Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Biografii » P-S » Displaying items by tag: 1912
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Atanasie Nasta s-a născut la 2 noiembrie 1912 în comuna aromânească Grămăticova din Grecia.


Grămăticova este situată într-o regiune muntoasă în apropierea grtaniţei cu Republica Macedonia, în apropierea lacului Ostrov (Vegoritis) şi de oraşul Vodena (Edesa). De asemenea, localitatea natală se află într-o zonă de aşezări aromâneşti montane, înşirate până pe râul Bistriţa spre golful Salonic, pe o distanţă de 50 km.


Viiitorul scriitor la cunoscut regiunea în copilărie, când urma turmele de oi ale tatălui său, celnicul Nasta, o personalitate în comunitatea aromânilor din regiune.


A învăţat la şcoala primară românească din comuna natală, apoi a urmat doi ani la liceul românesc din oraşul grecesc Saloinic (Sărună în aromână).


În 1926 familia se mută în România, în Cadrilaterul dobropgean, în contextul mai larg al migraţiei mai multor mii de familii aromâne.


Continuă studiile medii la liceul teoretic din Bazargic (Cadrilater). Apoi absolvă în 1935 Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, iar în 1938 Facultatea de Drept.


Ca avocat pledant era foarte căutat de aromânii din România.


A debutat în literatură în 1936, cu poezii în revistele ’’Pasărea Albastră’’ şi ’’Suflet Nou’’.


Sonetele Toamna, tu curie, Geoghrafie şi Cărbunarl'i i-au fost selectate în antologia aromână publicată în 1975 de scriitorul aromân Hristu Cândroveanu. Cu această ocazie, H.C. îl caracteriza astfel ’’Excelentul sonetist Atanasie Nasta – un virtuos al genului – care găseşte şi în dialect resurse stilistice să exprime incontestabile frumuseţi artistice’’.


De asemenea, în 1981 i-a apărut la Albatros o o culegere de sonete, gen pentru care avea o deosebită înclinaţie. Editura Albatros îl caracteriza astfel: ’’Poet de o remarcabilă vigoare şi ştiinţă a expresiei, bun cunoscător al formei clasice a sonetului pe care o respectă. Merită a fi subliniate diversitatea tematică, meditaţia etică, cultul sentimentului şi al naturii.’’


La rândul său, criticul Emil Manu îl descria astfel pe sonetistul A.N.: ’’Sonetul e cultivat de Atanasie Nasta ca o posibilitate de a gusta sensaţia de clasicism absolut, de a trăi într-o ordine în care frumosul – chiar în formele lui tragice – este legiferat, nu numai sugerat... Reluînd tematic marea tradiţie a sonetului european, poetul îşi cîntă iubita parnasian şi simbolist, epurînd inspiraţia de orice efluviu romantic; voluptatea erotică a devenit ceremonie şi taină a  amintirii’’.


Cele trei sonete de mai sus şi poeziile inedite Patria, Tu apirită, Întribare picurărească, Nil'iioarele dorm, Prividearew, Acl'imare şi Lăi nior au fost incluse în antologia aromână publicată în 1985 de H. C.şi Kira Ioprgoveanu.


În propria sa antologie de lirică aromână, publicată în 1985, şi-a inclus 12 poezii: Eminescu, Patria, Zamolxe, Cărbunarli, Fărşeroata, După ploaie, Întribari picurărească, Ună nilioară (O mioară), Protlu om pi Lună, Grămăticuva, Stanea şi Întribari către Solomon.


A publicat şi articole de exegeză culturală aromână.


A publicat traduceri literare din limbile greacă şi bulgară.


H. C. remarca faptul că şi după împlinirea vârstei de 70 de ani, A. N. continua să fie ''sufletul'' cenaclului aromânilor de pe strada Barbu Slătineanu din Bucureşti. Şedinţele lunare conduse de acest ''adevărat intelectual de rasă'' erau ''o baie de suflet şi de poezie'', în care reconstituia ''microclimatul frînturii de neam românesc die peste Balcani''.


Acelaşi critic literar H. C. îi caracteriza astfel poezia: ''În versurile sale, atît de expresie daco-română, cît şi aromână. poetul resuscită, nostalgic, universul de suflet românesc, în arhaitatea şi simplitatea monumentalităţii lui. Cred că Atanasie Nasta dă glas acestei cu totul particulare realităţi spirituale - ca nimeni alticineva din propria-i generaţie. Realitate al cărui spaţiu - muntele, şi umanitate -. păstorii, trăiesc în npoemele sale statuar şi viu, palpabil parcă, într-o pregnantă expresivitate lirică (deşi cu o surprinzătoare economie de limbaj), la care mai acced puţini încă, un Teohar Mihadaş, un Nicolae Caratană.''

 

SURSE:

Emil Manu, ’’România literară’’, Bucureşti, nr. 37/10.09.1981

Atanasie Nasta (editor), Ecou de cîntec aromânesc, Litera, Bucureşti, 1985, p. 80.

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 380-381, 482.


George Perdichi s-a năcut în 1913 (H. C. şi K.I.) sau la 22 mai 1912 (''RLSA'' 1996) în satul Perivole din munţii Pindului, în nordul Greciei de azi.


A învăţat la şcoala finanţată de statul român în satul natal. Apoi a trecut la gimnaziul din Grebena devenit ulterior liceu, la revista căruia - ''Lumina'' - a coloborat. La Bucureşti va absolvi cursurile facultăţii de litere şi filosofie.


Emigrează în SUA, la New York, unde va muri sărac şi bolnav în 1957 (H. C. şi K. I.) sau în 1964 (N. S. Balamaci: ''Farsarotul'') sau la 10 decembrie 1966 (''RLSA'' 1996), cu nostalgia meleagurilor natale şi a celor româneşti.


Poeziile Dupu cumu s-veadi (După cum se vede), Mulţî gioni tri tini s-da (Mulţi flăcăi în jurul tău), Icoana vislui murărrescu (Icoana visului morăresc), Cîndila vrearil'ei (Candela iubirii), Xeanili (Străinătăţile), O, vulture! (O, vulture!) au apărut pentru prima dată în 1939, în volumul Grailu a gianlui.Grai di moarti (Graiul fiinţei.Grai de moarte).
Tot în timpul vieţii în România i-a apărut volumul de poezii Luţiafirlu şi numta al Şumbă.
Aceleaşi poezii şi fragmente din poezia Ciceroana (Ciceroana) au apărut în 1985, în antologia lui Hristu Cândroveanu şi a Kirei Iorgoveanu, cu transpuneri în română de K. I.

În SUA a editat pe cont propriu volumul de poezii Poemili a Hoară-ljiei di Pri-Vali.

 

În 1991, Pascal Marcu, vărul său primar căruia îi lăsase manuscrisele, publică volumul Poezii alepti. După moartea lui P. M., sora acestuia, Chia Marcu Mihai descoperă în manuiscrise piesa de teatru în trei acte Shula picurarlu.
În 2000 îi apare Izvuri di bană în trei volume.
N.S.B. î-a postat pe saitul ''Farsarotul'' poezia Dipărtarea, cu o traducere în engleză.
Saitul ''Aromânii'' îl include în categoria poeţilor aromâni moderni.

 

H. C. îl caracteriza ca ''temperamental'', ''entuziast'' şi ''chiar exaltat'', observând că ''a aspirat să devină un alt Eminescu - în grai aromân'' şi că nu a reuşit să fie ''decât ceva din Coşbuc şi Alecsandri''. Influenţe din cei trei mari clasici români se remarcă în Icoana vislui murărescu (o idilă adolescentină), Dupu cumu s-veade (un gazel în intenţie) şi Mulţî gioni tritine s-da (accente erotice coşbuciene) şi, respectiv, Ciceroana (poem lung de exaltare patriotică de tipul Gintei latine).
H. C.  recunoaşte în opera lui G. P. ''adevărate texte de substanţă'', cum este Xeanile, poezie de ''înstrăinare'', în care poetul ''ştie să dea glas unui complex şi înfiorat sentiment de frustrare'' al celor nevoiţi să plece pe alte meleaguri departe de casă şi familie.
H. C. consideră că G.P. are ''simţul limbii'' şi o ''mare dexteritate în a versifica'' tipică lui Alecsandri, fără a scăpa ânsă de ''o anume uşurătate a scrisului'', poemele sale în aromână fiind simţite la lectură ca ''imperfecţiuni de expresie''.
Acelaşi H.C. aprecia că în transpunerile în aromână din Eminescu, G. P. ''se depăşeşte  pe el însuşi, izbutind admirabile echivalenţe'' ca în Luceafărul, O, rămâi, Sara pe deal, Lacul, Pe lângă plopii fără soţ, La steaua, Cu mîne zilele ţi-adaugi, Mortua est, Melancolie, O, mamă..., Şi dacă.... Mai am un singur dor, Glossă, Scrisoarea I. Cititorul aromân parcurge aceste poeme eminesciene ''cu sentimentul că se află în faţa unor creaţii din capul locului scrise în dialect''.


 

SURSE:
Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 389-390, 482.
George Perdichi, Grailu a gianlui.Grai di moarti, Tiparul universitar, Bucureşti, 1989.
Georgte Perdichi, Shula picurarlu, ''Rivista di Litiratură shi Studii Armăni'', Editura Cartea Aromână, an III, nr. 1, tom V, aprilie 1996, pp.  58-96.
***, Notă di la Ridactsii, ''Rivista di Litiratură shi Studii Armăni'', Editura Cartea Aromână, an III, nr. 1, tom V, aprilie 1996, pp. 97-98.
George Perdichi, Izvuri di bană, editura Cartea Aromână, 2000, I Pirmitili a Hoarãljei di Pri-Vali: Pirivolea, II - Cãntitsi di Vreari shi Alti Puizi, III - Mãrilja-al Eminescu shi Alti Transpunir.
 ***, Literatura, ''Aromânii'', http://www.aromanii.ro/arte/literatura.html
Nicholas S. Balamaci, CULTURAL FORUM: The Poet George Perdichi, ''Farsarotul'', http://www.farsarotul.org/nl5_6.htm
 

 

George Perdichi s-a năcut în 1913 (H. C. şi K.I.) sau la 22 mai 1912 (''RLSA'' 1996) în satul Perivole din munţii Pindului, în nordul Greciei de azi.
A învăţat la şcoala finanţată de statul român în satul natal. Apoi a trecut la gimnaziul din Grebena devenit ulterior liceu, la revista căruia - Lumina - a coloborat. La Bucureşti va absolvi cursurile facultăţii de litere şi filosofie.
Emigrează în SUA, la New York, unde va muri sărac şi bolnav în 1957 (H. C. şi K. I.) sau în 1964 (N. S. Balamaci: ''Farsarotul'') sau la 10 decembrie 1966 (''RLSA'' 1996), cu nsotalgia meleagurilor natale şi a celor româneşti.
Poeziile Dupu cumu s-veadi (După cum se vede), Mulţî gioni tri tini s-da (Mulţi flăcăi în jurul tău), Icoana vislui murărrescu (Icoana visului morăresc), Cîndila vrearil'ei (Candela iubirii), Xeanili (Străinătăţile), O, vulture! (O, vulture!) au apărut pentru prima dată în 1939, în volumul Grailu a gianlui.Grai di moarti (Graiul fiinţei.Grai de moarte).
Tot în timpul vieţii în România i-a apărut volumul de poezii Luţiafirlu şi numta al Şumbă.
Aceleaşi poezii şi fragmente din poezia Ciceroana (Ciceroana) au apărut în 1985, în antologia lui Hristu Cândroveanu şi a Kirei Iorgoveanu, cu transpuneri în română de K. I.

În SUA a editat pe cont propriu volumul de poezii Poemili a Hoară-ljiei di Pri-Vali.
În 1991, Pascal Marcu, vărul său primar căruia îi lăsase manuscrisele, publică volumul Poezii alepti. După moartea lui P. M., sora acestuia, Chia Marcu Mihai descoperă în manuiscrise piesa de teatru în trei acte Shula picurarlu.
În 2000 îi apare Izvuri di bană în trei volume.
N.S.B. î-a postat pe saitul ''Farsarotul'' poezia Dipărtarea, cu o traducere în engleză.
Saitul ''Aromânii'' îl include în categoria poeţilor aromâni moderni.
H. C. îl caracteriza ca ''temperamental'', ''entuziast'' şi ''chiar exaltat'', observând că ''a aspirat să devină un alt Eminescu - în grai aromân'' şi că nu a reuşit să fie ''decât ceva din Coşbuc şi Alecsandri''. Influenţe din cei trei mari clasici români se remarcă în Icoana vislui murărescu (o idilă adolescentină), Dupu cumu s-veade (un gazel în intenţie) şi Mulţî gioni tritine s-da (accente erotice coşbuciene) şi, respectiv, Ciceroana (poem lung de exaltare patriotică de tipul Gintei latine).
H. C.  recunoaşte în opera lui G. P. ''adevărate texte de substanţă'', cum este Xeanile, poezie de ''înstrăinare'', în care poetul ''ştie să dea glas unui complex şi înfiorat sentiment de frustrare'' al celor nevoiţi să plece pe alte meleaguri departe de casă şi familie.
H. C. consideră că G.P. are ''simţul limbii'' şi o ''mare dexteritate în a versifica'' tipică lui Alecsandri, fără a scăpa ânsă de ''o anume uşurătate a scrisului'', poemele sale în aromână fiind simţite la lectură ca ''imperfecţiuni de expresie''.
Acelaşi H.C. aprecia că în transpunerile în aromână din Eminescu, G. P. ''se depăşeşte  pe el însuşi, izbutind admirabile echivalenţe'' ca în Luceafărul, O, rămâi, Sara pe deal, Lacul, Pe lângă plopii fără soţ, La steaua, Cu mîne zilele ţi-adaugi, Mortua est, Melancolie, O, mamă..., Şi dacă.... Mai am un singur dor, Glossă, Scrisoarea I. Cititorul aromân parcurge aceste poeme eminesciene ''cu sentimentul că se află în faţa unor creaţii din capul locului scrise în dialect''.

SURSE:
Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 389-390, 482.
George Perdichi, Grailu a gianlui.Grai di moarti, Tiparul universitar, Bucureşti, 1989.
Georgte Perdichi, Shula picurarlu, ''Rivista di Litiratură shi Studii Armăni'', Editura Cartea Aromână, an III, nr. 1, tom V, aprilie 1996, pp.  58-96.
***, Notă di la Ridactsii, ''Rivista di Litiratură shi Studii Armăni'', Editura Cartea Aromână, an III, nr. 1, tom V, aprilie 1996, pp. 97-98.
George Perdichi, Izvuri di bană, editura Cartea Aromână, 2000, I Pirmitili a Hoarãljei di Pri-Vali: Pirivolea, II - Cãntitsi di Vreari shi Alti Puizi, III - Mãrilja-al Eminescu shi Alti Transpunir.
 ***, Literatura, ''Aromânii'', http://www.aromanii.ro/arte/literatura.html
Nicholas S. Balamaci, CULTURAL FORUM: The Poet George Perdichi, ''Farsarotul'', http://www.farsarotul.org/nl5_6.htm
 

Constantin Colimitra s-a născut la 20 martie 1912 (cf. Atanasie Nasta) în satul fărşerot Pleasa din sudul Albaniei otomane, tatăl său fiind Chendra Colimitra. În prefaţa volumului Mozaic, apărut în 1994 în SUA, scriitorul precizează că are 82 de ani. Criticul Hristu Cândroveanu dă greşit 1910 ca an de naştere.


Pleasa este situată la extremitatea sudică a lacului Prespa, în apropierea râului Devoli, unde se întâlnesc munţii Morava, Gramos şi Tomor. Satul se află într-o zonă în care mai sunt situate localităţile aromâne Moscopoekl, Gramoste, Şipca, Gabrova, Niceaşi Deniscu. Despre impactul regiunii natale, pe care a străbătut-o în copilăriie cu oile şi caravanele,  asupra operei lui C. C., H. C. observa: ''Locuri măreţe, nu numai încîntătoare prin natură, ce i-au sădit şi lui Constantin Colimitra - prin însăşi istoria lor în furtună - sentimente patriotice sublime, ce transpar din belşug în poezia sa.''


C. C.a studiat la şcoala primară din Pleasa şi apoi la gimnaziul la Şcoala Superioară Română din Sărună/Sîrunî (Salonic, Grecia), ambele instituţii de învăţîmânt finanţate de statul român.


În 1928 a venit în România cu familia şi majoritatea locuitorilor satului. Aici a urmat liceul din Silistra, judeţul Durostor (Cadrilater) şi a freeventat, fără a absolvi, cursurile Academiei de Înalte Studii Comerciale.


Fiul său Andrei a emigrat în SUA în 1969, unde a fost urmat de C. C. în 1977. A încetat din viaţă în America în 2001.


În 1982 a publicat în SUA volumul Primveri cu soare (Primîveri cu soare), în prefaţa căruia îlşi face o autoprezentare.

În antologia publicată de H. C. şi Kira Iorgoveanu în1985 i-au fost selectate opt poezii din volumul american, cu transpuneri în româneşte de K. I.: Eraţi (Eraţi), Limba (Limba), Pistusesc (Cred), Şaptili oahti (Cele şapte coline), Vatră astimsă (Vatra pustie), Cînta un picurar (Cînta un păcurar), Stai drept! (Stai drept!) şi Eminescu, frate (Eminescu, frate).

În antologia publicată de A. N. în acelaşi an, i-au fost selectate nouă poezii: pe lângă Eminescu, frate, Stau şaptili oahti / Şaptili oahtii, Stai drept şi Cînta un picurar  , au mai fost incluse Stă paplu tu cohiu, Laclu mari, Nilioara, S-tind pădzili chilimuri, şi Cărvanea.

În anul următor publică în SUA monosgrafia Fărşeroţii.

Poeziile Stai drept şi Eraţi sunt postate pe saiturile ''Karavahos'' şi ''Giony''.


Saitul ''Aromanii'' îl include în categoria poeţilor aromâni moderni.


În ceea ce priveşte limba utilizată în creaţiile sale lirice, C. C. recomandă excluderea lexicului străin din aromână, cum ar fi grecescul caimo, tradus de H. C. cu mai multe sensuri prin ''dor, suferinţă, durere, frumuseţe fără pereche, care te face să pătimeşti cumplit''. În acest sens, H. C. îl caracterizează ca un ''poet pînă în măduva oaselor'', care dă lecţii altora, deşi el însusşi foloseşte ''străinisme'', cum ar fi pistusesc în loc de cred. Mai mult chiar, aceste prezumţii îl integrează pe deplin în lumea poeţilor, ''care nu pot să nu fie orgolioşi, şi naivi (uneori9, cum este şi Constantin Colimitra''.


Poezia sa este caracterizată de H. C. ca fiind ''copleşitoarea obsesie a unei lumi care a fost'' (subl. ed.), realizată, comparativ cu alţi poeţi aromâni, ''cu atîta ruinător caimo''. Mai mult, lumea liricii lui C. C. este ''o lume ce nu poate să moară, un univers aşadar agonizînd în perpetuitate în sufletul şi inima şi conştiinţa autorului''. H. C. concluziona astfel: ''El este bolnav de doruri-de-acasă de care nu se va vindeca niciodată, pentru că de asemenea doruri nu se vindecă, se moare cu ele. De aceea, poemele lui îmi par un plîns neîntrerupt, un bocet fără sfîrşit printre ruine. Ce ciudat însă: ruinele necontenit plînse, deplînse - par a învia, reînvia în versurile lui Constantin Colimitra, care ştie a melancoliza existenţial, sfîşietor existenţial! Aceste obsesionale stări din poezia lui, inculcate cititorului, sînt semnul neîndoielnic al harului scriitoricesc de excepţie, chiar dacă, acesta, mai mult nativ decît strunjit cumva prin cultură.''

 

Poetul aromân Atanasie Nasta i-a inclus înatologia sa lirică din 1985 nouă poezii: Eminescu, frate (Eminescu, frate), S-tind pădzili chilimuri, Cărvanea, Stau şaptili oahti, Stai drept (Stai drept), Stă paplu tu cohiu (Stă bunicul în ungherul casei), Laclu. A.N. îl considera pe C. C. ca ''darul fărşerotesc al iliriei străbune'', alături de Vasile Muşi şi Nicolae Babu. A. N. observa că poezia sa şi transpunerile din Eminescu dezvăluie ''un talent viguros în expresie, adînc în meditaţie''. Poeziile de ''o perfectă formă clasică'' sunt străbătute ''melodios'' de ''ecoul orfeic'' în pasteluri montane ''bucolice'', deoarece C.C. a purtat cu sine ‘’imaginea şi nostalgia’’ peregrinărilor cu turmele şi caravanele pe drumurile Balcanilor.. Pe de altă parte, adaptarea motivului mioritic în aromână relevă posibilităţile sale creatoare de inspiraţie populară.

 

 

SURSE

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Buucreşti, 1985, pp. 367-368, 482.

Atanasie Nasta (editor), Ecou de cîntec aromânesc, Litera, Bucureşti, 1985, p. 66.

Constantin Colimitra, Primveri cu soare, regia Andrei Colimitra, Bridgeport, SUA.

Constantin Colimitra, Fărşeroţii. Monografie, regia Andrei Colimitra, SUA, 1986.

***, Literatura, ''Aromanii'', http://www.aromanii.ro/arte/literatura.html

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required