Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Displaying items by tag: Dunăre
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Poezii de C. Colimitra în română

Vineri, 16 Septembrie 2011 14:54

În 1994 scriitorul aromân Constantin Colimitra publica în SUA volumul Mozaic cu 106 poezii în română, din care am selectat următoarele 30: Mozaic, Te caut, Sire Mihai, Eva, Părinte Sat, Prietenie, Statuia libertăţii, Americă, Venus, Galateia II, Prometeu, Iia, Smerită Tismană, Brâncuşi, Unire, Ţie, Ovidiu; Are papu, Hristos a înviat, Manol; Ţie, John Wayne; Crăciunul e, Prietene,Întâia temelie, Eu sunt Roşiorul, Plecat-am nouă, Mi-e Ţara cu mâinile- cătuşe, Ce-Ţi doresc, Cadrilaterul II, Frae Ioane, Balada Luceafărului.

 


Mozaic


Poezii – Mozaic, idei diferite

Aşa cum de muză au fost inspirate,

Apoi în cuvinte-n expresii î-mbrăcate

Şi-n stihuri cu rimă şi ritm, rânduite.

 

Poetul fiinţă de Domnul aleasă

Să umble cu capul prin nori, printre stele

S-asemuie-ndată cu una din ele

Iubita-i de suflet, iubita mireasă.

 

Tot lui hărăzit-îi să cânte din liră

Eroice fapte, viaţa în toate

Şi doruri şi vise, dar fără-a socoate

Că ei: muritorii l-admiră.

 

Păşeşte pe-o cale, pe-un drum care-ndreaptă

Spre cea ce se cheamă de mult veşnicie.

Divina scânteie din vreme, el ştie

Că e har şi e dată de-o minte-nţeleaptă.

 

Nu-i pasă de viaţă, nu-i pasă de soartă

La muza- icoană adesea se-nchină,

Să aibă în vers cât mai multă lumină

Ce şi-acest Mozaic cu fală o poartă.

(Sublinierea aparţine autorului – n. n.)

În noaptea de 17 spre 18 iunie 1951 regimul comunist de la București a deportat numeroși locuitori din localitățile situate în apropierea frontierei cu Iugoslavia. Regimul comunist de la Belgrad condus de mareșalul Tito intrase în conflict cu Stalin în 1948 și ca urmare toate statele satelit ale URSS rupseseră legăturile cu Iugoslavia. Pentru liderul comunist român Gheorghiu Dej bănățenii, între care sârbi, germani, basarabeni, bucovineni și aromâni, erau considerați sensibili la propaganda titoistă. În consecință Ministerul de Interne a fost însărcinat cu operațiunea de deportare a acestor cetățeni din județul Timiș în diverse locații din câmpia Bărăganului.

Una din aceste locații unde deportații transportați cu vagoane de vite au înființat ’’comune speciale’’a fost Măzăreni, situată nu departe de Brăila, în apropierea Dunării. Noua așezare avea ca repere la nord movila Mirești, la nord-vest gara Urleasca (înconjurată de Securitate) de pe calea ferată București-Brăila, la vest I.A.S. Urleasca, la sud șoseaua București-Brăila, la nord-est gara Traian-sat.


Filiala Constanța a Comunității Aromâne din România deține o schiță a lagărului în forma unui patrulater de aproximativ 1 m X 1 m. Harta a fost realizată de Gheorghe Alexandru, grafica aparținând arhitectului Daniela Costea. La realizarea schiței și-au adus contribuția în calitate de ’’martori’’: Gheorghe N. Alexandru (Santa al Culachi al Todi Tuduradz), Tudor Z. Stere (Thegul al Yica al Todi), Tudor T. Gheorghe (Toda al Tashea al Todi) și Epure N. Dima (Dima al Coli al Epure). În paranteză sunt trecute versiunile aromâne ale numelor.

Noua așezare înființată de cele 643 de familii de ’’oameni gospodari și cu frică de Dumnezeu’’ este denumită în schiță ’’lagăr cu d. o.’’(domiciliu obligatoriu).


În centrul schiței se află clădirile primăriei și sfatului popular, miliției, cooperativei, școlii, dispensarului și terenul de sport al școlii. Tot în centru este locația primului puț cu apă potabilă și a bălții cu apă infectată din care au băut toți deportații.

Acest nucleu era înconjurat de 6 linii și 8 coloane de case.

Locuințele inițiale, bordeie adânci de 2 m în pământ, erau ’’construite’’ de deportați din puțina mobilă pe care avuseseră permisiunea s-o ia, scânduri, covoare, pături, fiind acoperite cu paie. Ulterior, casele au fost ridicate pe parcele de 80 m X 30 m, corespunzând la 100 m de stradă. În casele cu 2 camere locuiau 2-3 persoane, în cele cu 3 camere locuiau 6-12 persoane. Fiecare locuință era marcată de un țăruș pe care era trecut numele capului de familie.

 

Într-o fotografie apar 14 aromâni din comuna timișană Becicherecu Mic: (Culaki al Todi), (Tashi al Todi), Zoia (Ița) / 2 ani, Nicolae Caracoti (Santa al Caracoti), Papacu T. (Tashi al Papacu), Damian Ecea (Dimcea al Ecea), Papac T. (Teha al Papac), Enache Nicolae (Nachi al Cola), Gheorghe Cracu (Yoryi al Cracu), Tănase Malama (Tashi al Malama), (Zica al Todi), (Tega al Ecea), Dumitru T. Goga (Mita al Tashi al Goga), Nicolae Epure (Coli al Iepuru).

Într-o altă fotografie apar (Toda al Todi), (Santa al Todi) și (Teha al Ecea) făcând corvoadă cu căruța pentru miliție.

O a treia fotografie prezintă un grup de 14 tineri aromâni care au sărbătorit eliberarea: (Vanghiu al Todi), (Toda al Todi), (Santa al Todi), (Tehu al Todi), Dumitru Nicolae (Mita al Cola), (Costa al Ambitatu), Papacu Zica (Zica al Papacu), Iancu Ecea (Iancu al Ecea), Tănase Malama (Tashi al Malama), Malama (Halcea al Malama), Papac (Halcea al Papac), Gheorghe Cracu (Yioryi al Cracu), Constantin Papac (Costa al Papac), Tănase Papac (Nasi al Papac).

A patra fotografie prezintă 5 tineri aromâni așezați pe acoperișul unui bordei prăbușit din cauza ploii: Tănase Zgumă (Nasi Zgumă), (Halciu al Todi), (Santa al Todi), (Tehu al Oani al Colea), Zica Nicolae Papac (Zica Coli al Papac).

Într-o a cincea fotografie apare un grup de 19 aromâni: Tănase Șabani (papu Nasu al Shabani – 105 ani), Gheorghe Arușanu (Ghioghi al Arușanu), (Culaki al babi Leni), Papacu (Halcea al Papacu), Nicolae Aregiu (Coli Aregiu), Tănase Cuturela (Nasi al Cuturela), (Teha al Tudicu), Nicolae Deda (Coli al Deda), (Teha al Tehuci), Zicu Șabani (Zicu al Shabani), (Teha ali babi Leni), Gheorghe Papacu (Ghioghi Papacu), Tănase Goga (Tashi al Goga), Tănase Zgumă (Nasi al Zgumă), (Ghioghi ali babi Leni), Tănase Papacu (Nașu al Papacu), (Santa al Todi), Constantin Manci (Costa al Manci), Constantin Papacu (Costa al Papacu Îmbitatu).

A șasea fotografie reprezintă o imagine de la o nuntă a aromânilor din lagăr, în cor (horă) fiind surprinse 8 persoane: Tănase Zgumă (Nasi Zgumă), (Teha al Sabani), Nicolae Deda (Coli al Deda), Gheorghe Papacu (Yioryi al Papacu), (Tana Culaki al Todi), (Teha al Tehuci), Maria Papacu (Maria al Papacu), Nicolae Aregiu (Coli al Aregiu). În legenda pozei se precizează că doar aromânii mai făceau nunți în condițiile date.


 

Sunt menționați ca decedați în timpul deportării: Mita Santa Todi în vârstă de 21 de zile, Ocea Papacu de 28 de ani, Goga Bela Capu de 50 de ani, Palicari de 90 de ani, Spiru Butcaru de 28 de ani.


 

Lista alfabetică capilor de familii aromâne din Măzăreni având în paranteză numărul de ordine al casei:

BUTCARU COLA (430)

BUTCARU VANGHELI (403)

CAPA B. NICOLAE (614) / Cola al Bela Capa

CARACOTI ALEXANDRU (268)

CARACOTI STERE (267)

CRACU YIORYI (623)

CULEȚU PETRE (484)

CULEȚU VELGIN (483)

ECEA DUMITRU (260)

ECEA IANCU (617)

ECEA IANCU (628)

ECEA NICOLAE (618)

ECEA STERE (259)

EPURE NICOLAE (620)

GHEORGHE N. ALEXANDRU (615) / Santa al Culachi al Todi Tudurazi

GHEORGHE NICOLAE (616) / Culachi al Todi Tudurazi

GOGA DUMITRU (261)

MALAMA DINA (632)

MALAMA GHEORGHE (633)

MALAMA HALCIU (631)

PAPACU COSTA (187)

PAPACU DUMITRU (188)

PAPACU NICOLAE (186)

PAPACU NICOLAE (270)

PAPACU STERE (199)

PAPACU TAȘA (269)

SĂRĂCĂCIANU HRISTA (537)

SĂRĂCĂCIANU MITA (538)

STERE COSTA (272)

TOPA (539)

 

În jurnalul publicat pe blogul său, scriitorul român Liviu Ioan Stoiciu (1950 Piatra Neamț - ) face referiri la bunicul patern aromân:


<Vineri, 18 februarie 2011 (…)

Dinspre familia de origine a tatălui meu, lucrurile sunt mai complicate: tatăl tatălui meu Milea / Milia Stoiciu / Stoicev a fost un macedonean aromân (din vatra istorică a Macedoniei lui Alexandru cel Mare) prigonit de autorități după ce a participat la o mișcare de eliberare înăbușită în sânge la începutul secolulu 20, urmărit cu arma până la Dunăre, pe care a trecut-o sub burta unui măgar (el a murit la începutul sau la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, nu se știe, în Oltenia, detașat pe șantier; tatăl tatălui meu era meșter în „lucrări de artă”, în construcția de de poduri de căi ferate, copiii lui au fost toți ceferiști, de la șefi de gară la strungari în atelierele Grivița; eu nu l-am cunoscut)>

 

 

SURSA

Liviu Ioan Stoiciu, Cantonul 248, http://www.liviuioanstoiciu.ro/2011/02/m-am-nascut-cu-noaptea-in-cap-pe-19-februarie-intre-orele-4-si-6-intr-un-canton-cfr-de-ce-mi-mai-numar-anii/

<Migrarea vlahilor la nord de Dunăre

 

A. Poziția lui Robert Roesler* (1871)

Invadarea și ocuparea Valahiei a fost liniștită și imperceptibilă, începutul ei, care trebuie să fi fost încă în perioada dominației cumane, neputând fi precizată. La fel de puțin menționată este și așezarea vlahilor** de sud pe pământul Greciei care a avut loc ca urmare a migrației albanezilor începând cu secolul al XII-lea. Multă vreme și mulți dintre ei au zăbovit doar o parte a anului pe văile și câmpiile țării care a fost numită apoi după numele lor Valahia***, considerând încă câmpiile din Haemus**** drept adevărata patrie, cămin părintesc, până să ajungă la așezări stabile în nord. Așa migrează și astăzi mocanii***** din Moldova nu numai în Dobrogea, dar până în Macedonia și Grecia […] Prin ipoteza migrării treptate spre nord a valahilor din Moesia****** se poate explica împrejurarea surprinzătoare că populația valahă se întâlnește la nord de Dunăre numai după începutul veacului al XIII-lea, devenind apoi din ce în ce mai numeroasă, până ce vor umple în mare măsură țara numită azi Valahia și apoi țările din jur, în timp ce în Moesia, locul de odinioară al primului lor stat, au dispărut până la nivelul unei enclave sporadice.

(Robert Roesler, Romänische Studien. Untersuchungen zur alteren Geschichte Rümäniens, Leipzig, 1871, p. 118–119)

 

B. Răspunsul lui A.D. Xenopol******* (1884)

Pentru ca poporul român să revină în Dacia din Moesia, trebuia ca el să se fi aflat acolo la epoca la care se presupune că a părăsit-o, sau cel puțin la o epocă anterioară. Însă noi vom vedea că aceasta niciodată nu s-a întâmplat, că elementul roman întotdeauna a fost prea slab în Moesia […]. Dar chiar când acesta din urmă ar fi avut o oarecare vlagă, încă este vădit că Moesia a fost expusă unei năvăliri tot atât de sălbatice ca și aceea îndurată de Dacia. Mai ales orașele, fiind dărâmate de barbari, locuitorii lor fugiră pentru a găsi o scăpare în părțile mai retrase ale împărăției, pe când săracii trebuiră să-și adăpostească viața lor retrăgându-se în munții care mărgineau țara despre miazăzi, Haemul sau Balcanul. […] Ce nevoie ar fi împins pe valachi a trece Dunărea în cei dintîi ani ai ființării statului valacho-bulgar?******** […] Cum să ne putem închipui că valachii să fi părăsit țara lor tocmai în momentul când, întemeind un stat neatârnat,  ei puteau să se bucure de toate drepturile lor, și în ce scop?

(A.D. Xenopol, Teoria lui Roesler. Studii asupra stăruinței românilor în Dacia Traiană 

,București, 1998, p. 49)

 

C. Punctul de vedere al lui Dimitrie Onciul********* (1885–1886)

Admigrarea română din dreapta Dunării, care trebuie deci s-o admitem, nu alteră carac-terul de continuitate al elementului roman în Dacia Traiană********, așa că se păstră tradiția despre originea dacoromânilor din timpul dominației romane asupra acestei țări. Partea rămasă în Dacia, după pierderea provinciei, formă elementul fundamental, din care se născu poporul dacoromân. Adaosul primit succesiv din dreapta Dunării contribui mai mult la întărirea numerică a acestuia, decât la întemeierea lui. Până în secolul VII, când începe admigrarea de care e vorba, s-au putut păstra în părțile muntoase ale Daciei încă destul element roman, pentru ca continuitatea să nu fie aici nicidecum întreruptă. Argumentul toponimic împreună cu tradiția istorică pun aceasta, cum am văzut, afară de îndoială.

(Dimitrie Onciul, Scrieri istorice , ed. critică îngrijită de A. Sacerdoțeanu, București, Editura Stiințifică, 1968, p. 257)>

 

 

SURSA

Bogdan Murgescu (coord.), Istoria României în texte, ed. Corint, București, 2001, pp. 59-60.

 

 

NOTE M.T.

*Robert Roesler (1836 Olomouc/Cehia -1874 Graz/Austria) = Istoric de limbă germană care a dezvoltat teoria formării poporului roman în sudul Dunării formulată de elvețianul F. J. Sulzer (1781-1782), austriacul J. K. Eder (1791) și J. C. Engel (1794).

**vlah=Denumire dată de popoarele germanice migratoare vorbitorilor de limbă latină din Imperiul Roman, preluată de slavii care au pătruns în Peninsula Balcanică în sec. VII și de la aceștia de către Imperiul Bizantin (Roman de Răsărit cu capitala la Constantinopol) care a recucerit teritoriile balcanice în sec. X-XI.

***Valahia=Țara Românească (cca. 1300-1859)

****Haemus=Denumirea greacă antică a munților Balcani din Bulgaria.

*****mocan=Cioban din regiuni muntoase, în special din Transilvania.

******Moesia=Denumirea a 2 provincii romane (Superior și Inferior) mărginite de Dunăre, Marea Neagră și munții Balcani, al căror nume a fost preluat de la tribul tracic al moesilor. Au fost cucerite după 602 de slavi și după 681 de bulgarii turanici, care au trecut prin teritoriul României.

*******Alexandru Dimitrie Xenopol (1847 Iași – 1920)=Autorul primei sinteze de istorie a românilor, filosof al istoriei, academician.

********Statul valacho-bulgar=Stat întemeiat de frații aromâni Petru și Asan, conducători ai răscoalei antibizantine a aromânilor și bulgarilor din 1185, bulgarizat după stingerea dinastiei Asăneștilor în 1258 și cucerit de turcii otomani în 1396.

*********Dimitrie Onciul (1856-1923)=Profesor de istorie la Universitatea București, director al Arhivelor Statului și academician. Inițiatorul școlii critice în istoriografia românească și a combătut teoria formării Moldovei și Țării Românești prin „descălecatul” lui Dragoș și Negru.

**********Dacia Traiană=Provincia romană Dacia (106-271), ce acoperea teritoriile dacice din Transilvania, Banat și Oltenia, cucerite de împăratul Traian și părăsite de împăratul Aurelian sub presiunea puternică și constantă a popoarelor barbare de la frontierele imperiului. 

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required