Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Biografii » W-Z » Displaying items by tag: Epir
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Evanghelie Zappa s-a născut în localitatea Labova (Lampobo/Lamparo) din Zappa Evanghelieprovincia otomană Epir, actualmente în Albania, ca fiul cel mai mic dintr-o familie cu 3 copii (Anastase, Evanghelie, Marina). Tatăl său – Vasile Zappa – a fost comerciant, iar mama – Sotira – provenea dintr-o familie vestită de aromâni, a Megiaţilor. Evanghelie şi-a petrecut copilăria în satul natal. Tot acolo a urmat şi primele clase şcolare.

Dinu Barbu – Țara lui Tache Culina

Duminică, 12 Februarie 2012 10:59

Prin amabilitatea domnului profesor de istorie Dinu Barbu din Timișoara am intrat în posesia articolului său Țara lui Tache Culina, în care se referă la serbarea zilei Sfintei Marii de către aromâni în anul 2010 la Moscopole, în Albania, și în anul 2011 la Livadia, în Grecia.

 


15 August 2010. De Sfânta Maria Mare, la Moscopole, străveche așezare armânească aflată nu departe de orașul Korcea, în munții Albaniei, mii de oameni s-au strâns într-o Mare Adunare a Consiliului Armânilor din Balcani pentru a-și revendica identitatea pe cale de a se pierde în următoarele generații. Au venit atunci la Moscopole armâni din Grecia, Serbia, Bulgaria, România, Macedonia (Skopjie), urmași ai grămoștenilor din Munții Gramosta, ai fărșeroților cu rădăcini în satul Frașari, dacă nu cumva din orașul grecesc Farsala, acolo unde Caius iulius Cezar l-a învins pe Pompei. Ai megleniților din munții Megleniei, Pajik și Caraciov (după războiul civil din Grecia 1946-1949 ’’unele comune meglenoromâne au fost incendiate, o bună parte din populația meglenoromână a luat drumul exilului, stabilindu-se în aproape toate fostele țăroi socialiste europene, ba chiar și în fosta Uniune Sovietică’’).

Să nu-i uităm pe urmașii olimpianilor din Săruna (Salonic), Veria, Pretori, Caterino-Cochinoplo, care locuiau ’’pe plaiurile muntelui Olimp și ramurile sale’’, despre care munte Olimp istoricul D. Nenițescu scria la anul 1912 că ’’a încetat de mult de a mai fi lăcașul zeilor mitologiei grecești’’, asta poate și datorită faptului că acolo armânii erau pe atunci tare mulți, cu toții creștini, nu păgâni închinători la chip cioplit.

Ori descendenți ai arnăuchenilor (arvaniților) de pe coasta albaneză a Adriaticii, din Tirana, Scutari, Kavaia (așezare altădată pur armânească), Niucastru (Elbasan), Valona (Avlona), Vilardi (Berat). Apoi cei ai epiriaților, armânii din Epir, din Albania de Sud, din Zagori, ori din munții Pindului, din Ianina, Metzovo, Săracu, Furca, Privoli, Cuci etc.

Cei mai mulți au fost urmașii voscopolenilor, ai celor plecați din Moscopole, 60 000 de armâni răsfirați prin Balcani și în tot restul Europei , aceasta dup distrugerea marelui oraș armânesc de hoardele pașei din Ioanina, Ali Tebelin, în veacul al XVIII lea. Moscopole, mare oraș armânesc care ni l-a dat pe Andrei Șaguna, Mitropolitul Ardealului, cel de la care ’’ne-au rămas școli răspândite în toată Transilvania, societatea Astra, gândirea că unirea poporului român se face prin cultură și educație’’. Marele Andrei Șaguna, canonizat de BOR la 29 octombrie 2011 la Catedrala Mitropolitană din Sibiu. Sfântul Andrei Șaguna!

S-au adunat în marginea satului Moscopole, de Sfânta Maria anului 2010 descendenții voscopolenilor ajunși la Scopia (Skopje), Bitule (Monastir), Gheorghea, Kornița, Ohrida, Crușova, Magarova etc. Iar din Banatul românesc, din județul Timiș, a făcut cale lungă pînă la Moscopole (Voscopole) o delegație condusă de Steriu Toza, președintele Comunității Armâne din Fălcarea Banat, delegație în care s-au aflat, printre alții, grămoștenii Gheorghe Duma și Stere Duma din Sânandrei, fărșeroții Caxi Veronica, Mihaela Sabău și Atanase Muși din Dudeștii Noi, megleniții Marius Manca, Ștefan Poța și familia Ferestrăoaru (mamă și fiu) din Jimbolia.

 

15 august 2011. Satul armânesc Livadia, la câțiva kilometri de orășelul grecesc Polikastro, nu departe de granița Republicii Macedonia de la Gevgelja cu cea a Republicii Elene de la Evzoni). Livadia se află așezată pe un platou întins, la peste 1500 de metri altitudine. E slujbă la biserica ’’Sfântul Nicolae’’ din sat și se află acolo numeroși credincioși. De altfel, de la Polikastro, aflat la poalele muntelui, și până sus, la Livadia, zeci de autoturisme și autobuze pline ochi au urcat pantele abrupte dis-de dimineață. A fost una din acele zile frumoase când fiii satului grămoștean se adună la biserică, apoi, spre prânz, petrec în centrul așezării cu cântece și dansuri tradiționale, cu batal la proțap, cu uzo, rezina și cafe în fața tavernei ’’Moskopole’’, cea mai veche clădire din sat.

Iar cel mai important fiu al Livadiei este vărul lui Gheorghe Duma din Sânandreiul timișan: Take Culina. Născut la 18 aprilie 1947 la Livadia (Kăliva, cum îi spune satului grămoștean Steriu Toza), Take Culina, un bărbat nu prea înalt, smead, liniștit, a făcut carieră politică. La 41 de ani, în 1978, a fost ales primar al orășelului Polikastro (oraș în care s-a născut și Anton Tanev Dontcho Yugov, prim-ministru al Bulgariei între anii 1956-1962). Municipiul Polykastro, cu cele 23 de sate aparținătoare acestuia, are 12 000 de locuitori dintre care doar câteva sute sunt armâni (grămoșteni și megleniți). Tuturora, greci și armâni, le-a fost primar Tache Culina mulți ani, iar în vara anului 2011 l-am găsit viceprimar la Polikastro.

Viceprimarul Culina e invitat să vorbească la ceremonia din centrul satului Livadia, satul său natal. El, dar și alte oficialități, unele venite în creierul munților taman de la Salonic, de pe malul Mării Egee, pentru a onora sărbătoarea Livadiei. Discursurile sunt ținute în limba greacă. Doar în greacă... Abia mai târziu, când s-a terminat falnicul dans al junilor armâni, la mesele de pe terasa restaurantului Moscopole se aud gratulări între băștinași ’’La mulți ani! Sânteți ghini?’’ Acolo, la masa din taverna cea bătrână, Take Culina începe, încet-încet, să vorbească cu noi armânește, uneori vorbele lui fiind aproape românești, așa că le înțelegi ’’din prima’’. Altele sunt mai greu de priceput, dar reușim cu răbdare să ghicim sensul cuvântului atât de vechi. Nevasta domnului Tache, Elena, o armâncă mândră, și eleganta fiică a viceprimarului, domnișoara Gheorghia, se așează la o masă învecinată, alături de alte doamne grămoștene. Conversează în grecește, așa că renunți să tragi cu urechea la cele ce vorbesc și asculți povestea loculu rostită de viceprimarul Culina. Ce a auzit de la părinți, și anume faptul că în anul 1944, cu doar trei ani înainte ca el să se nască, satul Livadia a fost bombardat cumplit de nemți. ’’Au dat cu bombe! Din Stukasuri!’’, povestește Tache Culina. Satul a fost distrus, au fost morți și răniți și lumea, grămoștenii, adică, s-a risipit care încotro, așa au mai rămas în picioare două sau trei case...

’’Apoi...’’, dă să povestească mai departe viceprimarul din Polikastro, însă e întrerupt de prieteni, neamuri, de consăteni care țin să dea mâna cu cel mai important fiu al Livadiei din acel moment. Se oprește la masa noastră și părintele Mihail, născut și el la Livadia, dar cu casa la Polikastro și parohie la... Livadia. Se bucură sincer când aude că suntem din România și că venim din partea lui Steriu Toza care, iată, aflăm că e nepotul său de sânge! ’’Eu sunt armân!’’ se mândrește pe față părintele Mihail.

Părintele ne binecuvântează și ne lasă mai departe în grija viceprimarului Tache Culina. Care își amintește de anul 1970, atunci când satul a renăscut. Cu bani adunați cu trudă și cu sprijin de la trapeza, banca grecească, au fost înălțate în Livadia 60 de case, făcute din piatră și lemn. Apoi numărul lor a crescut. Nu a stat elsă numere averea celor din Livadia și împrejurimi, dar crede că în urmă cu 30-40 de ani pe culmile munților de acolo pășteau peste 250 000 de oi de-ale grămoștenilor. Se ținea pe atunci la Livadia târg mare de două oriu pe săptămână și se vindeau de toate: caș, telemea, lână, fructe, mai ales cireșe.

Acum, lucrurile stau altfel. Oamenii rămân la Livadia cam ține școala copiilor, din 15 martie și pînă la 15 octombrie. ’’Iarna cade neauă multă’’, continuă domnul Culina și ne bucurăm că am reușit să pricepem așa de bine armâneasca grămoștenului. Iar peste iarnă rămân la Livadia doar trei-patru palicari, înarmați cu puști, nu că s-ar teme ei de lotri, ci ca să oprească mistreții să facă prăpăd prin gospodăriile sătenilor lăsate în grija lor...

Pe scurt, fragmente din povestea Țării lui Tache Culina, viceprimarul din Policastro, vărul grămoșteanului Gheorghe Duma din satul timișan Sânandrei...

 

SURSA

Dinu Barbu, Țara lui Tache Culina, Agora, Timișoara, nr. 3 / 2011, pp. 77-79.

În 1971 istoricul grec Hélène Ahrweiler (născută Glykatzi în 1926 la Atena ) publica o culegere de studii având ca subiecte structurile administrative și sociale ale Imperiului Bizantin.

 

În articolul referitor la o inscripție grecească din secolul XIV privind statutul administrativ special al tribului slavilor Melingi din regiunea peloponesiacă Laconia (Grecia) face și o comparație cu statutul aromânilor, numiți în textul francez les Valaques. Traducerea din franceză îmi aparține.


”Orice ar fi, totul ne determină să credem că les sebastes-tzaousioi ai Slavilor* din Peloponez** aveau sub ordinele lor un grup etnic distinct, care se bucura de un statut special: ei aveau cu siguranță aceeași jurisdicție ca și le sebaste al Bulgarilor*** din acea epocă. Trebuie să adăugăm la această mică listă Cumanii**** instalați în imperiu de Ioan III Vatatzes***** și menționați un secol mai târziu conduși de un εύγενέστατος? Acest fapt ar fi cu atât mai verosimil cu cât le sebaste-tzaousios du drongue al Melingilor Constantin Spanis avea distincția onorifică de πανευγενέστατος. În orice caz, este probabil că alte grupuri etnice instalate în imperiu în această perioadă, cum sunt Aromânii și Albanezii, se bucurau de același statut administrativ și erau conduși de proprii lor șefi denumiți εύγενέστατοι, σεβαστοί, sau, în cazul în care formau un corp de armată separat, ca tzaousioi. Astfel credem că les φύλαδχι des άβασίλεστοι Άλβανοί din Tesalia******, care recunoșteau autoritatea imperială sub Andronic III******* ar fi putu primi în schimb unul din aceste titluri bizantine care, în afară de onorabilitate, implica recunoașterea de către imperiu a autorității lor asupra propriului popor: o analiză a surselor de la sfârșitul secolului XIII și din prima jumătate a secolului XIV referitoare la Tesalia și Epir******** ar putea fi foarte utilă pentru o mai bună precizare a statutului administrativ pe care imperiul îl acorda străinilor așezați pe teritoriul său și care serveau în armatele sale.”

 

SURSA

Hélène Ahrweiler, Etudes sur les structures administratives et sociales de Byzance, Varioum Reprints, London, 1971, pp. 37-38. (XV. Une inscription méconnue sur les Mélingues du Taygète pp. 35-38)

 

 

NOTE M. T.

*Slavii – Popor din răsăritul Europei care în secolul VI s-a instalat în Câmpia Română de unde efectua incursiuni peste Dunăre, în Imperiul Roman de Răsărit sau Bizantin. În timpul atacului din 602, profitând de criza politică din imperiu, slavii au început să se așeze în provinciile balcanice ale imperiului, împingând în cursul secolului pe bizantini spre țărmurile peninsulei.

**Peloponez – Peninsulă din sudul Greciei legată de restul țării de istmul Corint.

***Bulgarii - Poporul turanic venit din steeple nord-pontice care s-a așezat în 679-681în peninsula balcanică. Ei au fost asimilați de o parte a slavilor, devenind elita lor militară și dîndu-le numele ca popor. După creștinarea în rit orthodox din 863, bulgarii au proclamat țaratul (țar / cezar / împărat) în 917. În 971 bizantinii au început contraofensiva pentru recucerirea Peninsulei Balcanice, desființînd țaratul bulgar în 1018, dar nereușind să dizloce sau să asimileze imediat pe slavii din peninsulă.

****Cumanii – Popor turcic care a venit din stepele nord-pontice și s-a așezat pe teritoriul României în secolele XI-XIII. De aici au efectuat incursiuni în Imperiul Bizantin și după înfrîngerea în fața expansiunii tătarilor în prima jumătate a secolului XIII o parte au fost acceptați în Imperiul Bizantin.

*****Ioan III Vatatzes (1222-1254) – Împărat al Imperiului Bizantin cu capitala la Niceea (Iznik / Turcia), stat format după cucerirea Constantinopolului de către cavalerii catolici ai Cruciadei IV.

******Tesalia – Regiune din centrul Greciei.

*******Andronic III (1328-1341) – Al treilea împărat din dinastia Paleologilor (1261-1453), întemeiată de Mihail VIII, cel care a recucerit Constantinopolul în 1261.

********Epir – Regiune în nord-estul Greciei, la granița cu sudul Albaniei.

 

<(…) Tatăl său* era de origine aromână, dintr-o familie stabilită în Țara Românească pe la sfârșitul secolului al XVIII lea. Din mărturisirile sale autobiografice, făcute familiei și prietenilor, știm că familia sa era originară din Epir**, din localitatea pe care aromânii o numesc pînă astăzi Negădzi și s-ar fi chemat Balan, iar soția lui era născută Blehan. N-am putea spune care le erau ocupațiile, dar știm că în Negădzi se desfășura intens viața aromânilor care îi constituiau populația. Mai știm că aromânii nu erau numai păstori, ci și buni meseriași, producîndu-și ei înșiși ceeea ce era necesar vieții lor. În practicarea meseriilor ajunseseră și la meșteșuguri de mare finite, cum au fost bijuterii în secolele XVII și XVIII, marele oraș Moscopole***, în acea vreme cel mai important centru commercial și cultural din Peninsula Balcanică. Ceva din această complexă viață se desfășura și în Negădzi ,pentru că aromâni se mîndresc pînă astăzi că de acolo a venit Iani Epirotul, ban al Craiovei**** și negustor de mare vază, fratele Tudorei, mama lui Mihai Viteazul. E cert că aromânii se ocupau cu „cărvănăritul”, transportând cu caravanele lor mărfuri pe drumuri depărtate, care ajungeau uneori până la Viena. Se va gîndi poate cineva că aceste amănunte n-au nici o legătură cu D. Caracostea. Dar numele de Caracostea l-a  impus un Costea din familie, care în viața lui ajunsese în Constantinopole cu negustoria, ca și fratele său Ghiorghi. Spre a-l deosebi de acel frate, Costea fiind brunet, companionii din Istambul i-au zis Costea cel Negru*****. Nostalgia drumurilor spre depărtări, curajul de a le încerca spre mereu alte orizonturi s-au convertit în urmașul străbunicilor săi pe alt plan: cel intelectual. (…)>

 

SURSA

Ovidiu Papadima, Dimitrie Caracostea, Almanah ”Ramuri”, 1982, pp. 180-181.

 

NOTE M.T.

*Nicolae Caracostea – judecător în orașul Slatina, județul Olt.

**Epir=regiune balcanică antică, împărțită astăzi între Albania (nordul) și Grecia (sudul).

***Moscopole=Oraș distrus de Ali-pașa de Ianina în perioada 1769-1788. Astăzi sat în sudul Albaniei (Voskopoje).

****Banul Craiovei=Cel mai important boier din Țara Românească începând din secolul XVI.

*****Kara=negru (turcă).

<(…)

Vechiul Țarat al Asăneștilor

Arbănași este o așezare rurală, întemeiată de albanezii și grecii emigrați în zona Veliko Târnovo*, Bulgaria, în urma victoriei de la Clocotnița (Klokotnița, în bulgară), repurtată de Ioan Asan al II lea** în anul 1230, împotriva armatei conduse de despotul Epirului***, Teodor Anghelos Duca Comnenul, spune istoricul Nicolae Petrescu de la Muzeul Național de Istorie a României. Considerăm că este important să vorbim despre această regiune în care se află Arbănași, deoarece ea a făcut parte în secolul al XII lea d. Hr., din Țaratul*** vlaho-bulgar, denumit și Țaratul româno-bulgar de naționaliștii români și al Doilea imperiu bulgar**** de naționaliștii bulgari. În realitate, acesta a fost un stat multinațional, apărut în sudul Dunării, în 1186, odată cu victoria vlahilor (proto-românilor) răsculați împotriva Imperiului Bizantin și dispărut în 1258, prin înlocuirea dinastiei vlahe cu suveran cumani***** și bulgari. Sigur, în ciuda toponimiei locale, caracterul multinațional este negat de naționaliștii bulgari care afirmă că acest stat a fost ”bulgăresc” în sensul actual al cuvântului. Însă, slavii, se știe, au pătruns în bazinul Dunării de Jos începând cu secolul VI d. Hr., când s-au amestecat cu populațiile trace romanizate din Balcani, evoluând împreună, fapt demosntrat de lingvistică, toponimie și istoria bisericii. Vlahii (romanii, cum îi denumește împăratul Constantin al VII lea******, 905-959) adoptaseră deja creștinismul după introducerea sa în Imperiul Roman de Constantin cel Mare (325)******* și limba latină ca limbă religioasă. După creștinarea bulgarilor, limba bisericească și cea de stat a fost cea slavonă. Întemeietorii statului, vlahii Petru și Asan, au fost asasinați de boieri în 1196 și 1197, iar fratele lor, Ioniță Caloian******* s-a urcat pe tron și a consolidat granițele de la Carpații Meridionali până la râul Marița*********, de la Marea Neagră până aproape de Albania și obținând de la papă recunoașterea de rege al bulgarilor și românilor.

(...)>

 

SURSA

Maria Oprea, Arbănași: satul de piatră vechi de 500 de ani. Urmele unei populații albaneze stabilite în Bulgaria, ”Prietenul albanezului”, București, an XI, nr. 115, mai 2011, pp. 21-22.

 

 

NOTE M.T.

*Veliko Târnovo=Capitala țaratului Asăneștilor.

**Ioan Asan al II lea=Fiul lui Asan, în timpul domniei sale dintre anii 1218-1241 statul atingând maxima expansiune și putere în Peninsula Balcanică.

***Epir=Țară balcanică antică, a cărei parte nordică aparține azi Albaniei, iar cea sudică Greciei. În perioada 1205-1479 a constituit un principat, despotat în greacă, succesor al Imperiului Bizantin, ale cărui posesiuni europene fuseseră cucerite în 1204 de cavalerii catolici occidentali ai Cruciadei IV. Dinastiile Ducas, Comnenilor și Anghelilor au condus imperiul între 1059-1081, 1081-1185 și 1185-1204.

***Țar=Termen care reprezintă slavizarea cuvântului latin caesar, care desemna pe împărații romani și apoi bizantini.

****Primul Imperiul Bulgar= A fost proclamat în 917 de cneazul Simeon cel Mare și a fost cucerit de Imperiul Bizantin în 1018.

*****Cuman=Popor turcic care a preluat, în a doua jumătate a sec. XI, de la pecenegi dominația asupra teritoriilor viitoarelor state Moldova și Țara Românească, pe care o va pierde în favoarea tătarilor în secolul XIII.

******Constantin VII Porfirogenetul= Împărat bizantin între 912-959. Autor a patru lucrări politico-istorice, i-a menționat pe vlahi în De administrando imperio.

*******Constantin I cel Mare = Împărat roman între 306-337. A emis la Milano  în 313 Edictul de toleranță a religiei creștine. În 325 a convocat la Niceea (Turcia) primul din cele concilii ecumenice al bisericii creștine, unde s-au pus bazele sale dogmatice.

********Ioniță cel Frumos (Caloian în greacă) = A domnit între 1197-1207. A corespondat cu papa Innocențiu III, inițiatorul cruciadei IV în Țara Sfântă, care a fost deturnată spre cucerirea capitalei bizantine în 1204. A negociat cu papa trecerea la catolicism, solicitând acordarea titlui imperial, dar acesta l-a recunoscut doar ca rex Bulgarorum et Blachorum.

*********Râul Marița = Izvorăște din muntele Rila din sudul Bulgariei și se varsă în Marea Egee prin nordul Greciei. 

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required