Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Biografii » M-O » Displaying items by tag: Turcia
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445


Este primul poet cult aromân.


Opera sa s-a păstrat datorită lui I.G. Massimu, care în gramatica alcătuită pentru aromânii din Balcani s-a folosit de cele 14 poezii ale sale, între care a fost remarcată Spuni-nji bre gione, oclji di amure! (Spune-mi tu june, ochii ca mura!)


Conştient de faptul că aromâna era datoare rimei şi vocabularului poetic, M.N. a făcut apel la neologisme româneşti şi la grecisme. De asemenea, lipsa ortografiei a suplinit-o printr-un ’’simţ înnăscut al armoniei’’. Astfel, în Flori de Macedonia, primul vers al strofei este format din repetarea unui cuvânt, procedeu folosit mai târziu şi de poetul român George Bacovia (am redat eu în româneşte în paranteze):

Foculu, focu, foclu,

mi-arde ca ma multu

cîndu inima îni plîndze

di loclu ameu vrutu...

Imnu ş-imnu, , imnu ş-imnu

ş-tot nu-ni aflu loclu...

(Focul, focul, focul,

mă arde şi mai mult

când inima îmi plânge

de locul meu drag...

Merg şi merg, merg şi merg

şi tot nu-mi aflu loc...)

 

A.N. îl citează pe Nicolae Iorga în ce priveşte destinul poeziei lui M.N., a cărei creaţie lirică a fost subiect al cântecelor populare: <Cîntecul e călăuz şi tovarăş, care merge el înainte şi face ce vrea din ce vine după dînsul >. De asemenea, A.N. compară rolul lui M.N. în evoluţia poeziei aromâne cu cel al contemporanului acestuia, Vasile Cârlova, pentru poezia românească.

.

Poeziile Scalvulu, Pita, Chora la Unirea. Principatiloru Rumania şi Moldova au fost incluse de poetul aromân Atanasie Nasta în antologia publicată în 1985.

 


SURSE:

Iorga Nicolae, Istoria literaturii româneşti, I, 1925

***, Lingua Aromunica,’’Proel’’,http://www.proel.org/index.php?pagina=mundo/indoeuro/italico/romance/balcanorromance/macedoru

Nasta Atanasie (editor), Ecou de cîntec aromânesc, editura Litera, Bucureşti, 1985, pp. 11-17

 

 

Evanghelie Zappa s-a născut în localitatea Labova (Lampobo/Lamparo) din Zappa Evanghelieprovincia otomană Epir, actualmente în Albania, ca fiul cel mai mic dintr-o familie cu 3 copii (Anastase, Evanghelie, Marina). Tatăl său – Vasile Zappa – a fost comerciant, iar mama – Sotira – provenea dintr-o familie vestită de aromâni, a Megiaţilor. Evanghelie şi-a petrecut copilăria în satul natal. Tot acolo a urmat şi primele clase şcolare.

Pitu Guli s-a născut în 1865 în localitatea Cruşevo, pe atunci în Macedonia otomană. A fost unul din liderii revoltei antiotomane din 1903, proclamând o efemeră Republică multietnică la Cruşevo.

Poetul aromân Dina Cuvată din fosta republică iugoslavă a Macedoniei a cules în Guli Pituţara sa un cântec de luptă despre Pitu Guli şi tovarăşul său de luptă macedonean Goţe Delcev.

Goţe Delcev ş-Pitu Guli (Goţe Delcev şi Pitu Guli)

Ieşi –lea dado, tu ubor, 

S-mi pitreş cu mşatlu-ţ dor...

Ieşi –lea dado,s-mi pitreţ -

Berdanca tini s-u vedz, 

Tîş Pirin tu munţ, diparti, 

Ceta-l Delciu iu s-alumtă! 

Tuţ alepţă-s el’i bîrbaţ, 

Cu maliherli di braţ, 

Maş di bumbi încîrcaţ - 

<Nu vrem turţl’i s-l’iavem fraţ!>

Daţ bre fraţ, s-nă ascîpaţ!,

Macedonia ş-o-ari planlu! 

S-nu plîndz, dado – nu jilea, 

Ş-alt Goţe că va s-fîţea, 

Macedonia va-şi dubea - 

Di Cîcuş pîn Giumaia, 

Sinur aclo va şi-avea,

Nume-l Delciu nu-şi chirea -

Pitu Guli soţ l’i-eara, 

Cruşuva el şi-u ţînea, 

Meciţin Camen ş-si bîtea, 

Tiniri gioni aclo s-tuchea, 

Macedonia-şi libera – 

Cruşuva şi-l’i alîvda, 

Numa-l Pitu tinisea! 

Ieşi -lea dado, s-mi pitreţ - 

Viuvudălu-a nost s-ţ-lu vedz...

(Ieşi, tu mamă, în curte, 

Să mă petreci cu frumosu-ţi dor... 

Ieşi –tu mamă, să mă petreci - 

Berdanca tu s-o vezi, 

Tocmai la Pirin în munţi, departe,

Unde ceata-l Delciu se luptă! 

Toţi aleşi ei bărbaţi, 

Cu armele pe braţe, 

Doar cu plumbi încărcate - 

<Nu vrem turcii să-i avem fraţi!> 

Daţi măi fraţi, să ne scăpaţi! 

Macedonia nu o lăsaţi... 

Goţe este căpitanul - 

Macedonia o are în plan! 

Să nu plângi mamă – nu jeli, 

Şi alt Goţe dacă se va naşte, 

Macedonia o va dubea -

Din Câcuş până în Giumaia, 

Graniţă acolo va fi, 

Numele lui Delciu nu se pierdea - 

Pitu Guli tovarăş îi era, 

Cruşova el o apăra, 

La Meciţin Camen se lupta, 

Tinerii viteji acolo se topeau,

Macedonia îşi eliberau -

Cruşova îi lăuda, 

Numele lui Pitu îl cinstea! 

Ieşi - tu mamă, să mă petreci - 

Voievodul nostru să ţi-l vezi....)

 

SURSE:

Dina Cuvată (editor), Carabeu, lăi carabeu. Lilici dit lirica armânească grămosteană, Minerva, Bucureşti, 1985, pp. 58-59

Sava Gârleanu, Pe urmele lui Pitu Guli, ''Libertatea''/supliment ''Frătila'', New York/SUA, an VI, nr. 58-59, iunie-iulie 1987, http://miscarea.net/libertatea-pitu-guli.htm

***, Pitu Guli, ''Wikipedia'', http://en.wikipedia.org/wiki/Pitu_Guli

***, Pitu Guli, ''Wikipedia'', http://ro.wikipedia.org/wiki/Pitu_Guli


George Murnu s-a născut la 1 ianuarie 1868, în cătunul Brazi din Macedonia otomană, azi în Grecia.


Brazi se află în apropiere de râul Bistriţa şi oraşul Veria, într-o zonă compactă de localităţi aromâneşti: Maruşea, Sel'ea de Sus, Sel'ea de Jos, Xirulivad. Spre nord-vest se continuă către muntele Caimaccealan cu un alt grup de localităţi aromâneşti: Neaguşte, Grămăticova, Cândrova, Fetiţa, Paticina. Spre nord şi est se învecinează cu câmpia Sărunei (Salonic), iar spre vest şi sud-vest cu munţii Veriei şi apoi cu cei ai Olimpului, lăcaşul zeilor grecilor antici.


A studiat la Veria, Bitolia (oraş în Macedonia otomană, azi în Republica Macedonia), Budapesta, Bucureşti şi Munchen (Germania).


A fost profesor titular al catedrei de Arheologie a Universităţii din Bucureşti.

A fost ales membru al Academiei Române.


A efectuat călătorii de studii în Dobrogea, la Roma şi la Atena, în urma cărora a publicat lucrări de istorie veche: Vlahia Mare (aromânii în Evul Mediu), Istoria Românilor din Pind, Noi săpături în cetatea Tropaeum (Adamclisi, Dobrogea), Monumente antice din Roma, Arheologie clasică, Atena şi ruinele ei, Aromânii în primejdie, Pentru Românii din Peninsula Balcanică etc.


Dar renumele în cultura română şi l-a cucerit prin ''magistrala traducere'' (cf. criticului literar aromân Hristu Cândroveanu ) în română a epopeilor Iliada şi Odiseea ale poetului antic grec Homer. Criticul literar român George Călinescu aprecia că aceste traduceri ''constituie un moment fundamental în evoluţia limbii literare (corespunzător Iliadei lui Gnedici în literatura rusă)''. G. C. le considera ''capodopere superioare'' Eneidei în versiunea Annibale Caro, Iliadei lui V. Monti, Iliadei şi Odiseei lui I. V. Voss. A mai tradus şi alţi autori antici greci: Pindar, Eschil, Sofocle, Euripide.


De asemenea, scrie poezii în română, publicate în volume: Gînduri şi vise, Alme Sol, Altare, Ritmuri pentru sine etc. H. C. observa că aceste creaţii lirice se remarcă prin ''euforia lor transparentă, prin tonul sacerdotal al emisiei, decît prin profunditatea gîndului''.


În aromână a publicat în 1931 un ''seducător'' (cf. H. C.) volum de versuri, întitulat Bair di cîntic armânescu (Salbă de cîntec aromânesc cf. H. C.). Subîntitulat Ritmuri macedonene, volumul reuneşte, aşa cum arată autorul în prefaţă, armonii din adolescenţă, tinereţe şi maturitate. Tematica acestor poezii include subiecte specifice autorilor aromâni ca apărarea limbii străbune, păstoritul, cărăuşia, înstrăinarea, haiducia, dragostea. Criticul literar caracterizează poemul Grailu armânescu ca ''un cutremurător recviem pentru o limbă ce piere sub ochii noştri, de fapt pentru o etnie ce se stinge'': Scumpa mea fîntînă ţe anarga cură,/Mîne, poate mîne, di duşmani biută,/Va si-armîni tu etă pondă şi tăcută (Scumpa mea fîntînă ce agale cură,/Mîine, poate mîine, de duşmani băută,/Veşnic vei rămîne seacă şi tăcută). Cunoscutele balade Chita şi Bură sau Miha şi furlu sunt apreciate de H. C. ca fiind ''un excelent poem epico-eroic'' şi, respectiv, ''o micro-tragedie specifică existenţei în furtună a aromânilor din Peninsula Balcanică''. În ceea ce priveşte lirica de dragoste, aceasta este ''învăluitor sentimentală, discretă, metaforică''.

În acest volum au apărut următoarele 26 poezii, preluate de scriitorii aromâni H. C. şi Kira Iorgoveanu (1948 - ) în antologia publicată de ei în 1985, cu transpunerile lor în română: Grailu armânescu (Graiul aromânesc), Tră armâname (Pentru aromânime), Ti vruta (Iubitei), Nu plîndze (Nu plînge), Acl'imare (Chemare), Dorlu a gionilui (Dorul flăcăului), Dor di vruta (Dor de draga), Bana (Viaţa), Păriguria (Mîngîiere), Mirache (Dor), Măraze (Alean), Sîmbăta a morţilor (Sîmbăta morţilor), Vruta al Gioga (Alesul meu), Veria (Veria), Picurarlu (Ciobănaşul), Sirma (Sirma), Toamna, cînd fug Rumânil'i tu arniu (Toamna, cînd pleacă aromânii la iernat), Flambura noastră (Flambura noastră), Plîngute tră soia noastră (Lacrimi pentru neamul nostru), Sghic di moarte (Strigăt de moarte), Jalea di xinitie (Jalea străinătăţii), Lîndura (Rîndunica), Miha şi furlu (Mihu şi lotrul), Aumbra (Stafia), Cînticlu al Done (Cîntecul lui Done), Chita şi Bură (Chita şi Bură).


H. C. l-a cunoscut pe G. M. în 1950, când l-a vizitat la domiciliul din strada Louis Blanc din Bucureşti.Îl compara cu bătrânul înţelept Nestor din Iliada şi-l descria astfel: ''Mic, tuciuriu, fizionomie pronunţat mediteraneană, caracteristică aromânilor, volubil şi afectuos, povestea cu şart, ca înţelepţii''. I-a subliniat în conversaţia avută că graiul aromân ''nu trebuie lăsat să piară'': ''Să-ţi aduci şi d-ta obolul, pentru aceasta, să faceţi toţi, voi tinerii, cîte ceva, ca să nu piară!''. Îi plăcea apelativul străbun lale Ghiorghi (unchiule Gheorghe), aromânii neavând în limba lor pronume de reverenţă şi apelative de distincţie. Nu-i plăcea formula ''maestre'', H. C. explicând acest lucru astfel: ''Maeştrii adevăraţi nedorind să li se amintească ceea ce, oricum, ştiu că sînt''.

 

 

SURSE:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 47-49, 480.

George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, 1941.



V.M. s-a născut la 15 martie 1895 în satul Pleasa din Albania otomană.


După absolvirea liceului românesc din Bitolia, Macedonia otomană, emigrează în România.


Se înrolează voluntar în armata română ce luptă în primul război mondial (1916-1918).


După război absolvă Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti şi profesează ca avocat.


Începând din 1924 activează în mişcarea culturală aromână prin colaborarea la publicaţia ’’Tribuna Românilor de peste Hotare’’.


De asemenea, este unul din promotorii colonizării aromânilor în judeţele Durostor şi Caliacra din Cadrilater în anii ’20-’30.A încetat din viaţă la 29 noiembrie 1961.


Cele cinci poezii ale sale au fost publicate în revistele epocii: Tru amurgiş (În amurg), Sclavlu (Prizonierul), Dzuă di sărbătoare (Zi de sărbătoare), Rufei cădzură (Fulgere căzură) şi Hurolu fărşerotesc (Hora fărşerotească).

În 1985 au fost incluse în antologia de poezie aromână publicată de poetul aromân Atanasie Nasta.

 

SURSA:

Nasta Atanasie (editor), Ecou de cîntec aromânesc, editura Litera, Bucureşti, 1985, pp. 18-26.


D. P. s-a născut la 17 ianuarie 1908 în satul Grămăticova din Macedonia otomană.


Poetul aromân Atanasie Nasta i-a inclus în antologia lirică publicată în 1985 şapte poezii: Flambura părnăsită (Steagul abandonat), Înclinare (Închinare), Şoputlu al Mihali (Izvorul lui Mihali), Moi, lilice di pi rug (Măi, floare de pe rug), Dor di cărvănar (Dor de cărăuş), Aumbra (Fantoma) şi Cîntic di rămas bun (Cântec de rămas bun).


A.N. scria despre D.P. că utiliza tot ce este ‘’expresie artistic rară’’ în aromână şi că avea vocaţia de ‘’a crea termeni noi’’ şi de a adapta neologisme româneşti. De asemenea, D.P. era identificat ca un adept al metodei marelui poet aromân George Murnu de a demonstra prin ortografie şi neologisme ‘’originea străveche comună’’ a aromânei şi românei.

 


SURSA

Nasta Atanasie (editor), Ecou de cîntec aromânesc, editura Litera, Bucureşti, 1985, pp. 57-65

 

În două procese succesive, primul desfăşurat în 1941, iar al doilea în mai 1946, printre inculpaţi s-a aflat un fost secretar de stat şi membru de frunte al mişcării legionare, Constantin Papanace, aflat atunci în străinătate unde a şi trăit apoi. El a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă, respectiv la moarte.

Astăzi despre cel condamnat în acele procese se ştie foarte puţin, şi doar de către cei care au studiat în amănunţime istoria mişcării legionare după 1930 sau de către cei care se ocupă de trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al aromânilor.

Zicu A. Araia s-a născut la 1 iulie 1877 (H. C.) sau 1 augiust 1877 (saitul ''Crispedia''), în comuna aromânească Samarina din munţii Pindului, cea mai înaltă aşezare din Balcani.


Urmează şcoala primară din comuna natală, gimnaziul din Ianiuna pînă în 1894 şi liceul din Bitolia, tioate insituţii de învăţământ finanţate de statul român în Macedonia otomană. În 1897 vine în România, unde în 1898 începe Facultatea de Litere din Bucureşti, pe care o abandonează din cauza problemelor financiare. Devine bursier la Şcoala Superioară de Agricultură din capitala României, dar nu o termină.


Revine în Macedonia în 1900, în funcţia de inspector (H. C. ) sau institutor (saitul ''Crispedia'') în Aminciu (Meţovo) şi apoi la Pretori. Ulterior va funcţiona ca institutor-director în Samarina şi institutor la Vlahulani. Din 1924 are o catedră la liceul din Grebena În această parte a vieţii a cutreierat numneroasele aşezări aromâneşti din Pind.


Se stinge din viaţă în Macedonia în 1948 (H. C.) sau 1949 (saitul ''Căntitsi shi poezii armâneshti'') sau în 1945 (saitul ''Crispedia'').


Este singurul scriitor aromân care s-a întors în Macedonia.


Saitul ''Aromanii'' îl include în categora poeţilor clasici aromâni.


A colaborat la revistele aromâneşti din România şi din Balcani: „Lumina" (liceul din Grebena), „Calendarul aromânesc", „Lilicea Pindului", „Flambura", „Peninsula Balcanică", „Almanahul aromânesc «Frăţia»", „Revista aromânească", o altă „Lumină" (1936-1937), precum şi în „Dimândarea", „organ de luptă românească".


Poeziile sale au apărut pentru prima dată după cum urmează: Fudzi haraua di la noi (dedicată lui Tache Papahagi), Calea şi Toamna-n Pind în Antologia aromânească a lui Tache Papahagi (1922); Armânescul sîndză strigă şi Mailu şi Pindul în Almanaul aromânesc. Frăţil'ea (1928); Dor şi jale şi Nă cunache al Hagigogă în ''Peninsula Balcanică'' (1926 şi 1924); Vanghiliţa şi Samarina în ''Lumina'' (1907). Toate aceste poezii au fost publicate şi în 1985, în antologia lui Hrsitu Cândroevanu şi Kira Iorgoveanu, având ataşate transpuneri româneşti ale celor doi editori şi o biografie redactată de H. C.


T. P. îl va publica şi în 1932, în volumul Poeţii Z. A. Araia şi Tache Caciona. Este inclus şi Antologie lirică ariomână, publicată în 1975. În 1993 editura Cartea Aromână din SUA îi publică volumul Fudzi haraua di la noi.


Poeziile Calea şi Toamna-n pind (fişier audio) au fost postate pe saitul 'Căntitsi shi poezii armâneshti'', iar cea de-a doua şi pe saitul ''Giony''.


Tematica păstorească, observată la faţa locului, este reprezentată de poeziile: Toamna-n Pind (caracterizat de H. C. ca ''un pastel viu, trăit parcă şi de cititor, în timp ce-l parcurge''), Calea (caracterizată de H. C. ca ''o spendidă Transhumanţă de fapt poate chiar scrisă sub influenţa lui D. Bolintineanu, desigur, cu mult mai mult simţ al realului decît acesta'') şi Nă cunache-al Hagigogă.

Acelaşi H. C. apreciază că în aceste poezii, precum şi în Fudzi haraua di la noi şi Mailu şi Pindul , Z.A.A. ''este de o specificitate de-a dreptul desăvîrşită, pe care doar Nuşi Tulliu a mai realizat-o, cu o voce lirică mai plină şi mai profundă, e adevărat''. În unele versuri ale sale, Z. A. A. ''pare a scrie cu penelul pe pînză, pictînd peisaje aromâneşti recognoscibile''. dovedind ''migală artistică, la îndemîna numai a celui ce, dinclo de talent, este şi un perfect cunoscător al lumii explorate de el''.


T. P. susţinea că poetul ''rămîne şi mai aproape de inspiraţia modestă şi neafectată a poporului''. Această afrimaţie, destinată în a reduce proproţiile poetului faţă de N. T. şi George Murnu, este considerată ''nedreaptă'' de H. C. Acesta chiar remarcă faptul că inspiraţia poporului a produs creaţii valoroase: ''caracterul folcoric al unei literaturi - şi este şi cazul celei aromâneşti - nu înseamnă servitute, nici mimetism, ci implinire şi vitaliitate.'' Este dat ca exemplu din literatura română celebrul Luceafărul lui Eminescu.


Saitul ''Crispedia'' îl caracterizează astfel: ''În dispoziţie elegiacă, melancolia găsindu-şi un spaţiu de rezonanţă în decorul autumnal, samarineanul cântă de , atent la ritmuri şi chiar la muzicalitatea rostirii. Îşi împărtăşeşte mâhnirile, iar alteori revolta, în versuri ce mărturisesc hotărât influenţa lui G. Coşbuc (...) Creionând, cu stângăcii şi asperităţi, pasteluri în care încearcă să dea contur unor crâmpeie senine, idilice din viaţa păstorească, punând, răzleţ, câte un accent satiric, Araia nu uită nici o clipă că . Biruindu-şi de­primarea, el îşi aspreşte glasul, vrând să se exprime cât mai energic, mai răspicat. Numai că, temperamental, gesticulaţia combativă nu i se prea potriveşte. Samarineanul rămâne un poet strict dialectal.''


H. C. consideră că poetul traduce ''admirabil'' din poezia lui G. Coşbuc, realizînd ''echivalenţe artistice uimitoare'' după Nunta Zamfirei, Moartea lui Fulger şi El Zorab.

De asemenea, probează prin traduceri ''exxpresivitatea nelimitată a graiului în care scria'', cum ar fi Enoh Arden de Alfred lord Tennyson, cîntăreţ aristocrat al epocii victoriene a Marii Britanii.


Numele poetului  a fost dat unei colecţii a editurii Unia ti cultură-a armânjlor dit machidunii din capitala Republicii Macedonia, Skopje.

 

SURSE:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 176-177

Hristu Cândroveanu (editor), Antologie lirică aromână, UVPA, Bucureşti, 1975.

***, *Aromanii'', http://www.aromanii.ro/arte/literatura.html

Tache Papahagi, Antologie aromânească, Bucureşti, 1922, pp. 155-158.

''Peninsula Balcanică'', II/1924, pp 110-111.

''Peninsula Balcanică'', IV/1926, p. 53.

''Luminiţa'', V/1907, pp. 184, 224.

Almanahul Aromânesc. Frăţil'ea, 1928, pp. 110-111, 113-115.

Alfred Tennyson, Enoh Arden, traducere Z.A.A., Monastir (Bitolia), 1911

Zicu A. Araia, Fudzi haraua di la noi, editura Cartea Aromână, SUA, 1993.

Florin Fafier,l, ''Convorbiri literare'', decembrie 2003, http://convorbiri-literare.dntis.ro/FAIFERdec3.html

http://toread.bjbraila.ro/opac/bibliographic_view/121202;jsessionid=3BADBF6BC40E480C82E8C249059B4761



Nida Boga s-a născut la 12 ianuarie 1886 lîn orăşelul Veles în Macedonia otomană, Republica Macedonia de azi.


Veles este situat pe fluviul Vardar, la 50 km su-est de Skopje, capitala Republicii Macedonia.


Şcoala generală o face în localitatea natală, mai întîi în limba greacă, apoi în română. Studiile medii le face la liceul românesc din Bitolia, în Macedonia otomană.


Apoi studiază istoria şi geografia la Bucureşti.


Lucrează ca profesor în diferite localităţi din România.


Luptă în armata română în cel de-al doilea război balcanic, în 1913, şi în primul război mondial, în 1916-1918. În cursul celui de-al doiilea conflict participă la luptele de la Nămoloasa şi Mărăşeşti, alături de alţi voluntari aromâni din Macedonia.


În perioada interbelică lucrează ca profesor la liceul ''Alexandru Donici'' din Chişinău.


În Bucureşti a locuit la etajul I al unui bloc din strada Maior Racoviceanu, unde se întâlnea săptămâînal cu studentul aromân Hristu Cândroveanu. După moartea devotatei sale soţii, a locuit la Ploieşti, la fiica sa Silvia, care îl diviniza. După moarte acesteia s-a mutat în Vaslui, la fiul său, medicul Nicolae Boga. Apoi se retrage la Mănăstirea Agapia, la maica Serafima Chirică, unde a fost vizitat în 1974 de H. C. şi profesorul universitar aromân Vasile Barba.


Încetează din viaţă în 1974, la spitalul din Vaslui.


În literatură debutează la revista lunară ''Lumina'' a liceului din Bitolia.

Publică rar în publicaţiiile aromâneşti şi în calendarele publicate de asociaţiile studenţeşti.

În aromână îi apar volumele: La hane, comedie în versuri, Revoluţionarii, comedie, şi Cîntiţe, poeme.


În limba română îi apare volumul  Întomnare.


În domeniul istoriei publică studiile: Românii din Macedonia, Epir, Tesalia şi Albania, Românii din Serbia şi Bulgaria, precum şi genealogie moldovenească. Editează 20 de volume de Documente basarabene în 1926-1936. În colaborare cu profesor universitar I. Minea publică studiile: Despre Iane, mare ban de Craiova. Şi ceva despre Mihai Viteazul şi Cum se moşteaneau moşiile în Ţara Românească pînă la sfîrşitul secoluÎta ''Cercetări istorice'' a aceluiaşi profesor universitar.


Cea mai importantă lucrare a sa este epopeea în sonete Voshopolea, în aromână. În 1975 H. C. îi publica primele 10 sonete în Antologie lirică aromână, cu transpunere în română. Cele patru caiete manuscris au fost publicate aproape în întregime de H. C. şi Kira Iorgoveanu în antologia lor din 1985,  transpuse tot de H. C. Acesta compara capodopera lui N. B. cu Iliada lui Homer şi cu antica Mahabharata indiană.


Unele lucrări le-a semnat Leon Boga şi L. T. Boga. Lucrările în aromân le-a semna, Nida Boga, fiindu-i mai familiar aromânesc, după cum îi mărturisea scriitorului aromân H. C. prin 1950.

 

SURSA:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 245-248.



Marcu Beza s-a născut în 1882 (incert pentru Hristu Cândroveanu) sau la 30 iunie 1882 (cf. saitului ''Crispedia''), în comuna Clisura (cf. H. C.) sau Vlaho-Clisura (cf. ''Crispedia'') din Macedonia otomană.


Clisura era situată în apropiere de izvoarele Bistriţei şi de lacul Ostrov, într-o regiune muntoasă şi împădurită a Macedoniei, cu vârfuri de peste 2000 m, unde se mai află multe aşezări aromâneşti: Nevisca, Grămăticova, Cândrova, Blaţa, Hrupişte, Căstur (Kastoria), Gramoste etc.


Învaţă la şcoala din localitatea natală şi la liceul din Bitolia, în Macedonia otomană, ambele instituţii de învăţământ în limba română finanţate de statul român.


La Bucureşti, frecventează cursurile Facultăţii de Litere, unde i-a avut ca profesori pe Titu Maiorescu şi Nicolae Iorga. Lucrarea de licenţă, întitulată Raportul filosofiei cu poezia şi scrisă în spiritul lui T. M., l-a impresionat pe acesta.


Studiază Literele şi la Londra şi Oxford între 1909-1914.


Lucrează apoi în diplomaţia românească, mai întâi ca interpret la Legaţia de la Londra între 1909-1916.


În 1916 se întoarce în România pentru a se înrola în armata care va lupta în primul război mondial, între 1916-1918.


Apoi, între 1920-1933 revine în capitala britanică, în calitate de consul. Aici, la King's College şi la Universitatea din Londra, promovează în calitate de conferenţiar cultura românească, expunerile sale având ecou favorabil printre contemporani. În paralel, promovează cultura engleză în rândurile publicului românesc, devenind unul din cei importanţi anglişti ai României. A intermediat legătura între dramaturgul Bernard Shaw şi Teatrul Naţional din Bucureşti şi a susţinut traducerea în engleză a romanului Pădurea spânzuraţilor de Liviu Rebreanu.

În 1933 este numit consul general la Ierusalim, în Palestina sub mandat britanic, unde se va documenta asupra unor teme de istorie a culturii.

În timpul celui de-al doilea război mondial (1939-1945) revine la Londra în calitate de consilier cultural.


În literatură debutează în 1903 cu volumul de proză aromână De la noi.


A redactat revista ''Grai bun'' în anii 1906-1907 şi 1909.


În 1925 este ales membru corespondent al Academiei Române.


A colaborat la revistele „Românul de la Pind", „România literară", „Convorbiri literare" (unde este promovat de T. M.), „Analele Academiei Române", „Luceafărul", „Boabe de grâu", „Cuget românesc", „Ideea europeană", „Lumina", „Lilicea Pindului", „Revista aromânească", „Universul", „Notes and Queries" (Paris) etc.


Alături de N. Iorga, Gr. Nandriş, G. Cioran, T. Bodogae, M.B. a urmărit raporturile culturii române cu Muntele Athos (Grecia), evidenţiind puternica influenţă a mănăstirilor de la Sfântul Munte asupra celor din Mediterana răsăriteană.


Referitor la romanul O viaţă, apărut în 1921, criticul literar Eugen Lovinescu scria că autorul ''nu reuşeşte să ridice o simplă schiţă filigranată la tonul şi dezvoltarea epică necesară".


Notele de călătorie în Anglia arată, conform ''Crispedia'', ''o fină înţelegere şi capacitatea de a explica societatea contemporană engleză'', fiind ''scrise cu mai multă vervă decât cele ale lui Ioan Botez şi N. Petrescu, publicate cam în acelaşi timp''.

Eseurile despre Anglia, apărute în ''Convorbiri literare'', se focalizează asupra unor personalităţi culturale ca Thomas Carlyle, John Ruskin, Frank Harris,William Shakespeare. Atrage atenţia asupra viziunii regizorale inovatoare a lui Gordon Craig şi Granville-Parker, subliniind că „dramele lui Shakespeare nu au numai valoare istorică, ci ele sunt întru totul şi ale timpului nostru." Cu volumul Shakespeare in Roumania (1931) sublinia unui aspect important al circulaţiei motivelor între două culturi europene, numărându-se printre primii care introduc acest element esenţial în cercetarea comparatistă românească, extinzând studiul comparativ şi asupra literaturilor populare.


Printre cele mai importante lucrări se numără şi Romanian Grammar şi Călători englezi despre Români (1580-1825).


Tematica aromânească e prezentă în cărţi de poezii, schiţe şi nuvele în română şi în aromână: De la noi, Pe drumuri, O viaţă etc. Colaborează la mai multe publicaţii aromâneşti. Creaţia sa este inclusă în Antologia aromânească publicată de filologul aromân Tache Papahagi în 1922, Antologie lirică aromână (1975) şi Antologie de proză aromână (1977).

Poeziile Minduiri, Cînticlu a picurarlui, Cloputile, Ma ţe u vrei, La tăruşte, Loară valea au apărut în revista ''Lumina'' din anul II, 1904. În numărul din anul următor a apărut şi poezia Cîntic.

Poeziile Cînticlu a neauăl'ei, Şi-ni bate iara ocl'iul, Ună carte, Dimîndări au apărut în revista ''Graiu bun'', în numărul I din 1906. Poeziile Di-acasă şi Auşulu au apărut în numărul I din anul următor. Poezia Minduiri di vreari a apărut în ''Calendarul Graiu bun'' din 1909. Poezia Dimîndări a apărut şi în ''Revista aromânească'' din anul I, din 1929.

Poeziile Vruta cătră picurar, Din casă, Iu suntu?... au apărut în ziarul ''Românul de la Pind'', în numărul din 1904. Poezia Munte, frate a apărut în numărul din anul următor.

Poezia Prîndzul a apărut în revista ''Lilicea Pindului'' în numărul din anul I, din 1912.

Aceste poezii de mai sus au fost incluse în antologia publicată în 1985 de scriitorii aromâni Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu, cu transpuneri în română ale celor doi editori, care au urmărit ''a realiza echivalenţe uneori nu foarte fidele textelor orginale, dar cu grija de a nu le trăda măcar spiritul''.

Creaţia în aromână a lui M. B. a fost inclusă în ediţia postumă din 1981 a lui T. P., Grai, folclor, etnografie, îngrijită de Valeriu Rusu, apreciat de H. C. ca ''prieten al literaturii aromâne''. T. P. îl caracteriza ca un poet etnoliric „de o inspiraţie profundă şi cumpănită".


Textele poeziilor Căntic şi Vruta cătâ picurar şi fişiere audio cu poeziile Loarea valea şi Minduiri sunt postate pe saitul aromân ''Căntitsi shi poezii armâneshti''.

Textele poeziilor Luară valea, valea oili şi Minduiri, precum şi fişiere audio ale acestor poezii sunt postate pe saitul aromân ''Giony''.

M. B. a încetat din viaţă la 30 mai 1949, la Bucureşti.


Criticul literar H. C. îl considera ''un cărturar prin excelenţă'', deosebit însă de conaţionalii săi George Murnu şi Nida Boga: ''Pe cînd Murnu însă rămîne un savant specios (ca arheolog mai ales) şi un poet epico-liric spontan, precum şi un ca om, iar Boga un liric epopeic şi un ca structură intimă, iradiind ironie şi sarcasm creativ şi existenţial, Beza este o ilustrare a rigorii şi a distincţiei atît în ce scrie, cît şi în relaţia lui cu lumea, aş zice cu sine însuşi chiar, parcă cenzurîndu-se permanent, asemenea diplomaţilor de carieră.'' Din perspectiva exploratorului civilizaţiilor orientale şi moderne, H. C. îl apreciază ca un ''comparatist de mare acribie''. Scrisul său literar şi ţinuta sa civilă sunt comparate de H. C. cu cele ale lui Alexandru Odobescu, Lucian Blaga şi Titu Maiorescu. Fondul de inspiraţie folclorică în opera sa în aromână o explică prin ''înclinaţia atavică a scriitorilor aromâni pentru geografia de spirit'', mimetismul creativ excluzându-l în cazul lui M. B. H. C. îl apropie de Octavian Goga: ''Poemele lui au întotdeauna profunzime, autorul lor fiind un reflexiv marcat perpetuu de zbucium, de suferinţă pentru imaginea în declin a lumii etniei sale de arhetipuri''. De asemenea, remarcă influenţe ale lui M. Eminescu şi George Coşbuc, pe care îi consideră ''modele în genere'' ale scriitorilor aromâni. M.B. obţine ''adevărate pînze cinematografice,larg cuprinzătoare, ale etnografiei şi spiritualităţii aromâneşti'', poemele şi proza sa fiind ''copleşitoare, obsedante, asemenea unor micro-tragedii condensate, lucrate cu minuţia artistului înnăscut''. Criticul subliniază că literatura lui M. B., ca şi a altor scriitori aromâni, pune aceeaşi problemă cititorilor români şi aromâni care nu au cunoscut direct realităţile istorice sud-dunărene: ''a accesului cititorului la comunicarea (subl. ed.) ei, care este o chestiune complexă, de grai, de atmosferă socială şi de civilizaţie, într-un cuvînt, de lungime de undă comună (subl. ed.) cu destinatarii mesajului ei''.


Între scriitorii aromâni, saitul ''Crispedia'' îl consideră ''cel mai apt să susţină dimensiunea reflexivă, fără a ignora nici metafora, ceea ce conferă densitate şi expresivitate discursului liric sau epic''. Din această perspectivă, povestirile sale seamănă cu ''mici romane condensate'', ca de pildă Gardana, remarcată de E. Lovinescu şi tradusă în engleză, scriitorul dovedindu-se ''un povestitor plin de farmec''.Saitul conchide: ''Atât în poezie, cât şi în proză, sunt înfăţişate, ca în nişte stampe, imagini arhetipale din viaţa cărăvănarilor şi a păstorilor aromâni din vechime, a haiducilor, a luptătorilor aromâni pentru libertate.''


Opera:

De la noi, Bucureşti, 1903;

Graiu bun. Calendar aromânesc, Bucureşti, 1909;

Pe drumuri. Din viaţa aromânilor, Bucureşti, 1914;

Oscar Wilde, De profundis, traducere, Bucureşti, 1915;

Romantismul englez, Bucureşti;

Papers on the Romanian People and Literature, Londra, 1920;

Zidra. Gardana. The Dead Pool, Londra - New York, 1921;

O viaţă, Bucureşti, 1921; ediţia (Doda), Londra, 1925;

Ruva. Între două lumi, Bucureşti;

Romanul englez contimporan, Bucureşti, 1928;

Paganism in Romanian Folklore, Londra, 1928;

Shakespeare in Roumania, Londra, 1931;

Din alte ţări. Studii şi impresii, Bucureşti, 1933;

Biblioteci mănăstireşti la Muntele Athos, Bucureşti, 1934;

Lands ofMany Religions. Palestine, Syria, Cyprus and Mount Sinai, Londra, 1934;

Urme româneşti în Răsăritul Ortodox, Bucureşti, 1935;

Calea destinului, Bucureşti, 1938;

Cartea cu amintiri, Bucureşti, 1938;

Din Anglia, însemnările unui literat, Iaşi;

Vechi legături cu Anglia, Bucureşti, 1938;

Necunoscuta, Bucureşti, 1939;

Origin of the Roumanians, Worchester-Londra, 1941;

The Roumanian Church, London, 1943;

Heritage of Byzantium, Londra, 1947;

Romantismul: romanul englez, îngrijită şi introducere de Andi Bălu, Bucureşti, 1999;

Pe tărâmuri biblice, Bucureşti, 2000.

 

SURSE:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 197-199, 481.

***, ''Crispedia'', http://www.crispedia.ro/Marcu_Beza

Răzvan Codrescul, ''Rost'', http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com/resurse/marcu-beza-rost/



Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Pagina 1 din 2

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required