Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Poezii de M. Eminescu în aromână de I. Cutova
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
21-04-2011

Poezii de M. Eminescu în aromână de I. Cutova

Rate this item
(15 votes)

 

 

 

 

 

În 1980 poetul aromân Ioan Cutova (1919-1992) publica volumul M. Eminescu, Luţiafirlu, pri grailu armânescu di Ioan Cutova, care cuprinde 23 de poezii eminesciene în versiune aromână de I.C. Le-am postat parţial (linie punctată) sau total, cu versiunile originale româneşti luate de pe Internet între paranteze: Luceafărul; Mortua est; Noaptea; Lacul; Departe sunt de tine; O, rămâi; De cîte ori, iubito...; Rugăciunea unui dac; Atât de fragedă;Trecură anii şi încă vor mai trece; O, mamă; Şi dacă...; Glossa; Odă în metru antic; Cu mâine zilele-ţi adaogi...; Peste vârfuri; Din valurile vremii; Ce te legeni...; Sara pe deal; La steaua; De ce nu-mi vii?; De vorbiţi mă fac că nu aud; După ce atâta vreme.

 


Luţeafirlu (Luceafărul)

Fu ţe nu-şi fu cîndu si-adră.
Fi tu pîrmith nă dată,

Di soie mare di-amiră

Nă feată paramişată.

...............................
(A fost odată ca-n poveşti,
A fost ca niciodată,
Din rude mari împărăteşti,
O prea frumoasă fată.
)

 


Mortua est! (Mortua est!)
Lîmbadhă di mortu pri grochil'i arăţi,
Un zbor di cîmbană tu sîmte sihăţ,

Un v'is ţe-n cînină îşi moal'i-a lui peană

Acşi ai trecută di-a lumil'ei dzeană

....................................................
(Făclie de veghe pe umezi morminte,
Un sunet de clopot în orele sfinte,
Un vis ce îşi moaie aripa-n amar,
Astfel ai trecut de al lumii hotar.
)

 

 

Noaptea (Noaptea)


Noaptea-aglîsit şi vinit ardi foclu tu udă;

Di tu cohi, pri sufati, io în faţa lui mutrescu,

Pînă mintea-ni agîrşeaşti, dzeanili apustusescu;

Ţeara-n casă si-ari-astimtă, somnul moali si-alîsă.

(Noaptea potolit şi vânăt arde focul în cămin;
Dintr-un colţ pe-o sofă roşă eu în faţa lui privesc,
Pân’ ce mintea îmi adoarme, pân’ ce genele-mi clipesc;
Lumânarea-i stinsă-n casă… somnu-i cald, molatic, lin
.)

Dit scutidhi-atumţea tini, ti aprochi hamuardzîndă,

Cîtilin, ca neaua albă, dulţi ca dzua di veară;

Pri dzînucl'i şedzî, duruta-ni, braţli guşa ni-acâţară

Şi cu vreari tini mtreşti faţa mea angîlbinindă.

(Atunci tu prin întuneric te apropii surâzândă,
Albă ca zăpada iernei, dulce ca o zi de vară;
Pe genunchi îmi şezi, iubito, braţele-ţi îmi înconjoară
Gâtul… iar tu cu iubire priveşti faţa mea pălindă.)

Cu a tali braţă albi, stronghili, mol'i, mirudhati,

Di gurmadz îni ti-angîrlini, pri chept caplu-a tău lu culţi

Ş-diştiptată ca dit v'isi, cu mînşoti albi, dulţi,

Di pi frîmtea cînisită nealili-ni dai di-ună parti.

(Cu-ale tale braţe albe, moi, rotunde, parfumate,
Tu grumazul mi-l înlănţui, pe-al meu piept capul ţi-l culci;
Ş-apoi ca din vis trezită, cu mâinuţe albe, dulci,
De pe fruntea mea cea tristă tu dai viţele-ntr-o parte.
)

Ischedz pîgînior ş-cu leani frîmtea mea isihîsită

Ş-minduindalui cî dormu gura ta di foc u-alaşi

Pri-a mel'i ocl'i-ncl'işi ca somnul şu pri frîmtea ţi ni-u başi

Ş-hamuarîdz tini ca v'islu tu nă inimă-aghipsită.

(Netezeşti încet şi leneş fruntea mea cea liniştită
Şi gândind că dorm, şireato, apeşi gura ta de foc
Pe-ai mei ochi închişi ca somnul şi pe frunte-mi în mijloc
Şi surâzi, cum râde visul într-o inimă-ndrăgită
.)

O! disneardă pînî frumtea iasti isihă-şi sirină,

O! disneardă cît hii gioană ca lunina-aţea dit soari,

Cît hii limpidă c-aroaua, cît hii dulţi ca nă floari,

Faţa-ni cît nu-i sufrisită, inima nu i bitîrnă.

(O! desmiardă, pân’ ce fruntea-mi este netedă şi lină,
O! desmiardă, pân-eşti jună ca lumina cea din soare,
Pân-eşti clară ca o rouă, pân-eşti dulce ca o floare,
Pân’ nu-i faţa mea zbârcită, pân’ nu-i inima bătrână
.)

 


Bara (Lacul)


Bara dit codrul nalbastru

Galbini lilici u-ngarcă;

Adil'inda-n ţercl'iuri albi

Ia cutreambură nă varcă.

(Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.)

Şi io trecu pri ningă mărdzini,

Taha-ascultu ş-taha-aşteptu

Nîsi dit cîlani sî iasă

Dulţi sî-ni cadă pri cheptu.

(Şi eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept;)

Si-ansîrim tu varca nică,

Mîghipsiţî di boaţi di-apă,

Şi s-ascap dit mîni timonea

Şi lupăţl'i sî ni-ascapă;

(Să sărim în luntrea mică,
Îngânaţi de glas de ape,
Şi să scap din mână cârma,
Şi lopeţile să-mi scape;)

Si-amplîtim ţimţi di hari

Sun aradzîli di lună -

Vimtul tu cîlani s-nî cîntă

Apa adil'ios si-ansumă!

(Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune -
Vântu-n trestii lin foşnească,
Unduioasa apă sune!)

Ma nu v'ini... Tora pondu

În cot suschir cu cînină,

Lîngî bara-aţea nalbastră

Di lîludz galbini-mplină.

(Dar nu vine… Singuratic
În zadar suspin şi sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.)

 


 

Diparti hiu di tini (Departe sunt de tine)


Diparti hiu di tini şi isngur cu caimo,

În mini-ni pitrec bana fîrî di tihiro,

Di-ubdzăţi di ani îni pari tu lumi cî am vinită,

Cî hiu auş, cî tini di multu ai murită!

Cad chicuti pri suflit aduţirli amindi,

Şi hazumări tricuti li poartă dinîindi;

Cu dzeadzitli-a lui vimtul la pîlîthiri bati,

Ş-tu minti-ş torcu hirlu pirmithili-aţeali mşati,

Şi-atumţealui nîinti-ni prit neguri taha treţî

Cu ocl'i mări tu lăcrîni, cu mîni minuti, arăţî;

Cu şamîndoauă braţî ti-ascalni di guşa mea

Un deapir scoţ şi taha s-ni-aspuni vreariş ţiva...

Io streşu la chept avearea di muşuteţ şi vreari,

Ş-mărata noastră bană u-anăm tu-ună bîşeari.

O! boaţea-ali thimserl'i armîni mută d-oară,

Voi si-agîrşescu tihea ţe-avui io ună oară,

Si agîrşescu tora dit braţî cum ni vdişi...

Va hiu auş şi singur, tini di eţî murişi!

(Departe sunt de tine şi singur lângă foc,
Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc.
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeşteptând în faţă-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti,
Se toarce-n gându-mi firul duioaselor poveşti,
Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţă parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci;
Cu braţele-amândouă de gâtul meu te-anini
Şi parc-ai vrea a-mi spune ceva… apoi suspini…
Eu strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,
În sarutări unim noi sărmanele vieţi…
O! glasul amintirii rămâie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
Să uit cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult…
Voi fi bătrân şi singur, vei fi murit de mult!
)




O, armîni (O, rămâi)


'O, armîni, armîni la mine,
Îni ti voiu ahît di multu!
Tuţ caimadzl'i-a tăl'i, di daima
Io ştiu maşi si-ţ l'i ascultu.

(O, rămâi, rămâi la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu ştiu să le-ascult;
)

Prit a umbril'ei scutidhe

Cu-amiradz ti uidhisescu,

Cu-ocl'il'i cundil'iaţ şi stronghil'i

Ţe handa tu apă mtrescu.

(În al umbrei întuneric
Te asamăn unui prinţ,
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri şi cuminţi;)

Şi prit chimatle cu vreavă,

Prit minarea-aţa di ierghi

Mistirghios ti fac si avdzî

Şii imnaticlu di ţerghii.

(Şi prin vuietul de valuri,
Prin mişcarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi în taină
Mersul cârdului de cerbi;)

Io ti ved chirut di-amaghe

Cînd cu boaţe-asteasă cîndzî,

Piste-a apil'ei ghilie

Ciorlu gol tine lu tindzî.

(Eu te văd răpit de farmec
Cum îngâni cu glas domol,
În a apei strălucire
Întinzând piciorul gol)

Şi mutrindalui sum lună

Cum ghilceaşte-aroşe bara,

Anl'i-a tăl'i par nă sihate,

Cît nă etî-ţ pare oara''.

(Şi privind în luna plină
La văpaia de pe lacuri,
Anii tăi se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri.”)

Acşi-ni gri lişor pîdurea

Dedz prisupră-ni tut minînda

Şuiram la acl'imarea-l-'ii

Şi pri câmp vdzii arîdzîînda.

(Astfel zise lin pădurea,
Bolţi asupră-mi clătinând;
Şuieram l-a ei chemare
Ş-am ieşit în câmp râzând.)

Asîndză chiola s-mi tornu

S-u-aduchescu nu ma pot...

Iu hii tine, ficiurame,

Cu pîdurea ta, cu tot?

(Astăzi chiar de m-aş întoarce
A-nţelege n-o mai pot…
Unde eşti, copilărie,
Cu pădurea ta cu tot?)

 



Di cîti ori, muşată... (De cîte ori, iubito...)


Di cîti ori, muşată, di noi ni-aduc aminte,

Amarea aţea di gl'iaţă îni iasă dinăinte;

Pri uranolu-analtu nă steauă nu-alînceaşte,

Maşi luna tu-ahîndime ca un liche-aclo iaste;

Şi priste-ahînte gl'eţuri di chimate sîrghite

Un pul'iu maşi amblîteaşti cu peane-apustusite,

Cîndu a lui pîreacl'e nîinte are vdzită

Chirîndalui paghalea cu-alţ pul'i tu-amurdzită.

Nîpoia lui aruncă mutrita ţe lu doare,

Arău canda nu-l'i pare, ni ghine că... el moare,

Tu v'is trîoară s-veade ş-tu ani lu poartă bora.

...........................................................

Nă him ahît di-alargu unlu di-alantu tora,

Ca vîrnăoară singur mi scutinedz şi-ngl'eţ,

Cîndu ti cherdzî tine nibiţite eţ.

(De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă – o pată;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre pluteşte cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pâlc întreg de păsări, pierzându-se-n apus.
Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu… ea moare,
Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,
Din ce în ce mai singur mă-ntunec şi îngheţ,
Când tu te pierzi în zarea eternei dimineţi.
)



 

Rigeaua unlui dac (Rugăciunea unui dac)


Pri cînd nu iara moarte, ţiva nu murea,

Ne cocala luninl'ei ţe bana u dîdea,

Ne asîndză, ne mîne, ne-aeri, necă totună,

Că ună iarau tute şi tut ma iarau ună:

Pri cîndu loclu, ţerlu, aera, lumea tută

Iarau di-ahtare soie ţe nu si-avea vidzută,

Iarai maşi tine-atumţea, că am si-aruc un zbor,

Am cari-i Dumnidzălu, ţe-ahîndu io lu or?

.....................................................................

(Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,
Căci unul erau toate şi totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,
Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi:
Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?)

 


 

Ahît di-arudhă (Atît de fragedă)


Ahît di-arudhă, ti-aundzeşti

Ca nă llilici di cireş,

Şi pritu oamini ca un anghil

Tu calea banîl'ei îni ieşi.i

..............................................

(Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.)

 


 

Tricurî anl'i ş-ninga mulţ vai treacă (Trecură anii şi încă vor mai trece)


Tricură anl'i ş-ninga mulţ vai treacă

Dit oara sîmtă cîndu nă vidzum.

Ma totna minduiescu cît nă vrum,

Nişane cu-arăţi mîni şi-ocl'i di fleacă.

 

O! Xanav'inu! Dzîni un zbor ma bun,

Mutrita ta priste a meu u-apleacă,

Sun munda-l'i eţl'i meale si-s pitreacă,

Dit harfă alte cîntiţe s-ni-adun.

 

Ma necă ştii hîrzita-ţ aprucheare

Cum inima a mea isihîseaşti,

Ca steaua ţe azvoane tu tîţeare.

 

C-arîdz, cînda  ti ved io ficiureaşte,

Si-astindze-atumţea bana di dureare,

Mutrita-ni arde, gianlu îni acreaşte.

 

 

 

O, mumă... (O, mamă)


O, mumă, dulţea-ni mumă, dit eţl'i cu scutine

Pri freamitlu di frîndzî, mi cîliseşti la tine;

Priste lîita chiatră a sîmtului murmintu

Si-ascutură sîlcînl'i di ploai şi di vimtu,

Almăcl'i-ş bat paghalea, boaţea a ta u-asună...

Totună va-s tut bată, tini va dorni totună.

(O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt
Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt,
Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău…
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.
)

Cîndu vai mor, lea vrută-ni, la cîrciliu s-nu-ni plîndzî;

Dit sîmtlu teil'u şi dulţe ună lumache frîndzi,

La capu-ni cu frundidhă si-ngrochi tini lumachea,

Prisupra l'ei si-ndzearnă ocl'il'i-a tăi mirachea;

Va l'i-aduchecu-aumbra priste murmint curună...

Totna ea vai acrească, vai dormu io totună.

(Când voi muri, iubito, la creştet să nu-mi plângi;
Din teiul sfânt şi dulce o ramură să frângi,
La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi;
Simţi-o-voi odată umbrind mormântul meu…
Mereu va creşte umbra-i, eu voi dormi mereu.
)

Ş-ca-s hibă vîrnîoară dadun di va murim

Tu chimiturlu vecl'iu nu voi s-n-andîmîsim,

Murmintlu sî-ni lu sapă la mardzine di-arlu,

S-nă bagă tu-ncîpereaa a idhghiului sicriu;

Di sinlu-ni daima-aproapea chirolu s-ti-apriadună...

Totna vai plîngă apa, noi vai durnim totună.

(Iar dacă împreună va fi ca să murim,
Să nu ne ducă-n triste zidiri de ţintirim,
Mormântul să ni-l sape la margine de râu,
Ne pună-n încăperea aceluiaşi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sânul meu…
Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu
.)




Şi macă... (Şi dacă...)


Şi macă dărme bat pri-ageam

Şi lefţî s-mină-n cale,

I că tu minti sî-ni ti am

Şi sî-ni ti-aproachiu peaghale.

(Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii
.)

Ş-tu bară macă steale-ansun

Ş-banda lunina-acreaşte,

I ca durearea-ni s-u-apreadun

Ţe mintea-ni lîghîrseaşte.

(Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gându
l.)

Ş-macă niorl'i lăi si duc

Ş-tu ghalan iase lună,

Iaste c-aminte sî-ni aduc

Di tine io totună.

(Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna
.)




Glossa (Glossa)


Chiro treaţi, chiro v'ine,
Tute-s vecl'i ş-nou tot iaste;

Ţe-i arău şi ţe i ghine

Tine-antreabă ş-lughurseaşte;

Dip ţiva si nu ti-aspară,

Ţi i chimă ca ea treaţe,

Îţi aspun, îţi adară,

Tine-armîni la tute-araţe.

.......................................
(Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.)

 


Odă (Odă în metru antic)


Io nu pistipsescu că vai mor vîroară;
Daima tinir înviscut cu tîlghianlu-ni,

Ocl'il'i l'i-alinam anghsînda la steaua

Singurătatil'ei.

(Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii
.)

Cîndu troară tine tu cale-ni  vinişi,

Amîreaţă tine, duruta-ni dulţe...

Tută io a moartl'ei scafă biui

Nil'irtătoare.

(Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce…
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne’ndurătoare
.)

Tora ardu v'iu cînisit ca Nessus,

I ca Hercul fîrmîcusit di stolea-l'i;

Foclu sî-ni lu-astingă nu pot cu tute

Apile-amaril'ei.

(Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării
.)

Di a mel idhghiul v'is hunipsit mi deapir,

Pri-a mea idhghia vatră io ardu tu piră...

Pot pirifan si xananghedz dit ea ca

Puilu-aţel Phoenix?

(De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re’nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?
)

Chiară-ni ocl'il'i amîghipsiţ dit cale

V'inu pali-n sin nipîsare lai;

Tra-s mor isih tora pri io ania

S-mi xanadai.

(Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!
)


 

Cu mîne dzîlile ţi-adavdî... (Cu mâine zilele-ţi adaogi...)

Cu mâne dzîlile ţi-adavdzî

Cu-aeri ma şcurtă-i bana ta

Şi ai cu tute-aesti-n faţă

Dzua di asîndză totna.

..............................................................................

(Cu mâine zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi
Şi ai cu toate astea-n faţă
De-a pururi ziua cea de azi.)

 


 

Priste golne (Peste vârfuri)


Priste golne treaţe lună,

Codrul s-mină cîtilin,

Dit lumăchil'i di arin

Cu mirache cornlu-ansună.

(Peste vârfuri trece lună,
Codru-şi bate frunza lin,
Dintre ramuri de arin
Melancolic cornul sună
.)

Tut ma largu, ma diparte,

Ma paghale, ma paghale,

Suflitlu ţimtu di jale

Lu-andulţeşti cu dor di moarte.

(Mai departe, mai departe,
Mai încet, tot mai încet,
Sufletu-mi nemângâiet
Îndulcind cu dor de moarte
.)

Tră ţe taţi cîndu dhoară

Inima spri tini tornu?

Ma tră mine, dulţe cornu

Vai ansuni ninga vîrnoară?

(De ce taci, când fermecată
Inima-mi spre tine-ntorn?
Mai suna-vei, dulce corn,
Pentru mine vre odată?
)



 

Dit chimatle-a chirolui... (Din valurile vremii)


Dit chima eţlor, vrută, ca marmura ma-nsus

Îni vini cu-a tale braţă, cu perlu lungu-arus

Şi-aopsea-ţ dit ghilie ma albă ca di ţeri

Slîghită-i di aumbra ahîtur mări dureri!

Cu hamuarîslu-ţ dulţe hîrseşti ocl'il'i a mei,

Mul'eare pritu steale şi steauă prit mul'eri.

Ş-turnînda tine faţa spri umirlu astîngu,

Tu ocl'il'i a ghineţl'ei mtrescu chirut şi plîngu.

(Din valurile vremii, iubita mea, răsai
Cu braţele de marmur, cu părul lung, bălai -
Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri
Slăbită e de umbra duioaselor dureri!
Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,
Femeie între stele şi stea între femei
Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng,
În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng
.)

Cum pot dit ahîndimea di neguri si ti-arump,

Ca s-ti alin la cheptu-ni, durute anghil scump,

Şi faţa-ni lîcrimată pri faţa ta s-u-aplec,

Cu nă bîşeare-asprimtă anasa io s-ţî nec,

Şi mîna arcuroasă s-ţ-u ancîldzesc la sin,

Aproapea, ma aproapea pri inimă s-ţ-u ţîn.

(Cum oare din noianul de neguri să te rump,
Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,
Şi faţa mea în lacrimi pe faţa ta s-o plec,
Cu sărutări aprinse suflarea să ţi-o-nec
Şi mâna friguroasă s-o încălzesc la sân,
Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o ţin.
)

Ca fantase ma tine, ţe nu-i acşi i treţi

Şi-aumbra-ţ parachiare tu negurle arăţi,

Că mi-aflu pali singur cu braţlu ascîlnat

Tu laia-nă thimsire a unlui v'is muşat...

După aumbra-ţ dulţe încot tora mutrescu

Dit chimatle-a chirolui nu pot s-ti-angîlisescu.

(Dar vai, un chip aievea nu eşti, astfel de treci
Şi umbra ta se pierde în negurile reci,
De mă găsesc iar singur cu braţele în jos
În trista amintire a visului frumos…
Zadarnic după umbra ta dulce le întind:
Din valurile vremii nu pot să te cuprind
.)

 


 

 

Ţe ti leadzini... (Ce te legeni...)


- Ţe ti leadzini, codre, tini,

Fîră ploai, fîră vimtu,

Cu-alumăchili la pimintu?

- Tră ţe s-nu mi leagăn io

Macă treaţe-a mel chiro!

Dzua scade, noaptea-acreaşte

Şi frundzamea ni-u-arîiaşte.

Bate vimtlu, frîndza s-mină

Cîntîtorl'i îni l'i-avină

Bate vimtul tu-nă parti,

Iarna-aua, veara-i diparti.

Şi tră ţe si nu mi-aplec,

Macă pul'i aradha trec!

Priste cipit di-aluneale

Trec suradz di lîndureale,

Si-ni l'au minduirle-a meale,

Ş-tihirolu-a meu cu iale.

Şi-s tut duc gîrdel'i, gîrdel'i,

Dzarea ntunicînda ei,

Şi-ni si duc ca sticurle

Scuturînda peanile,

Şi mi-alasă punduxit,

Amurţit ş-mîringhipsit,

Singuruş cu dorlu-a mel

Di mi-asbun io maşi cu el!

(- Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
- De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă -
Cântăreţii mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte -
Iarna-i ici, vara-i departe.
Şi de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândurele,
Ducând gândurile mele
Şi norocul meu cu ele.
Şi se duc pe rând, pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Şi se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Şi mă lasă pustiit,
Vestejit şi amorţit
Şi cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu el!
)


 

Seara pri dzeană (Sara pe deal)


Seara pri dzeană cornlu absună cu jale,
Oile lu-alină, steale ascapir tu vale,

Apile plîngu cîndu azvom dit fîntîne;

Sun un salcîm, mşata-ni mi-aştepţî pri mine
.
(Sara pe deal buciumul sună cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapără-n cale,
Apele plâng, clar izvorând în fântâne;
Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine.)

Luna pri ţer treaţe-acşi sîmtă ş-ghilcită,

Ocl'il'i a tăl'i caftă prit frîndza-arîită,

Steale amintu ude pri bolta sirină,

Caplu di dor, frîmtea di fantazme-i mplină.

(Luna pe cer trece-aşa sfântă şi clară,
Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară,
Stelele nasc umezi pe bolta senină,
Pieptul de dor, fruntea de gânduri ţi-e plină.)

Cură niorl'i, arădz, tu aeră disică,

Vecl'i astreahe, căsle tu lună ardică,

Di la fîntînă cumpăna s-mină di boare,

Valea-i tu fum, si-avdu fluieri la cîşeare.

(Nourii curg, raze-a lor şiruri despică,
Streşine vechi casele-n lună ridică,
Scârţâie-n vânt cumpăna de la fântână,
Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână.)

Şi-apustusiţ oaminl'i-acasă si-adună,

V'in di la cîmpu, toaca ma zorea ansună,

Veacl'ea cîmbană seara u umple cu zboare,

Suflitlu-a meu arde ca pira tu vreare.

(Şi osteniţi oameni cu coasa-n spinare
Vin de la câmp; toaca răsună mai tare,
Clopotul vechi umple cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para.)

Tora aghonia hoara tu vale-amuţeaşte!

Tora aghonia ciorlu spri tine-aghuneaşte!

Ninga salcîm dol'i vai him noaptea tută,

Oare întredzî s-ţî ciuciur cît ni-eşţî di vrută.

(Ah! în curând satul în vale-amuţeşte;
Ah! în curând pasu-mi spre tine grăbeşte:
Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă,
Ore întregi spune-ţi-voi cât îmi eşti dragă.)

Va n-andrupîm caplu unlu di altul,

Hamuarîdzînda vai agîrşim sun analtul,

Vecl'iul salcîm. Noapte ahtare avută

Cari prie ea nu-şi va da bana lui tută?

(Ne-om răzima capetele-unul de altul
Şi surâzând vom adormi sub înaltul,
Vechiul salcâm. – Astfel de noapte bogată,
Cine pe ea n-ar da viaţa lui toată?)


 

La steaua (La steaua)
La steaua cari si-alînci
I nă cale-ahît di lungă

Că ună etă îl'i lipsi

Luninăl'ei s-agiungă.

(La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
)

Di multu-aopsea-l'i si tuchi

Tu dipîrtări nalbastre,

Ma munda-l'i asîndză ghilci

Videarl'ei a noastre.

(Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre
,)

Icoana steaul'ei ţe muri

Pri ţer paghalea-acreaşte,

Iara cîndu nu si-andzîri,

Adz-u videm ş-nu easte.

(Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e
.)

Acşi ş-cînd dorlu-a nostru-apres

Lu lo tu noapte bora,

Fexea sivdălui ţe-i astes

Nă aghineaşte ş-tora.

(Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă
.)

 



Tră ţe nu v'ini (De ce nu-mi vii?)


Vedz lîndîruşile si duc,

Si-ascutură frîndza di nuc

Si-aştearnă bruma priste-av'ini

Tră ţe nu-ni v'ini, tră ţe nu-ni v'ini?

(Vezi, rândunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aşează bruma peste vii -
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?)

O! Xanav'inu-ni pri-a mel braţ,

S-ţîî baş ocl'il'i mîrdzilaţ,

Si-andoapir dulţe caplu-a meu,

Di sinlu-a tău, di sinlu-a tău!

(O, vino iar în al meu braţ,
Să te privesc cu mult nesaţ,
Să razim dulce capul meu
De sânul tău, de sânul tău!)

Ţi-aduţî aminti di-altoară

Cum nă priimnam dadun pri-afoară,

Ti-alţam lişor di sumsori

Di-ahînte ori, di-ahînte ori?

(Ţi-aduci aminte cum pe-atunci
Când ne primblam prin văi şi lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atâtea ori, de-atâtea ori?)

Tu lumea-aestă suntu ml'eri

Ţe au tu ocl'i scînteil'eri...

Ma s-hibă iale cît di nsus,

Ca tine nu-s, ca tine nu-s.

(În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei…
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!)

Că tine îni adari nişană

Tră daima-a suflitlui a mel bană,

Ma harişe ca iţi stea,

Dail'eana mea, dail'eana mea!

(Căci tu înseninezi mereu
Viaţa sufletului meu,
Mai mândră decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea!)

Amnată toamnă si-alîsă,

Frîndza pri căl'i si-ascutură,

Şi ponde-s cîmpuri şi av'ini,

Ţră ţe nu v'ini, tră ţe nu v'ini?

(Târzie toamnă e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Şi lanurile sunt pustii…
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?)

 


 

Di zburîţ mi fac că nu-avdu (De vorbiţi mă fac că nu aud)


Di zburîţ mi fac că nu-avdu,

Nu dzîc nu şi nu v-alavdu;

Agiucaţ cum vă i ghine

Ni zbor bun, ne-arău adavgu;

Ama vîrnu nu mi faţe

Si aleg dit el'i un naftu;

Nira-ni easte; ţe-i alifchea

Maşi tu inimă s-lu caftu.

(De vorbiţi mă fac că n-aud,
Nu zic ba şi nu vă laud:
Dănţuiţi precum vă vine,
Nici vă şuier, nici v-aplaud;
Dară nime nu m-a face
Să mă ieu dup-a lui flaut;
E menirea-mi: adevărul
Numa-n inima-mi să-l caut
.)

 

După ţe ahît chiro (După ce atâta vreme)

După ţe ahît chiro

Zbor dadun nu xanavum,

C-agîrşim canda îni pare

Cît di multu noi nă vrum.

(După ce atâta vreme
Laolaltă n-am vorbit,
Mie-mi pare că uitarăm
Cât de mult ne-am fost iubit.)

Tora că ti ved nîinti-ni

Dulţe, molavă, cum şedz

O! Alas-mi c-altoară

Imir io sî-ndzînucl'edz.

(Dar acum te văd nainte-mi
Dulce, palidă cum şezi ­
Lasă-mă ca altădată
Umilit să-ngenunchez,)

Si-ni mi-alaşi s-ţî plîng di nilă

Şi s-ţî baş a tale mîni...

Ţe adrat voi, mînuşote,

Di ahînte sîptîmîni?

(Lasă-mă să-ţi plâng de milă,
Să-ţi sărut a tale mâni…
Mânuşiţe, ce făcurăţi
De atâtea săptămâni?)

 

 

SURSA:

Ioan Cutova, M. Eminescu, Luţiafirlu, pri grailu armânescu di Ioan Cutova, Litera, Bucureşti, 1980, 58 p.

***, ''Poezii'', http://poeziisiversuri.com/poeti/mihai-eminescu/

 


Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

1 comment

  • Paul Ulici

    Excelent. Nu stiti unde as putea sa gasesc poezia Luceafarul de Eminescu in limba aromana? Imi amintesc cand eram copil cineva la scoala a adus o carte de poezii a lui Eminescu in aromana. foarte fascinant.

    Paul Ulici Miercuri, 09 Noiembrie 2011 17:05 Comment Link

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required