Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Displaying items by tag: dor
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

În 1985 apărea la editura Litera din Bucureşti volumul de poezii Cântări ş-suschirări armâneşţă (Cântări şi suspinări aromâneşti) al lui Gh. M. Merca.


Potrivit notei de pe ultima pagină este vorba de o ‘’Lucrare apărută în regia autorului’’.


Conform foartei scurte autobiografii de pe saitul Agonia, Gh. M. Merca este ‘’Născut în Cadrilater, deportat în timpul războiului, actualmente locuiesc în Bucureşti’’.


Cele 96 de pagini ale cărţii, pe care am găsit-o în biblioteca vărului meu Cristian Culeţu, cuprind 43 de poezii structurate în patru părţi: Di dor (De dor), Di vreari (De dragoste), ‘’Transpuneri din poezia clasică română’’ şi ‘’Versuri în daco-română’’.


Partea I include 17 poezii în aromână: Limba noastă, Aniversari, Munţîlli Paicu (Munţii Paicu), Tu hoara mea (În satul meu), Pădurli-a noasti (Pădurile noastre), Sumcheturlu la Livădzi (Sfântul Petru la Livezi), Siţirarea (Secerarea), Ni-aveam un dor di hoară (Mi-aveam un dor de sat), Ni-aveam un pondu doru (Mi-aveam un dor blestemat), Calea încllisă (Drum închis), Dispărţîri dit viaţă, După patrudzăţi di-ani, Livădzli – hoara mea (Livezi – satul meu), Amarea lai (Marea neagră), Ploai ş-suschiri (Ploaie şi suspinări), Mirliu (Bocet) şi Cara s-moru (Dacă voi muri).

Textele poeziilor Limba noastă şi Ni-aveam un dor di hoară sunt postate şi pe saitul ‘’Agonia’’.


În partea II au fost incluse 6 poezii în aromână: Feată cu-oclli chindisiţî (Fată cu ochii frumoşi), Cruşuveana (Fata din Cruşevo), Ştii la feată cînd zburamu (Ştii tu fată când vorbeam), Tu-amurgişu (În amurg), La numta ta şi Primveara cîndu trandafilli.


Cele 18 transpuneri din poezia românească au ca subiecţi următorii patru poeţi: Octavian Goga cu poezia La noi; Mihai Eminescu cu Auşlli (Bătrânii) , La Steaua, Ţi ti leadzîni (Ce te legeni), O armîni (O, rămâi), Ţi easti vrearea? (Ce este amorul?), Dorni!(Dormi!), Ca fciorucutriiram pîdurli (Fiind băiet păduri cutreieram), Noaptea, Rivideari (Revedere), După ţi ahînt dzîli (După ce atâta vreme), Singură s-duţea pit feriţ (Singură se ducea prin ferigi), Catrene, Seara pî dzeană (Sara pe deal) şi Mirachea (Dorinţa); George Coşbuc cu Noi vrem locu (Noi vrem pământ) şi Trei Doamne; Lucian Blaga cu Ulise.


În sfîrşit, poeziile în daco-română ale lui G.M. sunt întitulate La castelul de la Ciucea şi Burebista.


SURSE:

Gh. M. Merca, Cântări şi suschirări armâneşţă, Litera, Bucureşti.

http://agonia.ro/index.php/author/0010785/index.html?newlang=ron

http://www.poeziile.com/autori/Lucian-Blaga/ulise-13.php

http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/cosbuc.php

http://poeziisiversuri.com/poeti/mihai-eminescu/


Poezii de M. Prefti

Joi, 22 Septembrie 2011 08:06

 

În 1987 poetul aromân Mihai Prefti (1953 - ) publica volumul de versuri aromâne Durut iho (Tandru ison), care cuprinde 44 de poeme, cărora le-am ataşat versiunile mele româneşti.

 

1. Meru ncruţil'at pi hlambură (Mărul cruciat pe steag)

Meru sîntisit

Dit Paradhis loat

Pi hlambură-alinat

Di mîrtii curat

Tu bană aminat.

(Mărul sfinţit

Din paradis luat

Pe steag urcat

De păcate curăţat

În viaţă pornit.)

În 1985 poetul aromân Atanasie Nasta a publicat o antologie lirică aromână, în care a selectat 10 poezii de Nicolae Caratana (12.02.1914 Horopani, Grecia – 19.10. 1992. România). Dintre acestea, 4 au fost incluse în antologia H. Cândroveanu şi K. Iorgoveanu (1985) cu transpunerile editorilor (vezi articol sait) şi 5 în volumul Aşteptu soarili al autorului (vezi articol sait cu versiunile mele româneşti).


Fă-ne patrie şi-a noauă (Fă-ne patrie şi nouă)

Toamnă. Brumă. Livă-araţe.

Turmele dipună 'nghios.

Chiprile canda da boaţe,

Cântic ca dit chiatră scos.

(Toamnă. Brumă. Adiere rece.

Turmele coboară în jos.

Talăngile parcă prind glas,

Cântec ca din piatră scos.)

Muntile, patria-analtă

s-başe cu lumea-alantă?

Tut ma-analtu, tut ma-analtu

lia vîr dumnidză cu-asaltu?

(Muntele, patria înaltă

se sărută cu lumea cealaltă?

Tot ma înalt, tot mai înalt

ia vreun Dumnezeu cu asalt?)

Nghios tu câmpul di Sărună

poate anghili va dipună.

Poate vîrnă Stămărie

fără hiļiu şi fără hiļie

cafră vîrnă cătăndie

tri mărata armâniļie.

(În jos pe câmpia din Salonic

poate îngeri vor coborî.

Poate vreo Sfântă Marie

fără fiu şi fără fiică

caută vreun noroc

pentru biata armâname.)

Treaţe un nior ma spes.

Secul laiu, secul astes,

trâmba-li cade piste oi,

fă-o flambură tri noi.

(Trece un nor mai spes.

Secul nefericit, secul nenorocit,

pânza-i cade peste oi,

fă-o steag pentru noi.)

Dumnidză, lăi Dumnidzale,

prinde s-ni disclidz ’nă cale!

Grea un zbor tăliat în doauă

fă-ne patrie şi-a noauă!

(Dumnezeu, Dumnezeule,

începe să ne deschizi o cale!

Grăieşte un cuvânt tăiat în două

fă-ne patrie şi-a noauă!)

 

 

 

SURSA:

Nasta Atanasie (editor), Ecou de cîntec aromânesc, editura Litera, Bucureşti, 1985, pp. 92-111.

În 1985 Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu publicau Un veac de antologie aromână.În această antologie de poezie aromână cultă, editorii au selectat trei poezii ale lui Nicolae Babu (1901-1967), transpuse în româneşte de H.C.: Dor di vruta, Parapun şi Tîş ca mîne...


Dor di vruta (Dor de draga(

Călduroasă ş-mult muşată
Era dzua hrisusită,
Cînd ti cunuscui eu tiune - 

Flitură di prumuveară;
(Era caldă, minunată -
Ziua aceea-n fir de aur,
Cînd te-am cunoscut, iubito,
Fluture de mai, tezaur;)

Cu-a tîu per glabin-flurie
Cu cusiţa-ţi displitită - 
Ş-cu-a ta boaţe ca di anghil,
Ţi-ni cînta pi ninga seară...
(Un şirag de galbeni- părul,
În cosiţe răsfirate,
Glas de înger, îngînat,
Ce-mi cîntai pe înserate...)

Di minuta hărioasă,
Ni te-avegl'iu cu foc mare - 
Cum se-aveagl'e cu-ngătane
Scumpa ocl'ilor lunină!
(Binecuvîntata clipă
O veghez de atunci, întruna,
Ca pe-a ochilor lumină -
Blînda, draga, dulcea, buna!)

Voi ca s-mor pîndar la tine - 
Ş-pînă cînd va s-am suflare,
Perlu-ţ galbin, ca fluria,
Tută era să-ni mi-avină.
(Şi-mi doresc să-i fiu pîndar
Clipei scumpe, neuitate,
Pletelor tale de aur -
Cît timp inima-mi mai bate!)


Parapun (Obidă)

Eaeam avuţ nă oară noi - 
Şi-agiumsim fără vatră!
Prit Pind nu s-ved cupii di oi - 
Nu s-avd ni cîni s-alatră.
(Cîndva eram cuprinşi, avuţi!
Aveam în Pind o vatră.
Azi munţii ne sînt trişti, tăcuţi...
Nici cîinii nu mai latră!)

Giadeile tute sunt irnii,
Ca moarte par livădzle - 
Că nu-s cărvăni, ni irghilii...
Cum nă chirură prăvdzle!...
(Şoselele-s pustii, pustii -
Imaşurile goale,.
Unde-aţi pierit, voi - herghelii,
Chervane în răscoale?)

Aurlă-arîulu lăhrăros
Şi-alagă - neale, neale:
I dipriună lănghăros - 
Di cînd nu-adapă neale.
(Aleargă rîul, năpustit
Din oarbele-i izvoare!
O, cît de mult şi-ar fi dorit
S-adape iar mioare...)

Şi-ma fug bărbaţl'i di la noi - 
Tu xeane, fug diparte...
Mul'ierle, - acasă - tu-arăzboi,
Ţas savane di moarte!
(Bărbaţii pleacă nencetat,
Norocul să şi-l cate...
Femeile, rămase-n sat,
Linţolii tot ţes, toate!)


Tîş ca mîne... (Lie - ciocîrlie)

Picurare, - di când lumea,
Di cînd Plasea puil'iu ti feaţe,
Ştiu c-aduţe maşi harauă
Boaţea ta, pri iu-ţi treaţe...
(Noi aşa te-am pomenit -
Lie - lie - ciocîrlie:
Glasul tău, pe unde treci,
Să aducă bucurie...)

Tră ţe ază, cînd azboairi - 
Ocl'iu-nghios ţă-ncrufuseaşte?
Pi la soia ta ai spusă
Di si văr dor ti tucheaşte?
(De ce azi, cînd urci spre cer -
Ochiu-n jos ţi-i pironit?
Ce tot zici în viersul tău,
Ce năpastă te-a lovit?)

Nacă puil'i-ţ, picurare - 
Văr lai vultur ţă-l'i fură?
Nacă niclu-a tău cuibair,
Văr vimt zur ţi-l surupă?
(Ciocîrlie, nu cumva
Ţi-a furat puii condorul?
Ori furtuna ţi-a spart cuibul -
De te macină-atît dorul?...)

Nu jilea  - o, picurare!
Di-a ta tihe nu ti plîndze,
Că furtuna cînd s-dizleagă - 
Şi-oarghiri di-aţel'i mări, l'i frîndze!
(Nu mai plînge, ciocîrlie -
Că aşa-i turbatul vînt,
Uneori, pînî şi arbori
Zmulge, culcă la pământ!)

Năsă nu ştie s-aleagă. Al'ei -
I-ţe-l'i iase-n cale:
Bradz, l'ianură, schini, lilice, - 
Tute-l'i sunt ca ţiva şel'ie...
(El n-alege! Cînd porneşte -
Mătură orice, oricum:
Sihlă, brazi, pajişti cu flori,
Tot părăduieşte-n drum...)

Nă-i scriată - picurare,
S-nu avem maşi gioc şi-cîntare;
Cum li hunupsim - di bune,
Aşi s-hunupsim şi-di-amare!
(Ciocîrlie, ne-o fi scris
Să le îndurăm pe toate,
Bune, rele - cum ne vin,
Cine le-ar putea socoate?)

Nu him fapţ pi-aestă lume
S-avem bană nicurmată:
Cînd ti minduieşti tră ninte,
Minduia-te şi-tră turnată...
(N-am fost hărăziţi pe lume -
Să trăim necontenit...
Cum au toate-ncepătură,
Toate au şi un sfîrşit.)

Ponda-nivirinare-alas-u!
Agărşeal'i puil'i chiruţ...
Tîş ca mîni, picurare - 
Va s-ai alţă, cama vruţ!
(Uită dar, amar şi chin -
Lie - lie - ciocîrlie!
Ai să ai din nou, alţi pui...
Ce-a ucis vîmtul - nu-nvie!)

SURSA:
Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp.364-366.

 

În 1985 Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu au publicat antologia Un veac de poezie aromână, în care au selectat nouă poezii ale lui Costa Guli, transpuse în româneşte de K. I.

Un singur dor (Un singur dor)

Cu alba-ni tisagă di visi pi umir
Scări tu lunină alin fîrî numir.
(Cu alba-mi desagă de vise pe umăr,
Doar scări în lumină mai urc, fără număr.)

Greu tu imnari-i anifurlu ş-lungu,
Ma eu nă singură minti-am, s-agiungu.
(Ce greu e urcuşul acuma şi lung,
Şi numai un gînd mă încearcă: s-ajung.)


Maşi ună minti ş-maşi un singur dor:
Tu a meu suflit s-nu-am niţi-un nior.
(Am numai un gînd şi numai un dor:
În sufletul meu să nu am vreun nor.)

Aclo, pi creşticlu nai cama mari
Easti lunină maşi, nu ntunicari.
(Acolo, în vîrfu-i nălţat pînă sus,
E numai lumină, nicicînd nu-i apus.)

Pi umiri ărchili cari ni-l'i-adusi
Di ni-si par cipitli ahît apusi?
(Şi cine îmi puse aripe de vulturi,
De-mi par aşa-aproape înaltele vîrfuti?)

Cari tu suflit îni toarnă luninili
Şi-ni tindi-n cali dipusi nîlţinili?
(Şi cine în suflet îmi toarnă lumini
Şi-n cale-mi întinde atîtea-nălţimi?)

Cari ni-l'i umpli cu soari cîrărli
Şi ni-l'i aproachi ahît dipîrtărili?
(Cine-mi aşterne cu raze cărările,
Cine-mi apropie-atît depărtările?)

Ţi foc s-apreasi tu suflitu-a meu
Şi-arucă piri pi culni, curcubeu?
Ce foc s-a aprins în sufletul meu,
S-arunce pe culmi, vrăjit curcubeu,)

Ş-pi-albili creasti, tu-analtul sirin,
Di-i maşi harauă-aclo, fîrî nvirin?
(Pe naltele creste, în naltul senin,
S-aducă lumină, s-alunge suspin?)

Vrearea a mea mşeată di malîmă ş-vis,
Fă-ni-ti paradhis ti mini dişcl'is.
(Iubire, scăldată în aur şi vis,
Fii pentru mine deschis paradis.)

Neauă (Neaua)

Neauă, neauă, neauă pisti lumi cadi,
Peanili di neauă s-dhplusescu-mpadi.
(Neauă, neauă, nea cade peste lume,
Fulgii se aşează ca file-n albume.)

Neauă, neauă, neauă cadi tu sucăchi,
Peanili di neauă ngreacă pi lumăchi.
(Neauă, neauă, nea cade-alb veşmînt -
Fulgi de nea apleacă crengile-n pămînt.)

Neauă, neauă, neauă-acoapirî cîrări,
Peanili di neauă fac pi poni tîmbări.
(Neauă, neauă, nea cade pe cărări,
Fulgii-mbracă pomii-n negrele tămbări*)

Neauă, neauă, neauă cadi pisti casi,
Peanili di neauă-arîdhîpsescu plasi.
(Neauă, neauă, nea cade peste case
Totu-i îmbrăcat în straie sticloase.)

Neauă, neauă, neauă tu nival'i-adună,
Peanili di neauă ună cîti ună.
(Neauă, neauă, nea în nămeţi adună
Fulgi strălucitori, ca raze de lună.)

Neauă, neauă, neauă da ş-nu ş-curmă oara,
Peanili di neauă anvîlescu hoara.
(Neauă, neauă, nea cade din zenit
Fulgii albi de nea - satu-au învelit.)


Aclo (Acolo)

Aclo, iu tserlu shi-ari cu loclu-andâmâsita
Iar soarili t-ună-amari di focu âshi kiari torlu,
Aclo, iu.i caplu sh-nitsi nu easti bitisita,
I sinur nău.Aclotsi, pi scamnu sta Nizborlu. 

(Acolo, unde cerul pămîntul întîlneşte,
Iar soarele-ntr-o mare de foc îşi pierde avîntul,
Acolo este capăt, dar totul nu sfîrşeşte...

E nou hotar. Acolo tronează Necuvîntul.)
 

Aclo, iu tserlu ncljidi a ocljilor videari
Sh-anangâsea nu treatsi didinindi di citie,
Aclo, iu s-dânâseashti a vimtului puteari,
I altu nomu.Aclotsi-i irini shi-armunie.
(Acolo, unde ochiul nu poate să mai vadă
Şi gîndul nu străbate peste-nălţimi, şi tace....
Acolo, unde vîntul nu poate să mai bată
E-o altă lege. Acolo, e linişte şi pace.)

Aclo, iu tserlu mpadi dipuni sh-bashi loclu
Sh-tu malamă di piri anoatâ-ascâpitatlu,
Aclo, iu-i isihie sh-tâtserli-ascundu-agioclu,
(Acolo, unde cerul sărută tainic locul,
Şi-n flacără de aur înoată asfinţitul -
Acolo e odihnă, tăcerile/ascund jocul.)

I altu locu.Aclotsi, tacu plângul shi uhtatlu,
Sh-nu poati mintea s-treacă di sinurljilji di focu:
Aclo, umutea nji-easti ta s-ni-aflu shi-eu un locu. 

(Acolo/i altă lume. Nici plînsul, nici jelitul
Acolo nu/s. Și gîndul nicicînd nu/l arde focul -
Acolo am nădejde să-mi aflu locul.)




Nimintimenă inimă (Necugetată inimă)


Tsi inimă nimintimenă am!
Nu va s-akicâsească nica glara,
tora cându mini dipun scara

Nu-i ca atumtsea cându u-alinam. 

(Ce inimă necugetată am!

Nu vrea, să înțeleagă, și-i dă zor...

C-acum, cînd scara vreau să o cobor,

Nu-i ca în anii-acei ce o urcam.)

Di câti ori nu u-acâtsai, di cara

Tricurâ anilji, cum s-hârsea, sh-u-avdzam
Cum bati ayonea cându diznjirdam
Cu oclji vârnâ mushuteatsâ iara.
(De cîte ori l-a dragostei chemare
Nu tresărea! Și-atunci o auzeam
Cum bate tare, doar cînd dezmierdam
Cu ochii, frumuseți nemuritoare!)

Ea nu mutreashti la tâmpli-am neauă

Sh-pirifan nu imnu ca tu njeată,
Ma va aleapta-a vreariljei mâiauă

(Nu-i pasă că la tîmple strîns-am nea
Că nu mi-e boiul mîndru ca-n junețe,
Dar vrea iubirea cu lumini de stea,)

Cu proaspita-lji anjiurizmă s-mi mbeată.
Nimintimenă inimă tsi eshti,
tse nu ai nâieti s-ausheshti?

(Să mă cuprindă, iar, să mă răsfeșe,
Necugetată, inimă, mai ești!
Nu ai de gînd odat să-mbătrînești?)

 

SURSA:
Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Româneasscă, Bucureşti, 1985, pp. 414-420.

 


În 1985 scriitorii aromâni Hristu Cândroveanu (1928 - ) şi Kira Iorgoveanu (1948 - ) publicau Un veac de poezie aromână, antologie în care au inclus şi poezii ale lui George Murnu (1868-1957), cu transpuneri în română ale editorilor: Grailu armânescu (K. I.), Tră armâname (K. I.), Ti vruta (K. I.), Acl'imare (K. I.), Dor di vruta (H. C.), Bana (K. I.), Păruguria (K. I.)

 


Grailu armânescu (Graiul aromânesc)


Grailu-a meu di mumă, grailu a meu di tată,

Vatra mea iu ni-ardu anl'i ţe-am bănată.

(Graiul meu de mamă, graiul meu de tată,

Vatra-i unde ars-anii, viaţa-mi toată.)

 

Graiu picurărescu di păduri şi plae,

 

Zbor ţi-avdzîi dit gura-a paplui şi ali mea,

Zbor di budză vrută, dumnidzască nilă,

Niurismă di frangă şi di trandafilă.

(Grai păcurăresc de păduri şi stîni,

Auzit din gura bunilor bătrîni...

Grai din gura dragei, preacerească milă,

Mireasmă de fragă şi de trandafilă.)

Lavă di căşare, boaţe di călivă,

Suflă vindicare a ta dulţe livă.

Adil'iat di moscu, duh di primuveară

Bana ni-u cutreamburi ca ună flueară

Ţi di dor pitrunde noaptea tu pundie,

Inima-ni ti cîntă, mîna-ni tut ti scrie.

(Larmă de la stînă, vorbă de durere,

Vindecare-aduce dulcea-ţi adiere...

Boare ca de mosc, duh de primăvară,

Viaţa mi-o cutremuri ca un fluier iară

Ce de doruri umple noaptea cea pustie...

Inima-mi te cîntă, mîna mea te scrie...)

Stau, ţi-ascultu plîngul, jalea şi niholu,

Ved ancruţil'ată Soia-ni ca Hristolu

Şi mizie l'i-si-avde zborlu au tău dit gură.

(Ascultîndu-ţi plînsul, cîntul tău jelit

Neamu-mi văd pe drumuri trist şi rătăcit

Şi abia-i se-aude grai şoptit din gură!)

Scumpa mea fîntînă ţe anarga cură,

Mîne, poate mîne, di duşmani biută,

Va si-armîni tu etă pondă şi tăcută.

(Scumpa mea fîntînă ce agale cură,

Mîine, poate mîine, de duşmani băută,

Veşnic vei rămîne seacă şi tăcută.)

 

Tră armâname (Pentru aromânime)

Si-ni armîneare 'nă minută

Maşi ună chicută di bană

U dau tră tine, Soie-ni vrută.

(Un minut de-mi e sortit

Să trăiesc, îl dau cinstit,

Pentru neamul meu iubit.)

Cum boaţea-ni nu-i ună cîmbană

Ca picurar ţe turma-ngană

Si-ni u-avdă Armânamea tută!

(Să-mi fie glasul clopot ce răsună,

Ca un cioban ce turma-şi mînă,

S-audă neamul meu dorit!)

S-veadă cheamezea di păgană

Ţe tut u-nţearcl'ă, lamne mută,

Si-arsară ea di-iu sta dzăcută,

Dit somnu alipidată aslană,

(Să ştie potera păgînă

Ce stă la pîndă; adormit

E neamul meu, dară trezit,

E leu flămând de-o săptămînă!)

Si-s-facă bluche si si-agiută!

O, Doamne, barim tini niluia-nă,

Nu-alasă soia mea chirută,

Fă-ni boaţea s-hibă 'nă cîmbană!

(Armânii-s toţi - popor unit!

O, Doamne, scapă-ne de la furtună,

Şi neamu-mi fie izbăvit,

Fă-mi glasul clopot ce răsună!)

 

Ti vruta (Iubitei)

Lunină scumpă, a ta mutrită

Mi-astal'ă ca ună-apirită

Di muşuteaţă şi di hare

Ţi-ni mută negura dit cheare,

Di-ni faţe noaptea mea gălită

Di-aumbre şi nioare.

(Lumină scumpă,-a ta privire

Mă arde ca zorii-n ivire

Ce-n frumuseţe mă răsfaţă

Şi-alungă negura-mi din viaţă

Şi-mi aduc noaptea liniştită,

Fără de nori şi ceaţă.)

O, cum ni-u dor să-ni hii aoaţe,

Hărzita-ţi budză,a ţerlui pae,

Si-ni grească şoput di sivdae,

Si-ni cură malamă di boaţe

Şi malamă di grae!

(O, cît aş vrea să fii cu mine,

Din gura-ţi dragă, curgă-alai

Vorbele dragi - izvor pe plai -

Ce-mi susură şoapte divine,

Din auritu-ţi grai.)

Ca tu grădină di măghie

Ţi stau tu-aumbra di măril'ă

Şi bana-ni trandafilă adil'ă

Şi canda-ni moarte tu milie

Di dulţe ambităţil'ă.

(Ca-ntr-o grădină stau vrăjit

În umbra ta ce mă mîngîie,

Iar viaţa-mi, - trandafir ce-adie,

Ce parcă moare, obosit,

În dulcea lui beţie.)

 

Acl'imare (Chemare)

Vedzi noaptea harismă nă steauă

Ma scoate-a l'ei zăvon di nor?

Aşi tu vislu-a meu di dor

Ni ti-alinceşti cîteanor,

Di-ni vine s-plîngu di harauă.

(Vezi noaptea strălucind o stea,

Ce-şi scoate vălul dintr-un nor?

La fel în visul meu de dor

Mi te arăţi de-atîtea ori

Şi plîng, iubita mea!)

O, vrută, a noaptiei cîndilă.

Cum nu dai soare ditru chisă

Di xeane lăi iu ni-eşti 'ncl'isă,

Si-ni eşi cu budza dulţe-arîsă,

Cu ocl'i lăcrimaţi di nilă;

(Iubito, candelă în noapte,

Trimite-mi soare de-unde zaci,

Din lumea-n care-nchisă taci

Să ieşi zîmbind şi semn să-mi faci

Cu ochii-nlăcrimaţi de moarte...)

S-ţi aprochi cu-a zborlui scumpă dhoară,

S-ni-aruţi pi-anumir ca un laţ

Arocutlu di moale braţ

Şi eu di mese si-ni ti acaţ,

S-ti ţîn ghitrie pi inăoară!

(Să vii, căci glasu-ţi mi-e comoara...

Pe umăr să-mi arunci, ca laţ,

Rotundul, moalele tău braţ...

Şi eu de mijloc să te-acaţ...

Să-mi vindeci inimioara!)

 

Dor di vruta (Dor de draga)

Ni-adunai tu xeane

Bair di mirdzeane,

Jarlu-ni dit cinuşă,

Şi-ali piruşane

Feciu ună ghiordane,

Stolismă di guşă.

(Dorurile mele

Mi le fac de mărgele

Tot de jar sclipind,

Să le porţi - inele,

Şir de peruzele,

Draga mea, din Pind...)

Ună cîte ună

Mîna mea ni-adună

Steale după steale,

Hrisusite beale,

Tra s-l'i adar curună

S-u-ncurun cu eale,

Malamă ţe-asună

Tu cîntările a meale.

(Şi stele culeg

De pe ceru-ntreg,

Şi le tot înşir

Ţesute cu fir,

Salbă să-ţi încheg

Numai din safir,

Numai din cîntări,

A mele chemări...)

Tra si-ni vindic pondu

Măghipsit di lună

Disvălii dit sprună

Foc di pirpirună

Şi-l'i ţăsui zăvonlu,

Dorlu-ni ţe ca ghionlu

Noaptea dipriună

Suschiră sum lună.

(Ca să-mi vindec dorul,

Cel vrăjit de lună,

Dezvelii în vatră

Jar de mătrăgună,

Şi-ţi ţesui eu, iată,

Dorul meu cel crunt -

Ghionoi bolînd,

Suspinînd sub lună.)

 

Bana (Viaţa)

Treaţe arîulu, treaţe,

Nu-şi are hăbare

El că mi pitreaţe,

Gl'eţ di apă araţe,

Tra s-mi nec tu-amare.

(Trece rîul, trece,

Şi habar nu are

Că el mă petrece,

Val de apă rece

Să mă-nece-n mare.)

Sultă, vrută-ni Sultă,

Alba mea vişteare,

Boţi di moarte ascultă,

Greu niho ţe doare,

Bana mea ţe cheare

Di-a ta vreare multă.

Singura-ni aveare,

Ahte ş-vindicare,

Doauă dulţi zboare,

Budza ta di neare.

(Sultă, dragă Sultă,

Scumpa mea comoară,

Voci de moarte-ascultă,

Cînt de jale-amară...

Viaţa mea ce zboară

De iubirea-ţi multă.

Singura-mi avere:

Dor şi înviere,

Vorba-ţi adiere,

Buzele-ţi de miere.)

 

Păriguria (Mîngîiere)

Eta tută arauă

Ca ună uheauă

Alatră nă căţauă,

Nu-are soţ di-arauă,

Tihea mea ţea greauă,

Că nu-ni deade arpe

Si-alas locuri stearpe

Şi cărări di şcarpe,

Si-aleg altă steauă,

Lampă di harauă;

S-nu ma ni-avdu şarpe,

Boaţe di căţauă

Fărmăcoasă, arauă.

Sultă, vrută-ni Sultă,

Albă ca nă neauă,

Inima-ni ţe moare

Di virin ascultă,

Maş nă vindicare,

Doauă dulţi zboare,

Budza ta di neare.

(Toată vremea rea

Precum vipera,

Latră o căţea

N-are soţ de rea.

Blestem soarta-mi grea

Că nu-mi dete aripi

Să las locuri sterpe

Şi cărări de şerpe

S-aleg altă stea

Ce m-o lumina;

Să n-aud de şarpe,

Nici glas de căţea

Veninoasă, rea.

Sultă, dragă Sultă,

Albă ca o nea,

Inima-mi ce moare

De venin, ascultă

Doar un leac mai are:

Vorba-ţi adiere,

Buzele-ţi de miere.)

 

Mirache (Dor)

Noaptea nu-ni durnii,

Plîmse a mea inioară.

Mi sculai hîrghii,

Mi-alinai diunoară

'Nsus pi-ngucilie,

Cîmpul tut mutrii

Nupu-ni vine-n hoară

Dorlu dit Vlăhie.

(Nopatea nu dormii,

Plînsul m-a-necat.

Şi-n zori mă trezii,

Mă urcai îndat',

Pe dealul cu vie,

Cîmpul de-l privii,

Poate-mi vine-n sat

Dor din Românie.)

Apa-ntreb dit vale,

Puilu di pi cale,

Vimtul fur ţe treaţe:

Vine soarle aoaţe?

Apa fudze troară,

Vimtul, puilu zboară

Şi ţiva nu-ni oară.

Plasea tută-şi taţe,

Mută ni-mi pitreaţe

Şi-ni mi-ngroapă-n hoară

Moartă di fîrmaţe.

(Apa-ntreb, din vale,

Rîul cu-apă rece,

Vîntul hoţ ce trece:

Dragu mi-i pe cale?

Apa-aleargă iute,

Vîntul nu s-aude,

Toate parcă-s mute.

Doar tăcere grea...

Mă întorc plîngînd

Anii, soarta mea,

Dragă aşteptînd.)

 


SURSA:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea, Românească, Bucureşti, 1985. pp. 50-81.


Poezii de N. Caratana

Marţi, 20 Septembrie 2011 08:56

În 1985 poetul aromân Nicolae Caratana (12.02.1914 Horopani, Grecia - 19.10.1992 România) a publicat volumul de versuri aromâne Aşteptu soarile. Din cele 42 de poezii am selectat 35, ale căror versiuni româneşti îmi aparţin, celelalte 7 apărând cu transpuneri în română în antologia H. Cândroveanu - K. Iorgoveanu din 1985 (vezi articolul).


1. Limba-a noastră (Limba noastră)

Limba-a noastrã-i 'nă ghişteare
aduncoasã, ahîndoasã
bair di flurii, cântare,
ghinicuvîntarie 'n casã.
(Limba noastră-i o comoară
adâncă, profundă
salbă de galbeni, cântec,
binecuvântare-n casă.)
Limba-a noastrã-i primuvearã,
candilă di bană iaste,
mulţ duşmaňi vor s' nî u chiarã,
ma u 'nghiadză gioňi şi 'nveaste.

(Limba noastră-i primăvară,

candelă de viaţă este,

mulţi duşmani vor să ne-o piardă,

dar o înviază tinerii căsătoriţi.)

Limba-a noastrã iaste cântic,
cântic di jale ş' di numţî,
zboarã veacļi di discântic,
fuldzir çe taļie doi munţî.

(Limba noastră-i cântec,

cântec de jale şi de nunţi,

vorbe vechi de descântec,

fulger ce despică doi munţi.)

Limba-a noastrã iaste, armâne,
avrã çe u-aduçe seara,
Roma nî u deade pâne,
di la ea nî tradzim fara.

(Limba noastră-i, aromâne,

răcoarea ce-o aduce seara,

Roma ne-o dădu ca pâine,

de la ea ne tragem neamul.)

Di la nîsă-avem căsmete,
di la nîsă-avem fumeaļie.
Ete ponde, eti şcrete
nu u-au scoasă dit thimeaļie.

(De la ea avem noroc,

de la ea avem familie.

Timpuri blestemate, timpuri nenorocite

nu au scos-o de la temelie.)

Limba-a noastră poartă flamburi,
ari izvure ş' fântâňi,
când u cânţi ti cutreamburi,
cânticul şi-acreaşte mâňi.

(Limba noastră poartă stegauri,

are izvoare şi fântâni,

când o cânţi te cutremuri,

cântecul îşi creşte mâini.)

Limba-a noastră caftă braţă
ca s-u apãrã di-açeļi
çe u pliguiesc tu faţă
ş' li-arăchescu di fumeļi.

(Limba noastră cere braţe

ca s-o apere de aceia

ce o rănesc pe faţă

şi o răpesc din familii.)

Limba-a noastră ş' caftã soia,
ş' caftã limba şi duvletea.
S-u apãrãm sã-sh aflã boea,
S-u-apãrãm sã-sh afla vetea*.

(Limba noastră îşi caută neamul,

îşi caută limba şi statul.

S-o apărăm ca să-şi găsească mărirea,

s-o apărăm ca să-şi găsească tăria.)

Haide, haide moi – Haide, haide măi SHOPATLU & ANDRA

 

Haide, haide moi
Va negu pãn la oi
Nj’am cali mari
Tãshi pãn la cutari
(Haide, haide măi,

Voi merge până la oi

Am un drum lung

Tocmai la stână.)

Refren - Refren

Doru , doru ta s’negu la cutar
Doru , doru la meu picuraru
Doru , doru ta s’negu la cutar
Doru , doru la meu picuraru
(
Dor, dor ca să merg la stână

Dor, dor la al meu păcurar

Dor, dor ca să merg la stână

Dor, dor, la al meu păcurar)

Haide, haide hop
Tora voi sã’nj giocu
Multu l’am tu vreari
Cã’i multu cu hari
(Haide, haide hop

Acum vreau să joc

Mult îl iubesc

Că-i foarte fermecător.)

Refren - Refren

Picurarlu shtea
Multu s’minduia
ai ei pãrintsã
More nu voru ca s’u da
(Păcurarul știa

Mult se frământa

Că ai ei părinți

Măi nu vor ca să o dea.)

Refren - Refren

Voi , a mei pãrintsã
Adzã s’mi ascultatsã
Cu’a nostru picuraru
Voi s’mi mãrtatsã
(Voi, ai mei părinți

Azi să mă ascultați

Cu al nostrum păcurar

Voi să mă măritați.)

Refren – Refren



SURSA

Maria, SHOPATLU & ANDRA - Haide, haide moi, ”giony”, 12 noiembrie 2009, http://giony.ro/versuri-p/shopatlu---andra---haide--haide-moi/954

 

NOTĂ

Versiunea românească a versurilor îmi aparține.

Di un lai dor – Din cauza unui nefericit dor

Di`un lai dor, ti unâ vreari 
Nhi`alâsai fara, vdzii` dit armânami.. 
Di`un lai dor, ti unâ vreari 
Nhi`alâsai fara, vdzii` dit armânami.. 

(Din cauza unui nefericit dor, pentru o iubire

Îmi lăsai neamul, plecai dintre aromâni

Din cauza unui nefericit dor, pentru o iubire

Îmi lăsai neamul, plecai dintre aromâni)


Mea tsi lai dor, tsi pustâ vreari 
Mi`alâsă vruta, lele, mintea`nhi chiari. 
Mea tsi lai dor, tsi pustâ vreari 
Mi`alâsă vruta, lele, mintea`nhi chiari. 
(Dar ce nefericit dor, ce nenorocită iubire

M-a părăsit iubita, lele, îmi pierd mințile

Dar ce nefericit dor, ce nenorocită iubire

M-a părăsit iubita, lele, îmi pierd mințile)


Ia`mi, lăi Doamne, adu`mi acasâ 
S`ved armânamea, dada mâratâ… 
Ia`mi, lăi Doamne, adu`mi acasâ 
S`ved armânamea, dada mâratâ… 

(Ia-mă, Doamne, adu-mă acasă

Să-mi văd aromânii, biata mama

Ia-mă, Doamne, adu-mă acasă

Să-mi văd aromânii, biata mama)

Chieptul nhi`aranâ, nu`nhi curâ sândzâ 
Iu hii lea dado, lele, sâ`nhi mi plândzâ.. 
Chieptul nhi`aranâ, nu`nhi curâ sândzâ 
Iu hii lea dado, lele, sâ`nhi mi plândzâ..?! 

(Pieptul mi-e ca o rană, nu-mi curge sânge

Unde ești tu mamă, lele, să mă plângi

Pieptul mi-e ca o rană, nu-mi curge sânge

Unde ești tu mamă, lele, să mă plângi?!)

 

SURSA

D!N4MO g!rl, Arau & Lupci - Di un lai dor, ”giony”, Versuri, 10 iunie 2011, http://giony.ro/versuri-p/all-stars---arau---lupci---di-un-lai-dor/2745 (Audio)

 

NOTĂ

Versiune românească de Marius Teja.

 

 

 

Pi`atsea cândushâ – Pe acea haină lungă

Pi`atsea cândushâ vinitâ, 
I`oi lea Lenă, vinitâ… 
Pi`atsel lai grai tsi`ts dâmândai 
I`oi lea Lenă`ts dâmândai… 

(Cu acea haină lungă închisă

O, tu Leno  închisă

Cu acel nefericit cuvânt cu care te chemam

O, tu, Leno te chemam)

Ore, vinhi acasâ, nu`nhi ti`aflai 
I`oi lea Lenâ, nu`nhi ti aflai… 
Ore, vinhi acasâ, nu`nhi ti`aflai 
I`oi lea Lenâ, nu`nhi ti aflai… 

(O, am venit acasă, nu te-am găsit

O, tu Leno, nu te-am găsit
O, am venit acasă, nu te-am găsit

O, tu Leno, nu te-am găsit)

Mea pit bâhshe ti priimnai 
I`oi lea Lenă, priimnai… 
Lilici aroshi ts`adunai 
I`oi lea Lenă, ts`adunai… 

(Dar prin grădină te plimbai

O tu Leno plimbai

Flori roșii îți culegeai

O tu Leno îți culegeai)

Lilici aroshi ts`adunai 
I`oi lea Lenă, ts`adunai… 
Ore tufi tufi li ligai 
I`oi lea Lenă, li ligai… 

(Flori roșii își culegeai

O, tu Leno își culegeai

O, buchete-buchete le legai

O tu Leno le legai)

Mea pi la soatsâ li`asprândeai 
I`oi lea Lenă, li`asprândeai… 
Mea pi la soatsâ li`asprândeai 
I`oi lea Lenă, li`asprândeai… 
(Dar pe la prietene le împărțeai

O tu Leno le împărțeai

Și pe la prietene le împărțeai

O tu Leno le împărțeai)

Mea ali vruti nu`i dideai 
I`oi lea Lenă, nu`i dideai… 
Mea shi`ali vruti nu`i dideai 
I`oi lea Lenă, nu`i dideai… 
(Dar iubitei nu-i dădeai

O tu Leno nu-i dădeai

Și iubitei nu-i dădeai)


Ore pi inatea tsi i`u aveai 
I`oi lea Lenă, tsi i`u aveai… 
Ore pi inatea tsi i`u aveai 
I`oi lea Lenă, tsi i`u aveai… 

(O, pe ea supărată ce erai

O, tu, Leno supărată ce erai

O, pe ea supărată ce erai

O, tu, Leno supărată ce erai)

 

SURSA

D!N4MO g!rl, Arau & Lupci - Pi`atsea cândushâ, ”giony”, Versuri,  8 aprilie 2011, http://giony.ro/versuri-p/all-stars---arau---lupci---pi-atsea-c--ndush---/2648 (Audio)

 

NOTĂ

Versiune românească de Marius Teja.

 



 

Va`nhi beau unâ archii – Voi bea un rachiu

Intru tu hani sâ`nhi beau cafelu 
Mi veadi lumea sh`nhi adunâ gailelu. 
Intru tu hani sâ`nhi beau cafelu 
Mi veadi lumea sh`nhi adunâ gailelu. 

 

(Intru în restaurant să-mi beau cafeaua

 

Mă vede lumea și își face griji pentru mine

 

Intru în să-mi beau cafeaua

 

Mă vede lumea și își face griji pentru mine)

Refren -
Refren
Va`nhi beau unâ archii, 
Va`nhi beau un café, 
Va`nhi beau shi`unâ tsigari 
 hiu chihâie ! 

 

(Voi bea un rachiu

 

Voi bea o cafea

 

Voi fuma și o țigară

 

Că sunt boier!)

Voi s`dau di budzâ, sâ`nhi vindic arana 
Mi`acatsâ hârghia sh`gulescu damigeana. 
Voi s`dau di budzâ, sâ`nhi vindic arana 
Mi`acatsâ hârghia sh`gulescu damigeana. 

 

(Vreau să strâng din buze să-mi vindec rana

 

Mă prinde dimineața și golesc damigeana
Vreau să strâng din buze să-mi vindec rana

 

Mă prinde dimineața și golesc damigeana)

S`beau unâ archii 
C`unâ chelchi nhicâ 
Pânâ tahina 
Va`nhi mi`adar cicricâ ! 

 

(Să beau un rachiu

 

Cu un pahar mic

 

Până dimineața

 

Mă voi face criță!)

Refren -
Refren

S`ne`am Bucureshti t`unâ dumânicâ 
S`n`aspunâ shicăi Palade, Romică. 
S`ne`am Bucureshti t`unâ dumânicâ 
S`n`aspunâ shicăi Palade, Romică. 

 

(Să mergem la București într-o duminică

 

Să ne spună bancuri Palade, Romică

 

Să mergem la București într-o duminică

 

Să ne spună bancuri Palade, Romică)

Refren -
Refren

Mutris`lu pi Romică i`arâdi mustatsa 
Ti Nicu Palade cu Nicu la Constantsa. 
Mutris`lu pi Romică i`arâdi mustatsa 
Ti Nicu Palade cu Nicu la Constantsa. 

 

(Priviți-l pe Romică, îi râde mustața

 

Pentru Nicu Palade cu Nicu la Constanța

 

Priviți-l pe Romică, îi râde mustața

 

Pentru Nicu Palade cu Nicu la Constanța)

Refren -
Refren

Ma z`yinâ Romică iara la Constantsa 
 shtii tini gione va tsâ tâiem mustatsa. 
Ma z`yinhi tini, lele, iara la Constantsa 
Va tsâ tudnem perlu sh`deadun cu mustatsa. 

 

(Dacă va veni Romică iar la Constanța

 

Să știi tu june că-ți vom tăia mustața

 

Dacă vei veni tu, lele, iar la Constanța

 

Îți vom tunde părul împreună cu mustața)

 Nicu Palade shi`el îi multu vrut 
Va`i tâiem mustatsa shi`ai tundem perlu tut. 
 Nicu Palade shi`el îi multu vrut 
Va`i tâiem mustatsa shi`azmultsem perlu tut. 

 

(Că Nicu Palade și el este foarte iubit

 

Îi vom tăia mustața și-i vom tunde părul tot
Că Nicu Palade și el este foarte iubit

 

Îi vom tăia mustața și-i vom tunde părul tot)

Tora bâtu vintul sh`tsâ  mută perlu 
Ia mutrits Palade, Palade chihâielu. 
Tora bâtu vintul sh`tsâ  mută perlu 
Ia mutrits Palade, Palade chihâielu. 

 

(Acum a bătut vântul și-ți zburlește părul

 

Ia priviți Palade, Palade boierul
Acum a bătut vântul și-ți zburlește părul

 

Ia priviți Palade, Palade boierul)

Refren -
Refren

Mas n`aspunâ doii  shicai bunâ 
Va`s arâdem, va  cadâ 
Dintsâii tuts din gurâ.. 

 

(Dacă ne vor spune amândoi o glumă bună

 

Vom râde, ne vor cădea

 

Dinții toți din gură)

 

 

 

 

 

SURSA

 

D!N4MO g!rl, Arau & Lupci - Va`nhi beau unâ archii, ”giony” / Versuri,

 

18 noiembrie 2010, http://giony.ro/versuri-p/all-stars---arau---lupci---va-nhi-beau-un---archii/2458 (Audio)

 

 

 

NOTĂ

 

Versiune românească de Marius Teja.


Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required