Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Biografii » A-C » Displaying items by tag: muzeu
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Anca Floriana Deaconu s-a născut în 1978, la Cernavodă, în județul Constanța.


A absolvit Facultatea de Arte Plastice și Decorative, specializarea Pedagogia Artei, din cadrul Universității ''Ovidius'' Constanța.


În 2000-2006 a participat la realizarea unor lucrări de artă monumentală religioasă, alături de Marin Deaconu și Gheorghe Firică.


În 2004-2007 a participat la expoziții de grup la Constanța și la București.


Expozițiile personale au fost găzduite de Muzeul de Artă Constanța (2009), Galeria Orizont București (2008), Galeria Museion.


În 2010 a primit două distincții din partea Uniunii Artiștilor Plastici: Premiul Special al Juriului la Bienala Artelor ''Ion Andreescu'' de la Buzău și Premiul pentru Performanță la Nivel Național – Arte Vizuale de la filiala Constanța a UAP.


Din 2007 este profesor coordonator al Cercului de Pictură în cadrul Palatului Copiilor Constanța.

 


SURSA

Alice Dinculescu, Catalog de expoziție ‘’Buei di primuvearâ / Culori de primăvară’’. Artiști plastici aromâni, Proiectul Avdhela ‘’Pagini vii de cultură aromână’’, Constanța, 26-29 aprilie 2012, p.16.

Ecaterina Vrana s-a născut la 18 iunie 1969, la Constanța.


Absolvă Academia de Artă, la clasa Sorin Ilfoveanu.


Participă la expoziții din 1994.


Expoziții personale: Universitatea Freiburg (Germania, 1993), Galeria Academiei de Artă (București, 1994), Institutul Francez (București, 1995 și 1997), ‘’Oameni de aproape’’ (Palatul Mogoșoaia, București, 2007).


Expoziții de grup în străinătate: Academia de Artă Budapesta (1994), Muzeul de Artă Durango (Spania, 2004), Bologna (Italia, 2006), Stedelijk Museum (Lier / Belgia, 2007), Druot Montaigne (Paris, 2009), Performance Art Institut (San Francisco / SUA, 2010-2011).


A realizat lucrări de artă monumentală în Parcul din Timișoara.


Lucrări ale sale se află în colecții publice (Muzeul Ludwig Budapesta și Muzeul Național de Artă Contemporană București) și particulare (România, Olanda, Elveția, Germania, SUA).

 


SURSA

Alice Dinculescu, Catalog de expoziție ‘’Buei di primuvearâ / Culori de primăvară’’. Artiști plastici aromâni, Proiectul Avdhela ‘’Pagini vii de cultură aromână’’, Constanța, 26-29 aprilie 2012, p. 22.

 

Editura ”ASTRA MUSEUM” anunță ieșirea de sub tipar a volumului Istroromânii – repere cultural-istorice, carte care cuprinde totalitatea studiilor rezultate în urma cercetării de teren efectuată de echipa de muzeografi a C.N.M. ”ASTRA” în Croația, în vara acestui an, la care se adaugă comunicările prezentate în cadrul sesiunii din septembrie. Coordonat de Elena Potoroacă și tipărit cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național, volumul este structurat pe patru capitole: Istorie, panorama Zejane Lingvistică, Civilizație populară și tradiții și Conexiuni culturale. Un album fotografic color foarte consistent completează imaginea de ansamblu asupra cercetării de teren și a Zilelor culturii istroromâne la Sibiu.

În Cuvânt înainte, directorul Muzeului ”ASTRA”, domnul prof. dr. Corneliu Bucur, situează acțiunile legate de istroromâni pe linia programului de Asistență culturală pentru Diaspora, lansat în anul 2005: ”Faptul că peste 2,5 milioane de cetățeni români, cu diaspora 3,5-4 milioane români, trăiesc, permanent sau vremelnic, în afara României și că prima lor necesitate spirituală, în dialogul cu țara adoptivă, de emigrație sau care i-a angajat temporar, este afirmarea identității lor etnoculturale, ne-a motivat inițiativa, angajamentul și programul, laborios întocmit și derulat prin mai multe forme de activitate și canale de mediatizare.” Femela

Proiectul derulat de Muzeul ”ASTRA” s-a bucurat de participarea a doi cercetători din Italia, domnul Emil Petru Rațiu, prezent în acest volum cu studiul Localități și castele din Valea Arsei și coincidențe istorice, și domnul Ervino Curtis, a cărui expoziție a putut fi vizitată, preț de câteva săptămâni, în holul Primăriei Municipiului Sibiu. Domnul Curtis face, în acest volum, câteva referiri pertinente la ideea de ”fuziune de culturi și limbi în Europa de azi.”

Studiile cu tematică lingvistică abordează problematica elementului autohton în dialectul istroromân (domnul Vasile Frățilă), interferențele croato-slave (domnul Richard Sârbu) și termenii de origine italiană (doamna Ana Maria Pop). Subliniind dificultatea majoră pe care o întâmpină orice specialist care dorește să cerceteze elementele de substrat, și anume lipsa textelor (”cea mai importantă dovadă”), domnul profesor Vasile Frățilă trece în revistă acele cuvinte ale românei comune care se regăsesc în dialectul istroromân: ”Probabil că cele mai multe elemente lexicale românești atribuite substratului traco-dac au caracterizat într-o epocă mai veche întreaga romanitate răsăriteană, deci româna comună, din care s-au desprins cele patru dialecte, inclusiv cel istroromân.”

Istoricul Lucian Robu, alături de Elena Potoroacă, realizează o trecere în revistă a istoriei istroromânilor, pe baza celor mai pertinente repere istorice din perioada sec. XIV-XX. Sunt menționate cele mai importante documente publicate pe această temă, ale unor cercetători care, în urmă cu secole, au refăcut traseul parcurs de istroromâni până în Croația, începând cu cercetarea lui Ioan Maiorescu, din anul 1857.Cicci venditori di carbone

Cartea Istroromânii – repere cultural-istorice acceptă grile de lectură diverse, adresându-se deopotrivă cercetătorilor, oamenilor de știință, cât și celor care manifestă o minimă curiozitate față de acest fenomen uimitor al supraviețuirii dialectului istroromân și a unei mici, dar extraordinare comunități, în mijlocul unei culturi de sorginte slavă. (Ovidiu Baron)

Notă: Cartea poate fi procurată de la Muzeul ASTRA (Piața Mică, nr. 11)


SURSA

Ovidiu Baron, Istroromânii

Laura Armeanu provine dintr-o familie de aromâni originari din Grecia și Bulgaria, care s-au stabilit în România în 1928.


Absolvă Colegiul Național de Artă ‘’Regina Maria’’ din Constanța în 2008.


Din anul următor participă la expoziții de grup: ‘’Conexiuni’’ la Muxeul de Artă Constanța și Tulcea (2009), Galeria Universității Creștine ‘’Dimitrie Cantemir’’ (2009), Galeria Căminul Artei București (2010), Galeria Universității de Vest Timișoara / Facultatea de Arte (2010).


În august 2010 a organizat și a expus la expoziția de grup ‘’Artiști aromâni din tot cuprinsul Balcanic’’ a Galeriei de Artă din Korcea (Albania), în cadrul unui amplu eveniment desfășurat la Moscopole (Albania).


În 2011-2102 urmează cursurile masterului ‘’Strategii de creație prin Pictură’’ la Facultatea de Arte Plastice a Universității Naționale de Artă București.

 


SURSA

Alice Dinculescu, Catalog de expoziție ‘’Buei di primuvearâ / Culori de primăvară’’. Artiști plastici aromâni, Proiectul Avdhela ‘’Pagini vii de cultură aromână’’, Constanța, 26-29 aprilie 2012, p. 7.

Dinu Barbu – Domeniul Mocioneștilor

Duminică, 05 Februarie 2012 08:10

Prin amabilitatea domnului profesor de istorie Dinu Barbu din Timișoara, am intrat în posesia lucrării sale Mic atlas al județului Timiș. Din capitolul Foeni am extras subcapitolul Domeniul Mocioneștilor:


''Ioan Mocioni de Foen a construit în anul 1812 la Foeni o reședință impresionantă pentru acele vremuri, o clădire cu frontonul susținut de șase coloanece închid terasa care se deschide spre parc. Gardul parcului era monumental, având porți masive realizate din fier forjat. Antoniu Mocioni este cel care a început, în anul 1890, construcția mausoleului familiei, terminat în anul 1893 de către fiul său, Zeno. În timpul revoluției din 1848-1849, soldații unguri au pustiit Foeniul. La 4 mai 1849 domeniul a fost confiscat, grajdurile au fost golite, iar caii și vitele transportate la Uj-Pecs. Abia în anul 1854 domeniul va reintra în stăpânirea lui Andrei Mocioni de Foen, cel de-al doilea fiu al lui Ioan Mocioni.


În anul 1869 Andrei s-a retras din viața politică, petrecându-și în tihnă ultimii ani de viață la Foeni, alături de soție, Laura Cernovici, și de socrul său, baronul Cernovici. Cel din urmă și-a risipit averea prin acte de mecenat și – rămas fără bani – s-a retras la bătrânețe la reședința ginerelui de la Foeni. Influențat și dominat de soția sa Laura și de socrul său, neavând copii, în anul 1880 Andrei Mocioni își face testamentul prin care lasă moștenire domeniul Foeni soției și nu nepoților săi de frate, supărând întreaga familie a Mocioneștilor. Laura Mocioni a lăsat moștenire domeniul unui nepot de-al său, iar acesta l-a vândut firmei ’’Haas & Deutsch’’. Nepotul lui Andrei, Antoniu Mocioni de Foen, ultimul descendent în linie directă al ramurii de Foen, a răscumpăra domeniul și a amenajat în reședința de aici o casă de cultură. După 1949, domeniul fost naționalizat, iar în castel s-a instalatun sanatoriu. Azi se află în grija Primăriei, găzduiește Casa de Cultură, un muzeu și biblioteca din comună.''

 

SURSA

Dinu Barbu, Mic atlas al județului Timiș. Caleidoscop, ediția a IV a revăzută și adăugită,Timișoara, Artpress, 2011, p. 213.

Prin amabilitatea domnului profesor de istorie Dinu Barbu din Timișoara am intrat în posesia lucrării sale Mic atlas al județului Timiș. Din capitolul Sânnicolau Mare am extras subcapitolul Castelul dispărutelor minuni:


‘’Cea mai vestită familie nobiliară din nord-vestul județului Timiș-Torontal în secolele XVIII-XIX a fost cea a grofilor (conților) Nacu, armâni (macedoneni) veniți din Grecia și stabiliți în Banat. Frații Nacu, Hristu și Chiril, au trecut la catolicism și s-au maghiarizat luându-și numele de Nako Kristof și Cziril. Aceștia au cumpărat domeniul de la Sânnicolau Mare la o licitație în anul 1781. La anul 1864, contele Kalman Nako a început construirea castelului, realizat în stil neoclassic și plasat în mijlocul unui parc cu arbori de esență rară. Piesa de rezistență a conacului o constituie turnul medieval care organizează volumetric clădirea cu 99 de încăperi. Iar camerele, conform monografiei Sânnicolaului Mare realizată de prof. dr. Ioan Romoșan, s-au constituit în timp în adevărate săli de muzeu, găzduind piese valoroase: 5 000 de volume ale bibliotecii familiei, un altar Cinquecento, pictori ale maeștrilor Lenbach și Schrottberg, o statuetă venețiană realizată de Carducci, tablouri de Pettenkoffen, Frygies și Blaas, dar și de soția contelui Kalman Nako, Berta, o copie după vestitul Tezaur de la Sânnicolau Mare, apoi dulapuri flamande sculptate și încrustate, porțelanuri rare, o casetă de bijuterii care adăpostea scrisori originale primite de la compozitorii Franz Liszt și Richard Wagner ori de la Francisc (Ferencz) Deak, cel numit înțeleptul națiunii, roman de origine, al cărui chip se află imprimat pe cea mai valoroasă bancnotă maghiară, cea de 20.000 de forinți. Una din săli găzduia trofeele de vânătoare ale contelui Kalman aduse din prima sa expediție făcută în Africa. Din păcate, valorile din castelul conților Nako au dispărut imediat după primul război mondial, când Banatul, pentru scurt timp, s-a aflat sub ocupație sârbească, apoi franceză.

Castelul Nako, în timp, a avut mai multe destinații: a fost sediul primei școli agricole din România, adevenit sediu legionar în anul 1941 și cazarmă-depozit de armament. După război, ajunge sediul școlii de tractoriști și apoi al școlii agricole din localitate (1949-1951; 1953-1955), spațiu pentru Muzeul Bela Bartok, inaugurat la anul 1981, devine apoi Casă a Pionierilor, discotecă după 1990 și club de calculatoare, pentru ca în primul deceniu al secolului XXI-lea să funcționeze ca și Casă de Cultură și Muzeu al orașului Sânnicolau Mare.’’

 

SURSA

Dinu Barbu, Mic atlas al județului Timiș. Caleidoscop, ediția a IV a revăzută și adăugită, Artpress, Timișoara, 2011, pp. 106-107.

Prin amabilitatea domnului Dumitru Garofil de la filiala Constanța a COMUNITĂȚII ARMÂNE DIN ROMÂNIA am intrat în posesia lui ”Krusevo navigator”, un ghid turistic în limbile macedoneană și engleză publicat de primăria orașului Krushevo / Crușova (SV Macedoniei) pentru evenimente locale din perioada iulie-august 2011.


Conform capitolului Basic Info (p. 6), populația orașului era estimată în 2002 la 5330 de locuitori, majoritatea macedoneni și aromâni (Vlachs / Bлacи).

 

În secțiunea What to visit este inclus Meckin Kamen (p. 10):

<Visit Meckin Kamen to see ”The rebel with a stone”, which is highly elevated above the flat ground to remind us Pitu Guli and his heroic band who died defending Krushevo and his freedom.>

(Vizitați Meckin Kamen pentru a vedea ”Rebelul cu o piatră”, ținută de acesta deasupra capului pentru a ne reaminti de Pitu Guli și eroicul său detașament, care a murit pentru a apăra Krushevo și libertatea orașului.) (Traducere de M. T.)

 

În capitolul Galleries, museums and monuments este inclus Museum of NLW (p. 12):

<Opened in 1989 and it houses exhibits that recall the National Liberation War of 1941-1945 year. In the Museum through a number of photos is accopampanied revolutionary way of Krushevo detachment ”Pitu Guli” during the war and also numerous exponents (original objects and weapons to the partisans of this detachment).

Gumenje, +389(0)48/477-126

Tue-Sun 10.00-14.00>

(A fost deschis în 1989 și găzduiește expoziții care amintesc de Războiul Național de Eliberare din anii 1941-1945. Muzeul descrie campania detașamentului ”Pitu Guli” din Krushevo în timpul războiului printr-un număr mare de fotografii și, de asemenea, prin numeroase exponate (obiecte și arme originale ale partizanilor detașamentului.

Gumenje, +389(0)48/477-126

Marți-Duminică 10.00-14.00) (Traducere de M.T.)

 

În același capitol este inclus Monument of Pitu Guli (p. 13):

<Under the beech forest on the north side of Krusevo there is a small park where proudly upright stand the monuments of the legendary Rebel from Krusevo – Pitu Guli. With the look directed to the town, you think he is here and even now takes care of our little town. The park is a great place where you can spend the afternoons and enjoy in the view towards the city.>

(Lângă pădurea de fag situate la nord de Krushevo se află un mic parc where stă mândră în picioare monumentul legendarului Revoluționar din Krusevo – Pitu Guli. Cu privirea ațintită spre oraș, ați crede că el este prezent și chiar acum s-ar pregăti să apere micul nostru oraș. Parcul este un loc minunat unde vă puteți petrece după-amiezile și v-ați bucura de priveliștea orașului.) (Traducere de M.T.)

 

La secțiunea Restaurants găsim Restaurant Pitu Guli (p. 19)

<National

Gumenje

+389(0)72/779-001, +389(0)75/727-399

08.00-01.00

The restaurant Pitu Guli offers pleasant ambiance and is perfect for receptions, weddings and birthday parties.

Recommended: Krusevo sausage>

(Național

+389(0)72/779-001, +389(0)75/727-399

08.00-01.00

Restaurantul Pitu Guli oferă o ambianță plăcută și este perfect pentru reuniuni, nunți și petreceri aniversare.

Recomandat: Cîrnatul de Krushevo.) (Traducere de M. T.)

 

În capitolul Calendar of events (p. 31) al manifestării ”Krusevo ethno town 2011” (16-31 iulie) era inclus și următorul eveniment:

<20 july: 20.30 Choir music nights (Vlach night) – City Park>

(20 iulie: 20.30 Seri de muzică de cor (Seară aromână) – Parcul orașului) (Traducere de M. T.)

<(…)

Vechiul Țarat al Asăneștilor

Arbănași este o așezare rurală, întemeiată de albanezii și grecii emigrați în zona Veliko Târnovo*, Bulgaria, în urma victoriei de la Clocotnița (Klokotnița, în bulgară), repurtată de Ioan Asan al II lea** în anul 1230, împotriva armatei conduse de despotul Epirului***, Teodor Anghelos Duca Comnenul, spune istoricul Nicolae Petrescu de la Muzeul Național de Istorie a României. Considerăm că este important să vorbim despre această regiune în care se află Arbănași, deoarece ea a făcut parte în secolul al XII lea d. Hr., din Țaratul*** vlaho-bulgar, denumit și Țaratul româno-bulgar de naționaliștii români și al Doilea imperiu bulgar**** de naționaliștii bulgari. În realitate, acesta a fost un stat multinațional, apărut în sudul Dunării, în 1186, odată cu victoria vlahilor (proto-românilor) răsculați împotriva Imperiului Bizantin și dispărut în 1258, prin înlocuirea dinastiei vlahe cu suveran cumani***** și bulgari. Sigur, în ciuda toponimiei locale, caracterul multinațional este negat de naționaliștii bulgari care afirmă că acest stat a fost ”bulgăresc” în sensul actual al cuvântului. Însă, slavii, se știe, au pătruns în bazinul Dunării de Jos începând cu secolul VI d. Hr., când s-au amestecat cu populațiile trace romanizate din Balcani, evoluând împreună, fapt demosntrat de lingvistică, toponimie și istoria bisericii. Vlahii (romanii, cum îi denumește împăratul Constantin al VII lea******, 905-959) adoptaseră deja creștinismul după introducerea sa în Imperiul Roman de Constantin cel Mare (325)******* și limba latină ca limbă religioasă. După creștinarea bulgarilor, limba bisericească și cea de stat a fost cea slavonă. Întemeietorii statului, vlahii Petru și Asan, au fost asasinați de boieri în 1196 și 1197, iar fratele lor, Ioniță Caloian******* s-a urcat pe tron și a consolidat granițele de la Carpații Meridionali până la râul Marița*********, de la Marea Neagră până aproape de Albania și obținând de la papă recunoașterea de rege al bulgarilor și românilor.

(...)>

 

SURSA

Maria Oprea, Arbănași: satul de piatră vechi de 500 de ani. Urmele unei populații albaneze stabilite în Bulgaria, ”Prietenul albanezului”, București, an XI, nr. 115, mai 2011, pp. 21-22.

 

 

NOTE M.T.

*Veliko Târnovo=Capitala țaratului Asăneștilor.

**Ioan Asan al II lea=Fiul lui Asan, în timpul domniei sale dintre anii 1218-1241 statul atingând maxima expansiune și putere în Peninsula Balcanică.

***Epir=Țară balcanică antică, a cărei parte nordică aparține azi Albaniei, iar cea sudică Greciei. În perioada 1205-1479 a constituit un principat, despotat în greacă, succesor al Imperiului Bizantin, ale cărui posesiuni europene fuseseră cucerite în 1204 de cavalerii catolici occidentali ai Cruciadei IV. Dinastiile Ducas, Comnenilor și Anghelilor au condus imperiul între 1059-1081, 1081-1185 și 1185-1204.

***Țar=Termen care reprezintă slavizarea cuvântului latin caesar, care desemna pe împărații romani și apoi bizantini.

****Primul Imperiul Bulgar= A fost proclamat în 917 de cneazul Simeon cel Mare și a fost cucerit de Imperiul Bizantin în 1018.

*****Cuman=Popor turcic care a preluat, în a doua jumătate a sec. XI, de la pecenegi dominația asupra teritoriilor viitoarelor state Moldova și Țara Românească, pe care o va pierde în favoarea tătarilor în secolul XIII.

******Constantin VII Porfirogenetul= Împărat bizantin între 912-959. Autor a patru lucrări politico-istorice, i-a menționat pe vlahi în De administrando imperio.

*******Constantin I cel Mare = Împărat roman între 306-337. A emis la Milano  în 313 Edictul de toleranță a religiei creștine. În 325 a convocat la Niceea (Turcia) primul din cele concilii ecumenice al bisericii creștine, unde s-au pus bazele sale dogmatice.

********Ioniță cel Frumos (Caloian în greacă) = A domnit între 1197-1207. A corespondat cu papa Innocențiu III, inițiatorul cruciadei IV în Țara Sfântă, care a fost deturnată spre cucerirea capitalei bizantine în 1204. A negociat cu papa trecerea la catolicism, solicitând acordarea titlui imperial, dar acesta l-a recunoscut doar ca rex Bulgarorum et Blachorum.

*********Râul Marița = Izvorăște din muntele Rila din sudul Bulgariei și se varsă în Marea Egee prin nordul Greciei. 

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required