Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Stropani - cătunul familiei Pitu din Albania
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
23-04-2011

Stropani - cătunul familiei Pitu din Albania

Rate this item
(0 votes)

Sătucul montan Stropani a fost înfiinţat de familia de celnici fărşeroţi Pitu la hotarul cu satul fărşerotesc  Pleasa, hotar marcat de Fântâna cea mare (Izvorul cel Mare). Întemeierea a avut loc în 1780, când sutele de familii din satele fărşeroteşti  Curteşi, Costreşi (sau Costreţi), Jarcani (sau Zărcani) şi Javaleni  sau (Zavalini) şi-au părăsit într-o singură noapte locurile natale cu toate turmele lor, de teama autorităţilor locale otomane. Ei s-au aşezat în sudul Albaniei otomane, în vilaetul Korce (Curceaua  sau Corcea în aromână), ale cărui autorităţi au acceptat înfiinţarea de către aceştia a localităţilor Pleasa, Dişniţa şi Stropani, situate la distanţe de maximum 10 km una de alta.

 

Iniţial cei cinci fraţi Pitu au locuit sus pe munte, la locul numit Câlive (Colibe). Apoi ei au cumpărat o jumătate din muntele Murava, respectiv versantul său nordic, deoarece în calitatea lor de deţinători de  mari turme de oi aveau în proprietate comună peste şapte mii de animale.

 

Cum iarna nu aveau unde le paşte, plecau cu toţii în Grecia, unde era clima mai blândă, aşa cum făceau şi alţi celnici.

 

Singurul dintre fraţi care ierna în Stropani, pentru a păzi satul, era Tache, care îşi pierduse oile. Constantin Colimitra (1912-2001), care a reţinut acest fapt din copilăria sa, a considerat o enigmă faptul că ceilalţi fraţi  nu l-au ajutat să-şi refacă turma.

 

Aici, în valea muntelui, care înconjoară din trei părţi satul şi-l face mai puţin luminat primăvara, toamna şi iarna, au construit fraţii cele cinci locuinţe mari, cu grajduri pentru cai.

 

Au mai construit şi o căsuţă ca lăcaş de închinăciune, în care au instalat o icoană a Sfintei Fecioare şi alte două mai mici. Din când în când slujea aici un preot adus din Pleasa sau Corceaua.

 

Ceea ce i-a ajutat să se menţină ca celnici până în anii ’20 a fost faptul că aveau familii numeroase cu mulţi băieţi.

 


Profesorul român Nicolae Burileanu a făcut în vara lui 1905 o călătorie în aşezările aromâneşti din Albania otomană, care va fi descrisă într-o lucrare ce a apărut în anul următor.A găsit Stropani într-o situaţie nu tocmai roz. El încheia subcapitolul Dişniţa din capitolul Românii din împrejurimile Coriţei (Corceaua sau albanezul Korce) cu următorul paragraf: ''Mai sus de Dişniţa se afla odată o altă comună românească ce se chiema Stropani;e vorba ca această comună să se refacă. Celnicul Pitu Gaichi,proprietarul muntelui Stropani,e dispus la aceasta.''

 


Referinţele la întemeierea sătucului Stropani sunt asemănătoare în memorialistica (1986, SUA) poetului aromân Constantin Colimitra (n. Pleasa 1910-m. 2001 SUA) şi în lucrarea (2004, Constanţa) lui Nicolae Cuşa, istoric aromân din Constanţa.

 


Stropani a fost, împreună cu vecinele sale Dişniţa şi Pleasa, furnizor de colonişti pentru judeţele dobrogene Durostor şi Caliacra. Astfel, la 26 octombrie 1925 soseau la Constanţa cu vaporul ’’Iaşi’’ 200 de familii de fărşeroţi din cele trei sate.Totuşi,  în secolul XX sătucul se extinsese şi cu alte familii. Astfel, într-un document al Inspectoratului de Colonizare Dobrogea din 1947 apar următorii patru locuitori din Stropani care fuseseră colonizaţi în localitatea Cociumar, din judeţul Durostor: Sarziu M. Lazăr, Târziu Nicolae, Târziu St. Ion şi Târziu Namu. Ei au fost recolonizaţi în Nisipari, judeţul Constanţa, în 1940, fiind capii unor familii cu 6, 5, 5 şi 8 membri.

 

Stropani apare pe harta ’’Aşezări româneşti din sudul Peninsulei Balcanice’’ realizată de filologul aromân Theodor Capidan (1879-1953) în lucrarea sa Macedoromânii din 1942. Acest document cartografic apare şi  în Atlasul istoric coordonat de Ştefan Pascu în 1971. Hartă este publicată pe Internet de revista Etnosfera a Centrului European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române, fiind preluată de la Centrul de Antropologie Vizuală al Universităţii Bucureşti (2007).

 

Pe Youtube există un user George Pitu pe a cărei listă de videoclipuri cu muzică aromână este şi cântecul polifonic  ’’Cânticul al Goga’’cu poze vechi alb-negru, cu data creării 21.04.2010 şi printre ale cărui etichete găsim şi Stropani.

 

Pe diversele hărţi contemporane de pe Internet Stropani apare şi în varianta Stropan (http://travelingluck.com), singurele menţiuni fiind că este ''populated place'' (www.traveljournals.net) şi că aparţine administrativ de oraşul Korce (www.geographic.org).


SURSE:
I. Burileanu N. Constantin, De la românii din Albania, ediţie îngrijită şi prefaţată de gabriela Boangiu şi Gabriel Croitoru, postafţă de prof. univ. dr. Gheorghe Zbuchea,Fundaţia ''Scrisul Românesc'', Craiova, 26 foto alb negru, 306 p.

 

II. Capidan  Theodor, Aşezări şi centre aromâneşti în secolul XX (hartă), ''Etnosfera'', Centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române http://www.cespe.ro/images/Revista/localitati.swf

 

III. Colimitra Constantin, Fărşeroţii, regia Andrei Colimitra, SUA, 54 foto alb negru,1986, 300 p

 

IV.Coman Virgil, Fonduri arhivistice din patrimoniul Serviciului Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale referitoare la aromânii originari din Albania,Anexa 8: ’’Tabel nominal cu aromânii originari din Albania „recolonizaţi” în centrul Nisipari, judeţul Constanţa’’ (S.J.A.N. Constanţa, fond Inspectoratul General al Colonizării din Dobrogea, dosar 61/1947, f. 1-13) în Berciu-Drăghicescu Adina (coord.), Aromânii din Albania – prezervarea patrimoniului lor imaterial,Proiect realizat sub egida Bibliotecii Metropolitane Bucureşti şi a Departamentului Pentru Românii De Pretutindeni de pe lângă Guvernul României, Editura Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti, 2010 http://www.bibliotecametropolitana.ro/Uploads//3_2011/140946.pdf

IV. Cuşa Nicolae, Macedo-Aromânii dobrogeni, Ex Ponto, Constanţa, 2004 http://www.scribd.com/doc/39057071/macedo-aromanii
V. Lascu Stoica, Împroprietărirea românilor balcanici în Cadrilater, în „Dosarele istoriei”, V,
nr. 1 (65), 2002, p. 35.

 

 

Iniţial cei cinci fraţi Pitu au locuit sus pe munte, la locul numit Câlive (Colibe). Apoi ei au cumpărat o jumătate din muntele Murava, respectiv versantul său nordic, deoarece în calitatea lor de deţinători de  mari turme de oi aveau în proprietate comună peste şapte mii de animale.

Cum iarna nu aveau unde le paşte, plecau cu toţii în Grecia, unde era clima mai blândă, aşa cum făceau şi alţi celnici.

Singurul dintre fraţi care ierna în Stropani, pentru a păzi satul, era Tache, care îşi pierduse oile. Constantin Colimitra (1912-2001), care a reţinut acest fapt din copilăria sa, a considerat o enigmă faptul că ceilalţi fraţi  nu l-au ajutat să-şi refacă turma.

Aici, în valea muntelui, care înconjoară din trei părţi satul şi-l face mai puţin luminat primăvara, toamna şi iarna, au construit fraţii cele cinci locuinţe mari, cu grajduri pentru cai.

Au mai construit şi o căsuţă ca lăcaş de închinăciune, în care au instalat o icoană a Sfintei Fecioare şi alte două mai mici. Din când în când slujea aici un preot adus din Pleasa sau Corceaua.

Ceea ce i-a ajutat să se menţină ca celnici până în anii ’20 a fost faptul că aveau familii numeroase cu mulţi băieţi.


Profesorul român Nicolae Burileanu a făcut în vara lui 1905 o călătorie în aşezările aromâneşti din Albania otomană, care va fi descrisă într-o lucrare ce a apărut în anul următor.A găsit Stropani într-o situaţie nu tocmai roz. El încheia subcapitolul Dişniţa din capitolul Românii din împrejurimile Coriţei (Corceaua sau albanezul Korce) cu următorul paragraf: ''Mai sus de Dişniţa se afla odată o altă comună românească ce se chiema Stropani;e vorba ca această comună să se refacă. Celnicul Pitu Gaichi,proprietarul muntelui Stropani,e dispus la aceasta.''


Referinţele la întemeierea sătucului Stropani sunt asemănătoare în memorialistica (1986, SUA) poetului aromân Constantin Colimitra (n. Pleasa 1910-m. 2001 SUA) şi în lucrarea (2004, Constanţa) lui Nicolae Cuşa, istoric aromân din Constanţa.


Stropani a fost, împreună cu vecinele sale Dişniţa şi Pleasa, furnizor de colonişti pentru judeţele dobrogene Durostor şi Caliacra. Astfel, la 26 octombrie 1925 soseau la Constanţa cu vaporul ’’Iaşi’’ 200 de familii de fărşeroţi din cele trei sate.Totuşi,  în secolul XX sătucul se extinsese şi cu alte familii. Astfel, într-un document al Inspectoratului de Colonizare Dobrogea din 1947 apar următorii patru locuitori din Stropani care fuseseră colonizaţi în localitatea Cociumar, din judeţul Durostor: Sarziu M. Lazăr, Târziu Nicolae, Târziu St. Ion şi Târziu Namu. Ei au fost recolonizaţi în Nisipari, judeţul Constanţa, în 1940, fiind capii unor familii cu 6, 5, 5 şi 8 membri.

Stropani apare pe harta ’’Aşezări româneşti din sudul Peninsulei Balcanice’’ realizată de filologul aromân Theodor Capidan (1879-1953) în lucrarea sa Macedoromânii din 1942. Acest document cartografic apare şi  în Atlasul istoric coordonat de Ştefan Pascu în 1971. Hartă este publicată pe Internet de revista Etnosfera a Centrului European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române, fiind preluată de la Centrul de Antropologie Vizuală al Universităţii Bucureşti (2007).

Pe Youtube există un user George Pitu pe a cărei listă de videoclipuri cu muzică aromână este şi cântecul polifonic  ’’Cânticul al Goga’’cu poze vechi alb-negru, cu data creării 21.04.2010 şi printre ale cărui etichete găsim şi Stropani.

Pe diversele hărţi contemporane de pe Internet Stropani apare şi în varianta Stropan (http://travelingluck.com), singurele menţiuni fiind că este ''populated place'' (www.traveljournals.net) şi că aparţine administrativ de oraşul Korce (www.geographic.org).

Last modified on Luni, 19 Septembrie 2011 10:27
Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required