Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Poezii de păstorit şi cărvănărit în antologia Chiraţei Iorgoveanu Dumitru
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
03-07-2011

Poezii de păstorit şi cărvănărit în antologia Chiraţei Iorgoveanu Dumitru

Rate this item
(0 votes)

În 1976 Chiraţa Iorgoveanu Dumitru publica o antologie de poezie populară aromână, în care a inclus şi lirica păstoritului şi cărvănăritului. Cele 18 poezii din această categorie, cărora le-a ataşat versiuni proprii în româneşte, sunt: Bate cuclu s’puil’li tuţ (Cîntă cucul, păsări multe), Tu-albi ş-cu pulasca-n bîrnu (Cu strai alb, cartuşe-n brîu), Tut cu ah, cu suschirare (Tot cu ah şi cu oftări), Ună veară mari,mari (Înt-o vară lungă, lungă), Pi măgulă analtu (Sus pe o colină), Voi, armă’ni di pi nafoară (Voi aromâni din lumea largă), Nic ni-earam şi drac ni-earam (Mic eram,un drac eram), Moi, frîmţeale cundil’iate (Tu, sprîncene-ncondeiate), Ună veară mare,mare (A fost o vară mare, mare), Ma dzîţeţî bobo,bobo (Ci ziceţi bobo, bobo), O,măraţ, măraţ di noi (O, săraci,sărmani di noi), Moartea picurarlui Nica (Moartea ciobanului Nica), Cîntic di Avdela (Cîntec din Avdela), Lea Bachiţa noastră (O, Bachiţa noastră), Lai Ianachi ,s’nu nerdzi la oi (’Nachi, să nu mergi la oi), Negură, nu scoală pulbirile (Neguri, pulberi nu stîrniţi), Cărvănarlu armân vîtîmat de furi (Cărvănarul aromân omorît de furi) şi Cărvănaru mortu-n cărvane (Cărvănar mort în caravană). Titlurile poeziilor sunt reprezentate de primul vers.

Bate cuclu s’puil’li tuţ a fost preluată din culegerea folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Într-o notă de subsol editorul explică faptul că poezia ilustrează transhumanţa păstorilor aromâni. În acest sens este citat Iovan Cvijic (La Peninsule Balcanique – geographie humaine, 1918): ’’La începutul lunii mai 1910, i-am văzut întorcîndu-se în munţi. Pe drumul dintre Vodena şi Pazar (Ianiţa) am întîlnit 15 pînă la 20 de turme numărînd 50 pînă la 60 000 de oi. Aparţineau aromânilor, care, după ce au iernat în cîmpia Salonicului, se întorceau în Pind, pe Peristera, pe Galiciţa şi în alţi munţi...’’ În poezie sunt menţionate următoarele sate aromâneşti din munţii Pind (Grecia): Zmixe, Sămărina,Pirivole, Avdela şi Buboanea. Poetul anonim descrie astfel acest fenomen ancestral al transhumanţei aromânilor în munţii Balcani: Bate cuclu ş’puil’i tuţ,/Fug armânil’i nsus, tu munţ,/Un-spri-un – ti l’ea haraua,/L’i-zilipsesc tută duneaua. (Cîntă cucul,păsri multe,/Pleacă aromânii-n munte./Şiruri, şiruri – o minune,/Îi admiră-ntreaga lume.)

Tu-albi ş-cu pulasca-n bîrnu a fost culeasă de la Maria Iorgoveanu. Tema poeziei este sentimentul de mândrie al aromânului din munţii Balcani în raport cu ancestrala ocupaţie de păstor: Tu-albi ş-cu palasca-m bîrnu,/Cîciula tut pi frîmti./Ca di zîmane ni-escu armânu,/Io picurar ditu munti./Tîmbarea ni-easte casa mea/Ş-cupia ni-am fumeal’ie. (Cu stari alb, cartuşe-n brîu,/Şi căciula tot pe frunte./Aromân de viţă veche,/Sînt cioban de pe la munte./Casa mea îmi e tâmbarea/Şi familia mi-e turma.) Editorul explică termenul aromân tîmbare ca fiind o manta de păr de capră cu glugă.

Tut cu ah, cu suschirare a fost preluată din culegerea folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Tema poeziei este rutina vieţii cotodiene de păstor aromân în Balcani: Tut cu ah, cu suschirare,/N-iu trec dzua di co-andzare,/mea cu cî’nil’i me-angîrnescu,/Şi cu oile ni-azburăscu. (Tot cu ah şi cu oftări,/Îmi trec ziua de cu zori./Cu cei câini mă gîlcevesc/Şi cu oile vorbesc.)

Ună veară mari,mari a fost culeasă de la Chiraţa Caracota. Tema poeziei este firtul turmei de oi a tînărului păstor Culachi, aflat la stână în cursul verii: Şi-eara prindu agustu/Oili tu mas ma-şi li-adună,/Culachi ma-şi si bîgă/Şi greu somnu ma-şi durni/Un iehtru laiu ţi-i mindui:/Oili ditu mas îi li silighi,/Tahina Culachi anda-şi si sculă,/Oili tu mas nu-şi află. (Prin ajunul lui gustar/Turma-n tîrlă-şi adună,/Şi Culachi mi se culcă/Şi greu somn îmi mai dormi./Şi-un om rău ce-i plănui:/Oile i le slobozi./În zori,cînd mi se sculă,/Tîrla goală o află.)

Pi măgulă analtu a fost culeasă de la Maria Iorgoveanu. Tema este poeziei este pierderea de către câţiva păstori a turmei lor de oi în timp ce ei dormeau: Pi mîgulă analtu,/Trei cupii di stearpi,/şapti picurari./Tu mirindzi li-alinarî,/Ş-ei lail’i s-bîgarî,/Freu somnu-şi cîlcarî./Anda si scularî/Oili nu li-aflarî! (Sus pe o colină,/Trei turme de sterpe,/Şapte păcurari./La prânz le-adunară,/Şi ei se culcară,/Somn greu i-apucară./Şi cînd se treziră,/Oile nu mai găsiră.)

Voi, armă’ni di pi nafoară a fost preluată din culegerea folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Tema poeziei este atacul bandiţilor asupra turmelor de oi, în particular asupra celei a lui Mergi: Voi, armă’ni di pi nafoară,/Dzuuă albă, bană laie - /Cari s’aveţ, corghi’i, cupii,/Nu v’aveţ bană ş’zuli/Di şcreta di cumitie. (Voi armâni din lumea largă,/Ziua albă, viaţa neagră./De-aveţi turme,bieţi, vai, /N-aveţi viaţă, n-aveţi trai,/De cea neagră cumitie.) Editorul explică într-o notă de subsol termenul aromân cumitie prin rebeliune.

Nic ni-earam şi drac ni-earam a fost culeasă de la Maria Iorgoveanu. Tema poeziei este împărţirea tânărului păstor între datoria de a paşte cele 1500 de oi ale tatălui şi dorinţa de a se întâlni cu iubita sa: Vrută, vrui ta-s inu la voi,/Nu-avea cari,moi, s-alas la oi,/Tumbe, tumbe, tumbe lăi!/ Maş nî oară oară ni-ascîpaiu,/Unu fîrtatu la oi lîsaiu,/Tumbe,tumbe,tumbe lăi! (Dragă, vrui să vin la voi,/N-avui cin’ să las la oi./Tumbe, tumbe, tumbe,măi!/Doar o dată eu scăpai,/Un fîrtat la oi lăsai./Tumbe, tumbe, tumbe,măi!) Este una din foarte puţinele poezii structurate în strofe şi refren.

Moi, frîmţeale cundil’iate a fost preluată din culegerea folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor.Tema poeziei este reprezentată de semnificaţiile negative ale cântecului cucului pentru aromâni: Cuclu ş’bate,ună s’duţe,/Dor di vreare nîs ni-aduţe;/Cuclu bate pi-alumache/Di-ni aduţe maşi mirache;/Cuclu bate sus pri chin/Di-ni aduţe maşi virin;/Cuclu bate pi păduri,/Si umplă loclu di furi;/Cuclu ş’cîntă strî fîntîni/Di s’dirină lail’i-armâni;/Cuclu cîntă ş-nu păftseaşte,/Inima cît ni-u cîrteaşte. (Cucul cîntă şi se duce/Dor de dragoste mi-aduce./Cucul cîntă-n pomişor/Şi-mi aduce numai dor./Cucl cîntă, sus, în pin,/Mi-aduce numai venin./Cucul cîntă în păduri/Se umple drumul de furi./Cucul cîntă la fîntîni/ Se jelesc bieţii-aromâni./Cucul cîntă, nu-ncetează, Inima mi-o întristează.)

Ună veară mare,mare a fost preluată din culegerea folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Tema poeziei este împărţirea păstorului aromân între ocupaţia sa la stână pe timpul verii şi dorul de familie: - Cum si v’in, nveastă curbane?/Cu cari s’las oile nu are:/V’ine luplu di’şi-li tail’e./-Las s’li tal’e, las s’li mîcă,/Pîn’di ună s’li dinică,/Ş’tine s’dai pînă di casă,/C-ai fumeal’e, c-ai înveastă! (-Cum să vin, nevaste mea,/N-am cui oile lăsa,/Lupul mi le-o sugruma./-Le sugrume,le mănînce,/Pîn la una le dumice./Tu să vii pînă acasă,/Că ai prunci şi ai nevastă!)

Ma dzîţeţî bobo,bobo a fost preluată din culegerea folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Tema poeziei este iernarea familiilor aromâne muntene cu turmele de oi în satul Armiro din cîmpiile Greciei: Ea dzîţeţî lele, lele,/Că n-armîn fumel’ile,/ Că-s viţate to-apă araţe,/Si-ş facă călivi nafoară,/Pute caplu s-nu li doară. (Ian ziceţi lele şi lele,/Ne rămân familiile,/Nu le place-n cîmp să stea,/Apă rece vor să bea, /Colibe să-şi facă afară,Niciînd capul să le doară.)

O,măraţ, măraţ di noi a fost preluată din culegerea folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor.Tema poeziei este pierderea turmelor de oi de către păstorii aromâni din cauza iernii grele: O, măraţ, măraţ di noi,/Plîndzem ca niţil’i ficiori,/Că nă-armasim făr’di oi:/ Li chirum di iarnă greauă,/Nel’i, tu fital’iu, di neauă; (O, săraci, sărmani de noi,/Plîngem ca nişte copii,/Căci răma-am fără oi./Le-am pierdut în iarna grea,/Miei fătaţi pe timp de nea!)

Moartea picurarlui Nica nu are precizată sursa. Tema poeziei este rănirea de către duşman a păstorului Nica, pe care îndatoririle ocupaţionale îl cheamă şi în pragul morţii: Cîntă cucotlu chi-chi!/Griţ-l’i-al Nica că-apiri./Belu-aurlă trîşi-n dzeană,/Griţ-l’i-al Nica tra s’lu’angană./S’dusiră oile la sărine,/Griţ-l’i-al Nica s’li mărşine./Inşi ţaplu tu cărare,/Griţ-l’i-al Nica si-l’i da sare./S’dusiră oile trîşi la baltă/Griţ-l’i-al Nica tra s’li-adapă. (Cîntă un cocoş: chi, chi,/Spuneţi-i că-s zori de zi./Dus pe deal e al său cîine,/Spuneţi-i ca să-l îngîne./Oile-s la sărărie,/La păscut, ziceţi, le mîie./Ieşi ţapul în cărare,/Spuneţi-i să-i dea sare./Oile s-au dus la ape,/Spuneţi-i să le adape.)

Cîntic di Avdelă a fost preluat din Antologie aromânească publicată în 1922 de Tache Papahagi. Tema poeziei este primăvara în munţii de lângă localitatea aromână Avdela: S’easă-armânil’i tuţ în sus,/Cu-armânile muşate; S’easă şi-oile-aţeale lăi,/Cu cloputle curate./Pri dinăpoi si-ni es şi io/S’ni-arap ună armână. (Sus să iasă toţi armânii,/Cu frumoasele-aromânce./Cele negre oi să iasă,/Cu talăngile curate, /Şi apoi să ies şi eu,/Să răpesc o aromâncă.) Într-o notă de subsol, editorul arată că până la înfrângerea imperiului otoman în primul războiul balcanic din 1912, localitatea a jucat un rol important în ’’afirmarea cultural naţională’’ a aromânilor. Se indică cifra de 70.000 de locuitori până în 1880. În 1905, antarţii greci i-au ucis pe frantaşii satului şi l-au incendiat, pentru ca în anul următor să provoace lupta sângeroasă de la Urliclu.

Lea Bachiţa noastră a fost culeasă de la Maria Iorgoveanu. Tema poeziei este dorul şi amintirea satului păstoresc Bachiţa din munţii Balcani: Tu-aţel muşatlu munti/N-aveamu nî privideari/Ş’andicra di duniauă/Trîdzeamu mîreaţî mari./Ş’tu-aţeali văi hundoasi/Pîşteau cupii di oi/Ş’cu boţi avdzîti, aleapti,/Curati ca cîmbăni.(Şi-n acel munte frumos/Era locul de-adunare,/Şi în faţa lumii-ntregi/Mîndri stam la-nfăţişare./Şi-n cel povârniş de văi/Păşteam turmele de oi,/Cu voci clare,lăudate,/Ca de clopote curate.) Într-o notă de subsol, editorul precizează că Bachiţa este un alt nume al satului Curtova din sud-vestul Bulgariei.

Lai Ianachi ,s’nu nerdzi la oi a fost preluată din Antologia aromânească publicată în 1922 de Tache Papahagi. Tema poeziei este dorinţa testamentară a păstorului Ianachi de a fi îngropat la stâna în care îşi trăise viaţa de muntean, după ce i s-a prevestit moartea: - O, ca s’mor, ca si nu mor,/S’ni-ascultaţ un singur zbor:/La turuşte s’mi-ngrupaţ./Primuveara, cînd s’vă turnaţ,/S’treacă oile si-ni li-acaţu:/Si-ni li-acaţu şi si-ni li mulgu/Şi cu mîna-a mea s’li tundu./Fluiara s’ni-u-avdu dipriună/Cîndu oile va si-adună,/Tra si-ni hiu şi după moarte/Ni di soţ, ni di-oi diparte. (-Dacă mor, dacă nu mor,/Mi-ascultaţi un singur dor:/Voi la stînă mă-ngropaţi,/Primăvara, de-nturnaţi,/De trec oile, cu-un braţ,/Să le prind şi să le mulg,/Şi cu mîna-mi să le tund./Fluierul s-aud mereu,/Cînd vin oi în jurul meu./Să nu fiu nici după moarte,/De-ai mei soţi, de oi, departe.)

Negură, nu scoală pulbirile nu are menţionată sursa. Tema poeziei este întoarcerea acasă de departe a soţului cărvănar după o grea călătorie: Bagă-ţ caplu tru firidă:/Ia iu ţ-v’ine gionile-a tău/Cu cărvanea ditu cărvane./Ia-l pi-un ghioc v’ine-arăvane,/Cu-amăneţ ş-cu părmătie/Di tru pusta-axenitie. (La fereastră chipu-ţi pune/Să vezi mîndrul tău cum vine,/Cărvănar din cărvănime,/În buiestru roibu-şi ţine;/Marfă-aduce, tîrguială,/Din străinătatea-amară.) Într-o notă de subsol, editorul arată că această ocupaţie tradiţională a cărvănăritului pe drumurile greu accesibile ale munţilor Balcani a durat la aromâni până la cel de-al doilea război mondial. În drumurile care durau săptămâni şi luni, ei transportau brânzeturi, dimie de lână, sare şi alte produse. O caravană era formată din cel puţin 5 catâri şi un cal di căvală al cărvănarului. În acest sens, este citat Iovan Cvijic (La Peninsule Balcanique, 1918): ’’Aromânii şi grecii au deţinut încursul secolelor clasa comercianţilor’’. De asemenea, este citat T.P. Vukanovic (Les Valaques,habitants autochtones des pays balcaniques, ’’Societe d’ethnographie de Paris’’, 1962): ’’Aceşti autohtoni balcanici se disting print-un spirit ager, viu,limpede şi un dar particular pentru limbile străine (...) În comerţ şi în diverse meşteşuguri, în acest domeniu, ei ajung chiar să concureze cu evrei, turci şi greci.’’

Cărvănarlu armân vîtîmat de furi a fost preluată din Antologia aromânească publicată în 1922 de Tache Papahagi. Tema poeziei este uciderea cărvănarului aromân Ghiţă în regiunea grecească Moreea, în pofida prevestirii şi a avertismentelor apropiaţilor: Tini vîrnu nu-ascultaşi,/Na diznou încîlicaşi,/Şi imnai ş’ti-aguniseai,/Ca cînd la numtă nirdzeai;/Apruchiaşi la ’nă pădure.../Pîn’acloţe, ş’ti ma dure,/S’ti torni nica ’nă oară/La fumeal’ia t adin hoară./Trei gugoaşe ţ-aminară,/Treili tu cheptu ti loară,/Di pi cal ma ti surpară. (Tu pe nimeni n-ascultaşi/ Ci din nou încălecaşi/Şi porneai şi te grăbeai,/Parcă la nuntă mergeai,/La pădure ajungeai.../Pînă-acolo mai puteai/Să te-ntorci încă o dat’/La familia-ţi dinsat./Cu treo gloanţe te ochiră-/Toate-n piept ţi se opriră.)

Cărvănaru mortu-n cărvane a fost preluată din Antologia aromânească publicată în 1922 de Tache Papahagi. Tema poeziei este moartea cărvănarului Gioga, îmbolnăvit pe lungul drum al întoarcerii acasă din Bosnia: - Ţe si spunem noi acasă’ţ,/A măratîl’ei niveastă,/A li mame ţe ti plîndze/Şi a soră-ti ţe s’frîndze?/ - Multe ncl’inăciuni s’lă daţ,/Şi-a lor multu s’mi-alăvdaţ,/Că ni-u ghine şi-ni bănedzu,/Pi tu xeani iu-ni arnedz;/S’lă spuneţ că io ia v’in/Cu cal’i ncărcaţ cu l’in. (Ce-om spunea acasă dară,/La sărmana-ţi soţioară,/Mamei tale ce te plînge,/Sorei tale ce se frînge?/ - Multe plecăciuni le daţi,/şi lor mult mă lăudaţi,/ Că trăiesc şi-mi este bine,/Şi iernez în ţări streine./Să le spuneţi c-am să vin/ Pe cai cu poveri de in.)

 

SURSA

Chiraţa Iorgoveanu Dumitru (editor), Antologie de poezie populară aromână, editura Minerva, Bucureşti, 1976, pp. 277-321.

Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required