Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Biserica din satul fărşerot Pleasa din Albania
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
24-04-2011

Biserica din satul fărşerot Pleasa din Albania

Rate this item
(1 vote)

Satul fărşerot Pleasa a fost înfiinţat la 1780 de către fărşeroţii  care părăsiseră satele Curteşi, Costreşi (sau Costreţi), Jarcani (sau Zărcani) şi Javaleni ) sau (Zavalini) de teama autorităţilor otomane de acolo. Pleas a era situat în munţii de lângă oraşul Korce (’’Corcea’’ sau ’’Corceaua’’ în aromână) din sudul Albaniei otomane, lângă actuala graniţă cu Grecia. Una din cele trei construcţii ale comunităţii, alături de şcoala românească şi adăpostul dreptunghiular acoperit  de la Şipotul mare (izvor), era biserica cu hramul Sfintei Fecioare. Era construită din granit din zonă, având două turle şi o clopotniţă. Lăcaşul de cult, în care puteau intra o mie de enoriaşi, era constituit dintr-un pronaos mare pentru femei, balcon pentru fete şi naos pentru bărbaţi. Poetul Constantin Colimitra (1910-2001), originar din Pleasa, spune în memorialistica sa că biserica a fost ridicată în timpul vieţii străbunicului său.

De asemenea, lăcaşul de cult, care era mic atunci când fărşeroţii au cumpărat Pleasa, a fost reconstruit în timpul bunicului său, donator a două sute de lire de aur turceşti. El îşi amintea în mod deosebit de clopotul bisericii, care bătea în zilele de sâmbătă după-amiază, când părinţii se întorceau din Corcea, unde era zi de târg.

După informaţiile lui Niolae Pipa şcoala şi biserica din sat au fost înfiinţate în 1881.

În partea exterioară a altarului era o pajişte cu şapte pruni, la umbra cărora se reuneau vara bătrânii (auşii) pentru a povesti din viaţa de cioban (picurar) sau chervangiu  (cărvănar). În partea stângă a bisericii e o altă pajişte folosită doar de femei pentru a pune în ziua de Rusalii tipsiile cu plăcintă împărţite ca pomană pentru rudele decedate. Rusaliile erau considerată o sărbătoare la fel de mare ca şi Crăciunul şi Paştele.Lângă biserică se afla un mare cimitir, cu sute de morminte cu cruci de piatră.

C.C. propunea în 1986 ridicarea aici a unui monument funerar în cinstea înaintaşilor, atunci când condiţiile ar fi permis-o, având în vedere că regimul comunist ateu  a căzut de-abia în 1991.

Gestiunea chestiunilor bisericeşti revenea, conform obiceiului, preotului (preft). Papa Năstase, primul preot din sat, se remarcase ca un bun gospodar, dar fiul său Nicola (Coli), care îl urmase ca preot, nu se descurca la fel de bine. Oricum, bărbaţii din sat, care lipseau majoritatea timpului ocupaţi cu turmele şi caravanele, nu se puteau ocupa de aceste probleme. Dar unii din cei care plecaseră să muncească în SUA s-au întors cu idei noi despre gestiunea problemelor comunităţii. În consecinţă, după câteva luni în care ideea s-a răspândit în sat, într-o duminică de sărbătoare, bărbaţii s-au reunit la şcoala din sat. Cei care conduceau adunarea erau Nisa Popescu, fratele preotului, tânărul Ghiţă Cutina, fratelui acestuia, poetul Tida, învăţătorul Petra Ghiţă, învăţătorul Mituli Bici şi alţi întorşi din America, precum şi croitorul (’’raft’’) în vârstă Miciu Caramitru. Nisa, Miciu şi Ghiţă l-au propus pe Andrei (Chendra) Colimitra, tatăl lui C.C,, ca preşedinte al comunităţii. Chendra a fost ales cu majoritate, iar Miciu a fost ales casier. După trei ani, în care a fost reales pentru că a reuşit să umple vistieria bisericii cu lire turceşti de aur şi cu napoleoni de aur, Chendra a cerut să fie înlocuit deoarece afacerile îi ocupau mult timp. I-a urmat, cu acelaşi succes, Miciu Caramitru.

În legătură cu veniturile bisericii, C.C. aminteşte de obiceiul de Bobotează. În acel moment, lipseau circa 10% din bărbaţii din sat, plecaţi cu oile la iernat în regiuni mai calde. După slujba de Bobotează se luau icoanele care formau catapeteasma şi se scoteau la licitaţie, la care participa tot satul. Se începea cu icoana Bobotezii, pentru care se plăteau până la 20 de napoleoni aur. Licita toată lumea, deoarece se purtau nume de sfinţi, consideraţi protectori. Întreaga licitaţie putea dura şi trei ore, adunându-se cel puţin 200 de napoleoni aur.


Profesorul român C. Burileanu a vizitat Pleasa în vara lui 1905, la puţin timp după data de 20 iulie. În acea zi o bandă de antarţi (paramilitari) greci au atacat satul, au ars cărţile bisericeşti în limba română şi au lăsat un scurt manifest pe uşa bisericii, prin care ameninţau cu moartea pe cei care mai foloseau limba română în şcoală şi biserică. Pleasoţii i se plânegau profesorului: ''(:::) iar acum au trimis antarţi să ne jefuiască şi să ne omoare pentru că n uvrem să ne lăsăm şcoala, biserica şi limba!'' Despre aceste două clădiri şi instituţii călătorul făcea următoarea observaţie critică: ''Şcoala şi biserica lasă de dorit ca construcţii şi ca localuri adaptate scopului cărora le- fost destinate să servească''.

De biserică este legat şi un eveniment cu caracter politico-religios ce a avut loc într-o duminică de primăvară a anului 1914. Acest eveniment a avut loc în contextul în care  armata greaca ocupase sudul recent întemeiatului stat albanez (1912) în cursul celui de-al doilea război balcanic (1913). Grecii au înfiinţat atunci o episcopie ortodoxă cu reşedinţa în oraşul Korce, cu scopul de a trece bisericile fărşeroţilor sub jurisdicţia patriarhiei de la Constantinopol, deoarece acestea se aflau din a doua jumătate a secolului XIX sub protecţia statului român prin înţelegere cu imperiul otoman . În respectiva zi episcopul grec a venit în Pleasa pentru a oficia o slujbă în limba greacă. Ca urmare tot satul s-a ridicat să-l întâmpine cu ostilitate, încât în fuga sa ierarhului grec a aruncat sutana şi potcapul. Evenimentul a fost cântat în poezia Pleasa, hoară râmănească: Pleasa, hoară râmănească-Dumnidzale!Nu s-faţi  vroară grecească-Dumnidzale!Lăi dispoţi cu mintea glară-Dumnidzale!Agiumsi la şoputir-Dumnidzale!Cheţrili-li nirdzeau şingir-Dumnidzale!La ţal Puliu cu măna mari-Dumnidzale!Ţi-acâţaşi dispoti di nari-Dumnidzale!Lăi Nisa cu mâna lungă –Dumnidzale!Ţi fîţeşi dispoti ca s-fugă!-Dumnidzale! Transpusă în româneşte de C.C. ea sună astfel: ’’Pleasa, sat pur românesc-Dumnezeule!Nu devine el grecesc –Dumnezeule!Episcop, tu cu minte proastă-Dumnezeule!Ce căutai tu în satul Pleasa?- Dumnezeule!Pietricelele zburau în şir- Dumnezeule!Soaţa lui Puiu cu mâna mare- Dumnezeule!Care ai prins pe episcop de nare (nas) – Dumnezeule!Tu, Nisa cu palma largă – Dumnezeule !Care-ai prins pe despot de barbă- Dumnezeule!Tu, Nisa cu mîna lungă- Dumnezeule!Care-ai pus pe despot pe fugă – Dumnezeule!’’ Poezia ne spune că episcopul grec a fost întâmpinat cu pietre de copiii satului, după care una din femei, soţia lui Puiu, mai vînjoasă, l-a prins de nas. Apoi uriaşul învăţător Nisa Balamaci, fiul celnicului (mare proprietar de oi) Spiru Balamaci, l-a apucat de barbă făcându-l să fugă. Antarţii (paramilitarii) greci s-au răzbunat asasinându-l pe preotul Haralambie Balamaci de la biserica fărşeroţilor din Corcea, care era originar din Pleasa.

Conform documentelor oficiale româneşti de epocă citate de istoricul român Adina Berciu Drăghicescu, în epoca otomană biserica românească din Pleasa era una din cele 5 ale fărşeroţilor din Albania. În 1925 este menţionat ca preot în Pleasa Nisa Popescu, iar în 1942 unul din cei cinci preoţi aromâni din Albania este Gh. Puia.


Despre acesta din urmă, Constantin Colimitra îşi aminteşte că în tinereţe fusese ''cărvănar''. În 1926, când s-a înfiinţat liceul românesc din Corcea, s-a înscris la această şcoală,la care a urmat doar două clase, deoarece instituţia s-a desfiinţat. Totuşi cele două clase i-au fost folositoare, deoarece în 1928, când aproape tot satul a venit în România, el a rămas şi a cerut episcopiei din Corcea să-l pregătească pentru preoţie, deoarece preotul Coli Popescu a plecat. Fiind om foarte credincios, a reuşit să devină un bun preot.


În ceea ce-l priveşte pe Nisa Popescu, este posibil să fie o confuzie cu Coli Popescu, deoarece cei doi erau fraţi, C.C. menţionându-l de două ori pe Coli Popescu ca preot.Coli a fost în timpul păstorii tatălui său, Papa Năstase, cântăreţ de strană, dar a urmat trei luni de cursuri de preoţie în Corceaua.


Un personaj religios cu totul aparte în Pleasa era bătrânul ascet Coti Ghiţă, identificat cu învăţătura şi viaţa lui Isus Hristos, pe urmele căruia mergea ca ''un Apostol Întârziat, ca un sfânt din cei populează catapeteazma bisericii ortodoxe'', potrivit expresiei lui Colimitra. Retras într-o peşteră în timpul verii, acest papu (bunic, bătrân, înaintaş) citea necontenit, uneori fără chiar a mânca până la înserat. Lectura Bibliei şi rugăciunile nu-i erau perturbate de cei 15 copii care se adunau curioşi şi uşor gălăgioşi lângă el.Probabil că era numai cu trupul pe pământ, în timp ce spiritul i se contopea cu divinitatea. Aşa îşi explică C.C. cum a reuşit să înveţe să citească fără o pregătire şcolară. Deşi nu a fost un caz singular de-a lungul vremurilor, din cauza faptului că trăia într-un sat izolat, ''sfinţenia'' sa a rămas cunoscută numai consătenilor săi.


Un studiu românesc din 1930 menţionează ca preot în satul părăsit de majoritatea locuitorilor care emigraseră în România pe Toma Apostol. De origine albaneză, acest preot slujea o dată pe lună în greceşte. În consecinţă, deşi rsetul comunităţii îl accepta, studiu recomanda ministerului instrucţiunii român să nu fie inclus în buget.

În 1967 statul comunist albanez a dus ateismul pe cele mai înalte culmi, închizând toate bisericile şi moscheile din ţară, dar după prăbuşirea sa în 1991 a fost restaurată libertatea religioasă.


Importanţa instituţiei bisericeşti la aromâni este sintetic relevată de C.C. în următoarea frază:
‘’Biserica, dragul meu cititor, a fost nava cu ajutorul căreia am străbătut vremurile grele, de-a lungul veacurilor, atât noi, fărşeroţii, cât şi îngeneral românii macedoneni, cât şi fraţii noştri din fericita Dacie.’’


SURSE:

I. Berciu-Draghicescu Adina (coord.), Aromânii din Albania-Prezervarea patrimoniului lor imaterial,Proiect sub egida Departamentului pentru românii de pretutindeni al Guvernului României, Editura Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti, 2010 - VIII Anexe Documente de arhivă: 28.1930 ianuarie 9, Bucureşti, Studiu privind istoricul şcolilor româneşti din Peninsula Balcanică de la înfiinţare până în 1930.(A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 15, f. 149-151), http://www.scribd.com/doc/52711655/AROMANII-DIN-ALBANIA-Prezervarea-patrimoniului-lor-imaterial

II.Berciu-Draghicescu Adina, Aspecte din viaţa religioasă a românilor din PeninsulaBalcanică – a doua jumătate a secolului al XIX-lea – prima jumătate a secolului XX. Documente de arhivă, http://lisr.ro/14-berciu.pdf
III.Berciu Drăghicescu Adina, ''Şcoli şi biserici româneşti din Peninsula Balcanică. 1864-1948'' în ''Studii de Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării'', Nr. 9/2005 - 10/2006, pp.208-241
http://www.lisr.ro/9-10-berciu.pdf

IV. Berciu Drăghicescu Adina şi Petre Maria, ''Şcoli şi biserici româneşti din Peninsula Balcanică. Documente (I)1864-1948)'', editura Universităţii Bucureşti, Bucureşti, 2004, 668 p. - Indice de localităţi.Indice de persoane. Bibliografie: pp. 629-665http://www.scribd.com/doc/49584811/%C5%9Ecoli-%C5%9Fi-biserici-romane%C5%9Fti-din-Peninsula-Balcanic%C4%83-Doc-6-1864-1948

V. Burileanu N. Constantin, De la românii din Albania, ediţie îngrijită de Gabriela Boangiu şi Gabriel Croitoru, postfaţă prof. univ. dr. Gheorghe Zbuchea, fundaţia Scrisul Românesc, Craiova, 2005, pp. 44-54 (subcapitolul Comuna Pleasa din capitolul Românii din împrejurimile Coriţei)

VI. Colimitra Constantin, Fărşeroţii, regia Andrei Colimitra, SUA, 54 foto alb negru, 1986, 300 p.
VII. Pipa Nicolae, Vizită la două sate arămîne, Corcea, 05.09.1994, ''Revista românã'' nr. 1 (55) / 2009, http://astra.iasi.roedu.net/pdf/nr55p33-34.pdf

Last modified on Luni, 19 Septembrie 2011 10:35
Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required