Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Displaying items by tag: Boga
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Nasta Atanasie (editor) - Ecou de cîntec aromânesc / 1985

În 1985 apărea la editura Litera din Bucureşti antologia Ecou de cîntec aromânesc, realizată de Atanasie Nasta. Pe ultima pagină se preciza: ‘’lucrare apărută în regia autorului’’. A. N. semna şi Cuvîntul înainte, Nota şi ‘’portretele’’ poeţilor selectaţi, Postfaţa fiind semnată de Valeriu Rus.


În ‘’Cuvânt înainte’’, editorul începe prin a remarca faptul că ‘’Dintre toate dialectele graiului românesc, cel aromân îşi dovedeşte şi în prezent vitalitatea şi dîrzenia în a supravieţui.’’ În aceste sens, este citat marele filolog român Alexandru Philippide, care explica ‘’atîta vigoare’’ prin faptul că deşi aromânii au fost înconjuraţi de ‘’străini mulţi şi influenţi’’, ei au format ‘’un bloc numeros şi compact’’ la care ‘’limba şi cultura specific românească să fi prins cele mai adânci rădăcini’’.


A.N. explică vitalitatea lor şi prin tradiţia cântecelor specific, cu o ‘’linie melodică de origine orfeică’’.


Filologul german Gustav Weigand (1893) şi colegul său aromân Tache Papahagi (1922) constatau că în cazul aromânilor <Poeziile sunt aproape fără excepţie destinate cântecului> şi,respectiv, că poeziile poartă denumirea de ‘’cîntece’’.


Specificul acestor cântece, acompaniate doar de fluier şi cimpoi, s-a păstrat datorită faptului că ‘’nu convertesc muzical decât o anumită formă prozodică, în care predomină riguros ritmul pentru armonizarea polifoniei’’. Poezia este cântată de doi solişti susţinuţi prin ison de un numeros grup vocal, lirismului melodic dându-i-se prioritate în detrimentul fondului narativ al poeziei. ‘’Poetizarea obiceiurilor, cenzura morală şi simţul estetic au creat o lirică pastorală şi erotică deosebită, tradiţionalizând o moştenire traco-ilirică autentică’’, considera editorul.


În privinţa ritmului, T.P. observa: <Ca şi la daco-români şi aromânii au cunoscut un singur fel de vers şi anume trohaicul de două lungimi de 5-6 silabe şi 7-8 silabe>.


A.N. aprecia că unele aspectele pur estetice din imagini, comparaţii şi metafore din lirica populară aromână sunt la nivelul literaturii române şi universale: ‘’s-mistica noaptea cu dzua’’ (se amesteca noaptea cu ziua).


Apoi, în a doua jumătate a secolului XIX , ’’dialectul şi-a făurit o expresie cultă lirică şi epică de prestigiu’’ prin operele lui Mihail Nicolescu, Constantin Belimace, George Murnu, Nuşi Tuliu, Marcu Beza, Nicolae Batzaria, Leon Boga, Zicu Araia, George Perdichi.


Urmaşii acestor pionieri ‘’omagiază trecutul, închinându-i această modestă antologie, pornită dintr-o conştiinţă moral-patriotică, pentru a nu se aşterne ingratitudinea şi uitarea peste idealul lor de frumos şi poezie’’.


Prin îmbogăţirea vocabularului cu neologisme din ‘’poezia cultă naţională’’, ‘’poezia dialectală’’ a ajuns să cuprindă toate genurile de poezie. În acest sens este citat traducătorul homerid G. Murnu: <Dialectul posedă calităţi remarcabile, o tonalitate viguroasă, original de o profundă rezonanţă interioară>. Un   exemplu este sonetul său Tră Armăname (Pentru aromâni).


A.N. concluzionează că ’’poeţii dialectali contemporani se remarcă printr-o poezie în care reflecţia şi erotismul îmbracă o formă şi tonalitate influenţate de poezia naţională, fără ştirbirea originalităţii lor condiţionată de circumstanţe sociologice specifice’’. Ei au în comun ’’nostalgia plaiurilor natale, motivul mioritic, sentimentul originii şi al necesităţii luptei pentru păstrarea nealterată a structurii etnice.’’

 

În ’’Notă’’, A. N. explică adoptarea ortografiilor propuse de T.P. în 1922 şi de G.M. în 1931 prin lipsa unor norme oficiale şi prin ’’lipsa unui consens al filologilor dialectali’’. El preciza că în funcţie de ortografia adoptată de poeţii antologaţi, aceştia ’’şi-au făurit ritmul şi rima’’, fără a influenţa lectura poeziilor, deoarece ’’deosebirile nu sînt esenţiale’’.


Folosirea alfabetului latin a fost îndreptăţită, în opinia lui A.N., de tendinţele din scrierile lui Gheorghe Constantin Roja (1809, Budapesta) şi Mihail Boiagi (1813, Viena), împrumuturile din vocabularul grecesc fiind ulterioare ’’formării graiului românesc comun’’, care le-a asimilat.


Editorul îl citează pe Mihai Eminescu ’’în ceea ce priveşte rolul scrisului în dialect’’: <Limba română de aceea s-a depărtat şi s-a muiat aşa de tare pentru că aşa de lungă vreme nu a fost scrisă. CONSISTENŢA unei limbi începe cu scrierea ei.>


A.N. precizează că ’’Pentru facilitarea receptării valorii artistice, la unii poeţi am alăturat transpuneri în limba literară (română – n.n.)’’. De asemenea, ’’s-a impus folosirea unui glosar numai la poeziile în dialectul meglenit’’, iar ’’pentru unele cuvinte specifice din dialectul aromân, cititorul are la dispoziţie dicţionarul acestui dialect, opera lui Tache Papahagi.’’


În final, editorul îşi exprimă mulţumirea pentru faptul că ’’greutăţile materiale întâmpinate sînt recompensate de împlinirea unei îndatoriri faţă de unii înaintaşi care nu şi-au putut tipări frământările poetice’’.

 

Antologia cuprinde portrete şi creaţii a zece poeţi: Mihail Nicolescu (1835-1865) (3), Vasile Muşi (1895-1961) (5), Nicolae Babu (1901-1967) (6), Nicolae Caraiscu (1911-1969) (5), Theodor Minda (1911-1982) (7), Dumitru Pariza (1908-?) (7), Constantin Colimitra (1910-2001) (9), Atanasie Nasta (1912-1996) (12), Nicolae Caratana (1914-1992) (10), Costa Guli (1916-1985) (10), Chira Iorgoveanu (1948-) (9).

 

În postfaţă scrisă în septembrie 1984, V.R. observa ca ’’evident’’ faptul că în ultimele decenii aromânii ’’participă cu o ambiţie generoasă la viaţa ştiinţifică şi culturală generală românească’’ din România, ţările balcanice ’’în care trăiesc de secole’’ sau în alte ţări ’’unde i-a dus nestinsa lor sete de peregrinări, hrănită de drumurile de transhumanţă de odinioară’’.


În acest sens, sunt menţionate numele unor ’’distinse personalităţi’’ ale ştiinţei şi culturii româneşti: George Murnu, Elie Carafoli, Athanasie Joja, Th. Capidan, Pericle Papahagi, Valeriu Papahagi, Tache Papahagi, Toma Caragiu etc.


În particular este amintită şi editarea postumă a unor lucrări ale ’’eruditului’’ profesor al universităţii bucureştene Tache Papahagi, ’’unul dintre cei mai distinşi’’ elevi ai lui Ovid Densuşianu: Micul dicţionar folcloric (Minerva, 1979) şi volumele IV şi V din ’’Biblioteca naţională a aromânilor’’.


De asemenea, este menţionată activitatea Studioului de istorie şi literatură dialectală ’’George Murnu’’ de pe lângă Casa de cultură a sectorului 1 Bucureşti, condusă cu ’’pasiune, competenţă şi aleasă discreţie’’ de A.N. Acesta a avut ’’fericita idee’’ de a alcătui acest ’’florilegiu’’ de poezie aromânească din producţia literară a Studioului.


V.R. încheie subliniind că ’’POEZIA a fost una dintre cele mai durabile şi frumoase CETĂŢI ale românismului, prin care ne-am afirmat între popoarele lumii şi în constelaţia culturii şi civilizaţiei universale’’.

 

 

SURSE:

Nasta Atanasie (editor), Ecou de cîntec aromânesc, editura Litera, Bucureşti, 144 p.

Murnu George, Bair di cântic Armânescu, 1931, p. 6.

Papahagi Tache, Antologie aromânească

Papahagi Tache, Poezia lirică populară, E.P.L., 1967, p. 460.

Philippide Alexandru, Originea Românilor, vol. II, p. 564.

Weigand Gustav, Die Aromunen, Leipzig, 1894, vol. I, p. XII.


Nida Boga s-a născut la 12 ianuarie 1886 lîn orăşelul Veles în Macedonia otomană, Republica Macedonia de azi.


Veles este situat pe fluviul Vardar, la 50 km su-est de Skopje, capitala Republicii Macedonia.


Şcoala generală o face în localitatea natală, mai întîi în limba greacă, apoi în română. Studiile medii le face la liceul românesc din Bitolia, în Macedonia otomană.


Apoi studiază istoria şi geografia la Bucureşti.


Lucrează ca profesor în diferite localităţi din România.


Luptă în armata română în cel de-al doilea război balcanic, în 1913, şi în primul război mondial, în 1916-1918. În cursul celui de-al doiilea conflict participă la luptele de la Nămoloasa şi Mărăşeşti, alături de alţi voluntari aromâni din Macedonia.


În perioada interbelică lucrează ca profesor la liceul ''Alexandru Donici'' din Chişinău.


În Bucureşti a locuit la etajul I al unui bloc din strada Maior Racoviceanu, unde se întâlnea săptămâînal cu studentul aromân Hristu Cândroveanu. După moartea devotatei sale soţii, a locuit la Ploieşti, la fiica sa Silvia, care îl diviniza. După moarte acesteia s-a mutat în Vaslui, la fiul său, medicul Nicolae Boga. Apoi se retrage la Mănăstirea Agapia, la maica Serafima Chirică, unde a fost vizitat în 1974 de H. C. şi profesorul universitar aromân Vasile Barba.


Încetează din viaţă în 1974, la spitalul din Vaslui.


În literatură debutează la revista lunară ''Lumina'' a liceului din Bitolia.

Publică rar în publicaţiiile aromâneşti şi în calendarele publicate de asociaţiile studenţeşti.

În aromână îi apar volumele: La hane, comedie în versuri, Revoluţionarii, comedie, şi Cîntiţe, poeme.


În limba română îi apare volumul  Întomnare.


În domeniul istoriei publică studiile: Românii din Macedonia, Epir, Tesalia şi Albania, Românii din Serbia şi Bulgaria, precum şi genealogie moldovenească. Editează 20 de volume de Documente basarabene în 1926-1936. În colaborare cu profesor universitar I. Minea publică studiile: Despre Iane, mare ban de Craiova. Şi ceva despre Mihai Viteazul şi Cum se moşteaneau moşiile în Ţara Românească pînă la sfîrşitul secoluÎta ''Cercetări istorice'' a aceluiaşi profesor universitar.


Cea mai importantă lucrare a sa este epopeea în sonete Voshopolea, în aromână. În 1975 H. C. îi publica primele 10 sonete în Antologie lirică aromână, cu transpunere în română. Cele patru caiete manuscris au fost publicate aproape în întregime de H. C. şi Kira Iorgoveanu în antologia lor din 1985,  transpuse tot de H. C. Acesta compara capodopera lui N. B. cu Iliada lui Homer şi cu antica Mahabharata indiană.


Unele lucrări le-a semnat Leon Boga şi L. T. Boga. Lucrările în aromân le-a semna, Nida Boga, fiindu-i mai familiar aromânesc, după cum îi mărturisea scriitorului aromân H. C. prin 1950.

 

SURSA:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 245-248.


Saitul ETHNOS

Marţi, 17 Mai 2011 12:40

Revista ETHNOS a şcolilor din judeţul Tulcea în care se preda în limba maternă a fost coordonată de profesorul Nicolae Vicolov, inspector şcolar pentru Minorităţi la I.Ş.J.Tulcea.

 

Publicaţia a apărut şi on-line la adresa http://ethnos.xhost.ro/ în opt numere lunare, neregulat, în anii 2003-2005.

 

În numărul 2 din ianuarie 2004, redatorul-şef TEODORA IONELA SAMOILĂ (cl.a X-a la Liceul Teoretic „Gr.Moisil” din Tulcea) anunţa în editorial înfiinţarea unei secţiuni în aromână: ’’Spre deosebire de primul număr al revistei, in cadrul acestuia a fost introdus dialectul aromân, bogat in tradiţii şi viaţă spirituală; am introdus dialectul aromân indrumaţi de gandul că, astfel, dorinţa noastră – aceea de a sublinia frumuseţea culturii aromane, faptul că sunt oameni mandri că s-au născut şi crescut an spiritul tradiţiei acestei etnii – este devenită realitate’’. Din redacţie făcea parte Iancu Nicoleta Eleonora (clasa X la Liceul Teoretic “Gr.Moisil” Tulcea). În cele două pagini ale secţiunii ‘’Tradiţia aromână - Dialectul aromân’’ au fost incluse: poezia lui Nida Boga TU AVLIA A BISEARICĂL’EI şi varianta în aromână ÎN OGRADA BISERICII de IANCU NICOLETA ELEONORA; poezia DULTSI ARMĂNEASCĂ a lui Theodor Zuca; un scurt text despre ‘’ graiul românesc al aromânilor’’; 4 fotografii alb-negru cu tineri şi bătrâni aromâni în portul naţional.

 

În numărul 3 din aprilie 2004, cele 6 pagini ale rubricii ‘’DIALECTUL ŞI CULTURA AROMÂNĂ’’ cuprind: Doina lui Eminescu în aromână;La steaua de Eminescu ‘’transpunere de Ioan Cutova’’; articolul lui Ion Roşu EMINESCU,descendentul unor aromâni; poezia Lena şi Muntili de Steriuş Cristian (şcoala din Stejaru); poezia Armâne, frate! a lui Paris Şamata (şcoala din Stejaru); articolul DZUANOASTRĂ, ATUTURORU30 DI YINAR (Ziua noastră a tuturor 30 ianuarie); anunţul privind apariţia revistei ‘’Agapi mari’’ (Fericire mare) coordonată de profesoara de latină Tanţa Partnoi; articolul scriitorului Hristu Candroveanu Nu suntem o minoritate. Suntem români şi vrem să rămânem români, precedat de o scurtă prezentare a autorului; o scurtă biografie în aromână şi română a lui Gheorghe Hagi, însoţită de fotografii.

 

Numărul 4 din octombrie 2004 alocă 11 pagini ‘’Dialectului aromân’’: Seara pri dzeană (Sara pe deal) a lui Eminescu, ‘’Transpunere de Ioan Cutova’’; poezia Dumintză a Oanei Lucica Ilaş (clasa XI D la Liceul Grigore Moisil din Tulcea); Isturii cu shicăi (Poveşti cu glume) de Iancu Nicoleta Eleonora; 3 fotografii din spectacolul de la Cernica din 15 mai 2004 cu ocazia Zilei naţionale a aromânilor; Isturia gătunjiei (Povestea gutuii) de Zoia Masaca (clasa XI A la liceul Grigore Moisil Tulcea); Dzăcături

Armăneshtsă (Proverbe aromâne) de Mariana Trandafir (clasa X la liceul Grigore Moisil din Tulcea); articolul lui Hristu Cândroveanu Cine sunt aromânii?; fragment dintr-un interviu acordat de actorul Ion Caramitru ziarului ‘’Ziua’’.

 

În numărul 5 din februarie 2005, cele 6 pagini ale secţiunii ‘’Dialectul aromân’’ includ: articolul AROMÂNII ŞI SENTIMENTUL LOIALITĂŢII LINGVISTICE ŞI AL APARTENENŢEI LA COMUNITATEA BILINGVĂ al profesoarei Argentina Gherasim şi fotografii de la botezul Biancăi Peanci.

 

Rubrica ‘’Aromânii’’ din numărul 6 din martie 2005 prezintă: Ansamblul folcloric aromân „Dor“ din Sarighiol de Deal; Învăţăminte din tezaurul înţelepciunii aromânilor; Ghicitori aromâne; Câteva date despre aromânii din judeţul Tulcea; Hora la aromâni; Steagul de nuntă (hlambura) de Paşata George (cl.VI-a, Şcoala Sarighiol de Deal), Caimacan Cristina (cl. VIII-A, Şcoala Sarighiol de Deal) şi Iancu Eleonora Nicoleta.

 

Numărul 7 din mai 2005 reia la secţiunea ‘’Dialectul aromân’’ poeziile lui Steriuş Cristian şi Paris Şamata şi prezintă fotografii de la balul din 26 martie 2005, precum şi un text semnat neconvenţional ‘’Nicky din Constanţa’’ întitulat Vreţi să ştiţi cine suunt aromânii.


În sfârşit numărul 8 din decembrie 2005 nu prezintă nimic despre aromâni.


Toate articolele au fost înregistrate în secţiunile Bibliografie, Literatură şi Cronologie ale blogului meu.

 

Poezia Voshopole de N. Boga

Sâmbătă, 03 Septembrie 2011 09:50


În 1985 scriitorii aromâni Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu puiblicau Un veac de poezie aromână, în care au inclus şi capodopera lui Nida Boga, Voshopole. Această epopee în sonete având ca subiect istoria oraşului aromânesc Moscopole din Albania otomană a secolului XVIII a fost transpusă în română de H. C. Acesta preciza că a fost exclus un număr mic de sonete ''tributare teologismului''. Sonetul este format din două strofe de câte patru versuri şi două de cîte trei versuri.

 

Epopeea este structurată în 13 capitole formate din 126 sonete:

 

I.Thimell'ilu ali Voishopole (Voshopole se-ntemeiază tîrg)

II. Voshopolea sum nioiri (Voshopole în furtună)

III. Pănăvirlu di Voshopole (La tîrgul din Voshopole)

IV. Dzuua di Pănăvir (Şi - iată tîrgul!)

V. Voshopolea aplucusită di arbineşti (Voshopolea strivită de arnăuţi)

VI. Alumta di tu măhăladzi (Cum s-au luptat în mahalale)

VII. La palatea al Gojdu (În castelul lui Gojdu)

VIII. După furtună (După furtună)

IX. Adunarea auşlor (Sfatul bătrînilor)

X. Aprindi di angrupăciune (Ajun de îngropăciune)

XI. Dzua di angrupăciune (În ziua despărţirii de cei dragi)

XII. Voshopoleanle şi-plîngu morţăl'i (Voshopolencele îşi plîng morţii dragii)

XIII. După ruire (Dezrădăcinaţii)


Capitolul I este alcătuit din 32 de sonete: Thimel'iu (Începutul), Cupiile crescu (Se înmulţesc turmele), Voshopolea agiundze hoară (Voshopole ajunge sat), Cărvănarl'i aduc flurii (Chervangii vin cu galbeni), Voshopolea s-faţe pulitie (Voshopole-i de acum oraş), S-adună furnigame di oamini (Un furnicar de omenire), S-analţă biseariţi (Se nalţă mănăstiri), Voshopolea lucreadză (Oraşul fără tihnă), Sarmacheşl'i (Mătăsarii), Cuiumgeadzl'i (Giuvaergiii), Vise de asime (Vise de argint), Băcăladzl'i (Băcăniile), Căldărarl'i (Căldărarii), Tufecciadzl'i ş-cuţutairl'i (Armurierii), Arafţăl'i (Croitorii), Chiurcciadzl'i (Blănarii), Sărahil'i (Zarafii), Cum lucreadză sărahil'i (Zarafii, la lucru), Sărahi armâni cunuscuţi ş-tu xinitie (Bancheri aromâni în lume), Isnăhiile (Isnafurile), Isnaf-başlu (Mai marele breslei), Voshopolea fără turţî (Tîrg fără turci), Voshopolea s-chiverniseaşte singură (Voshopolea se cîrmuieşte însăşi), Un giuvair di munte (Un giuvaier de munte), Nă ţitate di lunină (Cetate de lumină), Academia Nauă. Theodor Caval'ioti (Noua Academie. Theodor Cavalioti), Biserica şi grailu armânescu (Biserica şi graiul armânesc), Ifhie ti eupatridzi (Predici pentru oameni însemnaţi), Cartea armânească (Cartea armânească), Voshopolea pare 'nă sculie (Voshopole învaţă întruna), Lunină armânească (Lumină armânească), Anveadză grailu părintescu tu cărţă (Învie grailu părintesc în cărţi).



Thimel'ilu (Începutul)


Voshopole thimel'ilu că-l băgară

Uiaril'i, ş-numa-l'i poate ca s-nă spună;

Aclo lă vinită fu scriata si-s adună,

Şi-a lor vinită s-lă hibă ambară.

(Voshopolei că-i fură începători

Oierii doar - şi numele-i ne-o spune;

Acolo fu menit să se adune

Şi să prospere, neamul de păstori.)

Tuţi cu tămbarea viniră pi-anumiri,

Ş-cu pîne sumulaie tu tisagă,

Tu mînă cu vîrtoasă nă ciumagă,

Cu căpri şi-oi dzeadzite s-li-anumiri.

(Veniră toţi, cu zeghele pe umeri

Şi pîine neagră în desagi de lînă;

Aveau - drept arme, bîtele în mînă,

Iar oi - pe degete să li le numeri...)

Vahi nu era puiată niţi stane,

Apanghiu n-avea omlu, pravda, cînil'i,

Sirinlu, ţer era a lor tăvane.

(Şi n-au găsit o streaşină cruciş,

Nici adăposturi - pentru oameni, vite;

Cerul boltit le-a fost acoperiş.)

Hirbea pădurile-mpline di aghrime,

Di frică ma nu para ştiu Armînil'i,

Nu vor să ştibă niţi di cingrime.

(Doar fiare peste tot - şi loc stingher.

Ci au descins, cu inimi oţelite,

Şi n-au fugit - de spaimă, nici de ger.)

 

Capitolul II este alcătuit din 12 sonete: Buhil'i ''avi'' (''Cucernicele'' buhe), Dhisputaţil'i greţi cad piminduire (Biserica grecească-n frămîntare), S-tindu scîndil'e (Păienjeniş de curse), Cum ''lucreadză'' dhisputadzil'i (Lucrează straşnic cei arhierei), Greaca chira Vasilichii (Metresa lui Ali), Alte minciuni ali Chira Vasilichi (Scorneşte Vasilke, mereu), Chira Vasilichi-theatrină (Curtezana joacă teatru), Ali Păşelu - lup (Paşa e un lup), Ali Păşelu - nel (Paşa e miel...), Chirirea a Voshopolei (Pieiriea Voshopolei), Hăbarea laie (O veste neagră), S-dimîndă călcarea ali Voshopole (Porunca paşei).


Capitolul III este alcătuit din 6 sonete: Voshopolea să-ndreadze ti pănăghir (Se pregătesc voshopolenii pentu tîrg), Tihniţl'i lucreadză ti pănăghir (Se-ndeamnă şi cei meşteri), Vin armînnil'i di pi tu munţă (Coboară aromânii de prin munţi), Vin ş-geambaşil'i di Muzăchia (Vin şi geambaşii de prin Muzăchia), Vin ş-ţiritoril'i (Milogi la tîrg...), Voshopolea aprindu di pănăghir (Voshople-n ajun de sărbătoare).


Capitolul IV este alcătuit din 5 sonete: Dimneaţa a pănăghirlui (În dimineaţa tîrgului), Vin beianil'i arbineşi şi-amânil'i celniţi (Bei arnăuţi şi celnici aromâni), Amarea di oamini (O mare de oameni), Muştereadzl'i amînă s-vină (Se lasă muşteriii aşteptaţi), Chesate şi-m-păzare (Tot tîrgu-i mort).


Capitolul V este alcătuit din 10 sonete: Voshopolea cade pi minduire (Voshopolenii intră la păreri), Aniurdzeaşte pi bărute (Miroase-a praf de puşcă), Pleaşca nu para-i lişoară (Nu-i pleaşca la-ndemînă chiar), Acaţă s-cură sîndze (Sînge, şiroaie), S-dişteaptă Voshopolea (Voshopolea îşi vine în fire), Arsar auşli, mul'erile ş-featile (Bătrîni, femei şi fete - la arme!), Ahurheaşte alumta (Începe lupta), S-fură părmătia (Război şi jaf), Tiniramea s-tradze tu măhăladzi (Se trag cei tineri înspre mahalale), Cîrşia s-neacă tu fleacă (E tîrgul tot în flăcări).


Capitolul VI este alcătuit din 16 sonete: Vişterile di tu măhăladzi (Comorile din mahalale), Arbineşil'i tu măhăladzi (Iată-i, aci), ''Obura!'' (''Pe ei!''), Voshopole s-alumtă armânamea tută (Se bat armânii toţi, ca leii), Urdia s-adună ti iuruşe (Hoardele mai pregătesc un iureş), Canda e bitisita lumil'ei (E ca-n sfîrşitul lumii), Noaptea blăstimată (O noapte de blestem), Urghia ş-Dumnidză s-u veadă! (Urgia, cerul însuşi s-o priveacă), Pleaşca di tu case (Jaful prin case), S-alumtă ş-nă lihoană (Se luptă şi-o lăuză), La Stămăria (În biserica Sînta-Măria), Mul'erile să-nclină (Bătînd mătănii), Ciuda de la Stămăria (Minunea de la Stămăria), Arde Naua Academie (E-n flăcări şi Academia Nouă), La stampă (La stampă), Arde stampa şi cărţăle armâneşti (Pojar de cărţi).


Capitolul VII este format din 18 sonete: Tu palatea al Gojdu (În castelul lui Gojdu), Palatea are analtu gardu di her (Castelul e îngrădit cu fier forjat), Un di beiani zburaşte cu nubetea (Un bei viclean), Beianil'i s-aurnescu tu ubor (Dau buzna beii), Armânil'i pliguiescu maşi cal'i (Armânii trag în cai cu osebire), Beianil'i suntu ursiţi tu palate (Beii s-poftiţi în palat), Huzmichiaril'i aduc tutune, narghiulei (Slujitorii îi cinstesc pe bei), Beianil'i şed ca pi schini (Stau beii ca pe spini), Vin hăbări lăi di nafoară (veşti negre), Mitropolea aplucusită (Mitropolia asaltată), Urdia s-aproache di palate (S-apropie hoarda de palat), Hăbarea adusă di un tinir (Un străjer, c-o veste), Urdia să-ndreadze ti iuruşe (Se pregăteşte hoarda de atac), Ascăparea di iuruşe (Iureşul oprit), Urdia isihăsită (Hoarda domolită), Urdia să-ndreadze ti-nchisire (Bandele se pregătesc de ducă), Să-ndreg şi beianil'i ti ducă (Şi beii se pregătesc să plece), Voshopolea armîne ca moarte (Voshopole rămîne pustiită).

Capitolul VIII este alcătuit din 23 de sonete: Hărvie di jale şi cănină (Dimineaţă de jale şi obidă), Tu uborlu al Gojdu (Acasă, la Gojdu), Zburaşte Gojdu auşlu (Bătrînul Gojdu deapănă povestea...), Nă carte gărţească (Scrisoare, în greceşte), Cartea e scriată Ianina (Scrisoare din Ianina), Lăeţle scriate tu carte (Ce mai zicea-n scrisoare), Academia nauă şi stampa s-hibă arse (Să ardă Stampa şi Academia), Lumea armîne limnusită (Ascultătorii sînt înmărmuriţi), Criştinamea cade pi dzînucl'i (Mulţimea îngenunche, uluită), Dzua di mîne (Ziua de mîine), Voshopoleanil'i Dumnidză l'i-agiută (Voshopolenilor le-ajută Dumnezeu), Urghia ţi-l aşteaptă (Pîndindu-i nenorocul), Va mutare agonea (Ci nu vă pierdeţi vremea), Mul'erile lăcrineadză (Şi plîng femei), Urăciunea a mitropolitului (Binecuvîntarea mitropolitului), Mitropolitlu armîne Voshopole (Mitropolitul rămîne în Voshopole), Armîne şi Caval'ioti (Rămîne şi Cavalioti), Zborlu dadil'ei cu trei hil'i morţă aseară (Cuvîntul unei prea cernite mame), Oara ciudiilor (Ceasul minunilor), Sîndzele aloat di nauă bană (Sîngele, izvor de viaţă nouă), Morţăl'i ti Voshopole (Eroii Voshopolei), Mărşele a pîngînilor (Hoituri de păgîni), Lumea s-arăspîndeaşte (Roiesc armânii).


Capitolul IX este alcătuit din 3 sonete: Părererea a mitropolitlui (Părerea mitropolitului), Să-ndreadze ruirea (Gata de drum), Uminitatea voshopoleană (Omenia voshopoleană).


Capitolul X este alcătuit din 2 sonete: S-adună morţăl'i (Sînt strînşi cei morţi), S-adară chivurile (Se fac sicrie).


Capitolul XI este alcătuit din 3 sonete: Bair lungu di chivuri (Şir de coşciuge), Zborlu al Caval'ioti (Panegericul lui Cavalioti), Mitropolitlu alavdă giuneţa a morţălor (Omagiul mitropolitului).


Capitolul XII este alcătuit din 8 sonete: Plîngu ti un hil'iu tinir (Bocet pentru un tînăr fecior), Plîngu ti ună hil'e nimărtată (Bocet pentru o fecioară), Plîngu ti un nicuchir aleptu (Bocet pentru omul drag), Plîngu ti un cărvănar (Bocet pentru-un chervangiu), Plîngu ti un picurar (Bocet pentru un păstor), Plîngu ti căldărari şi ghunusari (Bocet pentru căldărari şi spoitori), Plîngu ti un hil'iu di săraf (Pentru un fiu de zaraf), Plîngul a ţerlui (Plînge şi cerul).


Capitolul XIII este alcătuit din 10 sonete: Cale greauă ş-lungă (Drum greu şi lung), Anchisescu şi sărahil'i (Pornesc şi zarafii), Voshopoleanlu va s-află nă lume nauă (Voshopolenii şi-caută zări noi), Anamea a voshopoleanilor (Faima-le, mare), Sina, Gojdu, Dumba, Mocioni... (Sina, Gojdu, Dumba, Mocioni...), Eta voshopoleană (Văleat voshopolean), Voshopoleanil'i agiută amirălu afstrichescu (Voshopolenii sprijină chezaro-craii), Grailu părintescu (Graiul părintesc), Roja, Boiagi, Ucuta (Roja, Boiagi, Ucuta), Ciudia cu Voshopolea (Miracolul Voshopolei).



Ciudia cu Voshopolea (Miracolul Voshopolei)


Ca nividzută iară nă ciudie,

Voshopolea-aţea arsă şi surpată,

L'ia ca s-arsară multu ma muşată

Tu mintea-armânilor di tu xinitie.

(Ca un miracol - chiar în diaspora,

Voshopolea cea mîndră, spulberată,

Nepieritor, în spirit e-ntrupată, -

Al băjenarilor, al tuturora!)

Tu marmar anviscută, nu-are seară

Di pi iconile-aduse s-nu s-dipună

Ş-tu măghipsite vise s-lă si spună,

Că ş-dzua faţa-l'i nu putea s-lă cheară.

(Că o visează armânii-n orice seară -

În murii ei de marmoră clădită,

Şi-o poartă toţi în suflete zidită,

Icoana ei de-a pururi să nu piară!)

Acaţă dimîndările s-l'i aleagă,

Di vruta fără s-lă si-aprindă dorlu,

Di bana di acasă s-lă si-ncl'eagă.

(Şi îi aud poruncile de-a rînd -

S-o ţină vie-n inimi, necurmat,

Ca o statuie înălţată-n gînd...)

Cu-aistă nividzută nă ciudie

Ş-Voshopolea şi-pitreaţe agiutorlu

S-armînă fara armânească vie.

(Miracol straniu, nemaipomenit, -

Voshopolea nu numai s-a luptat,

Ci va lupta mereu, la nesfîrşit!)

 

Editorul a realizat următoarele note de subsol:

beii ghegi - bogătaşi turciţi, asupritori ai populaţiilor nemahomedane

Beci - Viena (la aromâni)

Valide- Sultan - Mama Sultanului

isnafurile - Erau cele 14 corporaţii, reprezentînd marile categorii industriale şi comerciale: aurarii, argintarii, arămarii, armurierii, croitorii, băcanii, cizmarii, constructorii, zugravii etc. Şefii corporaţiilor formau un consiliu care desemna Tribunalul de pace.

Tomorul - Unul din cei mai înalţi munţi ai Albaniei.

Gojdu - Emanoil Gojdu, moscopolean, prieten cu Andrei Şaguna, pe care l-a ajutat, ca membru în casa Magnaţilor. Ca avocat la Pesta şi foispan al Caraş-Severinului, a decretat limba română ca limbă oficială şi a avut iniţiativa întemeierii unui gimnaziu românesc la Lugoj. După moarte, 1870, a lăsat uriaşa averepentru acordarea de stipendii tinerilor talentaţi şi ajutoare.

Sina -  Familia Sina, după distrugerea Moscopolei, s-a stabilit în imperiul austro-ungar (ca şi alte familii aromâne: Gojdu, Mocioni, Dumba, Şaguna, Darvari, Desanfalva etc.) Gheorghe Simeon Sina (1782-1856), ''adevărat geniul comercial'', a dat mare dezvoltare relaţiilor comerciale cu Orientul. Împăratul Francisc I l-a ridicat, în 1818, la rangul de Cavaler. Familia Sina a avut relaţii bune cu Cuza.

Protopiria - Tricupa Gheorghe Cosminski, faimoasă familie aromânească moscopoleană, stabilită în Polonia. Gheorghe Tricupa Cosma a îndemnat pe Theodor Cavalioti să scrie prima carte aromânească - Protopiria.

Ianina - Ianina, oraş în Epir, Grecia, aşezat la intersecţia marilor drumuri comerciale.

Avlona - Port la Adriatica, în Albania.

Vlăhia - România (Valahia)

Durazzo - Vechiul Dyrrahium. De la Durazzo la Constantinopol se întindea marele drum roman - Via Egnatia.

Muzăchia - Cîmpia care se întinde de-a lungul Mării Adriatice, Albania. Aici se aflau aproape 40 de sate aromâneşti.

Aminciu - Aminciu sau Meţovo, localitate aşezată la 1145 m în munţii Pind. Este întemeiată prin sec. al X-lea de o colonie de păstori megalovlahi.

ghiume - Vas de aramă, cilindric, cu gît înalt.

Săruna -  Salonic.

Dumba - Nicolaus Dumba a fost protectorul societăţii ''Junimea'' de la Viena, un sprijinitor al tuturor întreprinderilor culturale şi sociale ale românilor.

Mocioni - Familia Mocioni (Mocsonyi) este ''una din cele mai considerabile din Budapesta''. A intrat în istoria Ardealului cu cei patru Mocioni (Petru, Andrei, Antoniu, Alexandru).

Roja, Boiagi, Ucuta - scriitori aromâni.



SURSA:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 250-342


Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required