Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Biografii » G-I » Displaying items by tag: Guli
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Costa Guli s-a născut la 21 februarie 1916 în comuna Livădz (Livezi) din nordul Greciei.


Livezi este aşezarea aromânească cea mai răsăriteană din Peninsula Balcanică, fiind situată la 50 km de fluviul Vardar. Livezenii sunt urmaşii grămostenilor stabiliţi, în zonă după ce Gramostea a fost distrusă la sfârşitul secolului XVIII de albanezii musulmani. Livezi este aşezată într-o regiune deluroasă împădurită, cu altitudinea maximă de 1600 m, ce reprezintă ultimele ramificaţii ale munţilor Macedoniei. Pământul şi clima favorizează crerşterea pomilor fructiferi, a oilor şi a caprelor.


Şcoala primară o urmează în satul natal, iar liceul la Silistra (jud. Durostor - Cadrilater - România), unde emigrase familia sa. S-a înscris la facultăţile de litere şi drept din Bucureşti, absolvind-o pe ultima şi practicând avocatura.


A încetat din viaţă în 1985 la Bucureşti.


A publicat puţin în timpul vieţii: transpuneri de M. Eminescu în volumul editat de Kira Iorgoveanu, nouă poezii inedite în antologia editată de K.I. şi Hristu Cândroveanu şi zece poezii în antologia lui Atanasie Nasta.


Cele nouă poezii selectate de K.I. şi H. C., cu transpuneri în română de K.I., sunt: Un singur dor (Un singur dor), Neauă (Neaua), Cîntic (Cîntec), Aveai hrisusita neată (Erai în uorii tinereţii), Aclo (Acolo), Nimintimenă inimă (Necugetată inimă), Mutream pit geam (Priveam prin geam), Nvisam niscîntiori (Visam cîteodată) şi Cubairu (Cuib).
Cele 10 poezii alese de A.N. sunt: Aclo (Acolo), Curbani, Poetlu (Poetul), Citinda-ni stihurli (Citindu-mi versurile), Ti caftu (Te caut), Ni-u inima (Îmi e inima), Cubairu (Adăpostul), Idhvea cîrari (Aceeaşi cărare), Mîvii (Vrăji) şi Cîntic (Cântec).

Saitul ''Aromânii'' îl include în categoria poeţilor români moderni.

Era un obişnuit al cenaclului ''George Murnu'' de pe strada Barbu Slătineanu din Bucureşti.

A.N. îl caracterizează ca fiind ’’orgolios’’ pentru rigoarea în respectarea graiului grămostean. În sonetele selectate ritmul şi rima sunt ’’perfecte’’, ca expresie a ’’exigenţei sale poetice’’ şi a potenţialului aromânei de a aborda toate genurile de poezie. Editorul consideră că poezia lui C.G. se remarcă printr-o ’’notă de interioritate’’ şi o ’’originală notă de desmărginire’’.

H. C. aprecia că C. G. scria o ''poezie sacerdotală'' cu ''o limpede aspiraţie spre clasicitate''. Realiza un ''vers strict prozodic'', cu ''apel neexcesiv la matefaoră'', ''cultivând armonia - la care nu întotdeauna accede însă, din cauza unui idiom greoi şi cam împovărat de un lexic pestriţ etimologic''. În plus, îl caracteriza o ''prea pronunţată provincializare a graiului'', tipică poeţilor grămosteni şi parţial celor fărţeroţi, care, cu ''orgoliul lor fantastic'', acceptă cu greu respecatrea tradiţiei scrierii în aromână impusă de poeţii avdil'aţi (Avdela), pionierii literaturii aromâne.În acest sens, H. C. îl caracteriza ca ''uşor debusolat de avatarurile scrisului lui în dialect, greu răzbătînd la lumina tiparului''. Poezia lui C. G. omagiază iubita şi sentimentul iubirii, ''în cadenţe grave'', dar şi cu ''simpatice accese de <boem> şi de şlagăr de <inimă albastră>'', fără a aluneca în sentimentalism idilic, ca în Nimintimenă inimă (Necugetată inimă). ''El pare a sculpta în cuvînt nu numai trupul, dar şi relieful de suflet al femeii venerate.'' Pe de altă parte, C. G. a scris şi poeme de reflecţie existenţială, ''de senină aspiraţie la integrarea, reintegrrarea cosmică'', precum Aclo (Acolo) şi Mutream pit geam (Priveam pe geam). O altă categorie de poezii sunt cele ce descriu meleagurile Macedoniei natale, ''cu lumea lor tronînd neşters în fiinţa sa''. De asemenea, se poate recunoaşte influenţa lui G. Bacovia în Neauă (Neaua) sau a lui M. Eminescu în Cubair (Cuib).

În ceea ce priveşte persoana poetului, H. C. îl caracteriza astfel: ''Chip de aristocrat de altădată. Vorbă blajină, fără amplitudine, gesturi domoale, riguros controlate, deşi par spontane. (...) Înalt, dar nu masiv, cu umerii uşor aduşi înainte, cu un veşnic şi aproape imperceptibil zîmbet pe buze - poate cald, prietenesc, poate distant...Mustaţă tunsă scurt, ochii vii, sfredelitori, scrutînd totul: strada, lumea, prietenii şi părînd a spune, îndoindu-se de tot şi de toate: <De la cine să mai aştepţi ceva? Eh!...> Şi totuşi, acest om nu şi-a pierdut şi nu-şi va pierde nădejdea niciuodată! E prea filosof, ca s-o facă...''


SURSE:
Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 412-413, 482.
Kira Iorgoveanu (editor), M. Eminescu. Poezii (român - aromân), Minerva, 1981.
Atanasie Nasta (editor), Ecou de cîntec aromânesc, editura Litera, Bucureşti, 1985, pp. 112-124., ''Aromânii'', http://www.aromanii.ro/arte/literatura.html

Colimitra Constantin – Mozaic / 1994

Joi, 15 Septembrie 2011 14:22

Poetul aromân Constantin Colimitra (1912-2001) publica în 1994 în SUA volumul de poezii în limba română Mozaic, titlul cărţii fiind dat de titlul ultimei poezii.


Cartea este închinată soţiei sale, Evghenia Jurebie-Colimitra, ’’pentru a-i cinsti şi eterniza numele şi memoria’’. De asemenea, o fotografie alb-negru din tinereţea celor doi este inclusă în carte.


Volumul, găsit în biblioteca vărului meu Cristian Culeţu, are o dedicaţie scisă de mână a autorului: ’’Lui Nicolae (Coli) Pitu cu dragoste aceste rânduri la volumul meu de poezii ’’MOZAIC’’ pentru a cinsti memoria străbunilor lui care au fost celnici fărşeroţi. C. Colimitra. U.S.A. Dec. 1994’’.

Pitu Guli s-a născut în 1865 în localitatea Cruşevo, pe atunci în Macedonia otomană. A fost unul din liderii revoltei antiotomane din 1903, proclamând o efemeră Republică multietnică la Cruşevo.

Poetul aromân Dina Cuvată din fosta republică iugoslavă a Macedoniei a cules în Guli Pituţara sa un cântec de luptă despre Pitu Guli şi tovarăşul său de luptă macedonean Goţe Delcev.

Goţe Delcev ş-Pitu Guli (Goţe Delcev şi Pitu Guli)

Ieşi –lea dado, tu ubor, 

S-mi pitreş cu mşatlu-ţ dor...

Ieşi –lea dado,s-mi pitreţ -

Berdanca tini s-u vedz, 

Tîş Pirin tu munţ, diparti, 

Ceta-l Delciu iu s-alumtă! 

Tuţ alepţă-s el’i bîrbaţ, 

Cu maliherli di braţ, 

Maş di bumbi încîrcaţ - 

<Nu vrem turţl’i s-l’iavem fraţ!>

Daţ bre fraţ, s-nă ascîpaţ!,

Macedonia ş-o-ari planlu! 

S-nu plîndz, dado – nu jilea, 

Ş-alt Goţe că va s-fîţea, 

Macedonia va-şi dubea - 

Di Cîcuş pîn Giumaia, 

Sinur aclo va şi-avea,

Nume-l Delciu nu-şi chirea -

Pitu Guli soţ l’i-eara, 

Cruşuva el şi-u ţînea, 

Meciţin Camen ş-si bîtea, 

Tiniri gioni aclo s-tuchea, 

Macedonia-şi libera – 

Cruşuva şi-l’i alîvda, 

Numa-l Pitu tinisea! 

Ieşi -lea dado, s-mi pitreţ - 

Viuvudălu-a nost s-ţ-lu vedz...

(Ieşi, tu mamă, în curte, 

Să mă petreci cu frumosu-ţi dor... 

Ieşi –tu mamă, să mă petreci - 

Berdanca tu s-o vezi, 

Tocmai la Pirin în munţi, departe,

Unde ceata-l Delciu se luptă! 

Toţi aleşi ei bărbaţi, 

Cu armele pe braţe, 

Doar cu plumbi încărcate - 

<Nu vrem turcii să-i avem fraţi!> 

Daţi măi fraţi, să ne scăpaţi! 

Macedonia nu o lăsaţi... 

Goţe este căpitanul - 

Macedonia o are în plan! 

Să nu plângi mamă – nu jeli, 

Şi alt Goţe dacă se va naşte, 

Macedonia o va dubea -

Din Câcuş până în Giumaia, 

Graniţă acolo va fi, 

Numele lui Delciu nu se pierdea - 

Pitu Guli tovarăş îi era, 

Cruşova el o apăra, 

La Meciţin Camen se lupta, 

Tinerii viteji acolo se topeau,

Macedonia îşi eliberau -

Cruşova îi lăuda, 

Numele lui Pitu îl cinstea! 

Ieşi - tu mamă, să mă petreci - 

Voievodul nostru să ţi-l vezi....)

 

SURSE:

Dina Cuvată (editor), Carabeu, lăi carabeu. Lilici dit lirica armânească grămosteană, Minerva, Bucureşti, 1985, pp. 58-59

Sava Gârleanu, Pe urmele lui Pitu Guli, ''Libertatea''/supliment ''Frătila'', New York/SUA, an VI, nr. 58-59, iunie-iulie 1987, http://miscarea.net/libertatea-pitu-guli.htm

***, Pitu Guli, ''Wikipedia'', http://en.wikipedia.org/wiki/Pitu_Guli

***, Pitu Guli, ''Wikipedia'', http://ro.wikipedia.org/wiki/Pitu_Guli


În 1985 editura Minerva din Bucureşti publica volumul Carabeu, lăi carabeu (Ciocănitoare, măi ciocănitoare,) o antologie de poezie grămosteană.

Subîntitulată Lilici dit lirica armânească grămosteană (Flori din lirica aromână grămosteană), antologia era alcătuită de poetul Dina Cuvata din Macedonia iugoslavă.


Grămostenii sunt acea ramură a aromânilor originari din străvechea localitate montană Gramoste.


În Protuzbor (Cuvânt înainte), scriitorul aromân din România Hristu Cândroveanu (1928 - ) arată că nu a fost uşor să structureze pe teme această antologie. Aceeaşi poezie poate fi de dragoste, ironie, înstrăinare, glumă, aşa cum este cazul cu Cara da di ini toamna (Dacă a început toamna).H.C. remarcă faptul că poeziile aromânilor pot fi lipsite de rimă şi ritm, care pot fi nebăgate înseamă deoarece cântecul este plin di dor, di mîrazi, di gailei, di gazechi (plin de dor, de moşteniri, de griji, de tristeţi). Cu alte cuvinte pentru că armânul este amintat cîntăreţ (născut cântăreţ)!


Frumuseţea cântecului grămostean i se relevă lui H. C. în următoarele versuri din Ies fumel’i, care descriu cum revine la viaţă lumea pastorală a aromânilor când adie primăvara în munţi : Nă dzuă, di cătră seară - /Ş-si părea chiro di veară/Nsus tu munţă – nu-ari neauă,/Di lilici ş-trandafili,/Ies fumel’i pila călivi... (Într-o zi, spre seară - /Se părea o vreme de vară,/În sus în munţi – nu este zăpadă/Înfloresc florile şi trandafirii/Merg familiile la colibele din munţi...)


Aceeaşi frumuseţe lirică transpare în Ieşi lea dado tu ubor să vezi mireasa cum gioacă-n cor,/Cum s-încl’ină şi s-dirină - / Ca vearga di hlambură (cum joacă hora,/Cum se apleacă şi se întinde/Ca varga de la steag!)


Un tip de cântec de neuitat este cel ti vâtâmaţ (pentru cei ucişi), închinat epocii în care satele aromâne erau atacate de otomani, antarţi şi comitagii, aşa cum este şi Pri-aţea dzeană (Pe acel deal): Pri-aţea dzeană ş-pri mîgulă,/Îni avdzîi nă boaţi corbă,/Boaţi corbă di armână,/Iu-şi plîndzea pi-a l’ei cîrună - /Pi nă ploaci di mirminti,/un mîxun ţînea dindinti.../Ma-l ţînea, ma-l urmipsea:/-Mîxine, cara s-bînedz,/Aoa doarmi afendî-tu,/Fendi-tu s-nu lu-agîrşeşţă, /A duşmanilor s-lă pîlteşţă! (Pe acel deal şi pe movilă,/Auzii o voce nefericită,/Voce nefericită de aromână,/Unde-şi plângea pe-a ei cunună - /Pe o lespede de mormânt,/Un copil ţinea în faţă.../ Aşa-l ţinea, aşa-l sfătuia: /-Copile, dacăă vei trăi,/Aici doarme taică-tău,/Taică-tău să nu-l uiţi,/Duşmanilor să le plăteşti!)


În aceeaşi categorie intră şi cântecul lui Goţe Delcev ş-Pitu Guli, doi luptători antiotomani de la începutul secolului XX.


Despre tinereţe aflăm din cântecul Pîduri, lai pîduri (Păduri, negre păduri) că nu se mai întoarce niciodată: ’’Pîduri, lai pîduri, /Noi , ţî nă lîimu - /Di lail’i duşmani!/Pi frîndzli a voastri,/Ţi galbini ş-cadu - /Va s-ină primveara,/Di airă va-ţ crească.../Numaşi tinireaţa-ni,/Nîpoi ma nu s-toarnă...’’ (Păduri, negre păduri,/Noi , ce am fost nenorociţi - /De întunecaţii duşmani/După frunzele voastre, /Ce galbene cad - /Va veni primăvara, /Şi iarăşi vor creşte.../Numai tinereţea mea/Înapoi nu se mai întoarce...)


În încheiere. H.C. spera ca exemplul lui D.C. să fie urmat şi de alţi intelectuali aromâni, exprimându-şi regretul pentru problemele cauzate de lipsa de norme de limbă şi gramatică în aromână.


Cartea este dedicată ’’Ali dadi, Piha al Gudu Cuvată şi a tată-niu, Unci al Cuvată ş-a tutlor ţi le-au cîntată – aesti minucl’i di lirică armânească grămusteană’’. (Mamei, Piha lui Gudu Cuvată şi tată-meu, Unci al lui Cuvată şi tuturor care le-au cântat – aceste creaţii de lirică aromânească grămusteană)


Cele 110 pagini ale volumului sunt structurate în 6 părţi: Cadri vecl’i (Imagini vechi), Cîntiţi di xinitii (Cântece de înstrăinare), Cîntiţi di mînipsiri (Cântece de vrajă), Cîntiţi di vreari (Cântece de dragoste), Cîntiţi di pizuiri şi di hazi (Cântece de ironie şi glumă) şi Cîntiţi fureşti, di giunatic ş-di alumtă (Cântece de hoţi, de voinici şi de luptă).Versiunile româneşti ale titlurilor ]mi par'in.


Prima parte cuprinde 36 de cântece: Ni-avdzam puil’i (Îmi auzeam puii); Tini, puil’iu alexendaru (Tu, pui); Ies fumel’i (Ies familiile), C-un bîrţat di soari (Cu o rază de soare), Cârliglu (Bâta ciobănească), Mardzina di-amari (La ţărmul mării), Dol’eani (Doiani), Ieşi,lea dado tu ubor (Ieşi, tu mamo în curte), Nă sihati lai (O oră nefericită), Lai s-lu ved (Negru să-l văd); Hîrsiţ, hîrsiţ (Bucuroşi, bucuroşi); Nchisiră oili (Au pornit oile), L’i-anvîrtiră (I-au învârtit), Lea dado (Tu mamă); De, lăi Dumidzali-m (Deci măi Dumnezeul meu), Brigaderi – ti picurari (Brigadieri – pentru ciobani), Est an n-avem lînă (Acest an nu avem lână), Aest an (Acest an), Cînticlu ti Mavrinori (Cântecul pentru Mavrinori), Di la nifur, pîn la cheatră (De la urcuş până la piatră); Oh, armîni mîraţ (Oh, bieţi aromâni); Voi, oarfîni (Voi, orfani); A, lăi Cola (Măi Nicolae); Toamnă laie (Toamnă neagră); Scoal, lăi Mita (Scolă-te, măi Dumitre), Dzîlili di ti Arisal’i (Zilele din Arisai); Nă marţî, mirindi-oară (Într-o marţi, după-amiază); Zvulii, Mita, zvulii (Iarbă, Dumitre, iarbă); Calea di m Poli (Drumul spre Oraş), Gioni nicat (Tânăr înecat), Oi-lele (O, lele), Du-ti Lenă (Du-te Eleno); Lea, Chiraţa mea (Tu, Chiraţa mea); O-arîchiră,oarfîna (Au răpit-o, orfana); Lăi, gione (Măi, tinere) şi Na-na-na, cumnat mîrat (Na-na-na, biet cumnat).

 

Partea a II a include 20 de cântece: Aştearni-ni, dado (Aşterne-mi, mamă), Ţi-ai, Maruşe (Ce ai Maruşe), Ţi-ni ţ-întredz bineclu (De ce îţi pregăteşti calul de călărit), Nata ş-Chita – Cîlîuzu (Nata şi Hrista – călăuză), Vini oara (A venit momentul), Chihîiadz –s-nu daţ di bun (Conducători – să nu daţi de bun), Tradzi, scoati-ni pîrpîduşea (Trage, scoate-mi ciorăpelul), Cîntă, dado (Cântă, mamă), Oară bună (Să fie într-un ceas bun), Bună-ţ dzua, bre numtare (Bună să-ţi fie ziua, măi nuntaşule), Puil’iu, lăi (Puiul, măi), Şed ş-mi minduiescu (Şed şi mă gândesc), Carabeu, lăi carabeu (Ciocănitaoare, măi ciocănitoare), Şapti gioni (Şapte tineri), Nă nveastă (O nevastă), Lo pîdurea frîndză s-da (A început să înfrunzească pădurea), Gione-avdzîi (Iubite-auzii), Ţîni-ni calu (Ţine-mi calul), Dzeană lai (Dealule) şi Frîndză veardi (Frunză verde).

 

Partea a III a este alcătuită din 13 cântece: Na-lea ş-harlu (Uite tu şi moartea), Carahaxă chindisită (Coţofană colorată), Ună dzeană (Un deal), La patru-ţinţi marmuri (La patru-cinci marmuri), Islu-al Taşa (Visul lui Taşa), Nauli nveasti (Nouă neveste), Lea, chai-mana-i man, Aidi, pri-aţel munti (Haide, pe acel munte), Alasă-ni-mi nica (Lasă-mă încă puţin), Bîgă Costa s-facă numtă (Hotărâ Costa să facă nuntă), Tu-aţea padi (Pe acea padină), Mardzina di-amari (La ţărmul mării) şi Di tu-amari (De pe mare).

 

Partea a IV a este cea mai mare şi cuprinde 46 de cântece: Mînili a tali (Mâinile tale), Mi luă somnul (Mă luă somnul), Linai, dado; Pîduri, lai pîduri (Păduri, negre păduri), More, mşata mea (Măi, frumoasa mea), Narga, narga, corlu (Încet, încet hora), Ş-apiri lunea tahina (Şi s-a făcut ziuă luni dimineaţă), Moi, gură di niari (Măi, gură de miere), Semtea noastră (Cărarea noastră), Aseară vinu dit xeani (Aseară venii din străinătate), Arigeai-ţ fac, lea dado (Rugăminte-ţi fac, tu mamă), Moi, lilicea mea (Măi, floarea mea), Iu earai (Unde erai), A curi s-l’i spun (Cui să-i spun), Aidi, la bîhce (Haide, la grădină), Lea, nveastă (Tu, nevastă), Ia, dzî-l’i, feată (Ia, spune-i, fată), Xinit ni-earam (Înstrăinat îmi eram), Lea, Maruşe (Tu, Maruşe), Ş-arîi Coli (A pornit să cutreiere Nicolae), Haidă, mbitătoară (Haide, ameţitoare), Piha (Piha), Piha (variantă), Dada mea (Mama mea), Cum s-ni facu (Cum să-mi fac), Pri doi ocl’i (Pe doi ochi), Ah, moi dado (Ah, măi mamă), Tu bîhce, nă feată (În grădină, o fată), Ni-amină ş-un meru (Îmi aruncă ş-un măr), Mînili-a tali – chelchi (Mâinile tale – oţel), Aoa s-ti-agiung (Aici să te ajung), S-vedz, lea feată (Să vezi, tu fată), Ni-alăvdară nă muşată (Îmi lăudară o frumoasă fată), Ţi stepsu-l’i feciu (Ce vină i-am făcut), La livădzili verdzî (La livezile verzi), Mşeată albeaţă (Frumoasă faţă albă), L’ea-ni-ţ, Maruşe (Ia-ţi,Maruşe), Lailu Voici (Nefericitul Voici), Featili (Fetele), Ni-aflai nă feată (Îmi găsii o fată), Nathima (Anatemă), Cum s-ni fac (Cum să-mi fac), Di pi-avdzît (Din auzite), Lenă, feată (Elenă, fată), Aidi, Chie (Haide, Chie) şi Cara da di vini toamna (Dacă a început toamna).


 

Partea a V a include 21 de cîntece: Scoal, lea nveastă (Scoală, tu nevastă), Di dicseară pîn tahina (De seară până dimineaţă), Lenă, hu, lai Lenă (Eleno, hu, tu Eleno), Nveasta-l Dimci (Nevasta lui Dimci), Iurganea (Plapuma), Tu trei suti di cîlivi (În trei sute de colibe), Bre, lale (Măi, unchiule), Cum adraşi (Cum făcuşi), Ţîni-ţ bîrnul (Ţine-ţi brâul), Balchiţa-n curie (În pădurea din Balchiţa), Tana mea (Tana mea), Doauă moaşi (Două bătrâne), Şi nchisi furniga (Şi porni furnica), Mult ti-alavdă lumea (Mult te laudă lumea), La, bîrbaţl’i-n vali (Tu, bărbaţii în vale), Ţi-ni stai, Dinca (Ce-mi stai, Dinca), Siţirai şi triirai (Secerai şi treierai), Calcă, gione, ma pi şauă (Calcă, tinere, mai pe şa), Ţă nicaşi laia tîmbari (Ţi-a căzut în apă mantaua fără noroc), Dada mea (Mama mea) şi Ah, lăi Ghiorghi (Ah, măi Ghiorghi).

 

Ultima parte este alcătuită din 15 cântece: Velis, cîsîbă ma mari (Velis, oraş mai mare), Lăi, picurare di la oi (Măi ciobane de la oi), Lăi Cole, lăi cîpitane (Măi, Nicolae, măi căpitane), Vini nă hîbari-n hoară (Veni o veste-n sat), Sterghiu-al Danguli (Stere al lui Danguli), Pri-aţea dzeană (Pe acel deal), Gioni armîn, ţi s-vîtîmă (Tânăr aromân ucis), Tu valea di Ianina (În valea din Ianina), Costa, lăi (Constantine, măi), Trei gîgoşi (Trei gloanţe), Livendlu (Voinicul), Mi-alinai pi Eleamlu (Mă urcai pe Eleamul), Un grambo (Un mire), Goţe Delcev ş-Pitu Guli (Goţe Delcev şi Pitu Guli) şi O lăi sîrbo, sîrbo-frati (O, măi, sârbule, sârbule frate).

 

Într-o notă finală D. C. nominalizează ’’tri niagîrşari’’ (pentru a nu se uita), pe lângă părinţii săi, următoarele persoane de la care a cules cântecele: Unci Vasili-Cileani Cuvată, Costa Pîrdu, Ţaţa şi Sutiri Tega Cuteli, Coli şi Mita Ticonciu, Dimci Vasili-Comi, Tachi Momcu, Nacu Dima Momcu, Lena Tegu Beza, ţal-Mihali Dima Momcu (soţia lui Mihali Dima Momcu), Santa Dima Momcu, Ocea ţal Iancu Gîrbi (Ocea soţia lui Iancu Gîrbi), Ţaţa Înghiluşi, Zica Tega-Dîrjava, Iţa Halciu-Dimani, Vanghiu Nachi-Mişa, Costa Pacicu-Toli, Vanghel Costov, Sterghia Tugearu, Vladu Bebi, Nasi Ghiorghiţa.





Poezii de C. Colimitra în română

Vineri, 16 Septembrie 2011 14:54

În 1994 scriitorul aromân Constantin Colimitra publica în SUA volumul Mozaic cu 106 poezii în română, din care am selectat următoarele 30: Mozaic, Te caut, Sire Mihai, Eva, Părinte Sat, Prietenie, Statuia libertăţii, Americă, Venus, Galateia II, Prometeu, Iia, Smerită Tismană, Brâncuşi, Unire, Ţie, Ovidiu; Are papu, Hristos a înviat, Manol; Ţie, John Wayne; Crăciunul e, Prietene,Întâia temelie, Eu sunt Roşiorul, Plecat-am nouă, Mi-e Ţara cu mâinile- cătuşe, Ce-Ţi doresc, Cadrilaterul II, Frae Ioane, Balada Luceafărului.

 


Mozaic


Poezii – Mozaic, idei diferite

Aşa cum de muză au fost inspirate,

Apoi în cuvinte-n expresii î-mbrăcate

Şi-n stihuri cu rimă şi ritm, rânduite.

 

Poetul fiinţă de Domnul aleasă

Să umble cu capul prin nori, printre stele

S-asemuie-ndată cu una din ele

Iubita-i de suflet, iubita mireasă.

 

Tot lui hărăzit-îi să cânte din liră

Eroice fapte, viaţa în toate

Şi doruri şi vise, dar fără-a socoate

Că ei: muritorii l-admiră.

 

Păşeşte pe-o cale, pe-un drum care-ndreaptă

Spre cea ce se cheamă de mult veşnicie.

Divina scânteie din vreme, el ştie

Că e har şi e dată de-o minte-nţeleaptă.

 

Nu-i pasă de viaţă, nu-i pasă de soartă

La muza- icoană adesea se-nchină,

Să aibă în vers cât mai multă lumină

Ce şi-acest Mozaic cu fală o poartă.

(Sublinierea aparţine autorului – n. n.)

Ultima parte a antologiei lirice grămostene alcătuită de Dina Cuvată din Macedonia este întitulată Cîntiţi fureşti, di giunatic ş-di alumtă (Cântece de hoţie, de voinicie şi de luptă) şi cuprinde 15 cântece, ale căror versiuni româneşti îmi aparţin.


1.Velis, cîsîbă ma mari (Velis, oraş mai mare)

Velis, cîsîbă ma mari -

Iu ş-avea un gioni bun,

Gioni bun, gioni crîştin,

Lu-acîţară doi cîceaţ:

- Gione, va ti-nturchipsim,

Ili sîndzili-ţ virsăm?

- Voi, cîceaţ, o voi lăi fraţ,

Trei dzîli muhleti-ni daţ,

Că ni-am trei surări să-ni ved...

Ş-trapsi ndrept la sor ma mari:

- Bună-ţ dzua, sor ma mari...

-Ghini vinişi, fratili-a meu...

-Spune-ni , soro, ţi s-ni fac,

Ţi s-ni facu ş-ţi s-adar?

Mi-acîţară doi cîceaţ -

Vor mini s-mi-nturchipsească,/

Ili sîndzili s-ni vearsă!/

-Ma ghini sîndzi virsat,

Dicît turchipsit mîrat...

(Velis, oraş mai mare -

Unde era un tânăr bun,

Tânăr bun, tânăr creştin, 

Îl prinseră doi tâlhari: 

-Tinere, să te turcim sau sângele să-ţi vărsăm? 

- Voi, tâlhari, o voi blestemaţi fraţi

Trei zile răgaz să-mi daţi, 

Că mi-am trei surori să-mi văd... 

Şi s-a dus direct la sora mai mare: 

- Bună-ţi ziua, soră mai mare... 

- Bine venişi, fratele meu... 

- Spune-mi, soro, ce să-mi fac, 

Ce să-mi fac şi ce să fac? 

M-au prins doi tâlhari - 

Vor ca pe mine să mă turcească, 

Sau sângele să-mi verse! 

- Mai bine sânge vărsat, 

Decât sărman turcizat...)

Poezii de C. Guli în antologia lui A. Nasta

Duminică, 26 Iunie 2011 19:07

În 1985 poetul aromân Atanasie Nasta a publicat o antologie de poezie aromână, în care a selectat 10 poezii de Costa Guli (21.02. 1916 Livezi, Macedonia - 1985 Bucureşti, România). Dintre aceste 10, 3 sunt incluse în antologia H.Cândroveanu - K. Iorgoveanu cu transpuneri româneşti ale editorilor (vezi articolul pe sait), iar versiunile româneşti ale celorlalte 7 îmi aparţin.

 

1.Curbani (Sacrificiu)

Ti lumi, lea dado, ş-ti eta-ali eti,

Va ļi-dau, ta s-ti-alvdî, a zborlui ibreti,

Ş-dit nilili-aleapti, maşi unlu-a l-scot fora

S-ti cîntî cum can-nu cîntă pînă tora.

(Pentru lume, tu mamă, şi pentru veacul veacului,

Îi voi da, ca să te laude, a cuvântului groază,

Şi din milele alese, doar unul îl voi scoate făţiş

Să te cânte cum nimeni nu cântă până acum.)

Aşi, c-a ta pîni, va s-hibî-a mel cînticu

Adrat cu mirachi tu-a foclui discînticu

Şi-pi ţer ţes zîvon di buiaui ş-lunini

Di hiilu-a tăl, dado, aumbri ţi-avini...

(Aşa,că a ta pâine, va fi al meu cântec

Compus cu pasiune în al focului descântec

Şi pe cer ţes covoare de culoare şi lumini

De fiul tău, mamă, umbre ce alungi...)

Ş-dit caldul cireap, tu işita di noapti,

Cîrveļi, tu pirmith maşi cum vedz, scuteai coapti

Şi-arumini ş-cît un arcothar di mări,

Cî măghi pîrea fapti di mşatili-ţ hări.

(Şi din caldul cuptor, la sfârşitul nopţii,

Pâini, doar cum în basme vezi, scoteai coapte

Şi rumene şi cât un arcothar di mări,

Că vrăji păreau făcute de frumoasele-ţi graţii.)

Aşi, c-a ta pîni, va s-hibî-a mel cînticu

Adrat cu mirachi tu-a foclui discînticu

Şi-pi ţer ţes zîvon di buiauî ş-luňinî

Di hiilu-a tăl, dado, aumbri ţi-avinî…

(Aşa, c-a ta pâine, va fi al meu cântic

Compus cu pasiune în descântecul focului

Şi pe cer ţes voal de culori şi lumini

De fiul tău, mamă, umbre ce vânează…)
 

2. Poetlu

Aţel ţi plîndzi cîndu di pi pom

Cad frîndzili di vintu-ascuturati,

Aţel ţi poartî n suflet adunati

Durerli ş-vrerli-a cathiunui om;

Acel ce plânge când din pom

Cad frunzele de vânt scuturate,

Acel ce poartă-n suflet adunate

Durerile şi iubirile fiecărui om;

 Aţel ţi ari minduiri curati

 Ca apili dit izvur cîndu zvom,

 Aţel ţi-alumtî s-nu-aibî n lumi trom

 Ş-mîxîňili-a loclui s-creascî cu-arîhati;

 (Acel ce are gânduri curate

 Ca apele izvorului când ţâşnesc

 Acel ce luptă să nu existe în lume nenorociri

 Şi mîxîňili pământului să crească în linişte;)

 Aţel ţî ţîni braţîli dişclisi

 Ca un apanghiu îngîldzit di soari

 Ti-a oamiňilor mîraţ nifapti ghisi,

  (Acel ce ţine braţele deschise

 Ca un salvator încălzit de soare

 Pentru a oamenilor sărmani neîmplinite vise,)

 Cu ărchili ngliţati di arcoari

 Tu-azbuirarea-a lor pit vintu, şcretlu,

 I-aţel cu numi di-amiră: Poetlu.

 (Cu ărchili îngheţate de frig

 În zborul lor prin vânt, afuristul,

 E acel cu nume de împărat: Poetul.)

 

3. Citinda-ni stihurli

Citinda-ni stihurli,tini nu vedz

Cum mastea-ţ t-un sonet preavalea-acaţî

Tu nai m-avno bicimi s-aibi faţî

Ca Doamnî-a inimlei tu cari ni-şedz?

(Citindu-mi versurile, tu nu vezi

Cum chipu-ţi într-un sonet agale începe

În cea mai frumoasă formă să aibă faţă

Ca Doamnă a inimii în care îmi şezi?)

Cîftînda-a mintiļei ascumti laţî,

Sonetlu stih cu stih cîndu l-dizledz,

Nu-avdzî ţi cînticu tini ntrupuşedz,

Cu-a limpidlui năur icoanî mbraţî?

(Căutând ale minţii ascunse ochiuri

Sonetul vers cu vers când îl dezlegi,

Nu auzi ce cântec tu întrupezi,

Cu-a strălucitorului nor icoană în braţe?)

Nu simţi-ardzînda zboarîli-ňi cu mari

Foc cîndu pi-a ta budzî ţî li-aliňi

Ş-mistirghiul s-ţ-ul mîrtîrsească-aghiňi?

(Nu simţi arzândele vorbe-mi cu mare

Foc când pe-a ta buză ţi le uric

Şi misterul să ţi-l mărturisească aviňi?)

Di calda-lî, duruta-a lor cļimari

S-nu ti hivreascî ş-tini? Fîrî di-altu,

Cîndu sonetlu l-criscuşi tin-analtu.

(De calda-le, iubita lor chemare

Să nu te ia cu friguri şi pe tine? Fără de altul,

Când sonetul îl crescuşi tu înalt.)


4. Ti caftu 

Ti caftu pi cîrîrli di-altîoarî

Dit locurli di multu alîgati,

Sî ncleg diznău di seamnili-alîsati

Chirolu dus, aşi cum fu nîoarî.

(Te caut pe cărările de altădată,

Din locurile de mult cutreierate

Să încheg din nou din semnele lăaste

Timpul dus, aşa cum fu cândva.)

Vedu numili, a mea şi a ta, zgrîmati

Pi coaja-a unui pom sum nî iňioarî,

Cîndu işeam dit cîsîbă nafoarî

Ş-ghineam nipoi tu-a noaptiļei sîhati.

(Văd numele, al meu şi al tău, zgâriate

Pe coaja unui pom sub o inimioară,

Când ieşeam din oraş afară

Şi veneam înapoi în ceas de noapte.)

Ia-u ş-banca di sum salţea aumbroasî

Dit vecl’iul parcu iu n-apînghiseam

Di croplu-a soarilui ş-n-avîpiseam.

(Iat-o şi banca de sub salcia umbroasă

Din vechiul parc unde ne adăposteam

De arşiţa soarelui şi ne avîpiseam.)

Ia-lu ş-laclu ňirlu cu-a lui livî-avroasî

Ţi n-arcura. A tutulor lî grescu

Ma tuti-amuti-s ş-nu ňi-apîndisescu.

(Iată-l şi lacul albastru cu a sa adiere de vânt

Ce ne răcorea. Tuturor le grăiesc

Dar toate amuţite-s şi nu-mi răspând.)


5. Ňi-u inima (Mi-e inima)
Ňi-u inima ca unî avghilii

Ţi easti dispriunî curdhisitî

Ş-hîzîri,-atumţea cîndu-i hîidipsitî,

S-ş-u cîntî mîghipsita-l’i miludhii.

 (Mi-e inima ca o vioară

 Ce este întotdeauna acordată

 Şi pregătită, atunci când e răsfăţată,

 Să-şi cânte vrăjita melodie.)

 Ňi-u inima ca unî apiritî

 Di soari ţi s-aprindi tu hîrghii

 Şi-arucî-arădz pi om ş-pi lughurii

 Dit ahurhitî pîn-tu bitisitî.

 (Mi-e inima ca un răsărit

 De soare ce s-aprinde cu aurora

 Şi aruncă raze pe om şi lucruri

 De la început până la sfârşit.)

Ni-u inima ca nî primvearî cari

Cu strani chindisiti s-alixeaşti

Şi-a fisilei niahîrziti hari

Ca nveasti naui u armîtuşeşti.

Cu-ahtari inimi tu cheptu, cum

Bînaticlu s-nu ni-hibă fîrî fum?

(Îmi e inima ca o primăvară care

Cu straie dichisite se îmbracă

Şi nepreţuita graţie

Ca o mireasă o împodobeşte.

Cu astfel de inimă în piept,cum

Viaţa să nu ne fie fără fum?)

 

6. Idhvea cîrari 

Mira, ţîni minti? nî fu agurli.

Idhvea cîrari deadun nî duţea.

Ţerlu-aşi nirlu eara pi citii!

Di nsus ahîtî lunini cîdea!

Mira, ţii minte? ne fu bine.

Aceeaşi cărare împreună ne ducea.

Cerul aşa albastru era pe acoperiş!

De sus atâtea lumini cădeau!)

 

Ň-işişi dininti nîoarî cu soarli,

Imnînda-agalea cu gleoati minuti,

Canda lilici cîlcai cu cicioarli,

Canda cu tini-aveai izvurli.

(Îmi ieşişi înainte simultan cu soarele,

Mergând agale cu un pas pe minut,

Parcă flori călcai cu picioarele,

Parcă cu tine aveai izvoarele toate.)

Eara naevea, am canda tu visu

Îňi si pîrea cî bînedzu iftihia

Cî tu-a melu suflitu ţer nău fu dişclisu,

Cî diznău vrearea ş-cîntă miludhia.

(Era aievea, dar parcă în vis

Mi se părea că trăiesc fericirea

Că în al meu suflet cer nou fu deschis,

Că din nou dragostea îşi cântă melodia.)

Pi sum a ţerlui cidîri ti-anami

Noi triţeam pit muşuteţ di discînticu.

Inima-ňi tutî ňi-eara bîirami,

Mplinî di-a vrearil’ei mîghipsit cînticu.

(Pe sub al cerului cort pentru nume

Noi treceam prin frumuseţi de descântec.

Inima-mi toată mi-era bairam,

Plină de al dragostei vrăjit cântec.)

 

7. Mîvii (Vrajă)

Ti vidzui, lea feată, ti vidzui

Cîndu ti bîşea un fcior, i nu-i?

(Te văzui, tu fată,te văzui

Când te săruta un băiat, nu-I aşa?)

Poţ ta s-dzîţ, cî nu-i aşiţi, poţ,

Cu ahînti scaļi pi pîrpodz?

(Poţi să zici, că nu-i aşa, poţi,

Cu atâtea scaie pe ciorapi?)

Cî-ţe, vomhiră, nu vrei s-li curi

S-nu s-ducheascî serli iu ti furi?

(De ce, vomhiră, nu vrei să le opreşti

Să nu se ştie serile unde te furişezi?)

Tuţ viţiňl’i ştiu, mîrată, tuţ,

Cathi seară ‘ndreptu iu ti duţ.

(Toţi vecinii ştiu, sărmano, toţi,

În fiecare seară direct unde te duci.)

Tini maş nu vedz ţiva, nu vedz,

Canda singură pi loc bînedz.

(Doar tu nu vezi nimic, nu vezi

Parcă singură pe pământ trăieşti.)

Ş-nu-avdzî dip ţiva ţi ş-dzîcu,ţiva.

Ţi măvi ţîn tu fum duchirea-a ta?

(Şi să nu auzi nimic îţi spun, nimic.

Ce vrăji ţin în fum simţirea ta?)

 
 

 

SURSA

Nasta Atanasie (editor), Ecou de cîntec aromânesc, editura Litera, Bucureşti, 1985, pp. 112-124.

În 1985 Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu au publicat antologia Un veac de poezie aromână, în care au selectat nouă poezii ale lui Costa Guli, transpuse în româneşte de K. I.

Un singur dor (Un singur dor)

Cu alba-ni tisagă di visi pi umir
Scări tu lunină alin fîrî numir.
(Cu alba-mi desagă de vise pe umăr,
Doar scări în lumină mai urc, fără număr.)

Greu tu imnari-i anifurlu ş-lungu,
Ma eu nă singură minti-am, s-agiungu.
(Ce greu e urcuşul acuma şi lung,
Şi numai un gînd mă încearcă: s-ajung.)


Maşi ună minti ş-maşi un singur dor:
Tu a meu suflit s-nu-am niţi-un nior.
(Am numai un gînd şi numai un dor:
În sufletul meu să nu am vreun nor.)

Aclo, pi creşticlu nai cama mari
Easti lunină maşi, nu ntunicari.
(Acolo, în vîrfu-i nălţat pînă sus,
E numai lumină, nicicînd nu-i apus.)

Pi umiri ărchili cari ni-l'i-adusi
Di ni-si par cipitli ahît apusi?
(Şi cine îmi puse aripe de vulturi,
De-mi par aşa-aproape înaltele vîrfuti?)

Cari tu suflit îni toarnă luninili
Şi-ni tindi-n cali dipusi nîlţinili?
(Şi cine în suflet îmi toarnă lumini
Şi-n cale-mi întinde atîtea-nălţimi?)

Cari ni-l'i umpli cu soari cîrărli
Şi ni-l'i aproachi ahît dipîrtărili?
(Cine-mi aşterne cu raze cărările,
Cine-mi apropie-atît depărtările?)

Ţi foc s-apreasi tu suflitu-a meu
Şi-arucă piri pi culni, curcubeu?
Ce foc s-a aprins în sufletul meu,
S-arunce pe culmi, vrăjit curcubeu,)

Ş-pi-albili creasti, tu-analtul sirin,
Di-i maşi harauă-aclo, fîrî nvirin?
(Pe naltele creste, în naltul senin,
S-aducă lumină, s-alunge suspin?)

Vrearea a mea mşeată di malîmă ş-vis,
Fă-ni-ti paradhis ti mini dişcl'is.
(Iubire, scăldată în aur şi vis,
Fii pentru mine deschis paradis.)

Neauă (Neaua)

Neauă, neauă, neauă pisti lumi cadi,
Peanili di neauă s-dhplusescu-mpadi.
(Neauă, neauă, nea cade peste lume,
Fulgii se aşează ca file-n albume.)

Neauă, neauă, neauă cadi tu sucăchi,
Peanili di neauă ngreacă pi lumăchi.
(Neauă, neauă, nea cade-alb veşmînt -
Fulgi de nea apleacă crengile-n pămînt.)

Neauă, neauă, neauă-acoapirî cîrări,
Peanili di neauă fac pi poni tîmbări.
(Neauă, neauă, nea cade pe cărări,
Fulgii-mbracă pomii-n negrele tămbări*)

Neauă, neauă, neauă cadi pisti casi,
Peanili di neauă-arîdhîpsescu plasi.
(Neauă, neauă, nea cade peste case
Totu-i îmbrăcat în straie sticloase.)

Neauă, neauă, neauă tu nival'i-adună,
Peanili di neauă ună cîti ună.
(Neauă, neauă, nea în nămeţi adună
Fulgi strălucitori, ca raze de lună.)

Neauă, neauă, neauă da ş-nu ş-curmă oara,
Peanili di neauă anvîlescu hoara.
(Neauă, neauă, nea cade din zenit
Fulgii albi de nea - satu-au învelit.)


Aclo (Acolo)

Aclo, iu tserlu shi-ari cu loclu-andâmâsita
Iar soarili t-ună-amari di focu âshi kiari torlu,
Aclo, iu.i caplu sh-nitsi nu easti bitisita,
I sinur nău.Aclotsi, pi scamnu sta Nizborlu. 

(Acolo, unde cerul pămîntul întîlneşte,
Iar soarele-ntr-o mare de foc îşi pierde avîntul,
Acolo este capăt, dar totul nu sfîrşeşte...

E nou hotar. Acolo tronează Necuvîntul.)
 

Aclo, iu tserlu ncljidi a ocljilor videari
Sh-anangâsea nu treatsi didinindi di citie,
Aclo, iu s-dânâseashti a vimtului puteari,
I altu nomu.Aclotsi-i irini shi-armunie.
(Acolo, unde ochiul nu poate să mai vadă
Şi gîndul nu străbate peste-nălţimi, şi tace....
Acolo, unde vîntul nu poate să mai bată
E-o altă lege. Acolo, e linişte şi pace.)

Aclo, iu tserlu mpadi dipuni sh-bashi loclu
Sh-tu malamă di piri anoatâ-ascâpitatlu,
Aclo, iu-i isihie sh-tâtserli-ascundu-agioclu,
(Acolo, unde cerul sărută tainic locul,
Şi-n flacără de aur înoată asfinţitul -
Acolo e odihnă, tăcerile/ascund jocul.)

I altu locu.Aclotsi, tacu plângul shi uhtatlu,
Sh-nu poati mintea s-treacă di sinurljilji di focu:
Aclo, umutea nji-easti ta s-ni-aflu shi-eu un locu. 

(Acolo/i altă lume. Nici plînsul, nici jelitul
Acolo nu/s. Și gîndul nicicînd nu/l arde focul -
Acolo am nădejde să-mi aflu locul.)




Nimintimenă inimă (Necugetată inimă)


Tsi inimă nimintimenă am!
Nu va s-akicâsească nica glara,
tora cându mini dipun scara

Nu-i ca atumtsea cându u-alinam. 

(Ce inimă necugetată am!

Nu vrea, să înțeleagă, și-i dă zor...

C-acum, cînd scara vreau să o cobor,

Nu-i ca în anii-acei ce o urcam.)

Di câti ori nu u-acâtsai, di cara

Tricurâ anilji, cum s-hârsea, sh-u-avdzam
Cum bati ayonea cându diznjirdam
Cu oclji vârnâ mushuteatsâ iara.
(De cîte ori l-a dragostei chemare
Nu tresărea! Și-atunci o auzeam
Cum bate tare, doar cînd dezmierdam
Cu ochii, frumuseți nemuritoare!)

Ea nu mutreashti la tâmpli-am neauă

Sh-pirifan nu imnu ca tu njeată,
Ma va aleapta-a vreariljei mâiauă

(Nu-i pasă că la tîmple strîns-am nea
Că nu mi-e boiul mîndru ca-n junețe,
Dar vrea iubirea cu lumini de stea,)

Cu proaspita-lji anjiurizmă s-mi mbeată.
Nimintimenă inimă tsi eshti,
tse nu ai nâieti s-ausheshti?

(Să mă cuprindă, iar, să mă răsfeșe,
Necugetată, inimă, mai ești!
Nu ai de gînd odat să-mbătrînești?)

 

SURSA:
Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Româneasscă, Bucureşti, 1985, pp. 414-420.

 

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required