Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Artişti fărşeroţi din Albania secolului XX
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
26-04-2011

Artişti fărşeroţi din Albania secolului XX

Rate this item
(1 vote)

În satul fărşerot Pleasa din sudul Albaniei  locuia la începutul secolului XX un personaj interesant: Naşu Baţu , poreclit Idiciu. Era croitor de meserie, dar şi ’’un artist de geniu ca actor de comedie’’, după cum îşi amintea la bătrâneţe Constantin Colimitra (1912-2001), născut şi el în Pleasa.

Cu o constituţie fizică herculeană, nu a încercat niciodată să se realizeze în domeniul sporturilor de forţă, ca luptele, halterele şi boxul. A emigrat în America, unde a muncit în fabrică ca muncitor necalificat,deoarece avea o pregătire şcolară sumară. A câştigat puţini bani, fapt ce l-a determinat să se întoarcă în Pleasa,unde şi-a reluat ocupaţia de croitor (raft), meserie învăţată de la tatăl său, ca şi fraţii săi. Ca orice persoană dăruită de Dumnezeu cu talent artistic era puţin atras de munca fizică, aşteptând mereu zilele de sărbătoare, ale sfinţilor în special, pentru a merge la consăteanul respectiv. Era ’’original în ceea ce priveşte comicul’’, spune C.C., care era unul din mulţii copii ai satului, care-l urmăreau oriunde se ducea. Glumele sale spuse în cascadă, cu dicţie şi dezinvoltură, accentuau hohotele de râs  declanşate prin simpla sa prezenţă fizică, urmată de o poantă voalată.S-a stabilit, alături de majoritatea locuitorilor Pleasei,  în România, unde în prezenţa intelectualilor ce vizitau localităţile coloniştilor din Cadrilater (judeţele dobrogene Caliacra şi Durostor), aborda aceeaşi atitudine degajată, fără a lua în considerare pregătirea sau faima lor. Doamnele mai ales îl solicitau ca să mai zică, iar el se arăta lipsit de limite. Dar el reuşea să rămână  serios, nealăturându-se râsului general, ştiind că darul lui este să amuze pe alţii, chiar şi pe cei care, din diferite motive, erau mai greu de destins. El poseda ’’simţul şi intuiţia marilor psiholog’’, ştiind să relaxeze atmosfera fără gesturi de paiaţă care să acopere spiritul. Colimitra îl compara cu talentaţi comici români ca Ion Iancovescu (1889-1966), Constanin Tănase (1880-1945), Grigore Vasiliu Birlic (1905-1970) sau americani ca Charlie Chaplin, Stan Laurel şi Oliver Hardy, Bob Hope, pe care i-a văzut în România sau SUA, unde a emigrat. Dar lipsit de o pregătire de specialitate în domeniul artei, Naşu Idiciu a rămas cunoscut numai în neamul fărşeroţilor.


Un companion al lui Naşu era Spiru (Pilea) Bichi, care îl imita pe marele cântăreţ italian de operă Carusso, pe care probabil că l-a văzut în America, unde lucrase cinci ani.

Tot în Pleasa începutului de secol XX trăiau fraţii Ruca: Spiru (Pilea), Pandele (Pandu) şi Parascheva (Ceva). Aveau voci frumoase şi cântau excelent cântece fărşeroteşti, care îşi au specificul lor, necesitând lungi şi repetate audiţii şi exerciţii în doi.

Un bărbat cu frumoasă voce şi cântare era şi Petra Cuşticea, fiu mai mic al cărvănarului Lambre Cuşticea, căruia i se spunea şi  Babaţili.


În familia  lui Gheorghe Ghiţă din Pleasa toţi cei patru băieţi aveau voci frumoase: Haralambie (Lambri), Socrate, Mărgărit şi Dumitru (Miti).

Pleasa avea şi un poet care crea imediat în contextul unui eveniment, versuri le fiind preluate apoi în cântece fărşeroteşti. Este vorba de Aristide (Tida) Cutina, despre care C.C. crede că dacă ar fi avut studii, ar fi putut deveni un mare reprezentant al poeziei culte.

Sotir Nacea, unchiul din Corceaua al lui C.C., avea o ''voce frumoasă pentru cântarea fărşerotească''. Fiul său, Aristide, avea o voce melodioasă comparabilă cu a marelui cântăreţ de operă italian Beniamino Gigli (1890-1957). Un frate mai mic al lui Sotir Nacea, Ilie (Lia), ’’cânta dumnezeieşte şi juca hore fărşeroteşti precum un balerin de super clasă’’, conform celor auzite de nepotul său Constatin Colimitra de la cei ce l-au cunoscut. Hora fărşerotească (corlu), spre desoebire de cea românească, este deschisă fiind condusă de primul dansator, care imprima propriul său stil. Când intra în cor Lia Nacea la nunţi, chiar şi bucătăresele lăsau treaba pentru a-l admira. Era de meserie croitor şi în timp ce lucra cu tatăl său, Pit Nacea, şi fratele său Sotir, cântau toţi aşa de frumos, încât cei ce treceau pe stradă se opreau să-i asculte până ce terminau. Din păcate a decedat în floarea vîrstei.

Un frate mai mic al lui Constantin Colimitra, Aurel, a moştenit vocea lui Lia Nacea.

Tot în Corceaua trăiau şi fraţii Babu. Dacă Nicolae s-a remarcat ca un poet în ’’dialect fărşerotesc’’, după exprimarea lui C.C., Spiru (Pilea) a rămas cu vocaţia de poet necultivată, nedepăşind stadiul celor cinci clase primare. Un al treilea frate, Hristu (Chita), ştia să cânte din ’’fluiară’’ (fluier).

În sfârşit, poetul Cola Ciubucachi a cântat vitejia fărşeroţilor conduşi de Custula Tanacu în lupta cu trupele turceşti conduse de Muleazim cel ucis de erou, l-a evocat pe Tase Gamaleţ din 1770 şi a descris lupta fărşeroţilor conduşi de Sterie cu albanezii musulmani care le atacau pe soţiile lor ce veneau să le aducă de mâncare de pe muntele Domor pe muntele Seci.


Profesorul român Constantin Burileanu, aflat în vizită în Pleasa în vara lui 1905, făcea următoarea observaţie despre cântecele fărşeroţilor: ''După ce mi-au arătat biserica, Fărşeroţii care îmi ieşiseră în întâmpinare, împreună cu bătrânul şi prea simpaticul preot Năstase. tipul popei romn. dulce la figură şi la vorbă, m-au purtat din casă în casă, întrecându-se să mă cinstească cu ce aveau mai bun şi să-miureze din inimi bună venire între ei, înveselindu-mă cu cântece şi jocuri; aşa că mă simţeam între ei ca între Românii noştri din ţară. Cu toate acestea, am putut remarca, la Fărşeroţi în general, în felul lor de a fi, un fel de tristeţe şi melancolie care, ori cât ar fi dominate de forţă, fac pe Românii aceştia mai puţin vioi şi veseli decât ţăranii noştri dinRomânia. Aceasta se vede şi din cântecele melancolice şi din jocurile lor.Lucrul se explică şi n-am nevoie să insist asupra lui; ei nu pot trăi, din nenorocire, în aceste locuri ca acei pentru care poetul Bolintineanu a cântat câmpul cu florile în zilele de sărbători!''



SURSE:

Burileanu N. Constantin, De la românii din Albania, ediţie îngrijită şi prefaţată de Gabriela Boangiu şi Gabriel Croitoru, postafţă de porf. univ. dr. Gheorghe Zbuchea, fundaţia Scrisul Românesc, Craiova, 2005, 306 p.

Colimitra Constantin, Fărşeroţii.Monografie, regia Andrei Colimitra (SUA), 54 foto,1986, 300 p.

Last modified on Luni, 19 Septembrie 2011 10:51
Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required