Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Blestemul părintesc şi doliul la fărşeroţi
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
27-04-2011

Blestemul părintesc şi doliul la fărşeroţi

Rate this item
(0 votes)

Respectarea fermă a tradiţiilor laice sau religioase a fost un element care a ajutat la menţinerea neamului fărşeroţilor de-a lungul secolelor în mediul eterogen al Peninsulei Balcanice. Încălcarea lor putea avea consecinţe din cele mai dramatice.

Un astfel de caz a fost înregistrat la familia de fărşeroţi Nastu din satul Pleasa, situat în sudul Albaniei, lângă graniţa cu Grecia. Povestea a fost relatată lui Constantin Colimitra (1910-2001) de un descendent al familiei, Dionisie (Nisa) Nastu. Străbunicul său, Mihai Nastu, fiul celnicului Nastu, a luat-o în căsătorie pe fiica a văduvei Caciamaia. Aceasta avea avere, pe care o gestiona singură. Avea curaj ca un bărbat, călărea ca o amazoană şi trecea des pe la stâna (cutari). Cum avea o singură fiică, nu dorea să o trimită ca noră în altă familie. Conform obiceiului transmis din tată în fiu, un tânăr cu părinţii în viaţă îşi aducea soţia în casa părinţilor săi. Doar în cazul tinerilor fără părinţi şi a celor fără  o situaţie materială era acceptabilă intrarea în familia soţiei. În urma unei înţelegeri  neştiute nici de Nisa, Miha Nastu ’’a intrat ginere’’ la văduvă, după expresia pe care chiar C.C. o găsea lipsită de consideraţie. Bătrânul Nasta, atacat în mândria familiei sale de celnic, l-a blestemat să moară de glonţ. După ce Miha a avut copii care purtau ambele nume, Nastu şi Caciamaia, blestemul părintesc s-a împlinit. A fost un caz rar de nesocotire a obiceiului laic şi a sfatului părintesc, în concepţia celnicului fiul său greşind de trei ori: intrarea ca ginere având părinţii încă în viaţă, purtarea numelui Caciamaia şi supunerea în faţa femeii pentru a moşteni averea familiei acesteia. Ca urmare blestemul părintesc era considerat mai puternic decât o anatemă religioasă, poate egal cu blestemul divin.


Consecinţa tragică a acestui blestem, adică moartea lui Miha Nastu, presupunea asumarea unui doliu părintesc de nouă ani după decesul fiului. Doar dacă circumstanţele o cereau, după trei ani puteau angaja căsătoria unui alt copil. Chiar şi aşa, părinţii nu îşi permiteau să joace.


În acest sens, Colimitra relatează cazul decesului fratelui său Pericle în 1921, la doar 19 ani. Mama sa a intrat în doliu şi nu a mai cântat foarte mulţi ani după nefericitul eveniment. De fiecare dată când începea să ţeasă la război, prima suveică era însoţită de cuvinte de jelanie; de asemenea, de câte ori începea să toarcă la vârtelniţă începea şi plânsul cu lacrimi. În vârstă de doar 11 ani, Constantin era impresionat deosebit de atitudinea mamei sale, încât nu-şi permitea să o părăsească în acelea momente şi trăia alături de ea durerea familiei.



SURSA

:Constantin Colimitra, Fărşeroţii. Monografie, regia Andrei Colimitra, SUA, 1986, 54 foto, 300 p.

Last modified on Luni, 19 Septembrie 2011 10:56
Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required