Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Migraţia fărşeroţilor din Pleasa în România în 1928
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
29-04-2011

Migraţia fărşeroţilor din Pleasa în România în 1928

Rate this item
(1 vote)

Satul de fărşeroţi Pleasa era aşezat în sudul Albaniei, lângă oraşul Corceaua (albanezul Korce) şi  în apropierea graniţei de azi cu Grecia. Princialele ocupaţii ale locuitorilor erau oieritul şi trasportul de mărfuri cu caravanele de cai şi mulări (catâri). Dar obţinerea independenţei Albaniei faţă de Turcia otomană în urma războiului balcanic din 1912 şi primul război mondial (1914-1918) au avut consecinţe negative pentru plesoţi. Prin trasarea graniţelor balcanice s-au redus suprafeţele păşunilor pentru iernatul turmelor de oi de ordinul a mii de animale. Armatele de ocupaţie anglo-franceze au construit o şosea între Korce şi capitala Tirana pe care au introdus tranportul auto. Acest nou mijloc de transport a devenit repede un concurent al cărvănarilor, unii dintre ei lansându-se în noua branşă prin achiziţionarea maşinilor uzate lăsate de aliaţi la retragerea de la sfârşitul războiului. În acelaşi timp, Corceaua devenea din ce în ce mai aglomerată de meseriaşii fărşeroţi , numărul tinerilor care nu–şi vedeau viitorul în roz fiind în creştere. Între timp unii din tinerii fărşeroţi care absolviseră liceul susţinut de statul român în Bitolia (Macedonia) s-au stabilit în România. Astfel ei au devenit un reper pentru cei de acasă, care căutau o ieşire din situaţia din ce în ce mai nesigură.

Ca urmare, bărbaţii din Pleasa au ales o delegaţie formată din Andrei (Chendra) Colimitra, cărvănar şi negustor, şi croitorii Miciu Caramitru şi Ahile Baţu ca să plece pe cheltuială proprie în România pentru a cerceta situaţia la faţa locului. Alegerea celor doi croitori nu era de bun augur, pentru că meseria lor nu le oferise experienţa necesară prospectării unei vieţi noi, în care era foarte probabil că urmau să aibă alte ocupaţii. Pe de altă parte, Colimitra avea avantajul că fratele său Gheorghe se afla de trei ani în România, împreună cu vreo douăzeci de familii plecate din oraşul grecesc Caterina şi aşezate în comuna Aidemir, lângă oraşul Silistra din judeţul Durostor. Alături de câteva familii din Pleasa, care au fondat satul Fraşari la 15 km de Silistra, şi alte câteva zeci de familii din Gramaticova şi Cândrova (Grecia), aceste familii din Caterina au reprezentat pionierii colonizării în România postbelică, adică România Mare, ce includea şi judeţele dobrogene Durostor şi Caliacra luate de la Bulgaria. Potrivit cercetărilor istoricului aromân Stoica Lascu de la Universitatea ''Ovidius'' din Constanţa, primii colonişti aromâni au fost cei din Pleasa, care au sosit la Bucureşti la 20  iulie 1925, urmaţi de încă 200 de familii din Pleasa, Dişniţa şi Stropani, care au sosit la 26 octombrie în Constanţa cu vaporul ''Iaşi''. Ajunşi la faţa locului, la propunerea lui Colimitra, cei trei au luat pulsul pieţei, care arăta că hinterlandul oraşului era bogat în produse, iar orăşenii au putere de cumpărare. Apoi au luat contact cu fărşeroţii colonizaţi, care fuseseră împroprietăriţi cu 10 ha de cap de familie. Au fost încurajaţi de hambarele şi porumbarele pline, de caii din grajd şi chiar de micile turme de oi. Cercetarea le-a fost uşurată de avocatul Vasile Muşi, născut şi el în Pleasa. El era şi secretarul Societăţii de cultură macedo-română, care se implica în procesul colonizării, şi avea acces la ministerul agriculturii, care răspundea de colonizare.

Cei trei s-au întors în Pleasa cu sentimente contrarii: Colimitra bucuros că poate aduce vestea posibilităţii unei colonizări în masă, ceilalţi doi îngrijoraţi că plecarea în bloc a consătenilor le va crea probleme. Ajunşi în sat au constatat că toţi bărbaţii erau acasă, nimeni nemaiavând chef de muncă în aşteptarea veştilor. S-a stabilit ca adunarea bărbaţilor satului să aibă loc duminică în clădirea şcolii. Primul a luat cuvântul Chendra Colimitra, care a relatat tot ce a văzut şi tot ce a vorbit cu Muşi, fiind ascultat cu mare atenţie, pentru că era cunoscut ca om serios. Cu aceeaşi atenţie au fost ascultaţi şi Caramitru şi Baţu, aceştia încercând să atenueze tenta pozitivă a discursului lui Colimitra prin tot felul de amănunte şi prin ocolirea esenţialului în răspunsuri. Andrei Colimitra nu s-a angajat în dispută cu Miciu Caramitru, care îi era vecin şi prieten. Dar văzând că discuţiile se prelungesc s-a ridicat şi a declarat hotărât: ’’Oameni buni, cum este, cum nu este, eu Chendra Colimitra plec cu familia în România’’. A fost urmat de un al doilea consătean, apoi de al treilea,determinându-i pe toţi să ia aceaşi decizie: ’’Plecăm!’’Constantin Colimitra (1912-2001), fiul lui Chendra, a povestit la bătrâneţe acest eveniment petrecut în adolescenţa sa, eveniment care l-a marcat în mod deosebit: ’’Cu ce au greşit, Doamne, aceşti mândri şi viteji fărşeroţi , pentru a-i aduce într-o asemenea situaţie disperată , ce i-a silit să renunţe dintr-o dată la toate cele moştenite de la vestiţii străbuni? (...) Cu ce au greşit, Doamne, aceşti bunici, părinţi şi fraţi ai mei , toţi fărşeroţi, pentru ca să ajung eu să scriu despre toate acestea cu pana muiată în lacrimi?’’ Acest eveniment a avut loc în anul 1928, la colonizare partcipând şi alţi fărşeroţi sudul Albaniei, respectiv cei din Dişniţa, Corceaua, Stropani.

După ce comuna Fraşari a fost colonizată cu maximum de colonişti, ceilalţi s-au împărţit în trei grupuri constituite pe baza rudeniei: un grup de 100 de familii s-a unit cu fărşeroţii din Grecia şi au întemeiat comuna General Praporgescu, al doilea grup s-a aşezat în comuna Şuneci, iar al treile grup s-a unit cu cei din comuna Aidemir, întemeind în 1930 satul Delengi, lângă Dunăre şi la 4 km de Silistra. Toţi aceşti colonişti au devenit plugari de frunte, astfel încât după 1930 pieţele oraşelor Bucureşti, Silistra, Călăraşi, Bazargic, Constanţa au fost fost cucerite de produsele alimentare ale fărşeroţilor. Dar ceea ce părea a fi un vis devenit realitate s-a spulberat la 7 septembrie 1940, când România a cedat Durostorul şi Caliacra Bulgariei, iar majoritatea fărşeroţilor s-au mutat în Constanţa şi Bucureşti.

Conform unui document al Inspectoratului General de Colonizare Dobrogea deţinut de Serviciul Judeţean de Arhive Constanţa, în centrul Anadalchioi din oraşul Constanţa au fost ''recolonizaţi'' (ghilimele autorului anexei) în anii 1940-1941 următorii aromâni capi de familie originari din Pleasa şi care fuseseră colonizaţi în comune din judeţul Durostor: Fotu Pandu şi Costanda (comuna Fraşari, 1940, 3 membri de familie), Balamace Hristu Gh.(Fraşari, 1940,7), Ciufecu D. Nasta moşt.(Aidemir, 1941, 5), Ciufecu N. Mihail (Aidemir/Durostor, 1941,5), Balamaci Gh. Costică (Fraşari, 1940,7), Marani H. Gachi (Fraşari, 1940,5), Manole Gh. Dumitru (Aidemir, 1941, 6), Prevenca Sotir (Aidemir, 1941,2), Ruca D. Pandu (Fraşari, 1940, 6), Pitu T. Pericle (Fraşari, 1940, 2), Babaiane Haralambie (Aidemir, 1941, 4) şi Balamace Gh. Lambru (Fraşari, 1940, 8).

De asemenea, un al dolea document al IGCD evidenţiază şi pe aromânii din Pleasa colonizaţi în comune din judeţul Durostor şi care fuseseră ''recolonizaţi'' în anii 1940-1941 în centrul Viile Noi (astăzi cartier al constanţei) din judeţul Constanţa: Ciufecu D. Alexandru (Aidemir, 1940,4), Ciufecu D. Vasilichia (Aidemir, 1940, 4), Ciufecu D. Virgil (Carol II, 1940 C-ţa, 3), Morova Gh. moşt. (Fraşari, 1941, 3), Morova I. Costică (Fraşari, 1940, 6), Mustaca Ianuli (Fraşari, 1940, 4), Mustaca I.. Pericle (Fraşari, 1940, 6), Popescu Pandu (Aidemir, 1940, 8), Şuta N. Anghelina moşt. (Aidemir, 1941, 2), Culeţu Mihail (Calipetrova, 1940, 3), Şuta N. Dumitru (Aidemir, 1941, 2) şi Morova Ion şi Ecaterina (Fraşari, 1941, 3).

În sfârşit, un al treilea document al IGCD îi include pe consătenii lor ''recolonizaţi'' în anii  1940-1943 în centrul Palazu Mare (astăzi cartier al Constanţei) din judeţul Constanţa: Bardu St. Mata (Regina Maria, 1943, 5), Babu T. Hristu prin văduva Domnica (General Praporgescu, 1942, 2), Culeţu Mih. Epaminda (Fraşari, 1942, 5), Culeţu Mihail prin văduva Ecaterina (Fraşari, 1942, -), Culeţu Niculae (Fraşari, 1942, 4), Culeţu Petre (Fraşari, 1942, 5), Culeţu Constantin prin văduva Statula cu moşt.(Fraşari, 1942, 5), Dima D. Spiru (Regina Maria, 1941, 7), Dima S. Dima prin văduva Sofia cu moşt. Ilie (Regina Maria, 1941, 4), Ghiţă Andrei (Fraşari, 1942, 4), Mâcă D. Nicolae (Fraşari, 1942, 1), Mizu V. Dumitru prin moşt.Vnaghele şi Costa (General Praporgescu, 1943, 2) şi Bileca C. Vanghele (Fraşari, 1940, 3).

Pe blogul cântăreţului sucevean de muzică populară românească Alin Suceveanu (născut în 1984) la pagina ’’Rădăcinile poeziilor noastre’’ din noiembrie 2010 sunt nominalizaţi şi trei fărşeroţi din Pleasa cu citate despre aromâni. Petre Costicea (81 ani în 1978): „Eram atât de pătrunşi de puterea datinei încât păstorul se supunea necondiţionat legii strămoşeşti şi primea pedeapsa – uneori chiar moartea – cu seninătate pentru ca păcatul să nu se perpetueze şi onoarea obştii să rămână neştirbită.” Cutină Dumitru (77 ani în 1975): „Noi suntem trecători ca iarba câmpului, numai munţii stau pe loc. Numai limba şi datinile rămân să vorbească despre trecerea noastră pe pământ.” Geavela Sotir (75 ani în 1978): „Baza păstoritului nostru era ceata de păstori. În trecut, ciobanii înfrăţiţi se legau prin jurământ în faţa bătrânilor, devenind fraţi.” Citatul lui Geavela Sotir se găseşte şi pe blogul lui Ionuţ Trandafirescu la postarea ‘’Din frumuseţea românismului’’ din 16.10.2009. De asemenea îl citează pe Dima Tudorache (75 de ani în 1958): „Românul e născut să fie stăpân liber, de aceea ne-am putut păstra obiceiurile.” Două din aceste persoane sunt pomenite şi de Constantin Colimitra. Este vorba de Dumitru (Tuşa) Cutina, care lua premiul întâi în fiecare an la şcoala primară din sat, şi de Petra Cuşticea, fiul lui Haralambie (Lambre), cunoscut şi ca Babaţili, despre care spune că avea o voce frumoasă când cânta. Apoi aminteşte şi de un Iani Geavela din Pleasa care avea mai mulţi fii.

 


SURSE:

I. Colimitra Constantin, Fărşeroţii, regia Andrei Colimitra, SUA, 54 foto alb negru, 1986, 300 p – capitolul Satul, oameni şi si nume, capitolul Fărşeroţii din România

II. Coman Virgil, Fonduri arhivistice din patrimoniul Serviciului judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale referitoare la aromânii originari din Albania, Anexă:
1.Tabel nominal cu aromânii originari din Albania ''recolonizaţi'' în municipiul Constanţa, centrul Anadalchioi, judeţul Constanţa, pp. 58-59 (S.J.A.N. Constanţa, fond Inspectoratul General al Colonizării din Dobrogea, dosar 6/1947, f.1-19)
3.Tabel nominal cu aromânii originari din Albania ''recolonizaţi'' în municipiul Constanţa, centrul Viile Noi, judeţul Constanţa, pp. 60-61 (S.J.A.N. Constanţa, fond Inspectoratul General al Colonizării Dobrogea, dosar 89/1947, f. 28-42)
4. Tabel nominal cu aromânii originari din Albania ''recolonizaţi'' în centrul Palazu Mare, judeţul Constanţa , p. 62(S.J.A.N. Constanţa, fond Inspectoratul General al Colonizării din Dobrogea, dosar 65/1947, f.1-19) 

în Berciu Drăghicescu Adina (coord.), Aromânii din Albania - prezervarea patrimoniului lor imaterial, editura Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti, 2010,
http://www.scribd.com/doc/52711655/AROMANII-DIN-ALBANIA-Prezervarea-patrimoniului-lor-imaterial 

III. Lascu Stoica, Împroprietărirea românilor balcanici în Cadrilater în ''Dosarele istoriei'', V, nr.1(65),2002, p.35

IV. Suceveanu Alin, http://www.alinsuceveanu.ro/2010/11/radacinile-poeziilor-noastre.html

V.Trandafirescu Ionuţ, https://trandafirescu.wordpress.com/2009/10/16/din-frumusetea-romanismului/

Last modified on Luni, 19 Septembrie 2011 11:11
Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required