Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Poezii istorice în antologia Chiraţei Iorgoveanu Dumitru
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
01-07-2011

Poezii istorice în antologia Chiraţei Iorgoveanu Dumitru

Rate this item
(0 votes)

În 1976 Chiraţa Iorgoveanu Dumitru publica o antologie de poezie populară aromână în care a inclus şi lirică istorică. Cele şase poezii de factură istorică alese erau: Ună feată limpidă ( O fată frumoasă tare), Voi rămă’nii di aşe nclo (Voi, români, de dincolo), Deadi soarli trei bărţate (De trei coţi pe cer e soare), Linătope, Nicoliţa, Muscopol’e (Linătope, Nicoliţa, Moscopole), Cum nirdzeam înghios, tu Baltă (Cum mergeam spre Baltă, -n jos) şi Mi-asculai nercuri dimineaţa (Mă trezii miercuri în zori). Titlurile poeziile sunt reprezentate de primul vers, editorul ataşându-le şi o versiune românească.


Ună feată limpidă a fost preluată din colecţia folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Tema poeziei este pângărirea onoareei fecioarei aromânce creştine de către doi turci musulmani : -Daţ-vă,turţî, la’năparte,/Că ni-u calea mult diparte!/Daţ-vă, turţî, daţ-vă cîni,/’Ni-hiu criştină, hiţ pîngîni.../ O!le-le! mărata feată,/Di doi turţî fu băşeată./Di doi turţî fu băşeată,/ Di si-afla înfărmăcată! (- Daţi-vă, turci, vă daţi, la o parte,/Că mi-e calea prea departe! Vă daţi, turci, vă daţi, voi cîini,/Sînt creştină, voi păgîni!/ Şi ah, lele, biata fată,/De doi turci fu sărutată,/ Cei doi turci o sărutară,/Şi-otrăvită o aflară.)


Voi rămă’nii di aşe nclo a fost preluată din colecţia folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor.Tema poeziei este reprezentată de nedoritele căsătorii mixte ale aromânilor cu grecoaice: Ş’tine Pleasă mărată,/Nu si-afla’nă laie feată?/Nu si-afla’nă laie feată,/Ta si-l’i daţ al Nisi nveastă?/Lai Nisi,s’ţî ncl’idă dera,/Va-ţ grească hiil’u π α τ ε ρ α !/Ma loai ună di isnafe,/Ta si-ţ grească feata tate! (Şi tu Pleasă, şi tu biată,/Nu se află-n tine o fată,/ Ca lui Nisi să-i fie dată?/Fie-ţi Nisi poarta-ncuiată,/Fiul te-o striga patera!/Să fi luat din sat o fată, / Ca să-ţi spună fiica tată!) Pleasa este un sat de fărşeroţi din sudul Albaniei.

 

Deadi soarli trei bărţate a fost preluată din colecţia folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Subiectul poezei este răspândirea în Balcani ca număr în timp a aromânilor, albanezilor şi turcilor: Deade soarli trei bărţate,/Agalea-agalea, o lai frate!/Deadi soarli pîn’di nior,/Agalea-agalea, olai sor!/Tru dau-trei sîptîmîni,/S-umplu calea di armâni./Tru trei, patru, ţinţi meşi,/S-umplu calea di-arbineşi./şi tru şease, şeapte ani,/ S-umplu calea di nizani. (De trei coţi pe cer e soare,/Măi frăţîne, agale-agale!/Pîn’ l a nori acum e soare,/Sora mea agale-agale!/Au trecut trei săptămîni,/Plin fu drumul de-aromâni./După trei, patru, cinci luni,/Albaneji vedeai pe drum./În vreo şase-şapte ani,/Plin fu drumul de nizani.) Nizamul era un militar din armata otomană care lupta pe jos.

 

Linătope, Nicoliţa, Muscopole a fost preluată din colecţia folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Cele trei localităţi sunt centre aromâneşti din Balcani atacate de albanezii musulmani în secolul XVIII. Moscopolea a fost apărată eroic de tineri aromâni ajutaţi de tinere care le transportau muniţia: Muscopol’a nu si calcă,/Că sun gionl’i tuţ alepţî,/Tuţ alepţî,/Tuţ alepţî, tuţ giunaţî,/Şi nsuraţî, şi ninsuraţî;/Şi sun feati nimîrtate, /Cu fuşeţlî adărate,/Z-duc a gionilor agiutor,/Di strigă un lai ficior:/’’V’inu ncoa fitica meao,/Cu fuşeţlî tu pudeao,/Că noaptea aistă easte-arao’’ (Nu-i de luat Moscopole,/Căci are voinici vestiţi,/Toţi aleşi şi toţi viteji/Şi-nsuraţi şi ne-nsuraţi,/Fetele nemăritate,/Cu cartuşele gătate,/Merg să deie ajutor.Strigă un voinic fecior:/’’Vino-ncoa, fetiţa mea,/ Cu cartuşele colea,/Că noaptea asta e grea!’’) Editorul îl citează într-o notă de subsol pe Tache Papahagi, care scria în Poezia lirică populară despre această poezie: ’’Exceptînd soarta renumitului oraş Moscopole nu cunoaştem şi nici nu ştim dacă există informaţiuni sigure de natură geo-istorică cu privire la soarta unor sate, comune sau chiar orăşele aromâneşti cum ar fi Birina, Bitcuchi, Fuşea, Linătopea, Nicea, Niculiţa,Vîrteni etc. Ca şi Gramoste, Jarcani, Şipisca sau Gabruva etc şi aceste localităţi – Linătopea şi Niculiţa – au fost distruse în aceeaşi epocă a lui Ali-paşa. Doar tradiţia populară – şi ea, din ce înce mai ncompletă şi mai ştearsă – mai păstrează amintirea lor, menţionînd, bunăoară, că aromânii din sate actuale ca Belcameni, Nevisca (Niveasta), Cruşova, Tîrnuva sînt Niculceani, adică aromâni originari din Niculiţa.Prin urmare, acest cîntec, care încă e viu şi curent în poezia populară a aromânilor, în actualul stadiu al cercetărilor, rămîne ca un document istoric, preţios pentru dezastrele suferite în trecutul apropiat,de către aromânii din sudul Albaniei şi din nordul Pindului. (...) Cîntecul e, din punct de vedere literar, o scheletică verificare a unui eveniment impresionant.’’

 

Cum nirdzeam înghios, tu Baltă a fost preluată din colecţia folclorică publicată în 1900 de Pericle Papahagi: Din literatura poporană a aromânilor. Subiectul este reprezentat de asasinarea de către antarţii greci a patru tineri din satul aromânesc Doleani din Balcani, veste dusă de o pasăre întristată: Aşi Dol’eani eu mi duc//Hăbă’ri lăi si lă aduc:/Patru gioni, lai Dol’eaniţ,/Di antarţ măchilipsiţ:/Un di un suntu ligaţ/Ş’cu tăpoarile tăl’eaţ./La Dirvene, nghios, tu himă/Custandini cu iani al Dzimă; La Dirvene, tu trăpic,/Sunt ficiorl’i-al Cuturic. (În Doleani în sat mă duc,/Triste veşti să le aduc:/Din Doleani patru fîrtaţi,/De antarţi sînt spintecaţi,/Unul de-altul sînt legaţi,/Cu securile-s tăiaţi./La Dirveni, zac la pripor/Ai lui Dzimă doi feciori./La Dirveni, în Valea Mică,-s/Feciorii lui Cuturică.) Editorul explică într-o notă că antartu (pl. antarţii) era un comitagiu grec, adică paramilitar care lupta pentru panelenism.

 

Mi-asculai nercuri dimineaţa a fost culeasă de Chiraţa Caracota. Tema este asemănătoare precedentei poezii, adică o pasăre înlăcrimată ducea vestea uciderii a doi tineri fraţi aromâni: - Pul’u, lai pul’u ţi stai pi veargî/ Ţi-ni ţ-ai peanili mintiti,/Tu sîndzî cutuvîliti,/Ţi ma plîndzî, lîcîrmedzî, /Spuni-ndrept aşi-bînedzî!/- Clo didindi la Trîpîlicu,/Doil’i fciori al Costa Nicu/Şi-amindoil’i-s vîtîmaţî,/Unu ş-pri unu suntu arcaţî. (- Pasăre, ce stai pe creangă, /Ce-ţi sînt penele zburlite,/Şi de sînge sînt stropite?/De ce plîngi şi lăcrimezi, /Spune drept şi să trăieşti!/- Colo sus la Trîpîlic, /Feciorii lui Costa-ăl-Mic/Amîndoi îmi sînt tăiaţi,/Şi-mpreună-s aruncaţi.)

 

 

SURSA

Chiraţa Iorgoveanu Dumitru (editor), Antologie de poezie populară aromână, editura Minerva, Bucureşti, 1976, pp. 323-335.

Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required