Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Puntea di Larsa ( Puntea din Larisa) în antologia N. Caraiani – N. Saramandu
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
24-07-2011

Puntea di Larsa ( Puntea din Larisa) în antologia N. Caraiani – N. Saramandu

Rate this item
(0 votes)

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu publicau Folcor aromân grămostean. În această antologie au inclus separat de celelalte categorii poezia Puntea di Larsa. Poezia a fost prezentată în două variante, cu versiuni româneşti ale editorilor. Aceştia explicau într-o notă de subsol că Larsa este termenul aromân pentru numele oraşului Larisa din regiunea greacă Tesalia..

Într-una din variante, vestitul meşter Iancu pune priu cu fiul împăratului că va reuşi să construiască un pod la Larisa. Dar cei 50 de meşteri angajaţi constatau că ce lucrau ziua se dărâma noaptea. O pasăre îi dezvăluie lui Iancu faptul că reuşita construcţiei cere un tribut şi atunci Iancu o cheamă pe soţia sa Chiraţa. El o păcăleşte că a scăpat inelul în puţ şi-i cere să i-l scoată de acolo: Chiraţa plîndzi, azghileaşti, Iancu l'i-arcă laţlu di guşi: - Cumu plîndzi Ianachilu tu leagînu,Ş-cumu treamburî perl'i a mei, Aşi s-treamburî puntea Larsa. Ş-cafi anu curbanî ş-cadî. (Bine mîna nu-ntindea, Iancu laţul îi punea, Plîngea, biata, şi striga: - Precum Ianachi când boceşte, Păru-n capmi se clinteşte, Puntea să se zguduiască, Şi-n toţi anii om jertfească.)

II.
Trei lai masturi alîvdaţ,
Ş-lucra puntea di Larsa.
Dzua adra,
Noaptea aspîrdzea.
Protlu masturu ş-lîcrîmeadzî.
- Masture, ţi-ţ lîcrîmaşi?
- N'-cădzu vula, cumu lucramu.
Dimîndaţ ali Chiraţî,
Z-inî cu Ianachi di mînî.
Ia-u Chiraţa, iu ma ş-ini.
- Bun'-vî dzua, voi cumnaţi.
- Ghini vinişi, lea Chiraţă.
Cîtu intră laia Chiraţî,
El'i - cu parlu tu hicati!
- Na, na, na, cumnaţl'i a mei,
Cumu treamburî truplu a meu,
Aşi s-treamburî puntea aestî;
Cumu fudzi laptili a meu,
Aşi s-fugî arîulu aestu;
Cumu aurî Ianachilu a meu,
Aşi s-aurli arîulu aestu:
Dzaţi s-treacî ş-trei s-neacî.
(Trei meşteri se trudeau,
Puntea din Larsa durau,
Ziua ce dura,
Noaptea se surpa.
Mare meşter lăcrima.
- Meştere, ai lăcrimat?
- Bolobocul l-am scăpat.
Spuneţi-i Chiraţei să vină,
Cu Ianachi cel mic de mînă.
A venit biata Chiraţa:
- Cumnaţii mei, bun găsit.
- Chiraţă, bine-ai sosit.
Ea nici bine n-a venit,
Ei cu parul au lovit.
- Voi cumnaţi, fiţi blestemaţi!
Precum trupul meu zvîcneşte,
Precum laptele-mi ţîşneşte,
Apa-n puhoaie să crească,
Puntea să se zguduiască;
Şi cum urlă al meui băiat,
Urle rîul ne-ncetat,
De-or trece pe punte zece,
Din ei, trei să se înece.)

Editorii remarcă în Introducere că această poezie ilustrează în cadrul geografic balcanic motivul românesc al meşterului Manole, subliniind ''forţa impresionantă'' a blestemului mamei.

SURSA:
Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu (editori), Folclor aromân grămostean, editura Minerva, Bucureşti, 1982, pp. XIII, 372-375.

Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required