Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Biografii » A-C » Displaying items by tag: Fărşeroţii
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Colimitra Constantin - Fărşeroţii / 1986

Vineri, 22 Aprilie 2011 13:54

fărşeroţi

Discutam cu mătuşa mea Eugenia Pitu (născută Teja) despre cărţile având ca subiect aromânii pe care le are în bibliotecă  şi mi-a arătat ceea ce fusese o carte a lui Constantin Colimitra, scrisă în româneşte şi întitulată ’’Fărşeroţii’’. Cartea are o dedicaţie scrisă de mână a autorului pentru Nicolae (Coli) Pitu (’’unul din urmaşii vestitei familii de celnici fărşeroţi PITU’’)  şi a ajuns cândva în posesia regretatului Gheorghe (Geogia) Pitu, rudă cu Nicolae şi socrul mătuşii mele. Foarte interesat de referinţele din carte privind familia Pitu, bătrânul  Geogia a citit-o din scoarţă din scoarţă până i s-au dezlipit şi s-au amestecat o mare parte din foi. Mi-a luat oarece timp pentru a reconstitui cartea, mai ales că nu era paginată, deşi  are şi o erată în care se precizează numărul paginilor la care s-au făcut greşeli. Autorul explică erorile prin faptul că lucrarea a fost ’’operată la computer’’, pe prima pagină menţionânu-se (în loc de editură) că ’’regia’’ aparţine lui Andrei Colimitra, fiul scriitorului. Am găsit lipsă de pagină sau pagini în trei locuri, cartea având cel puţin 300 de pagini.

 

Constantin Colimitra (1912-2001) s-a născut în satul de fărşeroţi Pleasa din sudul Albaniei, a venit în 1928 în România şi a emigrat în SUA în 1977. Cartea a fost scrisă la bătrâneţe, în 1986, şi, deşi se precizează în subtitlu că este o monografie, ea are un caracter memorialistic. Autorul, care nu a folosit documente în redactarea lucrării, recunoaşte că s-a bazat pe buna sa memorie, care i-a furnizat 70% din ceea ce a scris.

 

Înainte de Cuprins a fost plasată poezia Vouă, fărşeroţii mei de C.C, prima strofă explicând şi scopul cărţii: ’’Vouă, Fărşeroţii mei vă-nchin această carte; Cu ea păşiţi de-a dreptul în lumea fără moarte.’’ (sublinierile aparţin lui C.C.)


De asemenea, textul de pe coperta spate, este sugestiv în acest sens: ’’Am scris această carte şi cu dorinţa ca ea să inspire unul, cinci, zece, chiar mai multe condeie de geniu, răsărind din generaţiile viitoare ale fărşeroţilor sau cele ale românilor macedoneni, în general, pentru a scrie cu litere de foc, cu litere ce ar putea să ardă, să transforme în cenuşă toate planurile celor ce încearcă dispariţia noastră ca neam cu identitate de non greci, non albanezi şi non slavi.’’ (sublinierea aparţine autorului)


Cartea este străbutută de la un cap la altul, indiferent de capitol, de ideea originii romanice a fărşeroţilor şi de ideea relaţiei de frăţietate între români şi aromâni, autorul preferând să folosească denumirea de ’’ români macedoneni’’, deşi fărşeroţii în majoritatea lor nu locuiesc în Macedonia. Pe parcurs autorul prezintă şi o teorie proprie privind locul de origine al formării neamului fărşeroţilor la nord de Dunăre, abordând şi problema ramurilor acestui neam.


În Cuprins găsim următoarele capitole: 1. Satul, oameni şi nume;2. Îndeletniciri şi averi;3. Trai şi obiceiuri;4.Ceilalţi fărşeroţi ;5.Fărşeroţii din America;6. Luptătorii-apărători, eroii şi poetul (ciubucachi);7.Notă finală;8.O Notă aparte. Deşi nu apare în Cuprins, în conţinutul cărţii se găseşte capitolul Fărşeroţii din România, intercalat între capitolele 5 şi 6.


De asemenea, lucrarea include un număr de 54 de fotografii alb-negru de la începutul secolului XX. Majoritatea pozelor prezintă persoane din familile Colimitra, Pitu, Babaiana, Nacea, Balamaci, Trandu, Ciufecu, Faţi, Vangheli, Ghiţă,Ţiculi, Baţu, Cipu, Babu, Custula, Bichi, Bileca, Caramitru, Zechiu, care trăiau în localităţile Pleasa, Dişniţa, Korce (’’Corceaua’’) din Albania, precum şi  în SUA. Aşa cum menţionează şi autorul în Notă aparte, fotografiile prezintă mai ales ’’MIREASA FĂRŞEROATĂ’’  în port naţional.


Capitolul I este dedicat satului Pleasa aşezat în apropierea satelor  Pleasa de Jos, Zumbleac, Cuci şi Biţca, locuite de ’’turci’’ sau ’’albanezi  turcizaţi’’, cum le spune autorul, deşi mai potrivit ar fi albanezi musulmani.

În peisajul montan care încadra Pleasa existau Şipotul Mare şi Şipotul Mic, pădurea de fag, de unde familia tăia lemne doar pentru o construcţie importantă, marea pădure de aluni, ale căror frunze, ca şi frunzele de fag, reprezentau hrană pentru turmele de capre ale fiecărei familii, turme care se reuneau primăvara, vara şi toamna pe pajiştea satului sub îngrijirea lui Gheorghe, căprarului satului.Hotarul satului era reprezentat de Fîntâna cea Mare (Izvorul cel Mare)şi sătucul Stropani, locuit de familia Pitu.La marginea satului exista o arie, unde se treiera grâul de pe mica parcelă a familiei Geambazi, una din cele două care deţineau teren agricol, pe această arie  încingându-se hore separate ale tinerilor şi tinerelor. La marginea satului era locul numit ’’Dârşteli’’, adică Dârstele, unde femeile duceau materialul din lână la piuă. Tot la râu femeile spălau rufele cântând în grup, vara la Şipotul mic (Şipotul lui Tegu), iar în celelalte anotimpuri la Şipotul mare, care era apărat de vremea rea de construcţii din trei părţi. Tot lângă sat erau Capul de Râu şi Izvorul lui Naşcă.

După ce încheie cu descrierea peisajului, scriitorul evocă două construcţii importante ce adăposteau instituţii ce defineau satul: biserica cu hramul Sfintei Fecioare şi şcoala primară românească.

 

C.C. trece apoi la prezentarea casă cu casă a familiilor satului: Popescu,Baţu ’’Idici’’, Ciufecu, Caramitru, Ghiţă, Vangheliu, Bichi, Măca, Bindela, Docu, Caceaveli, Paşia, Geavela, Dargati, Şuta, Mila, Nastu, Giti, Bileca, Ciacalioni, Memu, Corumi, Cuşticea, Dima, Teja, Pitaşu, Geambazi, Şanazu, Caleşu, Cocea, Puia, Şola, Dolu, Mizu, Zechiu, Babaiana (Pitu),Panu , Becali, Chiacu, Sota, Caciamaia (fost Nastu), Culeţu, Talabacu, Stilu, Cutina, Babaţili (Cuşticea), Bici, Statina şi în final familia sa. Ca reprezentanţi ai familiilor sunt nominalizaţi bărbaţii, cu ocupaţiile şi trăsăturile lor. Un spaţiu important este alocat personalităţii  tatălui lui Constantin Colimitra, Andrei (Chendra) Colimitra,  şi  rolului său important în migrarea majorităţii locuitorilor Pleasei în România în 1928.


Îndeletniciri şi averi cuprind cele două ocupaţii principale care aduceau venituri fărşeroţilor: oieritul şi caravanele cu cai şi ''mulări'' (catâri).C.C. precizează că albanezii le spun fărşeroţilor ’’ciobeni’’, denumirea aromână fiind ’’picurari’’. El evocă instituţia celnicatei cu multiplele sale dimensiuni, iar printre numele de celnici (proprietari de mari turme de oi care angajau ciobani) pe Nastu, Memu, Carabina, Ciufecu, Bardu, Gaci, Rigea, Spau, Teja, Celea, Fotu, Bichi, Zega, Zechiu, Nacea, Docu, Babu. Descrierii stânei îi este alocată un spaţiu larg.

În ceea ce priveşte caravanele ce transportau mărfuri cu cai şi catâri, autorul exemplifică cu propriul său tată şi amintirile sale din copilărie. Indiferent de anotimp, ’’cărvănarii’’ fărşeroţi  băteau drumurile din întreaga peninsulă Balcanică, fiind mereu sub ameninţarea albanezilor musulmani.Colimitra consideră important din punct de vedere politic să se scrie despre aceste două ocupaţii practicate exclusiv de români macedoneni,  explicând că ele au stat la baza economiei populaţiilor eterogene din Balcani. Ca urmare, acestea ar trebuie să fie azi recunoscătoare pentru binele făcut străbunilor lor de fărşeroţi , el solicitând ’’să acordaţi statut de minoritate, cu drepturi egale, cu drepturi ce le aveţi voi toţi: albanezi, greci, sârbi şi bulgari.’’(sublinierea aparţine autorului)


Capitolul  Trai şi obiceiuri tratează alimentaţia, în particular pita, şi relaţiile interumane, bazate pe moralitate şi respect. Un spaţiu foarte larg în restul capitolului acordă Colimitra obiceiurilor legate de nuntă, cu peţit, logodnă şi săptămâna de petreceri (de miercuri până miercuri), în care un rol important îl jucau muzicanţii, momentul definitoriu constituindu-l plecarea miresei din casa părintească spre noua sa familie.


În capitolul Ceilalţi fărşeroţi, după ce  menţionează localităţi aromâne din Grecia şi Macedonia Iugoslavă,  C.C. se ocupă de fărşeroţii din Corceaua, Dişniţa şi Stropani (Albania).Cu această ocazie, se relevă că în plan secundar, fărşeroţii au mai practicat meseriile de croitor şi pantofar, mai ales în oraşul Corceaua. Sunt menţionaţi membri ai familiilor Pitu, Babu, Nacea, Caramitru, Vriga, Balamaci, Teja, Cicani, Şanazu, Cocea, Talabacu, Nastu,Baţu, Rigea, Carabuzi,Becea, Mila, Uscatu, Gazuci (Balamaci), Celea, Spau. În ceea ce mă interesează, sunt menţionaţi patru dintre cei şapte fraţi Teja porecliţi ’’Guţi’’ din Dişniţa: ’’Toţi cei patru fraţi pe care i-am cunoscut , croiţi aproape pe acelaşi calapod:buni, omenoşi, prietenoşi şi galanţi. Vanghele, deci unul dintre fraţi, a fost încă din tinereţe un şofer de vază’’. Vanghele a venit în România,unde a fost de asemenea şofer şi şi –a întemeiat familia la Sibiu, unde a şi decedat. Este posibil ca unul din ceilalţi trei să fi fost bunicul meu, Virgil. Pentru autor o sursă de informaţii despre dişniţari a fost consăteanul lor Iana Babu. Un spaţiu important îl acordă scriitorul familiei Pitu şi sătucului acesteia Stropani.

Apoi trece la de rudele sale din Volos şi Caterina (Grecia). Tot în Caterina menţionează familiile Gaci, Pala, Nicola, Cresu,Grămosteanu, Baia, precizând că mulţi dintre ei vor migra în România.Alte localităţi din Grecia cu aromâni sunt Brazniţa şi Zâmârdeşi, la graniţa cu Albania.

Nu sunt uitaţi fărşeroţii din Macedonia iugoslavă, care au fondat aşezările Gramaticova, Cândrova, Paticina, Fetiţa în frunte cu celnicii Zega, Zdru, Cuşa, Fotu, Nasta etc

În fine o menţiune specială pentru fărşeroţii din Şescu, ale căror femei aveau veşminte ce-au ajuns să fie cântate de poetul anonim pentru frumuseţea lor.


Capitolul Fărşeroţii din America prezintă cele trei generaţii de fărşeroţi din SUA, primii ajungând acolo la începutul secolului XX. Mulţi erau absolvenţi ai şcolilor româneşti din imperiul otoman,  care nu îşi găseau un rost în provinciile nemodernizate ale Turciei. Ei s-au aşezat în oraşele de pe coasta Atlanticului, înfiinţând în 1903 Societatea de cultură şi ajutor ’’Fărşerotul’’. Au menţinut spiritul comunitar căsătorindu-se cu fete aduse de acasă şi au construit biserici şi săli de spectacole pentru reuniuni ale comunităţii. Generaţia a doua a urmat şcoli superioare, acomodânu-se cu noile profesii ale societăţii moderne. Trimeteau bani acasă, iar unii au revenit acasă. Printre familiile din SUA care au menţinut spiritul aromân autorul citează pe: Pitu, Balamaci, Faţi, Şola, Cipu, Ghiţă, Culeţu, Caceavali, Ciufecu, Coca, Adam, Costula, Ianelu, Cresu, Geambazi, Geavara, Dumitrescu (Vangheliu), Ceanaca, Becea, Bileca, Celea, Liti, Chiacu, Rigea, Lupu, Mara, Nastu, Nicola, Puci, Pândaru (Dragati), Morova, Babaiana, Şanazu, Şunda, Spau, Vangheli, Vasilescu (Gioga), Teja, Babu, Baţu, Belu, Colimitra etc. Cu regret scriitorul remarcă faptul că unii reprezentanţi ai celei de a treia generaţii nu a urmat exemplul înaintaşilor. O menţiune specială pentru Nacu Zdru care edita începând cu 1978 pe cheltuiala sa publicaţia ’’Frunza vlahă’’.


Fărşeroţii din România sunt evaluaţi de Colimitra la trei mii de familii din Albania şi trei mii din Grecia, aşezate în momentul scrierii cărţii în marea lor majoritate în judeţul Constanţa şi Bucureşti. În momentul venirii în România, în perioada interbelică, au fost colonizaţi în judeţele Durostor şi Caliacra, luate de la Bulgaria după războiul balcanic din 1913. Colimitra relevă că în procesul de colonizare un rol important l-a jucat Societatea Macedono-Română înfiinţată în Bucureşti, în 1879. În sudul Dobrogei, fărşeroţii şi-au schimbat ocupaţiile devenind agricultori. Dar în septembrie 1940 cele două judeţe au fost cedate Bulgariei şi fărşeroţii au migrat din nou, în localităţile în care sunt aşezaţi şi azi.


Luptătorii-apărători, eroii şi poetul este un capitol în care sunt prezentate personalităţi ale fărşeroţilor care s-au remarcat în lupta pentru fiinţa naţională cu antarţii greci şi albanezii musulmani: Caciandoni, Colocotroni, Custula Tanasacu cîntat de poetul Cola Ciubucachi, Coli Ghiza care şi-a răzbunat fratele ucis, preotul martir Haralambie Balamaci, locuitorii Republicii din munţii Suli,locuitorii Pleasei care s-au opus oficierii slujbei de episcopul grec (eveniment cântat în ’’Pleasa, hoară râmânească’’), Culicea Cicani şi Andrei Balamaci, Atanasie Nastu. Este nominalizat Ioan Fotu ca autor al lucrării ’’Românii Fărşeroţi’’, în care sunt expuse suferinţele fărşeroţilor sub dominaţia otomană în Albania, carte pentru care Colimitra a editat un sumar.


În Nota finală, C.C. închină lucrarea ’’tuturor Fărşeroţilor: străbuni, bunici şi părinţi’’ (sublinierea aparţine autorului), celor înmormântaţi în ruinele Fraşariului, Moscopolei şi Pleasei, celnicilor, ’’picurarilor’’, ’’cărvănarilor’’ şi apărătorilor de neam şi limbă care s-au sacrificat în luptele cu antarţii greci, başbuzucii, gheganii albanezi şi armata otomană.


Sursă:
Colimitra Constantin, Fărşeroţii, monografie, regia Andrei Colimitra, SUA, 54 foto alb negru, 300 p.

 

Constantin Colimitra s-a născut la 20 martie 1912 (cf. Atanasie Nasta) în satul fărşerot Pleasa din sudul Albaniei otomane, tatăl său fiind Chendra Colimitra. În prefaţa volumului Mozaic, apărut în 1994 în SUA, scriitorul precizează că are 82 de ani. Criticul Hristu Cândroveanu dă greşit 1910 ca an de naştere.


Pleasa este situată la extremitatea sudică a lacului Prespa, în apropierea râului Devoli, unde se întâlnesc munţii Morava, Gramos şi Tomor. Satul se află într-o zonă în care mai sunt situate localităţile aromâne Moscopoekl, Gramoste, Şipca, Gabrova, Niceaşi Deniscu. Despre impactul regiunii natale, pe care a străbătut-o în copilăriie cu oile şi caravanele,  asupra operei lui C. C., H. C. observa: ''Locuri măreţe, nu numai încîntătoare prin natură, ce i-au sădit şi lui Constantin Colimitra - prin însăşi istoria lor în furtună - sentimente patriotice sublime, ce transpar din belşug în poezia sa.''


C. C.a studiat la şcoala primară din Pleasa şi apoi la gimnaziul la Şcoala Superioară Română din Sărună/Sîrunî (Salonic, Grecia), ambele instituţii de învăţîmânt finanţate de statul român.


În 1928 a venit în România cu familia şi majoritatea locuitorilor satului. Aici a urmat liceul din Silistra, judeţul Durostor (Cadrilater) şi a freeventat, fără a absolvi, cursurile Academiei de Înalte Studii Comerciale.


Fiul său Andrei a emigrat în SUA în 1969, unde a fost urmat de C. C. în 1977. A încetat din viaţă în America în 2001.


În 1982 a publicat în SUA volumul Primveri cu soare (Primîveri cu soare), în prefaţa căruia îlşi face o autoprezentare.

În antologia publicată de H. C. şi Kira Iorgoveanu în1985 i-au fost selectate opt poezii din volumul american, cu transpuneri în româneşte de K. I.: Eraţi (Eraţi), Limba (Limba), Pistusesc (Cred), Şaptili oahti (Cele şapte coline), Vatră astimsă (Vatra pustie), Cînta un picurar (Cînta un păcurar), Stai drept! (Stai drept!) şi Eminescu, frate (Eminescu, frate).

În antologia publicată de A. N. în acelaşi an, i-au fost selectate nouă poezii: pe lângă Eminescu, frate, Stau şaptili oahti / Şaptili oahtii, Stai drept şi Cînta un picurar  , au mai fost incluse Stă paplu tu cohiu, Laclu mari, Nilioara, S-tind pădzili chilimuri, şi Cărvanea.

În anul următor publică în SUA monosgrafia Fărşeroţii.

Poeziile Stai drept şi Eraţi sunt postate pe saiturile ''Karavahos'' şi ''Giony''.


Saitul ''Aromanii'' îl include în categoria poeţilor aromâni moderni.


În ceea ce priveşte limba utilizată în creaţiile sale lirice, C. C. recomandă excluderea lexicului străin din aromână, cum ar fi grecescul caimo, tradus de H. C. cu mai multe sensuri prin ''dor, suferinţă, durere, frumuseţe fără pereche, care te face să pătimeşti cumplit''. În acest sens, H. C. îl caracterizează ca un ''poet pînă în măduva oaselor'', care dă lecţii altora, deşi el însusşi foloseşte ''străinisme'', cum ar fi pistusesc în loc de cred. Mai mult chiar, aceste prezumţii îl integrează pe deplin în lumea poeţilor, ''care nu pot să nu fie orgolioşi, şi naivi (uneori9, cum este şi Constantin Colimitra''.


Poezia sa este caracterizată de H. C. ca fiind ''copleşitoarea obsesie a unei lumi care a fost'' (subl. ed.), realizată, comparativ cu alţi poeţi aromâni, ''cu atîta ruinător caimo''. Mai mult, lumea liricii lui C. C. este ''o lume ce nu poate să moară, un univers aşadar agonizînd în perpetuitate în sufletul şi inima şi conştiinţa autorului''. H. C. concluziona astfel: ''El este bolnav de doruri-de-acasă de care nu se va vindeca niciodată, pentru că de asemenea doruri nu se vindecă, se moare cu ele. De aceea, poemele lui îmi par un plîns neîntrerupt, un bocet fără sfîrşit printre ruine. Ce ciudat însă: ruinele necontenit plînse, deplînse - par a învia, reînvia în versurile lui Constantin Colimitra, care ştie a melancoliza existenţial, sfîşietor existenţial! Aceste obsesionale stări din poezia lui, inculcate cititorului, sînt semnul neîndoielnic al harului scriitoricesc de excepţie, chiar dacă, acesta, mai mult nativ decît strunjit cumva prin cultură.''

 

Poetul aromân Atanasie Nasta i-a inclus înatologia sa lirică din 1985 nouă poezii: Eminescu, frate (Eminescu, frate), S-tind pădzili chilimuri, Cărvanea, Stau şaptili oahti, Stai drept (Stai drept), Stă paplu tu cohiu (Stă bunicul în ungherul casei), Laclu. A.N. îl considera pe C. C. ca ''darul fărşerotesc al iliriei străbune'', alături de Vasile Muşi şi Nicolae Babu. A. N. observa că poezia sa şi transpunerile din Eminescu dezvăluie ''un talent viguros în expresie, adînc în meditaţie''. Poeziile de ''o perfectă formă clasică'' sunt străbătute ''melodios'' de ''ecoul orfeic'' în pasteluri montane ''bucolice'', deoarece C.C. a purtat cu sine ‘’imaginea şi nostalgia’’ peregrinărilor cu turmele şi caravanele pe drumurile Balcanilor.. Pe de altă parte, adaptarea motivului mioritic în aromână relevă posibilităţile sale creatoare de inspiraţie populară.

 

 

SURSE

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Buucreşti, 1985, pp. 367-368, 482.

Atanasie Nasta (editor), Ecou de cîntec aromânesc, Litera, Bucureşti, 1985, p. 66.

Constantin Colimitra, Primveri cu soare, regia Andrei Colimitra, Bridgeport, SUA.

Constantin Colimitra, Fărşeroţii. Monografie, regia Andrei Colimitra, SUA, 1986.

***, Literatura, ''Aromanii'', http://www.aromanii.ro/arte/literatura.html

În anii ’70 – ’80, Casa de Discuri Electrecord Bucureşti a lansat pe piaţă câteva discuri cu poezie şi muzică populară aromână.


Prin amabilitatea domanei Mioara Panaite de la Electrecord am intrat în posesia coperţii scanate a discului muzical cu grupul vocal ’’Fărşeroţii’’ condus de Zaharia (Zahu) Pană (20.08.1921 Beala de Sus / Iugoslavia – 01.03.2001 New York / SUA).


Pe disc sunt înregistrate 10 melodii culese de Z. P., versiunile româneşti ale titlurilor aparţinând Electrecord:

1. Oca Fate şi Olimpia DimaBună-ţi oara picurare! (Bună ziua, păcurare) (3’30’’) (YOU TUBE)

2. Vasile Zechiu şi Hristu Vanghele La feată muşată (Măi fată frumoasă) (2’08’’) (YOU TUBE)

3. Aristide Puiu şi Leolea VangheleTunca (Tunca) (1’52’’) (YOU TUBE)

4. Ghica şi Flora Vanghele Dzeana iu-ţi vineai (Dealul pe care veneai) (5’10’’) (YOU TUBE)

5. Vasile şi Hristu ZechiuŞcreta Pisuderi (Mîndra Pisuderi) (2’) (YOU TUBE)

6. Ghica şi Flora Vanghele - Nacă ţu deadi zureaţa (Ce nebunie te-a cuprins) (4’02’’) (YOU TUBE)

7. Haralambie şi Hristu ZechiuŢi nî stăm şi ni minduim (De ce stăm şi ne gândim) (2’46’’) (YOU TUBE)

8. Aristide Puiu şi Leolea Vanghele - Lină, moi Lină (Lina mea, Lină) (2’22’’) (YOU TUBE)

9. Ghica Vanghele şi Olimpia DimaIa băgă-ţi tulia (Îmbracă-ţi ia) (3’07’’) (YOU TUBE)

10. Aristide Puiu şi Leolea Vanghele - Goga (Goga) (3’05’’) (YOU TUBE)


Între paranteze Electrecord a trecut durat melodiilor, iar eu am adăugat fişiere video de pe Internet ale cântecelor.


Maestru de sunet a fost Vasile Sibana, iar redactor Ştefan Banea.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required