Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Biografii » G-I
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/views/itemlist/view.html.php on line 80 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Pitu Guli s-a născut în 1865 în localitatea Cruşevo, pe atunci în Macedonia otomană. A fost unul din liderii revoltei antiotomane din 1903, proclamând o efemeră Republică multietnică la Cruşevo.

Poetul aromân Dina Cuvată din fosta republică iugoslavă a Macedoniei a cules în Guli Pituţara sa un cântec de luptă despre Pitu Guli şi tovarăşul său de luptă macedonean Goţe Delcev.

Goţe Delcev ş-Pitu Guli (Goţe Delcev şi Pitu Guli)

Ieşi –lea dado, tu ubor, 

S-mi pitreş cu mşatlu-ţ dor...

Ieşi –lea dado,s-mi pitreţ -

Berdanca tini s-u vedz, 

Tîş Pirin tu munţ, diparti, 

Ceta-l Delciu iu s-alumtă! 

Tuţ alepţă-s el’i bîrbaţ, 

Cu maliherli di braţ, 

Maş di bumbi încîrcaţ - 

<Nu vrem turţl’i s-l’iavem fraţ!>

Daţ bre fraţ, s-nă ascîpaţ!,

Macedonia ş-o-ari planlu! 

S-nu plîndz, dado – nu jilea, 

Ş-alt Goţe că va s-fîţea, 

Macedonia va-şi dubea - 

Di Cîcuş pîn Giumaia, 

Sinur aclo va şi-avea,

Nume-l Delciu nu-şi chirea -

Pitu Guli soţ l’i-eara, 

Cruşuva el şi-u ţînea, 

Meciţin Camen ş-si bîtea, 

Tiniri gioni aclo s-tuchea, 

Macedonia-şi libera – 

Cruşuva şi-l’i alîvda, 

Numa-l Pitu tinisea! 

Ieşi -lea dado, s-mi pitreţ - 

Viuvudălu-a nost s-ţ-lu vedz...

(Ieşi, tu mamă, în curte, 

Să mă petreci cu frumosu-ţi dor... 

Ieşi –tu mamă, să mă petreci - 

Berdanca tu s-o vezi, 

Tocmai la Pirin în munţi, departe,

Unde ceata-l Delciu se luptă! 

Toţi aleşi ei bărbaţi, 

Cu armele pe braţe, 

Doar cu plumbi încărcate - 

<Nu vrem turcii să-i avem fraţi!> 

Daţi măi fraţi, să ne scăpaţi! 

Macedonia nu o lăsaţi... 

Goţe este căpitanul - 

Macedonia o are în plan! 

Să nu plângi mamă – nu jeli, 

Şi alt Goţe dacă se va naşte, 

Macedonia o va dubea -

Din Câcuş până în Giumaia, 

Graniţă acolo va fi, 

Numele lui Delciu nu se pierdea - 

Pitu Guli tovarăş îi era, 

Cruşova el o apăra, 

La Meciţin Camen se lupta, 

Tinerii viteji acolo se topeau,

Macedonia îşi eliberau -

Cruşova îi lăuda, 

Numele lui Pitu îl cinstea! 

Ieşi - tu mamă, să mă petreci - 

Voievodul nostru să ţi-l vezi....)

 

SURSE:

Dina Cuvată (editor), Carabeu, lăi carabeu. Lilici dit lirica armânească grămosteană, Minerva, Bucureşti, 1985, pp. 58-59

Sava Gârleanu, Pe urmele lui Pitu Guli, ''Libertatea''/supliment ''Frătila'', New York/SUA, an VI, nr. 58-59, iunie-iulie 1987, http://miscarea.net/libertatea-pitu-guli.htm

***, Pitu Guli, ''Wikipedia'', http://en.wikipedia.org/wiki/Pitu_Guli

***, Pitu Guli, ''Wikipedia'', http://ro.wikipedia.org/wiki/Pitu_Guli


Vineri, 28 Octombrie 2011 09:28
Published in G-I
WRITTEN_BY_MALE Marius Teja
Citeşte mai mult... 0

Orasul Moscopole, centru aromân sau Florenta Balcanilor cum a mai fost Gojdu Emanoilnumit in perioada moderna, a fost incendiat de turci in 1788 si a ars zile in sir. Aromânii si-au inceput pribegia, stabilindu-se la nordul Dunarii, in Grecia, Italia, Austria sau Polonia.

Raul facut de turci a avut si o parte buna. Daca acestia nu ardeau orasul, familia Gojdu nu ar fi ajuns la Miskolc, unii dintre membrii sai stabilindu-se apoi in Bihor. Ana si Atanasie Popovici Gojdu au avut 6 copii, Emanoil Gojdu fiind al doilea nascut, la Oradea (9 februarie 1802).
Emanoil a copilarit in acest oras, impreuna cu cei cinci frati ai sai, invatând la Scoala Primara Ortodoxa Româna si, ulterior, la Gimnaziul Superior Premontori. Dupa studii la Academia de Drept din Oradea (1820-1821) si la cea de Drept din Pojon (1821-1822), si-a continuat pregatirea in Drept la Pesta, devenind avocat in anul 1824.
Stagiatura a efectuat-o la biroul unui anume Vitkovis, deschizându-si apoi un cabinet de avocat si de notar in Budapesta. In scurt timp s-a remarcat pledând in cauzele criminale. Publicistul si scriitorul Iosif Vulcan (1841-1907) mentioneaza in revista "Familia" din 1866: "Gosdu era cunoscut de toti ca autoritate avocatiala si, mai ales in cauze criminale, deveni aparatoriul cel mai vestit in toata patria, incât profesori de la universitate de multe ori il aminteau ca model, iar pledoariile sale se publicau nu numai in foile din patrie, dar si in cele externe". Banii din procese i-a investit in terenuri intra- si extravilane ale Budapestei, in actiuni, hârtii de valoare si doua mori cu aburi.
La 30 iunie 1832, Gojdu s-a casatorit cu Anastasia Pometa, vaduva negustorului Alexandru Vulpe, care avea o zestre de 32.000 de florini. Dupa decesul Anastasiei, la 2 ianuarie 1863, avocatul s-a recasatorit cu Melania Dumcia, fata lui Ignatiu Dumcia, director de banca.
La 4 noiembrie 1869, Gojdu si-a redactat testamentul, creând fundatia care avea sa-i poarte numele. Gojdu a murit la 3 februarie 1870, fiind inmormântat in cimitirul budapestan Kerepesi. Din pacate, statul ungar a nationalizat, in 1952, bunurile si imobilele Fundatiei Gojdu - trei cladiri in centrul Budapestei, importante sume de bani, actiuni, titluri de imprumuturi publice. Demersul Ministerului de Externe in problema Gojdu, in 2005, soldat cu infiintarea Fundatie Gojdu "Ungaro-Romana", nu a fost agreat de catre inaltii ierarhi ortodocsi români si, dupa auspicii, la mai bine 100 de ani de la moartea sa, daca Gojdu s-ar fi putut ridica din mormânt, asa cum a glumit, ar fi constatat ca testamentul sau nu s-a aplicat in totalitate. De asemenea, cladirile lasate Fundatiei Gojdu in centrul Budapestei, evaluate la aproape 9 miliarde de dolari, au fost transformate, in 2007, de catre o companie de dezvoltare imobiliara maghiara, in sedii de birouri, complex comercial si parcare subterana.

SURSA:

Fudulu Cătălin, Uimitorul destin al aromânului Gojdu, ''Ziarul financiar'', Bucureşti, 17 noiembrie 2009, http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/dosare-declasificate-uimitorul-destin-al-aromanului-gojdu-5111748/

Miercuri, 19 Octombrie 2011 07:17
Published in G-I
WRITTEN_BY_MALE Marius Teja
Citeşte mai mult... 0

G. H. s-a născut la 5 februarie 1965, în comuna Săcele din judeţul Constanţa, Hagi-Gheorgheunde a locuit până în 1973. Aici a început să joace fotbal cu o minge din porc, apoi bunicul i-a făcut una din păr de cal, iar la 6 ani mama i-a cumpăra una din cauciuc.

În aprilie 1975 şi-a început cariera de fotbalist la grupele de copii de la Farul Constanţa, sub îndrumarea lui Iosif Bukossi. La 11 ani a jucat în prima competiţie oficială: ''Cupa Speranţelor''.

Pentru echipa naţională a României de juniori sub 16 ani a jucat 4 meciuri, pentru cea de juniori sub 17 ani a jucat 13 meciuri şi a marcat 1 gol, pentru cea de juniroi sub 18 a jucat 32 meciuri, iar pentru cea olimpică a jucat 4 meciuri.

Primul joc la naţionala mare a fost cel amical împotriva Norvegiei, disputat la Oslo la 10 august 1983. Banderola de căpitan al naţionalei a purtat-o prima dată la meciul cu Irlanda de Nord din 16 octombrie 1985, în preliminariile campionatului mondial din Mexic '86, acumulând 65 de selecţii în această postură. Începînd de la campionatul mondial din Italia '90, a fost căpitanul naţionalei în toate meciurile în care a jucat.

În cei 17 ani în care a jucat pentru naţională, a participat la 3 turnee finale ale campionatului mondial (Italia '90, SUA '94 şi Franţa '98) şi la 3 turnee finale ale campionatului european (Franţa '84, Anglia '96, Belgia-Olanda 2000).

La turneul final SUA '94, naţionala României condusă în teren de G. H. a obţinut cea mai bună performanţă din istoria fotbalului românesc: calificarea în sferturile de finală. G.H. a fost inclus în ''Echipa celor mai buni jucători ai World Cup 94'', iar golul său împotriva Columbiei a fost votat ''cel mai frumos gol al turneului''. Celebrul fotbalist brazilian Pele l-a declarat ''Cel mai bun fotbalist al World Cup 94''.

La 24 aprilie 2001 s-a retras de la naţională, în partida România - Italia, la care au asistat 80.000 de fani. A acumulat 125 de selecţii la naţională, pentru care a marcat 35 de goluri.

A jucat la următoarele cluburi româneşti şi străine: Farul Constanţa, Sportul Studenţesc, Steaua, Real Madrid, FC Barcelona, Galatasaray.
A câştigat următoarel trofee: campionatul României (1987, 1988, 1989), cupa României (1987, 1989), supercupa Europei (1987, 2000), campionatul Turciei (), cupa Turciei (1999, 2000), supercupa Tuciei (1997), cupa UEFA (2000).

În anii 1985, 1987, 1993, 1994, 1997, 1999 şi 2000a fost ales ''Jucătorul anului în România''.

În 1989 a ocupat locul 2 în clasamentul ''Trofeului Bravo 1989'', decernat de revista italiană ''Guerin Sportivo''.

În 1994 a fost desemnat ''Sportivul anului în România'', s-a clasat pe locul 4 în clasamentul mondial ''Cei mai buni jucători ai anului 1994'', s-a clasat pe locul 4 al topului ''Ballon d'or 1994'' decernat de revista France Football şi a fost declarat de celebrul jucător şi antrenor olandez Johann Cruyff ''Cel mai bun decar din Europa''.

În 2000 a fost ales ''Cel mai bun jucător de fotbal român din toate timpurile''.

La aniversarea jubileului UEFA în 2007, FRF l-a desemnat cel mai reprezentativ jucător român ai ultimilor 50 de ani şi Asociaţia Statisticienilor în Fotbal l-a clasat pe locul 35 ai ''Celor mai buni fotbalişti din lume în ultimii 100 de ani''. 

A fost votat în ''Cea mai bună echipă a anilor 90'' de pe site-ul UEFA.com

A fost inclus în ''Topul celor mai buni 125 de fotbalişti din toate timpurile'' al lui Pele.

J. Cruyff a spus despre el: ''Când l-a vândut pe Hagi, Real a pierdut cel mai bun jucător'' şi ''Tehnica şi pasele lui Hagi sunt fantastice''.

Gyuri Pascu: „...geniu, dăruie, inteligenţă în joc şi patimă”
Ion Cristoiu:” În afara gazonului dă impresia unui om foarte serios. Cred că e jucătorul care a reabilitat această categorie prin prestaţiile sale în presă şi la televizor. L-am remarcat ca un om
care gândeşte, pentru că, de regulă, jucătorii gândesc cu piciorul”
Andreea Marin: „Foarte talentat, de un bun simţ rar întâlnit şi interlocutor foarte plăcut, sincer şi nesofisticat, un om adevărat.”
(Revista TV Mania)

Familia sa se compune din: părinţii Iancu şi Cheraţa, surorile Sultana şi Elena, actuala soţie Marilena şi copiii Chira şi Ianis.

Grupul său de prieteni cuprindea doi veri din partea mamei, Tănase şi Gheorghe Mega, pe fraţii Gîrbă - Costel, Stere şi Mihai -, pe Mihai şi Iani Babaşcu, pe Nicu şi Stere Paris, pe Vasilică
Bratu şi Gheorghiţă Gurahan, cu toţii aromâni. Acestora li se alătura uneori Dina Terzi, precum şi Vali şi Nicu Burhală, ce veneau de dincolo de Derea.


SURSE:

***, Gheorghe Hagi: Topa easte bana lui, ''Ethnos'', Tulcea, an II, no 3 / aprilie 2004, Dialectul şi cultura aromână, p. 5-6, http://ethnos.xhost.ro/ethnos3_files/aromanaeth3.pdf

***, Biografie, ''Hagi'', www.hagi.ro

Marţi, 18 Octombrie 2011 11:03
Published in G-I
WRITTEN_BY_MALE Marius Teja
Citeşte mai mult... 0

Kira (Chiraţa, Chira) Iorgoveanu s-a născut la 22 septembrie 1948, în comuna Başkioi, azi Nicolae Bălcescu, din judeţul Tulcea.


Mama, Maria (născută Caracota,), şi tatăl, Sima Iorgovan, funcţionar, erau aromâni originari din Curtova, localitate bulgărească în Munţii Rodopi. Bunicii erau orginari din Kavala, port grecesc la Marea Egee. Părinţii şi bunicii s-au stabilit în România în 1938.


K. I. studiază în satul natal şi apoi la Liceul „Matei Basarab" din Bucureşti (1962-1966). În capitală absolvă în 1971 Facultatea de Limba şi Literatura Română.


Este o cunoscătoare a tuturor graiurilor aromânei.


Lucrează ca redactor sau lector la Editura Minerva, unde activează în publicarea de literatură română.


În 1985 se stabileşte în Germania de vest, lucrând la compania Sëets Blackëell din Frankfurt.


K. I. este prima poetă aromână.


Colaborează cu poezii la revistele literare româneşti „Luceafărul", „Ramuri", „Flacăra", „Steaua" şi „Tribuna", precum şi la postul naţional de radio, cât şi la revistele aromâneşti „Zborlu a nostru", „Deşteptarea", „Frânza vlahă" şi „Dimândarea".

 

Volumul Steaua di dor (1983) are un titlu de rezonanţă eminesciană, fără a fi vorba de o înrudire structurală. În această carte au apărut poeziile Minduieri, Steaua pîpînilor, Grailu armânrscu, Pîpînil'i-a mei, Cînticu ti paplu-a meu, Moscopolea, Fumeal'ie, Aduţerea di-aminte, Fîntîna farăl'ei, Al Eminescu, V'is cu Alexandru Makedon, Cînticu di vreari, Luna nu-s priimnă, Maşi mîni di-arcoari, Distihurii şi Noaptea iara-ni tal'i, ca ună pîni.

Aceleaşi poezii, alături de Ali dadi şi Sîptămîna fîră dumînică, au apărut şi în antologia publicată de scriitoare împreună cu Hristu cândroveanu în 1985.

În acelaşi timp, în ''Luceafărul'' din 12 februarie 1983 apăreau  Minduieri, Cînticu ti paplu-a meu, Fîntîna farăl'ei, Al Eminescu, V'is cu Alexandru Makedon, Cînticu di vreari, Distihuri. În 1982 apăruse în ''Ramuri'' poezia Fumeal'ie.

 

În 1976 realizează cea mai cuprinzătoare antologie de lirică populară aromână, în prefaţa căreia subliniază unitatea aromânilor cu românii.


Poeta a transpus mult din Eminescu în aromână şi, la iniţiativa sa, împreună cu I. Cutova, C. Guli şi G. Perdichi (primul traducător al Luceafărului), a publicat volumul Poezii - Puizii (1981), semnat Chiraţa Iorgoveanu.


Saitul ''Crispedia'' îi caracterizează astfel creaţia: ''Versurile îi sunt înfiorate de nostalgii, regrete şi doruri pentru graiul „de-acasă", vorbit, cum spune poeta, de „părinţâli" ei. Autoarea vibrează la cântecele aromânilor, la frumuseţea rostirii lor, cu inflexiuni de cronică străveche. Adevărata măsură şi-o dă însă în lirica erotică (...) În Ramura de măslin (1985) simbolul păcii, ocrotitor al vieţii şi al armoniei, este proiectat în desfăşurări lirice care recuperează elogiul rădăcinilor, al străbunilor, bucuria existenţei bucolice, refuzul însingurării şi aspiraţia spre împlinire.''


Poeta a vizitat în mai multe rânduri locurile natale ale strămoşilor săi, mergând pe firul amintirilor părinţilor şi bunicilor. H. C. aprecia astfel impactul acestor călătorii asupra operei K. I.: ''Lecţia de suflet însă, a acestor contacte ale poetei cu universul concret şi cu spiritualitatea aromână balcanică, au ajutat-o pe Kira Iorgoiveanu să realizeze, surprinzător de fidel, atmosfera aromânesc, în specifica lui arhaitate, pe care ni-l şi restituie în poemele sale, copleşitor de autentic în pregnanţa lui, de învăluitor, în sonurile şi maginile ce îl circumscriu.'' Poemele sale''înfiorate de nostalgii, de regrete şi doruri pentru graiul de acasă, vorbit de pîpînnil'i (buniciii) poetei, ca şi faţă de locurile, meleagurile de departe, din sud, ale părinţilor, faţă de datinile lor străvechi, venind neapărat de la traci, din negura vremii''. Poezii ca Cînticu ti paplu-a meu, Moscopolea, V'is cu Alexandru Makedon, sînt ''străbătute de sentimentul istoriei şi încărcate de o profundă reflecţie''. De asemenea, poeta ''vibrează la cîntecele aromânilor, la frumuseţea, la euforia aspră-dulce a acestui grai romanic, cu inflexiuni de cronică moldavă''.  În ceea ce priveşte peozia de dragoste, H. C. este de acord cu ''Crispedia'': ''Excelenţa acordurilor erotice ale autoarei rămînînd preeminentă însă! Kira Iorgoveanu avînd, în cazul lor, în mod subliniat, şi ştiinţa şi darul coborîrii sentimentului iubirii într-însele atît de învăluitor, în toată plenitudinea lui, deşi mereu cu discreţia caracteristică poeziei aromâne de dragoste, şi folclorice şi srise. Îmbinînd tradiţia şi modernitatea sonurilor prozodice şi ale versului liiber, într-o spunere mereu metaforică şi de substanţă, aşa cum nu au făcut-o mulţi pînă acum, dintrte cei care au scris şi mai scriu în grai aromân.''


Poetul aromân Atanasie Nasta aprecia că poezia K.I. se remarcă prin ’’imaginaţie şi lirism profund’’, fiind o poezie ’’tradiţională şi intimistă rară’’, aşa cum se observă şi în volumul Steauă di Dor din 1983. A.N. o considera ’’reprezentativă’’ pentru poezia feminină cultă aromână. De aceea i-a inclus 10 poezii în antologia sa lirică publicată în 1985: Minduieri (Gânduri), Steaua chirută (Steaua pierdută), Cînticu ti paplu-a meu (Cântec pentru bunicul meu), Fumeal’ie (Familie), Zîrcada (Căprioara), Fîntîna farăl’ei (Fântâna neamului), Tahinima (Dimineaţa), Aduţirea di-aminti (Aducerea aminte) şi Picurarlu-a cupiilor di zboară (Păstorul turmelor de vorbe).

 

 

Opera

 

Antologie de poezie populară aromână, prefaţa editorului, Bucureşti, 1976;

Dacica, prefaţă de Paul Anghel, Bucureşti, 1978;

Mihai Eminescu, Poezii - Puizii, ediţia româno-aromână, Bucureşti, 1981 (în colaborare).

Vaja Pşavela, Cântăreţii naturii, Bucureşti, 1982. traducere în colaborare cu Zaira Samharadze

Steaua di dor, Bucureşti, 1983;

Un veac de poezie aromână, introducere de Hristu Cândroveanu, Bucureşti, 1985 (în colaborare cu Hristu Cândroveanu).

Ahapsi lingvisticâ – Condamnare Lingvistică, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1997.

Steaua di doru, a doaua editsi, adâvgatâ, Editura Zborlu a Nostru, Freiburg, 2004.


 

SURSE:

***, ''Crispedia'', http://www.crispedia.ro/Kira_Iorgoveanu

***, ''Poezia Armănească'', 17 decembrie 2007, http://poeziarmaneasca.blogspot.com/2007/12/kira-iorgoveanu-manu.html

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 457-458, 482-483.

 

Nasta Atanasie (editor), Ecou de cântec aromânesc, editura Litera, Bucureşti, 1985, pp.125-137.

 


 

Marţi, 23 August 2011 08:38
Published in G-I
WRITTEN_BY_MALE Marius Teja
Citeşte mai mult... 0

Costa Guli s-a născut la 21 februarie 1916 în comuna Livădz (Livezi) din nordul Greciei.


Livezi este aşezarea aromânească cea mai răsăriteană din Peninsula Balcanică, fiind situată la 50 km de fluviul Vardar. Livezenii sunt urmaşii grămostenilor stabiliţi, în zonă după ce Gramostea a fost distrusă la sfârşitul secolului XVIII de albanezii musulmani. Livezi este aşezată într-o regiune deluroasă împădurită, cu altitudinea maximă de 1600 m, ce reprezintă ultimele ramificaţii ale munţilor Macedoniei. Pământul şi clima favorizează crerşterea pomilor fructiferi, a oilor şi a caprelor.


Şcoala primară o urmează în satul natal, iar liceul la Silistra (jud. Durostor - Cadrilater - România), unde emigrase familia sa. S-a înscris la facultăţile de litere şi drept din Bucureşti, absolvind-o pe ultima şi practicând avocatura.


A încetat din viaţă în 1985 la Bucureşti.


A publicat puţin în timpul vieţii: transpuneri de M. Eminescu în volumul editat de Kira Iorgoveanu, nouă poezii inedite în antologia editată de K.I. şi Hristu Cândroveanu şi zece poezii în antologia lui Atanasie Nasta.


Cele nouă poezii selectate de K.I. şi H. C., cu transpuneri în română de K.I., sunt: Un singur dor (Un singur dor), Neauă (Neaua), Cîntic (Cîntec), Aveai hrisusita neată (Erai în uorii tinereţii), Aclo (Acolo), Nimintimenă inimă (Necugetată inimă), Mutream pit geam (Priveam prin geam), Nvisam niscîntiori (Visam cîteodată) şi Cubairu (Cuib).
Cele 10 poezii alese de A.N. sunt: Aclo (Acolo), Curbani, Poetlu (Poetul), Citinda-ni stihurli (Citindu-mi versurile), Ti caftu (Te caut), Ni-u inima (Îmi e inima), Cubairu (Adăpostul), Idhvea cîrari (Aceeaşi cărare), Mîvii (Vrăji) şi Cîntic (Cântec).

Saitul ''Aromânii'' îl include în categoria poeţilor români moderni.

Era un obişnuit al cenaclului ''George Murnu'' de pe strada Barbu Slătineanu din Bucureşti.

A.N. îl caracterizează ca fiind ’’orgolios’’ pentru rigoarea în respectarea graiului grămostean. În sonetele selectate ritmul şi rima sunt ’’perfecte’’, ca expresie a ’’exigenţei sale poetice’’ şi a potenţialului aromânei de a aborda toate genurile de poezie. Editorul consideră că poezia lui C.G. se remarcă printr-o ’’notă de interioritate’’ şi o ’’originală notă de desmărginire’’.

H. C. aprecia că C. G. scria o ''poezie sacerdotală'' cu ''o limpede aspiraţie spre clasicitate''. Realiza un ''vers strict prozodic'', cu ''apel neexcesiv la matefaoră'', ''cultivând armonia - la care nu întotdeauna accede însă, din cauza unui idiom greoi şi cam împovărat de un lexic pestriţ etimologic''. În plus, îl caracteriza o ''prea pronunţată provincializare a graiului'', tipică poeţilor grămosteni şi parţial celor fărţeroţi, care, cu ''orgoliul lor fantastic'', acceptă cu greu respecatrea tradiţiei scrierii în aromână impusă de poeţii avdil'aţi (Avdela), pionierii literaturii aromâne.În acest sens, H. C. îl caracteriza ca ''uşor debusolat de avatarurile scrisului lui în dialect, greu răzbătînd la lumina tiparului''. Poezia lui C. G. omagiază iubita şi sentimentul iubirii, ''în cadenţe grave'', dar şi cu ''simpatice accese de <boem> şi de şlagăr de <inimă albastră>'', fără a aluneca în sentimentalism idilic, ca în Nimintimenă inimă (Necugetată inimă). ''El pare a sculpta în cuvînt nu numai trupul, dar şi relieful de suflet al femeii venerate.'' Pe de altă parte, C. G. a scris şi poeme de reflecţie existenţială, ''de senină aspiraţie la integrarea, reintegrrarea cosmică'', precum Aclo (Acolo) şi Mutream pit geam (Priveam pe geam). O altă categorie de poezii sunt cele ce descriu meleagurile Macedoniei natale, ''cu lumea lor tronînd neşters în fiinţa sa''. De asemenea, se poate recunoaşte influenţa lui G. Bacovia în Neauă (Neaua) sau a lui M. Eminescu în Cubair (Cuib).

În ceea ce priveşte persoana poetului, H. C. îl caracteriza astfel: ''Chip de aristocrat de altădată. Vorbă blajină, fără amplitudine, gesturi domoale, riguros controlate, deşi par spontane. (...) Înalt, dar nu masiv, cu umerii uşor aduşi înainte, cu un veşnic şi aproape imperceptibil zîmbet pe buze - poate cald, prietenesc, poate distant...Mustaţă tunsă scurt, ochii vii, sfredelitori, scrutînd totul: strada, lumea, prietenii şi părînd a spune, îndoindu-se de tot şi de toate: <De la cine să mai aştepţi ceva? Eh!...> Şi totuşi, acest om nu şi-a pierdut şi nu-şi va pierde nădejdea niciuodată! E prea filosof, ca s-o facă...''


SURSE:
Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 412-413, 482.
Kira Iorgoveanu (editor), M. Eminescu. Poezii (român - aromân), Minerva, 1981.
Atanasie Nasta (editor), Ecou de cîntec aromânesc, editura Litera, Bucureşti, 1985, pp. 112-124., ''Aromânii'', http://www.aromanii.ro/arte/literatura.html

Sâmbătă, 13 August 2011 09:11
Published in G-I
WRITTEN_BY_MALE Marius Teja
Citeşte mai mult... 0

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required