Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Biografii » A-C » Displaying items by tag: 1886
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445


Nida Boga s-a născut la 12 ianuarie 1886 lîn orăşelul Veles în Macedonia otomană, Republica Macedonia de azi.


Veles este situat pe fluviul Vardar, la 50 km su-est de Skopje, capitala Republicii Macedonia.


Şcoala generală o face în localitatea natală, mai întîi în limba greacă, apoi în română. Studiile medii le face la liceul românesc din Bitolia, în Macedonia otomană.


Apoi studiază istoria şi geografia la Bucureşti.


Lucrează ca profesor în diferite localităţi din România.


Luptă în armata română în cel de-al doilea război balcanic, în 1913, şi în primul război mondial, în 1916-1918. În cursul celui de-al doiilea conflict participă la luptele de la Nămoloasa şi Mărăşeşti, alături de alţi voluntari aromâni din Macedonia.


În perioada interbelică lucrează ca profesor la liceul ''Alexandru Donici'' din Chişinău.


În Bucureşti a locuit la etajul I al unui bloc din strada Maior Racoviceanu, unde se întâlnea săptămâînal cu studentul aromân Hristu Cândroveanu. După moartea devotatei sale soţii, a locuit la Ploieşti, la fiica sa Silvia, care îl diviniza. După moarte acesteia s-a mutat în Vaslui, la fiul său, medicul Nicolae Boga. Apoi se retrage la Mănăstirea Agapia, la maica Serafima Chirică, unde a fost vizitat în 1974 de H. C. şi profesorul universitar aromân Vasile Barba.


Încetează din viaţă în 1974, la spitalul din Vaslui.


În literatură debutează la revista lunară ''Lumina'' a liceului din Bitolia.

Publică rar în publicaţiiile aromâneşti şi în calendarele publicate de asociaţiile studenţeşti.

În aromână îi apar volumele: La hane, comedie în versuri, Revoluţionarii, comedie, şi Cîntiţe, poeme.


În limba română îi apare volumul  Întomnare.


În domeniul istoriei publică studiile: Românii din Macedonia, Epir, Tesalia şi Albania, Românii din Serbia şi Bulgaria, precum şi genealogie moldovenească. Editează 20 de volume de Documente basarabene în 1926-1936. În colaborare cu profesor universitar I. Minea publică studiile: Despre Iane, mare ban de Craiova. Şi ceva despre Mihai Viteazul şi Cum se moşteaneau moşiile în Ţara Românească pînă la sfîrşitul secoluÎta ''Cercetări istorice'' a aceluiaşi profesor universitar.


Cea mai importantă lucrare a sa este epopeea în sonete Voshopolea, în aromână. În 1975 H. C. îi publica primele 10 sonete în Antologie lirică aromână, cu transpunere în română. Cele patru caiete manuscris au fost publicate aproape în întregime de H. C. şi Kira Iorgoveanu în antologia lor din 1985,  transpuse tot de H. C. Acesta compara capodopera lui N. B. cu Iliada lui Homer şi cu antica Mahabharata indiană.


Unele lucrări le-a semnat Leon Boga şi L. T. Boga. Lucrările în aromân le-a semna, Nida Boga, fiindu-i mai familiar aromânesc, după cum îi mărturisea scriitorului aromân H. C. prin 1950.

 

SURSA:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 245-248.


<Migrarea vlahilor la nord de Dunăre

 

A. Poziția lui Robert Roesler* (1871)

Invadarea și ocuparea Valahiei a fost liniștită și imperceptibilă, începutul ei, care trebuie să fi fost încă în perioada dominației cumane, neputând fi precizată. La fel de puțin menționată este și așezarea vlahilor** de sud pe pământul Greciei care a avut loc ca urmare a migrației albanezilor începând cu secolul al XII-lea. Multă vreme și mulți dintre ei au zăbovit doar o parte a anului pe văile și câmpiile țării care a fost numită apoi după numele lor Valahia***, considerând încă câmpiile din Haemus**** drept adevărata patrie, cămin părintesc, până să ajungă la așezări stabile în nord. Așa migrează și astăzi mocanii***** din Moldova nu numai în Dobrogea, dar până în Macedonia și Grecia […] Prin ipoteza migrării treptate spre nord a valahilor din Moesia****** se poate explica împrejurarea surprinzătoare că populația valahă se întâlnește la nord de Dunăre numai după începutul veacului al XIII-lea, devenind apoi din ce în ce mai numeroasă, până ce vor umple în mare măsură țara numită azi Valahia și apoi țările din jur, în timp ce în Moesia, locul de odinioară al primului lor stat, au dispărut până la nivelul unei enclave sporadice.

(Robert Roesler, Romänische Studien. Untersuchungen zur alteren Geschichte Rümäniens, Leipzig, 1871, p. 118–119)

 

B. Răspunsul lui A.D. Xenopol******* (1884)

Pentru ca poporul român să revină în Dacia din Moesia, trebuia ca el să se fi aflat acolo la epoca la care se presupune că a părăsit-o, sau cel puțin la o epocă anterioară. Însă noi vom vedea că aceasta niciodată nu s-a întâmplat, că elementul roman întotdeauna a fost prea slab în Moesia […]. Dar chiar când acesta din urmă ar fi avut o oarecare vlagă, încă este vădit că Moesia a fost expusă unei năvăliri tot atât de sălbatice ca și aceea îndurată de Dacia. Mai ales orașele, fiind dărâmate de barbari, locuitorii lor fugiră pentru a găsi o scăpare în părțile mai retrase ale împărăției, pe când săracii trebuiră să-și adăpostească viața lor retrăgându-se în munții care mărgineau țara despre miazăzi, Haemul sau Balcanul. […] Ce nevoie ar fi împins pe valachi a trece Dunărea în cei dintîi ani ai ființării statului valacho-bulgar?******** […] Cum să ne putem închipui că valachii să fi părăsit țara lor tocmai în momentul când, întemeind un stat neatârnat,  ei puteau să se bucure de toate drepturile lor, și în ce scop?

(A.D. Xenopol, Teoria lui Roesler. Studii asupra stăruinței românilor în Dacia Traiană 

,București, 1998, p. 49)

 

C. Punctul de vedere al lui Dimitrie Onciul********* (1885–1886)

Admigrarea română din dreapta Dunării, care trebuie deci s-o admitem, nu alteră carac-terul de continuitate al elementului roman în Dacia Traiană********, așa că se păstră tradiția despre originea dacoromânilor din timpul dominației romane asupra acestei țări. Partea rămasă în Dacia, după pierderea provinciei, formă elementul fundamental, din care se născu poporul dacoromân. Adaosul primit succesiv din dreapta Dunării contribui mai mult la întărirea numerică a acestuia, decât la întemeierea lui. Până în secolul VII, când începe admigrarea de care e vorba, s-au putut păstra în părțile muntoase ale Daciei încă destul element roman, pentru ca continuitatea să nu fie aici nicidecum întreruptă. Argumentul toponimic împreună cu tradiția istorică pun aceasta, cum am văzut, afară de îndoială.

(Dimitrie Onciul, Scrieri istorice , ed. critică îngrijită de A. Sacerdoțeanu, București, Editura Stiințifică, 1968, p. 257)>

 

 

SURSA

Bogdan Murgescu (coord.), Istoria României în texte, ed. Corint, București, 2001, pp. 59-60.

 

 

NOTE M.T.

*Robert Roesler (1836 Olomouc/Cehia -1874 Graz/Austria) = Istoric de limbă germană care a dezvoltat teoria formării poporului roman în sudul Dunării formulată de elvețianul F. J. Sulzer (1781-1782), austriacul J. K. Eder (1791) și J. C. Engel (1794).

**vlah=Denumire dată de popoarele germanice migratoare vorbitorilor de limbă latină din Imperiul Roman, preluată de slavii care au pătruns în Peninsula Balcanică în sec. VII și de la aceștia de către Imperiul Bizantin (Roman de Răsărit cu capitala la Constantinopol) care a recucerit teritoriile balcanice în sec. X-XI.

***Valahia=Țara Românească (cca. 1300-1859)

****Haemus=Denumirea greacă antică a munților Balcani din Bulgaria.

*****mocan=Cioban din regiuni muntoase, în special din Transilvania.

******Moesia=Denumirea a 2 provincii romane (Superior și Inferior) mărginite de Dunăre, Marea Neagră și munții Balcani, al căror nume a fost preluat de la tribul tracic al moesilor. Au fost cucerite după 602 de slavi și după 681 de bulgarii turanici, care au trecut prin teritoriul României.

*******Alexandru Dimitrie Xenopol (1847 Iași – 1920)=Autorul primei sinteze de istorie a românilor, filosof al istoriei, academician.

********Statul valacho-bulgar=Stat întemeiat de frații aromâni Petru și Asan, conducători ai răscoalei antibizantine a aromânilor și bulgarilor din 1185, bulgarizat după stingerea dinastiei Asăneștilor în 1258 și cucerit de turcii otomani în 1396.

*********Dimitrie Onciul (1856-1923)=Profesor de istorie la Universitatea București, director al Arhivelor Statului și academician. Inițiatorul școlii critice în istoriografia românească și a combătut teoria formării Moldovei și Țării Românești prin „descălecatul” lui Dragoș și Negru.

**********Dacia Traiană=Provincia romană Dacia (106-271), ce acoperea teritoriile dacice din Transilvania, Banat și Oltenia, cucerite de împăratul Traian și părăsite de împăratul Aurelian sub presiunea puternică și constantă a popoarelor barbare de la frontierele imperiului. 

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required