Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Displaying items by tag: Korce
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Satul fărşerot Pleasa este aşezat în sudul Albaniei, în apropierea oraşului Korce (’’Corcea’’ sau ’’Corceaua’’ în aromână) şi a graniţei cu Grecia.În mijlocul satului se ridica şcoala,  una din cele trei construcţii ale comunităţii alături de biserică şi de adăpostul de la Şipotul mare.

După Nicolae Pipa, şcoala a fost construită în 1881.

Conform unui document consular românesc din Ianina din 1925 ’’şcoala naţională’’ s-a deschis în 1883. Era o clădire mare cu etaj, realizată numai din piatră.

Principalele ocupaţii ale bărbaţilor fărşeroţi din sudul Albaniei otomane la începutul secolului XX erau încă păstoritul şi cărvănăritul, adică transportul de mărfuri cu caravanele de cai şi catâri. Dar la acestea se adăugau, într-o mai mică măsură, diverse meşteşuguri şi negustoria.

Apelul Comunităţii Române din Coriţa din 1909 – Documente

Am primit de la vărul meu Costel Teja copiile xerox a două documente: un Apel din 1909 al conducerii Comunităţii aromânilor din Corceaua (Korce albanez) referitor la construirea unei biserici comunitare în oraş şi o Procură din 1911 pe numele preotului Haralambie Balamace referitoare la colectarea de fonduri în scopul proclamat cu doi ani înainte. Cele două evenimente aveau loc într-o epocă în care Albania şi Macedonia erau încă ultimele provincii otomane din Balcani, iar aromânii din Balcani se aflau sub jurisdicţia canonică a Patriarhiei ecumenice din Constantinopol/Istanbul, situată în cartierul Fanar din capitala sultanilor. La scurt timp după aceste evenimente comunitare, în contextul războaielor balcanice (1912-1913), preotul H. Balamace avea să fie ucis de antarţii (paramilitarii) greci, pentru că refuzase să oficieze slujba în limba greacă. Andrei Balamace era revizor (inspector) al şcolilor finanţate de guvernul român în imperiul otoman.

 

COMUNITATEA ROMÂNĂ DIN CORIŢA

Comitetul însărcinat cu lansarea listelor de subscripţie pentru strângerea fondului necesar a ridicărei unei biserici româneşti în oraşul Coriţa

APEL

MULT STIMATE DOMNULE,

Comunitatea română din oraşul Coriţa dimpreună cu comunităţile româneşti din împrejurimi formează unul din centrele cele mai importante ale românilor Otomani din Turcia.

Dela înfiinţarea şcoalei româneşti în aceste părţi, conducătorii şi membrii comunităţilor noastre ’şi-au dat toate silinţele ca, cu slabele lor puteri, să’şi poată face datoria faţă de cauza românească. Şi graţia acelor sforţări, causa românească din acest centru – cu toate fluctuaţiunile prin cari a trecut ea – a mers până acum progresând.

Cu deosebire în ultimii anid grea încercare pentru românii din Turcia, când de pe urma samavolniciilor bandelor greceşti şi a terorizmului călugărilor din Fanar, multe centre româneşti au suferit mari pierderi, iar alte comunităţi au fost aproape desfiinţate, românii din acest centru au ţinut sus stindardul nostru naţional – cultural şi, nu numai că ei n’au fost isgoniţi din şcoli şi biserici – cum s’a făcut în alte părţi – ci din contră, românii au reuşit să se facă stăpâni pe şcoli şi biserici în comunele lor şi să dea afară pe partizanii panhelenizmului. Cu alte cuvinte ne permitem să spunem că românii Otomani din acest centru ’şi-au făcut până acum datoria până la un punct oarecare şi sperăm să’şi facă datoria faţă de neam până la urmă.

Pentru ca comunităţile româneşti din acest centru important însă să meargă progresând, aşa cum credem că doreşte fiecare român, se simte absolută nevoie de clădirea unei biserici în oraşul Coriţa.

Dar cum ridicarea acestui sfânt locaş va costa sume mari şi printre românii noştri din aceste părţi nu avem bogătaşi, iar pe de altă bine-făcătorilor noştri, cari fac mari sacrificii pentru întreţinerea cauzei româneşti din Turcia, neputându-şi adresa şi pentru această mare nevoe, înainte de a face ceva din propria noastră iniţiativă, comunitatea noastră a găsit cu cale să adreseze un călduros apel, la toţii bunii români şi amicii românizmului, ca fiecare să ne vie în ajutor pentru clădirea bisericii din Coriţa, care va fi pentru fala întregului românizm.

Spre aducerea la îndeplinire a acestui scop, Comunitatea noastră, în adunarea ei generală din 15 Noembrie a.c. ţinută în localul şcoalei, sub preşedinţia revizorului nostru D-l Andrei Balamace, a dat subsemnaţilor sarcina de a adresa acest apel şi a trimite aci alăturatele liste de subscripţie.

Subsemnaţii, convinşi de evlavia tradiţională a românilor, credem că apelul nostru va găsi ecou în inimele tutulora.

Evlaviei strămoşilor noştri se datoreşte ridicarea atâtor aşezăminte religioase şi culturale; şi nu ne temem de a fi desminţiţi, dacă spunem că ctitorii – aproape ale tutulor mănăstirilor şi bisericilor din Turcia acaparate azi de Patriarhia din fanar, sunt români.

Prin urmare nu ne îndoim, că descendenţii ai acelor plini de evlavie strămoşi, se vor grăbi să răspundă l a apelul nostru ca să putem aduce la îndeplinire acest sfânt scop, pentru care în numele comunităţii Vă mulţumim prin anticipaţie şi Vă vom fi pentru totodeauna recunoscători.

 

10 Decembrie 1909, Coriţa.

 

Preşedintele, Preotul Haralambie A. Balamace

Sub-preşedinte, Nacu N. Cocia

Casier, Spiru Teja

Prim secretar, Alexi Dina A. Vangheli

Al-doilea-secretar, Andrei Nastu

Consilieri-Controlori : Dina Pittu, Vasil C. Chicu

 

N.B. – E cunoscut că şi numele celor cari ajută cu cea mai mică sumă, vor fi pomenite la biserică odatăpe an, când este hramul bisericii.

Procuristul Comunităţii

 

 

Procură

 

Sub-semnaţii, Preşedinte, membri reprezentanţi ai comunităţii româneşti din oraşul Coriţa (Albania) şi membrii în Comitetul de iniţiativă pentru strângerea fondului necesar clădirei unei biserici româneşti în acest oraş, împuternicim pe compatriotul nostru d-l Epaminomta A. Balamace stabilit în România,pentru ca în numele comunităţii pe care o reprezentăm să lanseze liste de subscripţie la toţi bunii români şi toţi bunii creştini şi la toţi amicii cauzei româneşti din Turcia, spre a mări fondul necesar pentru ridicarea unui locaş sfânt în cel mai important centru din Albania pentru Românii Macedoneni, în care să ne putem ruga lui Dumnezeu în limba noastră maternă.

Autorizăm pe d-l Ep. A. Balamace ca, la caz de nevoe să lanseze în numele comunităţii noastre – în acest scop – alt apel după cum va crede D-sa de cuviinţă.

D-l Epaminonda A. Balamace este autorizat ca, în numele comunităţii noastre şi al comitetului de iniţiativă să încaseze sumele subscrise de orice bun român şi creştin, să elibereze chitanţe întărite cu semnătura domniei-sale şi să depue sumele colectate la o casă de bancă din ţară pe numele comunităţii noastre, după cum a procedat şi până acum.

Drept care se dă d-lui Ep. A. Balamace această procură semnată de noi şi întărită cu sigiliul comunităţii noastre.

 

Coriţa, 8 Februarie 1911 unsprezece

 

Membrii din Comitetul de iniţiativă                 Secretar general, Milton Balamaci                         Eforii

 

 

Aplicat sigiliul Preşidenţiei Comunităţii

Româneşti din Coritza                                       Preşedinte, Preotul Haralambie A. Balamace       Aplicat                                                                                                                                                                          

                                                                                                                                                                 Sigiliul Eforiei      

                                                                                                                                                                  Şcoalelor şi

                                                                                                                                                                      Comunităţii

                                                                                                                                                               din Coritza

 

 

ss Alexi Dina Vanghely                                                                                                                     ss Niciu Vastu

’’ Spiru Teja                                                                                                                                        ’’   Nachi D. Faţe

’’ Nacu A. Cocia                                                                                                                                 ’’ Nasta Beciu

’’ Dinu Pitu                                                                                                                                     ’’SpiruF. Balamace

’’ Vasilachi Chiacu                                                                                                                              ’’ Kendra Pipa

’’ Andrea Vastu                                                                                                                              

Scriitoarea română Elvira Iliescu (1937 Constanța - ) a recenzat pentru ”Jurnalul literar” romanul Basarabia, publicat în 2002 de scriitorul român Paul Goma (1935 România - ).


Născut în Basarabia în epoca când acest teritoriu aparținea României Mari, P. G. a emigrat în 1977 în Franța deoarece era un opozant al regimului comunist de la București.


E. I.  a reținut în articol și referirile pe care P. G. le-a făcut la originile sale aromâne.


<(…) Fiindcă rădăcinile îi sunt aromânești, nu va da uitării nici Macedonia, de la vremurile de glorie sub Alexandru cel Mare, până la fărâmițarea în timp: „… centrele tradiționale aromâne au fost izolate prin instituirea de frontiere naționale* – de pildă Bitolia, Ohrid**, Totovo*** „au căzut” în Serbia (azi Republica Macedonia), Korco**** în Albania, iar Florina, Veria, Avdela, Ianina, Pella***** – în Grecia.


Goma amintește că „macedonenii” „au dat culturii române un mare număr de intelectuale – numai dintre scriitorii de primă mărime, la întâia, la a doua generație, am numărat doisprezece: Ion Barbu******, Blaga*******, Bolintineanu********, Dosoftei*********, Eftimiu**********, Goga***********, Macedonski************, Maiorescu*************, Marino**************, Murnu***************, Gellu Naum****************, Stere*****************…”, iar „Faptul că nu m-am introdus pe lista scriitorilor cu origine „macedoneană” nu se datorează (numai) modestiei mele legendare. Ci și purei superstiții: aș fi fost al treiprezecelea… adaugă scriitorul cu un strop de autoironie.>

 

SURSA

Elvira Iliescu, Basarabia… și nu numai, ”Jurnalul literar”, București, 2003, iul.-aug. (nr. 13-16) / Elvira Ionescu, Paul Goma – 70, Criterion Publishing, Norcross / USA, 2005, p. 98.

 

 

NOTE M.T.

*În urma celor două războaie balcanice din anii 1912-1913, Macedonia otomană a fost împărțită de Bulgaria, Grecia și Serbia (din 1929 Iugoslavia).

**Ohrida  - Oraș în sud-vestul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei.

***Tetovo – Oraș în nord-vestul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei.

****Korçë – Oraș în sud-estul Albaniei (Corceaua în aromână).

*****Cinci orașe în nord-vestul Greciei.

******Ion Barbu (1895 Câmpulung Muscel – 1961 București) – Pseudonimul poetului și matematicianului Dan Barbilian.

*******Lucian Blaga (1895 Lancrăm / Sibiu – 1961 Cluj) – Filozof, poet, dramaturg, traducător, journalist, profesor universitar și diplomat.

********Dimitrie Bolintineanu (1819 / 1825 Bolintin Vale / București – 1871 București) – Poet, politician, diplomat.

*********Dosoftei Barilă (1624 Suceava * Moldova – 1693 Jovkva * Polonia / Ucraina) – Mitropolit al Moldovei, poet, traducător, canonizat ca sfânt în 2005 de Biserica Ortodoxă Română.

*** *** *** *Victor Eftimiu (1889 Boboshtice * Albania – 1972 România) – Poet, dramaturg, povestitor, traducător, colecționar de artă, mason și academician.

*** *** *** **Octavian Goga (1881 Rășinari / Sibiu * Ungaria – 1938 Ciucea * România) – Poet, academician, politician de extremă dreaptă și prim-ministru în decembrie 1937 – februarie 1938.

*** *** *** ***Alexandru Macedonski (1854 București – 1920 București) – Poet, prozator, dramturg și publicist.

*** *** *** *** *Titu Maiorescu (1840 Craiova * Țara Românească – 1917 București * România) – Avocat, critic literar, estetician, pedagog, filozof, fondator al societății literare Junimea și al Academiei Române, prim-ministru conservator în 1912-1914.

*** *** *** *** **Adrian Marino (1921 Iași – 2005 Cluj) – Eseist, critic literar, istoric și teoritician literar, laureat al premiului Herder în 1985.

*** *** *** *** ***George Murnu (1868 Veria * Imperiul Otoman / Grecia – 1957 București *România) – Istoric, poet, traducător și profesor universitar aromân.

*** *** *** *** *** *Gellu Naum (1915 București – 2001 București ) – Poet, prozator și dramaturg, cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist european.

*** *** *** *** *** **Constantin Stere (1865 Ciripcău / Basarabia * Imperiul Rus -1936 Bucov * România) – Jurist, scriitor și politician.

În perioada 22-27 iunie 1992, în stațiunea maritimă românească Neptun a avut loc Forumul românilor și originarilor din România.


La reuniune au luat participat și trei aromâni: Vasile Barba (1918-2007), președintele Uniunii Culturale Aromâne din Freiburg / Germania, Iosif Prefti de la Asociația Aromânilor din Korce / Albania și Paris Sterie din România.


Discursurile lor au fost rezumate într-un volum consacrat evenimentului de către Fundația Culturală Română din București.

În Cuvânt de deschidere al Forumului, scriitorul Augustin Buzura, președintele fundației, i-a salutat pe aromânii din țările balcanice: <Alături de frații din Basarabia, Bucovina și Ucraina prezenți, vreau să-i salut, să le mulțumesc și fraților din Peninsula Balcanică, români și aromâni treziți la viață (...)>


Vasile Barba:


<Ora deșteptării aromânilor

Președintele Uniunii Culturale Aromâne cu sediul în Freiburg a făcut un scurt istoric al formării poporului nostrum deopotrivă la nord și la sud de Dunăre, înfățișînd drama pe care o trăiesc aromânii din Peninsula Balcanică a căror identitate culturală și națională este în pericol. Lumea în schimbare a zilelor noastre, noua Europă al cărei proiect prinde tot mai mult contur, oferă, în opinia domnului Barba, cele mai bune condiții pentru recîștigarea conștiinței originii aromânilor de pe ambele maluri ale Dunării. Adresîndu-se din România, „singura Valahie care ne-a mai rămas”, domnul Barba a pledat în favoarea sprijinirii material a tinerilor aromâni în vederea obținerii unor burse de studiu în România, în Basarabia sau în Bucovina.

Acest lucru nu implică un efort material deosebit din partea statului român, foloasele sale pe plan spiritual fiind inestimabile.> (Plenul de deschidere)

 

<„Raiul nu mai îngăduie… limba valahă

A fost și dînsul de părere că „noi stăm cu brațele încrucișate cînd este amenințată ființa noastră, în timp ce alții pentru a obține privilegii fac orice.

A relatat întîlnirea cu un prelat străin la Budapesta pe care l-a întrebat dacă știe că la nici 100 km de Timișoara, dincolo de graniță, trăiește un întreg popor care nu are nici un preot, nici învățător.

Ceva mai la vale 1 milion și jumătate de valahi nu numai că nu au nici un drept, dar sînt amenințați în Grecia (unde procentual sînt mai mulți decît maghiarii din Transilvania) cu smulgerea limbii de la rădăcină dacă vor vorbi valaha.

A amintit de preoți ortodocși care au predicat grecizarea satelor valahe. Unul dintre ei, călugărul Cozma, a fost sfințit pentru că a grecizat 40 de sate de valahi. Se ducea și spunea preoților: dacă pînă mîine nu veți veni la mine să-mi spuneți că abandonați această limbă a diavolului, limba latină, veți intra în iad. Alteori, stropea cu chimicale otrăvite crengile unui pom din fața casei și spunea: „dacă pînă mîine frunzele vor rămîne verzi înseamnă că nu am dreptate, dar dacă se vor veșteji -  aceasta este vocea lui Dumnezeu. A doua zi, femeile, mai ales, vedeau frunzele veștejite și se duceau să se lepede de limba lor. Aceste procedee numai creștinești nu erau. > (Secțiunea a II a – Istorie și culte)

 

<„Au fost formulate numeroase propuneri concrete (…) scutirea de taxe a tinerilor care vin să învețe în România (prof. Vasile Barba – Freiburg) ș. a.”

„Forumul Românilor și Originarilor din România”

Natalia Stancu – Curierul național 30 iunie 1992 >

 

 

Iosif Prifti

<„O națiune uitată

În present în Albania trăiesc circa 300 000 de aromâni, cea mai mare parte a lor păstrîndu-și obiceiurile și limba strămoșească. Subliniind bunele relații existente între aromâni și albanezi, dl. Prifti a apreciat că românii din Albania au nevoie urgentă de sprijin cultural din partea confraților din nordul Dunării. Prezența unor personalități culturale din România în mijlocul aromânilor din Albania, existența unui correspondent în Albania al postului national de radio din România ar fi doar cîteva din modalitățile prin care statul roman ar putea ajuta „această națiune destul de uitată” care sînt conaționalii nostril sud-dunăreni.> (Plenul de deschidere)

 

 

Paris Sterie

<„În Balcani, românii nu sunt musafiri

A vorbit despre societatea de cultură macedo-română, una din cele mai vechi societăți existente actualmente în România după „Astra”, înființată la 1880 prin înalt decret domnesc. Apoi, despre  drepturile valahilor din sudul Dunării. Pînă în 1923, pe malul Dunării au existat în sate biserici unde slujea în limba română. La Sofia exista o școală primară română și un gimnaziu, care s-a transformat în liceu și era frecventat initial de români din sudul munților Balcani, dar din 1934 au venit mulți elevi de pe malul Dunării. Liceul era al statului roman, diploma era recunoscută în toată lumea, mai puțin în statul bulgar. Apoi bulgarii au închis liceul. În sudul Dunării a rămas astfel un singur lăcaș de cultură – biserica română a coloniei macedo-române din Sofia.

Colonia număra acum 50 de ani 600 de familii, acum dacă mai numără 40-50 familii. În biserică se slujește în românește, dar și în limba bulgară pentru bulgarii din cartier.

În Grecia, Albania, Macedonia sîrbească, Bulgaria, elemental românesc a primit cele mai grele lovituri din partea Patriarhiei ortodoxe de la Constantinopole. În Les Roumains de Macedonie  a lui Alexandru Rudin, există un capitol în care se elogiază un preot grec care a pus hoardele grecești să omoare preoți români.

Astăzi, România liberă și democrată trebuie să vorbească sus și tare pentru drepturile vechi ale acestor români; nu e nevoie ca ei să dobîndească ceva nou. Au existat tratate international prin care aceste drepturi au fost recunoscute de secole, prin pacea de la București din 1913 au fost recunoscute drepturile la cultură și învățămînt: școli și biserici.

Problema românilor din sudul Dunării – este de părere dl. Paris – nu se poate rezolva decît pe principiul tratativelor, prin bună înțelegere și bună conviețuire.> (Secțiunea a II a – Istorie și culte)

 

 

A luat cuvântul și părintele Alexandru Șchiopu din Bulgaria.

<„Biserica română din Sofia”

A vorbit despre colonia ortodoxă română de la Sofia, creată inițial de românii veniți din Macedonia și care au dorit să aibă și biserică în limba maternă. Statul român i-a ajutat, atît în a construi școala română, cît și biserica română de la Sofia. De la 1948 încoace, această biserică a rămas singurul loc und eromânii din Bulgaria toată se puteau aduna și asculta slujbele în lima română. Astăzi însă, numărul credincioșilor se reduce la 30-40 familii – mai mult aromâni și cîțiva vlahi din zona Vidin.> (Secțiunea a II a – Istorie și culte)

 

 

SURSA

FUNDAȚIA CULTURALĂ ROMÂNĂ, Primul Forum al românilor și originarilor din România (Neptun, 22-27 iunie 1992), Intergraph, București, pp. 5, 12, 14, 22, 23, 24, 25, 81.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required