghiu îngîldzit di soari

 Ti-a oamiňilor mîraţ nifapti ghisi,

  (Acel ce ţine braţele deschise

 Ca un salvator încălzit de soare

 Pentru a oamenilor sărmani neîmplinite vise,)

 Cu ărchili ngliţati di arcoari

 Tu-azbuirarea-a lor pit vintu, şcretlu,

 I-aţel cu numi di-amiră: Poetlu.

 (Cu ărchili îngheţate de frig

 În zborul lor prin vânt, afuristul,

 E acel cu nume de împărat: Poetul.)

 

3. Citinda-ni stihurli

Citinda-ni stihurli,tini nu vedz

Cum mastea-ţ t-un sonet preavalea-acaţî

Tu nai m-avno bicimi s-aibi faţî

Ca Doamnî-a inimlei tu cari ni-şedz?

(Citindu-mi versurile, tu nu vezi

Cum chipu-ţi într-un sonet agale începe

În cea mai frumoasă formă să aibă faţă

Ca Doamnă a inimii în care îmi şezi?)

Cîftînda-a mintiļei ascumti laţî,

Sonetlu stih cu stih cîndu l-dizledz,

Nu-avdzî ţi cînticu tini ntrupuşedz,

Cu-a limpidlui năur icoanî mbraţî?

(Căutând ale minţii ascunse ochiuri

Sonetul vers cu vers când îl dezlegi,

Nu auzi ce cântec tu întrupezi,

Cu-a strălucitorului nor icoană în braţe?)

Nu simţi-ardzînda zboarîli-ňi cu mari

Foc cîndu pi-a ta budzî ţî li-aliňi

Ş-mistirghiul s-ţ-ul mîrtîrsească-aghiňi?

(Nu simţi arzândele vorbe-mi cu mare

Foc când pe-a ta buză ţi le uric

Şi misterul să ţi-l mărturisească aviňi?)

Di calda-lî, duruta-a lor cļimari

S-nu ti hivreascî ş-tini? Fîrî di-altu,

Cîndu sonetlu l-criscuşi tin-analtu.

(De calda-le, iubita lor chemare

Să nu te ia cu friguri şi pe tine? Fără de altul,

Când sonetul îl crescuşi tu înalt.)


4. Ti caftu 

Ti caftu pi cîrîrli di-altîoarî

Dit locurli di multu alîgati,

Sî ncleg diznău di seamnili-alîsati

Chirolu dus, aşi cum fu nîoarî.

(Te caut pe cărările de altădată,

Din locurile de mult cutreierate

Să încheg din nou din semnele lăaste

Timpul dus, aşa cum fu cândva.)

Vedu numili, a mea şi a ta, zgrîmati

Pi coaja-a unui pom sum nî iňioarî,

Cîndu işeam dit cîsîbă nafoarî

Ş-ghineam nipoi tu-a noaptiļei sîhati.

(Văd numele, al meu şi al tău, zgâriate

Pe coaja unui pom sub o inimioară,

Când ieşeam din oraş afară

Şi veneam înapoi în ceas de noapte.)

Ia-u ş-banca di sum salţea aumbroasî

Dit vecl’iul parcu iu n-apînghiseam

Di croplu-a soarilui ş-n-avîpiseam.

(Iat-o şi banca de sub salcia umbroasă

Din vechiul parc unde ne adăposteam

De arşiţa soarelui şi ne avîpiseam.)

Ia-lu ş-laclu ňirlu cu-a lui livî-avroasî

Ţi n-arcura. A tutulor lî grescu

Ma tuti-amuti-s ş-nu ňi-apîndisescu.

(Iată-l şi lacul albastru cu a sa adiere de vânt

Ce ne răcorea. Tuturor le grăiesc

Dar toate amuţite-s şi nu-mi răspând.)


5. Ňi-u inima (Mi-e inima)
Ňi-u inima ca unî avghilii

Ţi easti dispriunî curdhisitî

Ş-hîzîri,-atumţea cîndu-i hîidipsitî,

S-ş-u cîntî mîghipsita-l’i miludhii.

 (Mi-e inima ca o vioară

 Ce este întotdeauna acordată

 Şi pregătită, atunci când e răsfăţată,

 Să-şi cânte vrăjita melodie.)

 Ňi-u inima ca unî apiritî

 Di soari ţi s-aprindi tu hîrghii

 Şi-arucî-arădz pi om ş-pi lughurii

 Dit ahurhitî pîn-tu bitisitî.

 (Mi-e inima ca un răsărit

 De soare ce s-aprinde cu aurora

 Şi aruncă raze pe om şi lucruri

 De la început până la sfârşit.)

Ni-u inima ca nî primvearî cari

Cu strani chindisiti s-alixeaşti

Şi-a fisilei niahîrziti hari

Ca nveasti naui u armîtuşeşti.

Cu-ahtari inimi tu cheptu, cum

Bînaticlu s-nu ni-hibă fîrî fum?

(Îmi e inima ca o primăvară care

Cu straie dichisite se îmbracă

Şi nepreţuita graţie

Ca o mireasă o împodobeşte.

Cu astfel de inimă în piept,cum

Viaţa să nu ne fie fără fum?)

 

6. Idhvea cîrari 

Mira, ţîni minti? nî fu agurli.

Idhvea cîrari deadun nî duţea.

Ţerlu-aşi nirlu eara pi citii!

Di nsus ahîtî lunini cîdea!

Mira, ţii minte? ne fu bine.

Aceeaşi cărare împreună ne ducea.

Cerul aşa albastru era pe acoperiş!

De sus atâtea lumini cădeau!)

 

Ň-işişi dininti nîoarî cu soarli,

Imnînda-agalea cu gleoati minuti,

Canda lilici cîlcai cu cicioarli,

Canda cu tini-aveai izvurli.

(Îmi ieşişi înainte simultan cu soarele,

Mergând agale cu un pas pe minut,

Parcă flori călcai cu picioarele,

Parcă cu tine aveai izvoarele toate.)

Eara naevea, am canda tu visu

Îňi si pîrea cî bînedzu iftihia

Cî tu-a melu suflitu ţer nău fu dişclisu,

Cî diznău vrearea ş-cîntă miludhia.

(Era aievea, dar parcă în vis

Mi se părea că trăiesc fericirea

Că în al meu suflet cer nou fu deschis,

Că din nou dragostea îşi cântă melodia.)

Pi sum a ţerlui cidîri ti-anami

Noi triţeam pit muşuteţ di discînticu.

Inima-ňi tutî ňi-eara bîirami,

Mplinî di-a vrearil’ei mîghipsit cînticu.

(Pe sub al cerului cort pentru nume

Noi treceam prin frumuseţi de descântec.

Inima-mi toată mi-era bairam,

Plină de al dragostei vrăjit cântec.)

 

7. Mîvii (Vrajă)

Ti vidzui, lea feată, ti vidzui

Cîndu ti bîşea un fcior, i nu-i?

(Te văzui, tu fată,te văzui

Când te săruta un băiat, nu-I aşa?)

Poţ ta s-dzîţ, cî nu-i aşiţi, poţ,

Cu ahînti scaļi pi pîrpodz?

(Poţi să zici, că nu-i aşa, poţi,

Cu atâtea scaie pe ciorapi?)

Cî-ţe, vomhiră, nu vrei s-li curi

S-nu s-ducheascî serli iu ti furi?

(De ce, vomhiră, nu vrei să le opreşti

Să nu se ştie serile unde te furişezi?)

Tuţ viţiňl’i ştiu, mîrată, tuţ,

Cathi seară ‘ndreptu iu ti duţ.

(Toţi vecinii ştiu, sărmano, toţi,

În fiecare seară direct unde te duci.)

Tini maş nu vedz ţiva, nu vedz,

Canda singură pi loc bînedz.

(Doar tu nu vezi nimic, nu vezi

Parcă singură pe pământ trăieşti.)

Ş-nu-avdzî dip ţiva ţi ş-dzîcu,ţiva.

Ţi măvi ţîn tu fum duchirea-a ta?

(Şi să nu auzi nimic îţi spun, nimic.

Ce vrăji ţin în fum simţirea ta?)

 
 

 

SURSA

Nasta Atanasie (editor), Ecou de cîntec aromânesc, editura Litera, Bucureşti, 1985, pp. 112-124.


Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Pagina 1 din 2

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required