Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Displaying items by tag: Minerva
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

În 1976 Chiraţa Iorgoveanu Dumitru a publicat la editura Minerva din Bucureşti o Antologie de poezie populară aromână.


Volumul este dedicat ’’BUNICILOR MEI, MINA ŞI MARIA IORGOVEANU’’.


Cele 426 de pagini ale lucrării cuprind o PREFAŢĂ a editorului, o NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI, 7 secţiuni şi cîte un Index alfabetic (după primul vers) şi bibliografic al poeziilor în Aromână şi în Dacoromână.


PREFAŢA include paragrafe referitoare la istoria aromânilor, la limba vorbită de ei, la cultura lor scrisă, la poezia populară publicată şi o critică literară asupra acesteia.

Papahagi Tache - Mic dicţionar folkloric / 1979

Miercuri, 23 Noiembrie 2011 10:27

În 1979 editura Minerva din Bucureşti publica postum Mic dicţionar fokloric, lucrare a filologului aromân Tache Papahagi (1892 Avdela/Grecia - 1977 Bucureşti/România).

Notele şi Prefaţa ediţiei, subîntitulată Spicuiri folklorice şi etnografice comparate, aparţin filologului Valeriu Rusu (1935-2008).

Cartea este structurată astfel: Prefaţă (V-XV), Notă asupra ediţiei (XVI-XVII), Lista abrevierilor (XVIII-XXXV), Introducere (3-34), Dicţionarul propriu-zis (35-500), Note (501-540 şi Cuprins (541-546).


 

În Notă asupra ediţiei  (aprilie 1978) se precizează că în linii mari redactarea lucrării era încheiată în 1947, când T. P. publică Din Mic dicţionar folkloric. Pentru ediţia din 1979 a fost folosită varianta ultimă din cele două manuscrise lăsate de autor. Deşi ordinea articolelor a fost în principiu alfabetică, au existat şi excepţii: Cerbul şi Ciocîrlia plasate la sfârşitul literei C. Au fost păstrate unele particularităţii ale limbii epocii în care a fost redactat manuscrisul: folklo, pîne, coaje, genuchi, păiajen, naturei, vieţei, cari, ofer, sufer. V.R. concluziona în finalul Notei asupra ediţiei: ''Publicarea - postumă - a acestei lucrări fundamentale a folcloristicii noastre va însemna, sperăm, un act de cultură capabil să stimuleze cercetările într-un domeniu cu perspective atît de largi, cuprins între datele certe ale terenului focloric, etnografic şi dialectal şi interpretarea simbolurilor, a miturilor şi a ritualurilor populare, ambele, faţete dintre cele mai semnificative şi mai profunde ale creativităţii româneşti''.

 

Conform unei note de subsol, lista cu cele peste 450 de lucrări abreviate folosite de T.P. a fost realizată de V. R. pe baza lucrărilor şi cataloagelor din biblioteca autorului.

 

 Introducerea autorului cuprinde următoarele 10 subcapitole: 1. Folklor şi etnografie; 2. Folklor; 3. Definiţia şi domeniul folklorului; 4. Folklorul şi sufletul; 5. Elasticitatea folklorică; 6. Universalitatea folklorică; 7. Versimilitatea fondului folcloric; 8. Origini folklorice; 9. Folkor şi limbă; 10. Culegerea şi sistematizarea materialului folkloric.

 

Dicţionarul propriu zis cuprinde următoarele 101 articole: Albina, Alegoria, Amuleta, Animalul, Anul nou, Apa, Aprilie, Arborele, Argeii, Ariciul, Arma şi Asinul; Barba, Bătrînele la măritat, Boboteaza, Boul şi Bufniţa; Calea laptelui, Calendarul (de ceapă), Calul, Capra, carul-mare, Căsătoria, Cînele, Cînepa, Cîntul, Clopotul, Coada, Cocoşul, Colindul, Corbul, Cornul, Crăciunul, Croitorul şi ucenicul, Cucul, Cucuvaia, Curcubeul, Cuţitul, Cuvinte figurativ-imitative, Cerbul şi Ciocîrlia; De-a poarca, Dintele, Distribuirea pămîntului şi Dracul; Femeia, Floarea-soarelui, Focul, Fumul, Furca şi fusul, Furtul; Găina, Genuchiul, Ghioni*Ghionoaia şi Grindina; Iarba fiarelor; Judecata originală; Leneşul, Luceafărul, Lumînarea, Luna, Lunile, Lupercalia şi Lupul; Martie, Medicină empirică, Mielul, Minciuna, Muma-păduriei şi Muntele; Neaua, Nuca*Nucul şi Nuntă de vieţuitoare; Ochiul; Păiajenul, Păstorul, Ploaia, Pluguşorul, Preotul, Prostul  şi Pui din ouă fierte; Rîndunica; Scara, Scuipatul, Sînzienele, Soarele, Steaua, Strănutul şi Surdul; Şearpele şi Şodron; Cel mai tare, Testamentul, Tributul şi Tunetul; Unde e...?, Urechea, Urina şi Ursul; Visul amăgitor; Zilele săptămânii.



Mic dicţionar folkloric (Litera B)

Joi, 24 Noiembrie 2011 09:34

În 1997 editura Minerva din Bucureşti publica lucrarea Mic dicţionar folkloric a filologului aromân Tache Papahagi (1892 Avdela/ Grecia – 1977 Bucureşti/România), ediţia fiind îngrijită de filologul româ Valeriu Rusu.

Din cele 5 articole de la litera B am selectat 4 în care sunt incluse paragrafe despre folklorul aromân.


Barba

<C.) Apropierea dintre barba ţapului şi cea a omului, în special a preotului e plastic redată în următoarea anecdotă, cunoscută folklorului aromân şi celui francez.

La aromâni (rezumat): Odată, un păstor s-a dus la biserică. Arhiereul începe să ţină o predică de pe amvon. Păstorul plînge. Arhiereul, crezînd că predica lui a mişcat adînc pe cioban, îl întreabă de ce plînge. Păstorul îi răspunde: ‘’nu e mult de cînd mi s-a fura un ţap minunat, a cărui barbă semăna perfect cu barba ta, pe care, văzînd-o, mi-am adus aminte de ţapul meu şi acum îl plîng’’ – N. Batzaria, Anecdote, 1935 / T. Papahagi, Biblioteca Naţională a Aromânilor, III, 116-118. (…)> (p.91)



Bătrînele la măritat

<Iată anecdota în rezumat.

La aromâni: Un tînăr comunică tuturor babelor văduve din sat că ordinul împărăţiei e ca, într-o săptămînă, toate babele, în a căror gură va fi rămas cel puţin un dinte, trebuie să se mărite. Bucuria lor e mare, iar una dintre ele, cea mai bătrînăîşi tot cerceta gura, doar va găsi în ea vreo urmă de dinte, spre a se putea mărita şi ea – N. Batzaria, Anecdote, 1935 / T. Papahagi, Biblioteca Naţională a Aromânilor, III, 40-44> (p. 92).



Boboteaza

<A.) În ziua de 6 ianuarie e sărbătoarea Έπιφανια, (fr. Epiphanie sau Jour des rois, it. Befana). (…) În dialectul aromân ea se numeşte Pătigiune < *BAPTIZIONEM –cf. dr. botejune ’’baptême’’. (…)> (p. 93)

<B.) Ca şi grecii, şi aromânii cred că timpul cel ma ifavorabil pentru operaţiunile diavolilor e cel cuprins între Crăciun şi Bobotează şi că, în ajunul Bobotezii, toţi dracii ‘’îşi pun amoiu opincile spre  a le putea încălţa şi  pleca’’ în noaptea în care se deschid cerurile. (…)> (p. 94)



Boul

 

<A.) (…) Drept precizare etnografică, menţionăm că, în adevăr, ‘’pivotul fundamental  în jurul căruia se învîrteşte aproape întreaga ctivitate a ţăranului dacoromân e perechea lui de boi’’ (T. Papahagi, Images  ‘ethnographie roumaine, II, 1935, 83), în timp ce, în viaţa aromânilor, în general vorbind, boul nu apare mai deloc. De aici şi rara apariţie a lui în folklorul aromân, bunăoară în basme:

‘’Era odată şi-ntr-o vreme cînd Dumnezeu umbla pe pămînt de-l lingeau boii’’ – P. Papahagi, Basme aromâne, 1905, 53, 322 (…)> (p. 96)

<D.) Pînă la un punct, poate că aci ar fi trebuit să expunem un alt obicei, pitoresc şi interesant, şi care, alături de alte cîteva – cu ar fi Pluguşorul  sau Căluşarii  etc. - , ar putea fi reţinut chiar ca dovadă etnografico-folklorică pentru problema continuităţei românilor în Dacia Traiană, întrucît aceste obiceiuri nu sînt cunoscute aromânilor.(…)> (p. 98)

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required