Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Biografii » P-S » Rafte Agora (15.03.1890 Negriţa, Grecia - 09.01.2007 Stejaru/Tulcea, România))
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
21-10-2011

Rafte Agora (15.03.1890 Negriţa, Grecia - 09.01.2007 Stejaru/Tulcea, România))

Rate this item
(0 votes)

Agora Rafte are 114 ani si e cea mai batrana femeie din Romania. E e una dintre putinii aromani ramasi in viata dintr-o generatie care a plecat din Grecia cu turmele peste Balcani, s-a refugiat in Cadrilater in 1932 si apoi a venit in Dobrogea in 1940. Aici a suferit si urgia comunismului.

Femeia e mica, in straie negre si are o cruce tatuata pe frunte, intre sprancene. Sta chircita pe scaunul care o depaseste cu mult in marime, intr-o odaie mica, cu perdelele trase. Zambeste larg. Ochii negri ii tremura de bucurie. Sare sprintena in picioare si rade: „Nepoti… nepoti…". „Baba" e acasa cu cele trei nurori si doi nepoti. Barbatii, cei trei feciori ai babei, sunt plecati cu oile.

„Nu sunt nepoti bunica. Sunt straini. Au venit sa te vada", ii striga nepotul la ureche. {i batrana se uita straniu, lung, apoi se chirceste din nou, pe marginea patului. „A... Bucaresti."

Boala uitarii

Pe „bunica" o stie toata lumea in Stejaru. Satul mic, dintr-o vale strajuita de culmile arse si goale ale podisului Babadag, e casa multor familii de machedoni care au venit aici inainte de razboi. Agora Rafte e cea mai batrana dintre ei. A implinit lunea trecuta, la 15 martie, 114 ani. {i ar avea multe de povestit din viata ei trecuta prin furiile vremii. Dar nu le mai stie.

„Bunica" nu prea mai stie de ea de vreo doi ani. Cele trei nurori n-o mai lasa pe „baba" singura in gospodarie. Acum catva timp, pe cand avea 110 ani, o mai lasau vara sa dea apa la animale, cat erau ele la ogor. Desi plina de viata si vesela, batrana uita mereu. Ba sa inchida apa, ba sa inchida poarta. Ba pleaca singura de acasa.

„Nici noaptea nu pot sa dorm. Se culca devreme, se trezeste noaptea si canta. Umbla incolo si-ncoace, ca nu poate sa doarma", spune nora cea mijlocie si-si asaza, cu hotarare, basmaua legata in varful capului. Nora cea mare, o femeie mai bruneta si mai uscata, se asaza pe un scaun si isi pune mainile in solduri. „Toata lumea vine sa o vada pe baba. Dar un ajutor nu aduc. Femeia asta are nevoie de ajutor. Cu ce traieste ea?", se plange nora cea mare. Cea mica e mai tacuta. Se uita lung la batrana: „Tare multe a indurat, saraca!".

Batrana tace. Sta cuminte pe patul mic, facut parca, pe masura ei. Asculta, zambeste si mai balangane piciorusele mici din cand in cand. „Bucaresti", repeta batrana. Bunica si-a pierdut mai toate amintirile. Doar din cand in cand ele o mai cauta si asa de navalnice sunt ca Agora povesteste in continuu. {i a povestit candva nepotilor, stranepotilor si stra-stranepotilor toate cele pe care le-a indurat in mai bine de un veac.

Pe pamantul Greciei de odinioara

Drumul a fost destinul Agorei Rafte. A trebuit sa fuga mereu din calea urgiei. Asa povestesc cele trei nurori care o ingrijesc pe „baba". Agora Rafte s-a nascut la Negrita, in Grecia, pe langa Salonic, pe la 1890. Acolo a fugit de turci cat era codana. Toate fetele machedoance fugeau de turci.

Viata nu le-a fost usoara machedonilor acolo. Asa zicea „baba" nepotilor pe cand isi mai amintea de vremurile de odinioara: „Pe machedoni i-a legat Dumnezeu de oi". Ar fi avut si ei tara lor, daca ar mai fi trait Alexandru Machedon, dar asa... Au pribegit.

Pe Agora au maritat-o cu primul barbat pe cand era tanara, „cipana", cu caprele prin Balcani. Facuse nunta de o saptamana, asa cum se face la machedoni. Joi s-au adunat neamurile, vineri au vazut zestrea, sambata iar a fost masa mare, iar duminca s-a cununat cu un baiat brunetel, cu mustacioara si ochi negri. „Asa zicea baba, da’ cine-o mai stie?", zice nepotul.

A purtat atunci tanara mireasa Agora, caciulita rosie, de catifea, cu margele. A avut si fuste de catifea, tot rosie, si „arupe" de argint in par, papuci de lac. Asa purtau toate fetele de machedon la nunta cea mare. Erau mandre si cautate. Ca erau fete putine, erau 10 baieti la o fata. De atunci a fost Agora nevasta.

Spre hotarul de dincolo de munti

Primul barbat a lasat-o vaduva pe la 30 de ani. L-a plans ea ce l-a plans. Dar n-a avut timp sa-l jeleasca prea mult. Avea treaba multa. Trei baieti si trei fete. Trebuia sa-i hraneasca.

Munceau machedonii, mergeau pe munte cu capre si oi, dar grecii veneau noaptea sa le fure agoniseala. Asa ca au fugit cu tot poporul peste Balcani, in Cadrilater. {i-au luat turmele, au trecut muntii, si-au facut case mari si-au adunat averi.

De casa ei, batrana mai povestea nepotilor ca ii era tare draga: ii facuse un brau rosu de jur imprejur. Ca a ei nu era nici una. Dar si bulgarii din Cadrilater, „comitagii", au ars gospodariile aromanilor, le-au pradat si le-au cautat aurul.

Cand a venit in Bulgaria, in 1932, Agora era casatorita a doua oara, cu Arghir Rafte. Cu el era acasa cand bulgarii au venit sa le fure averea, l-au pus pe Arghir cu capul pe prag, aproape sa-l taie si pe ea au legat-o fedeles. Au scapat atunci ca prin urechile acului, ca au auzit vecinii.

Catre Dobrogea

|n 1940, Cadrilaterul s-a facut pamant bulgaresc. Atunci toti machedonii au venit in Caliacra si Dorostur, in Dobrogea. {i s-au asezat in locul bulgarilor care plecasera in Cadrilater. S-au aciuat in cateva sate din Babadag: Razboieni, Ciamurlia de Sus, Stejaru si alte cateva. Nurorile povestesc ca atunci „baba" a venit cu barbatul ei, cu turma si s-au asezat pe locurile de la Stejaru. S-au culcat intre oi. Agora a visat-o in noaptea aceea pe Maica Domnului care-i dadea paine. {i au ramas in locurile acelea, ca semn mai mare ca acesta nu avea de unde sa vina. {i-au crescut alte oi. {i-au insurat toti baietii si au maritat toate fetele.

Agora Rafte a nascut opt copii de toti. Trei fete si trei baieti din prima casatorie: Misa, Dumitru, Iancu, Sultana, Maria si Caterina. Alte doua fete le-a nascut in a doua casatorie, cu Arghir Rafte: Elena si Chirata. Femeia are acum vreo 30 de nepoti, nici ei nu se mai stiu cat de multi, si tot atatia stranepoti.

Al doilea razboi mondial a trecut peste ei, i-a gasit in transee si ascunsi in paduri. |n ’44 au venit bombardamentele. Barbatii s-au dus pe front, la Babadag. Femeile au ramas in sat, cu copiii si cu vitele, cand bombele luau cu totul casele. Dar s-a terminat si au venit altii de care sa se ascunda.

Au spanzurat-o de par

„Asta fimei nu moari di foame. Asa a zis", tresare batrana. Cateodata isi mai aduce aminte franturi de viata. „Asta fimei nu moari di foame" si continua cu o poveste in dialectul aroman. „Acum si-a adus aminte de comunisti. Povesteste cum au venit si i-au luat barbatul si baietii", traduce nora cea mai mare, cu un zambet larg.

Comunistii au venit intr-o noapte sa le ia aurul machedonilor. L-au batut si l-au dus atunci pe Arghir la Constanta. N-a vrut sa le dea aurul.

Era in 1959, dupa colectivizare. {i au batut-o si pe Agora, au spanzurat-o de par intr-un cui, de i s-a rupt parul cu tot cu piele. Nici nu i-a mai crescut par vreodata in varful capului. A ramas asa, insemnata: si pe frunte, si in varful capului.

O nunta ratata

Nici torturata nu le-a spus nimic. Nu le-a spus unde e aurul, dar l-au gasit singuri si-au plecat atunci. Dar s-au intors sa ia animalele. Agora n-a mai ramas decat cu fetele sa le creasca. {i a intrat si ea la colectiv.

Dar necazurile nu s-au terminat. La nunta unei fete au venit de i-au luat si lautarii, si sarmalele. Nu i-au dat voie sa-si marite fata. „Nu se face nici o nunta", au zis. Au facut ei chef la CAP cu lautarii si cu sarmalele.

Nora cea mare, cu broboada legata strasnic pe cap, povesteste cum s-a intors Arghir Rafte de la inchisoare. „Au venit intr-o zi. Eu eram la camp. Era numai baba acasa. Venisera sa mai ia tot ce mai ramasese. {i n-au gasit nimic. {i baba le-a spus: ce vreti sa mai gasiti, ne-ati luat tot, nu vedeti ca murim de foame?" Asa a spus baba ca le-a zis. Cica unuia i-au dat lacrimile. „Asa e. Asa e", a zis el. „Nu stiu ce s-a intamplat atunci. Dar a doua zi socru-meu a venit acasa."

„Are zile"

„Toata viata a muncit", spun nurorile. Vorbesc toate trei deodata. „Toti vin la ea ca are atatia ani, 114. Ia saptamana trecuta a fost ziua ei. Are zile. Mama mea are 80 de ani si e bolnava, nu se poate misca din pat", suspina nora cea mijlocie. „O alta femeie de aici, din vecini, de vreo 70 si ceva de ani, a plecat la camp si nu s-a mai intors acasa. Au gasit-o ratacind, cu mintile pierdute. Baba asta n-a fost niciodata bolnava. N-am dus-o niciodata la spital. N-are nimic. E sanatoasa. Nu stiu cu ce traieste. O tine Dumnezeu. Mai tine si post. Toata ziua numai cafea si pita. Atat mananca ea. E ortodoxa. Daca are zile… are zile."

Familia iese la poarta sa petreaca musafirii de la „Bucaresti". Cele trei nurori se ridica de pe scaune, isi asaza capoatele lungi, inflorate, o cheama si pe nepoata si merg pana la poarta, sa petreaca oaspetii.

Batrana mica se ridica si ea de pe pat. Zambetul i-a pierit. |i pleaca musafirii si iese si ea sa-i petreaca. Macar pana la usa casei. Se opreste pe covorasul asternut pe prispa mica, ca si cum i-ar fi interzis sa mai faca un pas. |si impreuneaza mainile si tace.

|si inclina capul si se uita lung dupa oamenii care au fost sa o vada. Acolo e casa ei. N-o s-o mai paraseasca. (ANA MARIA LUCA)


„Au venit intr-o zi. Eu eram la camp. Era numai baba acasa. Venisera sa mai ia tot ce mai ramasese. {i n-au gasit nimic. {i baba le-a spus: «Ce vreti sa mai gasiti, ne-ati luat tot, nu vedeti ca murim de foame?». Nu stiu ce s-a intamplat atunci. Dar a doua zi socru-meu a venit acasa", nora cea mare.

„O alta femeie de aici, din vecini, de vreo 70 si ceva de ani, a plecat la camp si nu s-a mai intors acasa. Au gasit-o ratacind, cu mintile pierdute. Baba asta n-a fost niciodata bolnava. N-am dus-o niciodata la spital. N-are nimic. E sanatoasa. Nu stiu cu ce traieste. O tine Dumnezeu", nora cea mijlocie.


Secretul vietii?

Dintotdeauna, Agora a fost femeie credincioasa. Toate posturile le-a tinut in intregime, spun nurorile. Chiar si acum. Nici boala uitarii nu i-a putut sterge credinta din suflet. Bea dimineata o cafea. |n rest a mancat si a baut ca toata lumea, ce a avut. Nu prea multe carnuri. Mai multa pita cu „brandza" de oaie si praz coapta in cuptor. Femeile coceau vara in cuptor pita subtire umpluta cu branza.

Povestea crucii

Semnul tatuat pe fruntea Agorei Rafte nu este o urmare a vreunui de descantec care sa o fereasca de spirite rele. Toate fetele machedoance aveau tatuate de pe la 12 ani crucea pe frunte. Dusmanii lor nu erau duhurile. Ci oamenii rai si uitarea.

Aromanii au tinut sa-si afirme crestinismul in timpul ocupatiei turcesti. Turcii aveau obiceiul de a rapi copiii, si mai ales fetele. Rapeau frumoasele „cipane" si le inchideau in harem. Semnul crestin, de nesters, daca nu ii alunga pe turci, cel putin ii reamintea femeii peste ani ca a avut parinti crestini si ca poporul ei e pierdut in munti, cu oile.

„Fugeau turcii de fetele crestine, stiau ca nu trebuie sa se agate de ele", spune baba Joita, o machedoanca de 100 de ani fara cateva luni, tot din Stejaru. Astazi, fetele de machedon nu-si mai fac tatuajul. Nu mai trebuie sa-si dovedeasca religia. Crucea avea un sens doar intr-un trecut indepartat.

CV

Agora Rafte

Data nasterii: 15 martie 1890

Locul nasterii: Negrita, Grecia 114ani

Agora Rafte s-a nascut in vremea cand Macedonia era pamant grecesc, in martie 1890, dintr-o familie de aromani. A crescut la Negrita, in Grecia, si pe crestele Balcanilor, cu turmele. Pe cand mintea nu-i ratacea, batrana mai povestea despre coastele dealurilor si stancile golase ale muntilor. Uneori mai canta si acum cantecele din copilarie. Le canta odinioara cand mana turmele. A plecat cu familia de pe teritoriul Greciei si s-a stabilit in satul Rahman Siclar in Cadrilater, unde a stat pana in 1940, cand bulgarii i-au alungat pe aromani. Dupa o scurta perioada petrecuta in satul Manasia, in Ialomita, s-a stabilit cu al doilea ei barbat, Argir Rafte, in satul Stejarul din judetul Tulcea. |n 1953 a intrat la colectiv, ca toti locuitorii satului. |n 1959, sotul ei a fost arestat, iar femeia a fost torturata de comunisti. I-au confiscat toata averea. Arghir Rafte s-a intors din inchisoare in 1964. Batrana e vaduva de 32 de ani.


SURSE:

Ţeposu Otilia, Mai în vârstă ca veacul, ''Formula AS'', Bucureşti, nr. 441, 2000

Luca Ana Maria, Drum prin trei veacuri şi trei ţări, ''Jurnalul Naţional'', Bucureşti, 22 martie 2004.

Tudor Paula Anastasia, Cel mai bătrân bărbat din lume, ''Jurnalul Naţional'', Bucureşţi, 16 iulie 2007.

Last modified on Sâmbătă, 29 Octombrie 2011 00:47
Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required