Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Biografii » P-S » Displaying items by tag: Perivole
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Vulcan Petru – Armăna / 1904

Marţi, 14 Iunie 2011 14:39

Romanul Armăna a fost publicat de Petru Vulcan în 1904 la Constanţa. De asemenea, a făcut o prezentare a acestei opere în revista ’’Ovidiu’’, editată de cercul literar ’’Ovidiu’’, instituţii culturale înfiinţate de el în oraşul de pe malul mării.


Romanul preia subiectul piesei de teatru Furlji (Hoţii), publicată de P.V. în revista ’’Pindul’’ din Bucureşti pe parcursul anului 1899. Piesa urma să aibe trei acte, dar au fost publicate doar actul I şi prima scenă din actul II, publicarea piesei încetând în momentul în care revista şi-a încetat apariţia.

Nacu D. Scrima s-a născut în 1900 în satul aromânesc Perivole, în care se va naşte mai târziu şi George Perdichi.


Supranumit de localnici ''Perla Pindului’’, Perivole se află în centrul aşezărilor aromâneşti din munţii Pindului, lângă vârful Ou, la o altitudine de 1400 m.

Studiază la şcoala primară din sat, apoi la liceul românesc din Bitolia (Macedonia) şi absolvă Facultatea de inginerie silvică din cadrul Institutului Politehnic din Bucureşti

Încetează din viaţă în 1941 la Hunedoara.

Hristu Cândroeveanu îl caracteriza pe poetul N. D. S. ca fiind ''mimetic'', asemenea ''copiştilor'' cu har după tablouri de maeştri, recunoscându-l pe George Coşbuc în Dit xeane (Întors acasă). De asemenea, în Muşata ohrideană (Frumoasa ohrideană), N.D.S. cântă pe note eminescine din Luceafărul, iar în pastelul 'Nă seară-n Valea Caldă este remarcabil câte un ''accent macedonskian''. Acelaşi H. C. aprecia că N.D.S. ''nu avea conştiinţa estetică a literaturii'', dar că poemele sale sunt mici ''romane'' sentimentale sui-generis din trecutul viaţii aromânilor din Peninsula Balcanică.

Poeziile Muşata ohrideană, Dit xeane, Minduiri, La Mărăşeşti,Va-ni ti jiilescu, gione, Aşteptare şi Nă seară-n Valea Caldă au fost publicate pentru prima dată în antologia Cândroveanu - Iorgoveanu din 1985.


SURSA
Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, p. 348.

George Perdichi s-a năcut în 1913 (H. C. şi K.I.) sau la 22 mai 1912 (''RLSA'' 1996) în satul Perivole din munţii Pindului, în nordul Greciei de azi.


A învăţat la şcoala finanţată de statul român în satul natal. Apoi a trecut la gimnaziul din Grebena devenit ulterior liceu, la revista căruia - ''Lumina'' - a coloborat. La Bucureşti va absolvi cursurile facultăţii de litere şi filosofie.


Emigrează în SUA, la New York, unde va muri sărac şi bolnav în 1957 (H. C. şi K. I.) sau în 1964 (N. S. Balamaci: ''Farsarotul'') sau la 10 decembrie 1966 (''RLSA'' 1996), cu nostalgia meleagurilor natale şi a celor româneşti.


Poeziile Dupu cumu s-veadi (După cum se vede), Mulţî gioni tri tini s-da (Mulţi flăcăi în jurul tău), Icoana vislui murărrescu (Icoana visului morăresc), Cîndila vrearil'ei (Candela iubirii), Xeanili (Străinătăţile), O, vulture! (O, vulture!) au apărut pentru prima dată în 1939, în volumul Grailu a gianlui.Grai di moarti (Graiul fiinţei.Grai de moarte).
Tot în timpul vieţii în România i-a apărut volumul de poezii Luţiafirlu şi numta al Şumbă.
Aceleaşi poezii şi fragmente din poezia Ciceroana (Ciceroana) au apărut în 1985, în antologia lui Hristu Cândroveanu şi a Kirei Iorgoveanu, cu transpuneri în română de K. I.

În SUA a editat pe cont propriu volumul de poezii Poemili a Hoară-ljiei di Pri-Vali.

 

În 1991, Pascal Marcu, vărul său primar căruia îi lăsase manuscrisele, publică volumul Poezii alepti. După moartea lui P. M., sora acestuia, Chia Marcu Mihai descoperă în manuiscrise piesa de teatru în trei acte Shula picurarlu.
În 2000 îi apare Izvuri di bană în trei volume.
N.S.B. î-a postat pe saitul ''Farsarotul'' poezia Dipărtarea, cu o traducere în engleză.
Saitul ''Aromânii'' îl include în categoria poeţilor aromâni moderni.

 

H. C. îl caracteriza ca ''temperamental'', ''entuziast'' şi ''chiar exaltat'', observând că ''a aspirat să devină un alt Eminescu - în grai aromân'' şi că nu a reuşit să fie ''decât ceva din Coşbuc şi Alecsandri''. Influenţe din cei trei mari clasici români se remarcă în Icoana vislui murărescu (o idilă adolescentină), Dupu cumu s-veade (un gazel în intenţie) şi Mulţî gioni tritine s-da (accente erotice coşbuciene) şi, respectiv, Ciceroana (poem lung de exaltare patriotică de tipul Gintei latine).
H. C.  recunoaşte în opera lui G. P. ''adevărate texte de substanţă'', cum este Xeanile, poezie de ''înstrăinare'', în care poetul ''ştie să dea glas unui complex şi înfiorat sentiment de frustrare'' al celor nevoiţi să plece pe alte meleaguri departe de casă şi familie.
H. C. consideră că G.P. are ''simţul limbii'' şi o ''mare dexteritate în a versifica'' tipică lui Alecsandri, fără a scăpa ânsă de ''o anume uşurătate a scrisului'', poemele sale în aromână fiind simţite la lectură ca ''imperfecţiuni de expresie''.
Acelaşi H.C. aprecia că în transpunerile în aromână din Eminescu, G. P. ''se depăşeşte  pe el însuşi, izbutind admirabile echivalenţe'' ca în Luceafărul, O, rămâi, Sara pe deal, Lacul, Pe lângă plopii fără soţ, La steaua, Cu mîne zilele ţi-adaugi, Mortua est, Melancolie, O, mamă..., Şi dacă.... Mai am un singur dor, Glossă, Scrisoarea I. Cititorul aromân parcurge aceste poeme eminesciene ''cu sentimentul că se află în faţa unor creaţii din capul locului scrise în dialect''.


 

SURSE:
Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 389-390, 482.
George Perdichi, Grailu a gianlui.Grai di moarti, Tiparul universitar, Bucureşti, 1989.
Georgte Perdichi, Shula picurarlu, ''Rivista di Litiratură shi Studii Armăni'', Editura Cartea Aromână, an III, nr. 1, tom V, aprilie 1996, pp.  58-96.
***, Notă di la Ridactsii, ''Rivista di Litiratură shi Studii Armăni'', Editura Cartea Aromână, an III, nr. 1, tom V, aprilie 1996, pp. 97-98.
George Perdichi, Izvuri di bană, editura Cartea Aromână, 2000, I Pirmitili a Hoarãljei di Pri-Vali: Pirivolea, II - Cãntitsi di Vreari shi Alti Puizi, III - Mãrilja-al Eminescu shi Alti Transpunir.
 ***, Literatura, ''Aromânii'', http://www.aromanii.ro/arte/literatura.html
Nicholas S. Balamaci, CULTURAL FORUM: The Poet George Perdichi, ''Farsarotul'', http://www.farsarotul.org/nl5_6.htm
 

 

George Perdichi s-a năcut în 1913 (H. C. şi K.I.) sau la 22 mai 1912 (''RLSA'' 1996) în satul Perivole din munţii Pindului, în nordul Greciei de azi.
A învăţat la şcoala finanţată de statul român în satul natal. Apoi a trecut la gimnaziul din Grebena devenit ulterior liceu, la revista căruia - Lumina - a coloborat. La Bucureşti va absolvi cursurile facultăţii de litere şi filosofie.
Emigrează în SUA, la New York, unde va muri sărac şi bolnav în 1957 (H. C. şi K. I.) sau în 1964 (N. S. Balamaci: ''Farsarotul'') sau la 10 decembrie 1966 (''RLSA'' 1996), cu nsotalgia meleagurilor natale şi a celor româneşti.
Poeziile Dupu cumu s-veadi (După cum se vede), Mulţî gioni tri tini s-da (Mulţi flăcăi în jurul tău), Icoana vislui murărrescu (Icoana visului morăresc), Cîndila vrearil'ei (Candela iubirii), Xeanili (Străinătăţile), O, vulture! (O, vulture!) au apărut pentru prima dată în 1939, în volumul Grailu a gianlui.Grai di moarti (Graiul fiinţei.Grai de moarte).
Tot în timpul vieţii în România i-a apărut volumul de poezii Luţiafirlu şi numta al Şumbă.
Aceleaşi poezii şi fragmente din poezia Ciceroana (Ciceroana) au apărut în 1985, în antologia lui Hristu Cândroveanu şi a Kirei Iorgoveanu, cu transpuneri în română de K. I.

În SUA a editat pe cont propriu volumul de poezii Poemili a Hoară-ljiei di Pri-Vali.
În 1991, Pascal Marcu, vărul său primar căruia îi lăsase manuscrisele, publică volumul Poezii alepti. După moartea lui P. M., sora acestuia, Chia Marcu Mihai descoperă în manuiscrise piesa de teatru în trei acte Shula picurarlu.
În 2000 îi apare Izvuri di bană în trei volume.
N.S.B. î-a postat pe saitul ''Farsarotul'' poezia Dipărtarea, cu o traducere în engleză.
Saitul ''Aromânii'' îl include în categoria poeţilor aromâni moderni.
H. C. îl caracteriza ca ''temperamental'', ''entuziast'' şi ''chiar exaltat'', observând că ''a aspirat să devină un alt Eminescu - în grai aromân'' şi că nu a reuşit să fie ''decât ceva din Coşbuc şi Alecsandri''. Influenţe din cei trei mari clasici români se remarcă în Icoana vislui murărescu (o idilă adolescentină), Dupu cumu s-veade (un gazel în intenţie) şi Mulţî gioni tritine s-da (accente erotice coşbuciene) şi, respectiv, Ciceroana (poem lung de exaltare patriotică de tipul Gintei latine).
H. C.  recunoaşte în opera lui G. P. ''adevărate texte de substanţă'', cum este Xeanile, poezie de ''înstrăinare'', în care poetul ''ştie să dea glas unui complex şi înfiorat sentiment de frustrare'' al celor nevoiţi să plece pe alte meleaguri departe de casă şi familie.
H. C. consideră că G.P. are ''simţul limbii'' şi o ''mare dexteritate în a versifica'' tipică lui Alecsandri, fără a scăpa ânsă de ''o anume uşurătate a scrisului'', poemele sale în aromână fiind simţite la lectură ca ''imperfecţiuni de expresie''.
Acelaşi H.C. aprecia că în transpunerile în aromână din Eminescu, G. P. ''se depăşeşte  pe el însuşi, izbutind admirabile echivalenţe'' ca în Luceafărul, O, rămâi, Sara pe deal, Lacul, Pe lângă plopii fără soţ, La steaua, Cu mîne zilele ţi-adaugi, Mortua est, Melancolie, O, mamă..., Şi dacă.... Mai am un singur dor, Glossă, Scrisoarea I. Cititorul aromân parcurge aceste poeme eminesciene ''cu sentimentul că se află în faţa unor creaţii din capul locului scrise în dialect''.

SURSE:
Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 389-390, 482.
George Perdichi, Grailu a gianlui.Grai di moarti, Tiparul universitar, Bucureşti, 1989.
Georgte Perdichi, Shula picurarlu, ''Rivista di Litiratură shi Studii Armăni'', Editura Cartea Aromână, an III, nr. 1, tom V, aprilie 1996, pp.  58-96.
***, Notă di la Ridactsii, ''Rivista di Litiratură shi Studii Armăni'', Editura Cartea Aromână, an III, nr. 1, tom V, aprilie 1996, pp. 97-98.
George Perdichi, Izvuri di bană, editura Cartea Aromână, 2000, I Pirmitili a Hoarãljei di Pri-Vali: Pirivolea, II - Cãntitsi di Vreari shi Alti Puizi, III - Mãrilja-al Eminescu shi Alti Transpunir.
 ***, Literatura, ''Aromânii'', http://www.aromanii.ro/arte/literatura.html
Nicholas S. Balamaci, CULTURAL FORUM: The Poet George Perdichi, ''Farsarotul'', http://www.farsarotul.org/nl5_6.htm
 

Biografie scrisă de părintele Dumitru Constantinescu

Biblioteca Culturii Aromâne

http://www.proiectavdhela.ro/pdf/pr_dumitru_constantinescu_biografie.pdf

 

 

În 1985 poetul aromân Atanasie Nasta (02.11.1912 Grămăticova, Grecia - 1996 România) publica o antologie de poezie aromână, în care a inclus şi 12 poezii ale sale. Dintre acestea 3 sunt incluse în antologia H. Cândroveanu – K. Iorgoveanu (1985), cu transpuneri româneşti ale editorilor, 8 au versiuni româneşti care îmi aprţin, iar versiunea românească a poeziei Stanea aparţine autorului.

 

 

1.Patria (Patria)

Plaiurili a tale sunt ca suratea al Tati

ļiuri şi văļiuri

di trăpulici di lăcriňi săpati,

di bruma a toamnăļei,

di inatea apultusită,

că iar va chindurească la stani

ascherea ori furli,

lăvoasă păgani,

nifănătită di aică, di neļi şi pîră

şi cite unoară lailu dalac,

di armînea măratlu di Tati

fără cupie, dip fucără!

(Plaiurile tale sunt ca faţa Tatii

cărări şi văi

cu văgăuni de lacrimi săpate,

de bruma toamnei,

de supărarea apultusită,

că iar se vor opri la stână

armata ori tâlharii,

nenorocita poteră,

nesăturată de smântână, de miei şi bani

şi câte o dată şi iaurtul,

de rămânea sărmanul de Tata

fără turmă, sărac lipit!)

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required